Decizia civilă nr. 186/2013. Validare poprire
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 186/A/2013
Ședința publică din data de 16 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. -IANCU M. JUDECĂTOR: D. -M. D. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea apelului declarat de apelantul Ș. N. în contradictoriu cu intimații B. C. "A. "; C. -N., M. C. T., reprezentat de PRIMAR și I. M. D., împotriva sentinței civile nr. 553/15
februarie 2013 pronunțate de către Judecătoria Turda în dosarul nr._, cauza având ca obiect în primă instanță validare poprire.
La ambele apeluri nominale făcute în cauză, părțile au lipsit. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată, de asemenea, că intimata B. C. A. C. -N. a înregistrat la dosar, o completare la întâmpinare.
Instanța de apel reține, cu titlu de motiv de ordine publică și faptul că, în speță se pune problema corectei delimitări a cadrului procesual, prin raportare la dispozițiile art. 460 din vechiul Cod de procedură civilă, care stabilește persoanele și calitățile procesuale în care acestea participă la judecarea cererii de validare a popririi, constată cauza în stare de judecată și o reține pentru pronunțare pe baza înscrisurilor existente la dosar.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin sentința civilă nr. 553/15 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Turda a admis cererea de validare a popririi formulata de creditoarea B. C. "A. "; C. -N. în contradictoriu cu terțul poprit M.
T. și debitorul Ș. N. și debitorul garant I. M. D., și, în consecință, a validat poprirea instituită în dosarul execuțional nr. 223/2012 al BEJ Petrule C. până la concurența creanței de 14.836,63 lei datorată de debitori, începând cu luna august 2012, proporțional cu ajungerea la scadență a sumelor datorate de terțul poprit debitorilor. Totodată, a respins cererea de intervenție formulată de către debitorul Ș. N. .
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că între creditoarea B. C. "A. "; C. -N. și numitul M. A. s-a încheiat contractul de credit nr. 117/14 iunie 2006, având ca obiect acordarea unui credit pentru nevoi personale debitorului M. A., în valoare de 19.900 lei, pe o perioadă de 36 de luni, care s-a obligat în solidar cu garanții Ș. N. și I. M.
la restituirea împrumutului acordat. La data de 8 mai 2012, creditoarea a înregistrat la BEJ Petrule V. C. cererea sa de executare silită în temeiul contractului de credit nr. 117/_ împotriva debitorului M. A., a coplătitorului M. ELISABETA și a garanților BABA M. A., Ș. N. și I.
M. D. .
A mai reținut că prin încheierea civilă nr. 834/CC/2012 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ s-a încuviințat executarea silita a titlului executoriu - contractul de credit nr. 117/14 iunie 2006, astfel încât la data de 7 iunie 2012 executorul judecătoresc a emis somații împotriva debitorului principal și împotriva garanților pentru plata sumei de 14.836,31 lei, compusă din suma de 13.311,61 lei reprezentând debit principal datorat, dobânzi restante, creanțe atașate și suma de 1524,70 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
A mai reținut că prin adresa emisă la data de 19 iulie 2012 de către BEJ Petrule V. C. s-a dispus înființarea unei popriri asupra sumelor pe care debitorii garanți Ș. N. și I. M. D. le primesc, cu titlu de salariu, de la Primăria municipiului C. T., până la încasarea sumei de 14.836,31 lei. Terțul poprit M. C. T. a răspuns solicitării de înființare a popririi prin adresa nr. 26113/2 octombrie 2012, invocând prevederile art. 563 C.proc.civ. și stabilind că alte debite ale acelorași persoane au prioritate în limita de ½ din salariile lunare nete ale debitorilor garanți.
A mai reținut că potrivit art. 460 C.proc.civ., dacă terțul poprit nu-și îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data la care terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, pot sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi. Textul de lege impune două condiții esențiale: calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, prima instanță a apreciat că această este îndeplinită, nefiind contestat raportul juridic obligațional statornicit între debitorii Ș. N. și I. M. D. și terțul poprit M. C. T., ambii debitori-garanți fiind salariați, ale căror drepturi salariale sunt plătite din bugetul
M. C. T. .
Cu privire la cea de-a două condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, a reținut că terțul poprit, conform art. 456 alin. 1 C.proc.civ., avea obligația ca, în termen de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită. Având în vedere că termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, a concluzionat în sensul că terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată în art. 460 C.proc.civ. este îndeplinită.
