Decizia civilă nr. 669/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 669/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ D_ IE 2013 INSTANȚA ALCĂTUITĂ DIN: PREȘEDINTE: D. -I. T.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: F. S. B. GREFIER: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulate de reclamantul
C. A. L. M. împotriva Deciziei civile nr. 416/R/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., privind și pe intimatul T. V., terț poprit B. P. G., având ca obiect validare poprire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul contestatorului, avocat L. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin Încheierea civilă nr. 172/CC/R/_, pronunțată în prezentul dosar s-a admis cererea de abținere formulată de către d-na judecător E. L. - membră a acestui complet de judecată, formulată în temeiul art. 27 alin. 1 C.pr.civ., completul fiind legal constituit prin includerea d-nei judecător F. S. B. .
Reține instanța că la acest termen completul este legal constituit.
De asemenea, reține instanța că cererea este legal timbrată, este motivată și comunicată.
La data de 17 iunie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea intimatului o cerere prin care solicită suspendarea cauzei până la terminarea anchetei penale. Anexat cererii s-a depus copia plângerii penale înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. la data de_ privind pe numitul L. M., pentru fals, instigare la fals și înșelăciune.
Reprezentantul contestatorului solicită instanței încuviințarea efectuării unei xerocopii după actul depus de intimat.
În ce privește cererea de suspendare, reprezentantul recurentului solicită respingerea acestuia deoarece arată că nu sunt incidente dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
Instanța deliberând, constată că nu s-a făcut dovada începerii urmăririi penale și prin urmare nu sunt îndeplinite cerințele art. 244 C.pr.civ., drept pentru care respinge cererea de suspendare.
Reprezentantul contestatorului arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației, în sensul anulării deciziei pronunțate în recurs prin care s-a luat act de renunțarea sa la judecarea recursului, fără cheltuieli d judecată. Arată că în mod nelegal s-a luat act de renunțare la judecarea recursului deoarece în ziua dezbaterilor a formulat o cerere prin care a arătat că nu susține recursul în lipsa sa de la dezbateri, dorind astfel să fie așteptat să se prezinte. Mai mult, a anexat cererii taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, prin urmare s-a interesat
de soarta dosarului. Arată totodată că nu ar fi avut nici un interes să plătească taxa de timbru dacă ar fi dorit să renunțe la judecată. În accepțiunea sa în speță este vorba de o eroare materială. În plus, precizează că nu poate fi considerată ca fiind o cerere de renunțare condiționată deoarece nu există această instituție. Instanța avea posibilitatea cel mult să dispună suspendarea cauzei pe dispozițiile art. 242 C.pr.civ. pentru lipsa părților, având în vedere că nu s-a solicitat nici judecarea cauzei în lipsă.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin decizia civilă nr. 416/R/_, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalului C. a constatat renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamantul C. de A. L. M., împotriva sentinței civile nr.893/18 Ianuarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., care a fost menținută în totul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a avut în vedere că prin cererea înregistrată la data de 16 aprilie 2013 (f.17) recurentul a arătat că înțelege să nu susțină recursul și în lipsa sa de la dezbateri.
În conformitate cu dispozițiile art.246 alin.1 Cod procedură civilă, reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă. Potrivit alin. 3 al aceluiași text legal, dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli.
Dispozițiile legale citate sunt aplicabile și la judecata în recurs, așa cum prevede expres art.316 respectiv art.298 Cod procedură civilă.
În speță, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerințele art. 246 alin.1 Cod procedură civilă, în temeiul alin.2 al aceluiași text a constatat renunțarea la judecarea recursului declarat de reclamantul C. de A. L.
M., împotriva Sentinței civile nr.893/18 Ianuarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr.22._ al Judecătoriei C. -N., pe care a menținut-o în totul.
Împotriva deciziei menționate reclamantul C. avocat L. M. a formulat contestație în anulare, anularea acesteia și stabilirea unui termen pentru judecarea recursului.