Prima instanță a respins susținerile formulate de către terțul poprit și de către intervenientul Ș. N. în sensul că nu este posibilă validarea popririi, întrucât mai mult de jumătate din veniturile debitorii garanți sunt destinate acoperirii datoriilor către alte persoane fizice sau juridice. A reținut că este adevărat că, potrivit art. 409 alin. 2 C.proc.civ., dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, însă acest text de lege nu impune o obligație în sarcina terțului poprit de a nu elibera sumele urmărite silit, executorul judecătoresc fiind singura persoană abilitată de lege să procedeze la stabilirea ordinii de preferință a creanțelor, la distribuirea și eliberarea sumelor obținute în urma înființării popririi, după stabilirea acestei ordini, potrivit art. 458 alin. 1 și 459 C.proc.civ., raportate la prevederile art. 562 - 571 C.proc.civ.
În consecință, în baza art. 460 alin. 2 C.proc.civ., cu aplicarea art. 409 alin. 1 C.proc.civ., prima instanță a admis cererea de validare a popririi instituită în dosarul execuțional nr. 223/2012 al BEJ Petrule C. până la concurența creanței de 14.836,63 lei, datorată de debitori, începând cu luna august 2012, proporțional cu ajungerea la scadență a sumelor datorate de terțul poprit debitorilor.
Pentru aceleași considerente, prima instanță a respins cererea de intervenție formulată de către debitorul Ș. N., având în vedere că debitorul este angajat al intimatului și că terțul poprit trebuia să se conformeze adresei de
înființare a popririi emise în dosarul execuțional nr. 223/2012 al BEJ Petrule C. în ceea ce privește sumele pe care le datorează lunar debitorului cu titlu de salariu, fiind prin urmare incidente dispozițiile art. 460 alin. 1 C.proc.civ. care prevăd că "dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării poprii.";
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Ș. N., solicitând instanței modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu formulate de către el împotriva cererii de validare a popririi formulate de către B. C. "A. "; C. -N. și, pe cale de consecință, invalidarea popririi asupra salariului său.
În motivarea recursului, a arătat că prin contractul de credit nr. 117/14 iunie 2006 a devenit girant la împrumutul solicitat la această bancă de către numitul M. A. . Întrucât acesta a încetat plățile, intimata B. C. "A. "; C. -N. a început urmărirea veniturilor salariale ale giranților din contractul de împrumut. În acest sens, banca a trimis cerere de poprire a salariului recurentului încă din anul 2009, iar instituția la care lucrează a făcut prima reținere din salariu, în valoare de 600 lei/lună, fără a se ține seama dacă mai are și alte debite de achitat către instituții ale statului sau bănci. A solicitat instituției angajatoare - terț poprit să nu îi mai rețină bani din salariu în temeiul contractului de credit nr. 117/14 iunie 2006, făcând dovada că salariul său era grevat și de alte plăți datorate în temeiul unor contracte de credit bancar: a) SC BCR SA Sucursala C. T., în temeiul contractului de credit nr. 1333/9 noiembrie 2005, pentru o rată lunară de 110 euro; b) SC B. TRANSILVANIA SA Sucursala C. T., o reținere lunară de 58,05 lei.
Recurentul a mai arătat că Judecătoria Turda, prin sentința civilă nr. 612/4 februarie 2009, pronunțată în dosarul_, l-a obligat la plata unei pensii de întreținere în favoarea fiului său cel mare Ș. T. G. (student), în sumă de 675 lei, până la finalizarea studiilor. În condițiile în care salariul său net este de 1700 lei și având în vedere debitele către bănci și sentința respectivă, reținerile din salariul său au ajuns la o valoare ce depășește jumătate din salariul net pe care îl primește.
A mai arătat recurentul că SC B. C. "A. "; C. -N. a formulat cerere de validare a popririi împotriva refuzului instituției la care lucrează de a a-i mai popri sume din salariu, cerere care formează obiectul prezentului dosar nr._ și că el a formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând
invalidarea popririi asupra salariului său.
Recurentul a apreciat că motivul pentru care instanța de fond a respins cererea de intervenție în interes propriu este de-a dreptul hilar [,_ având in vedere ca debitorul este angajat al intimatului_] ;
A mai arătat că instanța de fond nu a stabilit în sarcina terțului poprit care este suma care urmează ca acesta să o rețină din salariul său și al celuilalt girant, hotărând doar că terțul poprit este obligat să plătească suma globală de 14.836,63 lei către bancă și nu a ținut cont de celelalte obligații de plată pe care le are și care îi grevează salariul.
În ceea ce privește dispozițiile art. 563 C.proc.civ., recurentul a mai arătat că prima instanță le-a interpretat total în afara spiritului textului legal, deoarece
legiuitorul a instituit prin această normă niște principii care stabilesc care sunt prioritățile la plată, în sensul că cel preferat de lege va fi plătit cu prioritate și integral. În acest sens, a exemplificat că creanțele rezultând dintr-un împrumut bancar au prioritate la plată față de obligația rezultând dintr-un contract de fidejusiune. Or, așa cum se poate observa, obligațiile recurentului către bănci și plata pensiei de întreținere către fiul său depășesc jumătate din valoarea salariului.
Recurentul a mai arătat că potrivit art. 409 alin. 2 C.proc.civ., reținerile din salariu nu pot depăși 1/2 din venitul net lunar, indiferent de natura creanțelor și a invocat dispozițiile art. 563 C.proc.civ., care dispun că se plătesc cu prioritate creanțele rezultând din obligația de întreținere și creanțele rezultând din împrumuturi bancare, considerând că terțul poprit a procedat corect în momentul în care a sistat reținerile în favoarea intimatei B. C. "A. "; C.
-N. .
Recurentul a mai arătat că intimata B. C. "A. "; C. -N. a mai promovat o cerere de validare a popririi în anul 2010, cerere care a făcut obiectul dosarului civil nr._, inițiat la Judecătoria Turda, care a admis cererea intimatei, respingând cererea sa de intervenție, însă Tribunalul Cluj, în recurs, a admis cererea sa și a respins cererea de validare promovată de către B. C.
"A. "; C. -N. .
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 C.proc.civ. Recursul a fost legal timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la 12 noiembrie 2013, intimata B. C. "A. "; C. -N. a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a apreciat corect dispozițiile procedurale față de cererea intervenientului, în raport cu dreptul dedus judecății, și anume validarea popririi.
În motivarea apărărilor sale, a arătat că art. 460 C.proc.civ. prevede că
"dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a eliberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării poprii.";
A arătat că textul de lege impune două condiții esențiale, respectiv calitatea de debitor a terțului poprit față de debitorul poprit, precum și neexecutarea de către terțul poprit a obligațiilor privind efectuarea popririi.
Cu privire la prima condiție, a arătat că prima instanță a apreciat că aceasta este îndeplinită, nefiind contestat raportul juridic obligațional statornicit între debitorii Ș. N. și I. M. -D. și terțul poprit M. C. T. .
Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege mai sus amintit, a arătat că terțul poprit, conform art. 456 alin. 1 C.proc.civ., avea obligația ca, în termenul de 15 zile de la comunicarea popririi, să consemneze suma de bani poprită.
A arătat că, având în vedere că termenul de 15 zile a expirat fără ca terțul poprit să fi consemnat vreo sumă la dispoziția creditoarei, rezultă că terțul poprit și-a încălcat obligațiile ce-i reveneau privind efectuarea popririi, astfel încât și această condiție menționată de art. 460 C.proc.civ. este îndeplinită.