În motivarea contestației reclamantul a arătat că hotărârea pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale întrucât nu a arătat niciodată că renunță la judecarea recursului. Nu exista nici o cerere, declarație din partea sa care să exprime voința de renunțarea la judecarea recursului. Din contră, la data de_ a înregistrat la dosarul de recurs nr._ taxa judiciară de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei și a arătat că nu susține recursul și în lipsa sa de la dezbateri, tocmai pentru a fi sigur că recursul nu va fi anulat pe de o parte și pentru a fi așteptat la susținerea acestuia întrucât, în ziua respectivă a avut de susținut mai multe cauze în fața
instanțelor clujene la diferite alte săli și a dorit să participe la judecarea recursului pe care chiar reclamantul l-a formulat și nu a vrut ca acesta să fie judecat în lipsa sa de la dezbateri.
Nici nu ar fi fost logic să depună taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în condițiile în care nu l-ar fi interesat soarta recursului sau ar fi intenționat să renunțe la judecare acestuia.
Cu toate acestea instanța de judecată, nu a așteptat înfățișarea reprezentantului reclamantului la dezbateri și a luat act de renunțarea reclamantului de la judecarea recursului, cu toate că nu a existat la dosarul cauzei nici o cerere de renunțare la judecarea recursului.
In doctrină și practică s-a reținut în mod constant că o cerere de renunțare la judecarea unei acțiuni/cale de atac trebuie să fie neechivocă și formulată cu intenția de a se luat act de această cerere de renunțare. Or, actul depus de reclamant nu reprezintă în nici un fel intenția acestuia de a renunța la judecarea recursului.
Or, în situația în care prin reprezentant nu s-a prezentat până la strigarea cauzei trebuia să se ia act de actul de dispoziție în sensul că recursul este susținut în prezența acestuia la dezbateri și cum acesta lipsea de la dezbateri si cum de altfel lipseau si celelalte părți din dosar si cum niciuna dintre părți nu a arătat că îsi susține poziția procesuală recurs/întâmpinare si în lipsa de la dezbateri, instanța de recurs trebuia să dispună suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin.l pct. 2 C.pr.civ.
In drept, a invocat dispozițiile art. 318 C.pr.civ teza I-a.
Intimatul și terțul poprit, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.318 C.proc.civ. hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce privește primul motiv al contestației, privind greșeala materială, legea are în vedere greșelile materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate, fiind vorba despre greșeli de fapt și nu greșeli de judecata.
În categoria greșelilor materiale intră, de exemplu, respingerea recursului ca tardiv, deși la dosar se afla plicul din care rezultă că recursul a fost depus la poșta în termenul legal; anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar se găsea chitanța privind taxa de timbru; anularea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate de reprezentant, deși la dosar se afla procura dată de parte.
Pe calea contestației in anulare nu pot fi invocate eventualele greșeli de calificare a unei cereri, nefiind admisibil ca părțile să se plângă aceleiași
instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care s-a dat eficiență juridică unei cereri,.
În speță, tribunalul consideră că motivele invocate de contestator nu intră în categoria celor menționate mai sus, întrucât privesc eventuale greșeli de calificare a cererii, instanța procedând la calificarea cererii în funcție de conținutul său, conform dispozițiilor art.84 C.proc.civ.
Nefiind vorba despre o greșeală materială, tribunalul nu poate pe calea contestației în anulare să examineze justețea soluției pronunțate în recurs și eventual să retracteze propria hotărâre.
În consecință, tribunalul consideră nefondată contestația, urmând să o respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare declarată de reclamantul
C. avocat L. M. împotriva deciziei civile nr. 416/R/_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului C., pe care o menține în totul.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2013.
PREȘEDINTE, D. -I. T. | JUDECĂTOR, M. O. -S. | JUDECĂTOR, F. S. B. |
GREFIER, G. -C. Ț. |
Red. D.T./C.Ț./ _
| ← Decizia civilă nr. 20/2013. Validare poprire | Decizia civilă nr. 70/2013. Validare ofertă reală de plată → |
|---|