A mai arătat că potrivit art. 409 alin. 2 C.proc.civ., dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiași sume, urmărirea nu poate depăși 1/2 din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor, însă acest text de lege nu impune o obligație în sarcina terțului poprit de a nu elibera sumele urmărite silit, executorul judecătoresc fiind singura persoană abilitată de lege să procedeze la stabilirea ordinii de preferința a creanțelor, la distribuirea și eliberarea sumelor
obținute în urma înființării popririi, după stabilirea acestei ordini, potrivit art.
458 alin. 1 și art. 459 C.proc.civ. raportate la prevederile art. 562 -571 C.proc.civ.
Intimata a mai arătat că pentru a dispune validarea popririi, prima instanță a verificat existența titlului executoriu și existența raportului juridic valabil între debitor și terțul poprit în temeiul căruia terțul poprit datorează sume de bani debitorului. Instanța de fond a apreciat că aceste elemente sunt întrunite, iar sumele pentru care s-a înființat popirea corespund titlului executoriu, contractului de credit nr. 117/14 iunie 2006, iar terțul poprit M. C. T., datorează sume de bani debitorilor giranți Ș. N. și I. M. -M. cu titlu de salariu, în calitate de angajator.
A mai arătat că I. M. -M., garant în contractul de credit mai sus menționat, a formulat contestație la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr._ . În baza sentinței civile nr. 3428/24 august 2012, instanța de fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea I.
M. -M., iar sentința a rămas definitivă și irevocabilă.
A solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentantului său la dezbateri, invocând art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Întâmpinarea nu a fost motivată separat în drept.
La data de 18 noiembrie 2013, recurentul Ș. N. a depus "completări la motivele de recurs";, invocând prescripția dreptului intimatei SC B. C.
"A. "; C. -N. de a cere executarea silită a contractului de credit nr. 117/14 iunie 2006, apreciind că acest aspect este guvernat de Decretul nr. 167/1958, fiind de ordine publică, putând fi invocat și după expirarea termenului de recurs.
Prin încheierea pronunțată de T. ul Specializat C. la data de 18 noiembrie 2013 în dosarul nr._, în complet de recurs, instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel, prin raportare la prevederile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. și art. 2821C.proc.civ.
Prin încheierea pronunțată de T. ul Specializat C. la data de 18 noiembrie 2013 în dosarul nr._, în complet de apel, instanța, din oficiu, prin raportare la art. 295 alin. 1 C.proc.civ., a ridicat problema de ordine publică a cadrului procesual în care s-a judecat cauza în primă instanță, prin raportare la prevederile art. 460 alin. 1 C.proc.civ.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelantul Ș. N., a apărărilor intimatei SC B. C. "A. "; C. -N. și a dispozițiilor art. 295- 297 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
P. rirea a cărei validare s-a solicitat prin cererea introductivă de instanță a fost înființată de BEJ PETRULE V. C. în dosarul nr. 232/2012 prin adresa din data de 19 iulie 2012, debitorii urmăriți fiind d-nii Ș. N. și I.
M. D., în calitate de fidejusori - codebitori solidari cu debitorul principal M.
A. .
Cererea introductivă de instanță, având ca obiect validarea popririi mai sus arătate, a fost formulată de creditoarea SC B. COOPERATIVĂ "A. "; C. -N. în contradictoriu cu terțul poprit M. C. T. .
La data de 7 noiembrie 2012, d-l Ș. N. a formulat cerere de intervenție în interes propriu. Această cerere a fost încuviințată în principiu prin încheierea pronunțată de Judecătoria Turda la 7 decembrie 2012.
La data de 11 ianuarie 2013, Judecătoria Turda a rămas în pronunțare asupra cererii de validare a popririi, repunând însă cauza pe rol în vederea citării d-nei I. M. D., în vederea "complinirii cadrului procesual";.
În final, prin hotărârea atacată, Judecătoria Turda a admis cererea de validare a popririi formulată de creditoarea SC B. COOPERATIVĂ "A. "; C. -N. în contradictoriu cu terțul poprit M. C. T. și cu debitorii Ș. N. și I.
M. D., respingând cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul în interes propriu Ș. N. .
În conformitate cu dispozițiile art. 460 alin. 1 și alin. 2 C.proc.civ. dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat- o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.
Instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și tertul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plăteasca creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi...
Dispozițiile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. stabilesc fără echivoc cadrul procesual în care se desfășoară litigiul având ca obiect validarea popririi: creditorul urmăritor, în contradictoriu cu debitorul / debitorii și cu terțul poprit. Fiind dispoziții procedurale care reglementează înșiși participanții la un anumit tip de litigiu, prevederile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. sunt dispoziții de ordine publică, a căror încălcare atrage nulitatea hotărârii atacate, în condițiile art. 105 alin. 2 teza I C.proc.civ. Fiind dispoziții de ordine publică, nulitatea care rezultă din încălcarea lor putea fi ridicată și de instanța de apel, din oficiu, conform art. 295 alin. 1 teza a II-a.
În litigiul de față prevederile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. au fost încălcate în primul rând prin formularea de către creditoarea SC B. COOPERATIVĂ "A. ";
C. -N. a cererii sale de validare a popririi doar în contradictoriu cu terțul poprit M. C. T., fără chemarea în judecată a debitorilor Ș. N. și I.
M. D. .
Ulterior, prin încuviințarea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulate de d-l Ș. N., acesta a devenit parte în litigiu, însă cu o altă calitate decât cea prevăzută de lege: intervenient în interes propriu și nu debitor urmărit.
Participarea d-lui Ș. N. la litigiul derulat în fața primei instanțe în calitate de intervenient în interes propriu, cu calitate procesuală activă, era, pe de o parte, incompatibilă cu participarea sa în calitate procesuală pasivă de debitor urmărit conform art. 460 alin. 2 C.proc.civ., iar pe de altă parte era inadmisibilă, în condițiile în care d-l Ș. N. nu a pretins și nu putea să pretindă pentru sine obiectul litigiului - validarea popririi -, astfel încât încuviințarea în principiu a cererii sale de intervenție în interes propriu a fost dispusă de prima instanță cu încălcarea atât a dispozițiilor art. 49 alin. 2 C.proc.civ. cât și a dispozițiilor art. 460 alin. 2 C.proc.civ.
Participarea d-lui Ș. N. la prezentul litigiu în calitate de intervenient în interes propriu nu i-a permis acestuia să formuleze apărările sale în calitate de debitor urmărit, ci ele au fost analizate de prima instanță în cadrul judecării cererii sale de intervenție în interes propriu, fapt care a adus o vătămare drepturilor procesuale ale d-lui Ș. N. care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii atacate, în condițiile art. 297 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., dat fiind faptul că hotărârea a fost pronunțată în absența d-lui Ș. N., iar acesta nu a fost legal citat pentru termenul la care s-a pronunțat hotărârea atacată, 15 februarie 2013.
Reținerea în considerentele încheierii pronunțate de Judecătoria Turda la 11 ianuarie 2013 a utilității participării la proces a d-lui Ș. N. în condițiile art. 460 alin. 2 C.proc.civ. și menționarea d-lui Ș. N. în calitate de debitor urmărit în dispozitivul sentinței atacate sunt lipsite de orice efecte juridice în
condițiile în care d-l Ș. N. nu a participat la acest proces în primă instanță în calitate de debitor urmărit, ci în calitate de intervenient în interes propriu.
În consecință, în temeiul art. 297 alin. 1 teza a II-a C.proc.civ., tribunalul va admite apelul formulat de apelantul Ș. N. în contradictoriu cu intimații
B. C. A. C. -N., M. C. T., reprezentat de Primar și I. M.
D. împotriva sentinței civile nr. 553/15 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o va anula în întregime și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Turda.
În măsura menținerii prezentei decizii cu ocazia soluționării unui eventual recurs, în rejudecare, instanța va pune în discuție cadrul procesual și va stabili calitățile procesuale ale părților prin raportare la art. 460 alin. 2 C.proc.civ. și va analiza, pe fond, apărările apelantului formulate în calitatea sa procesuală pasivă, inclusiv cele referitoare la o eventuală prescriere a dreptului creditoarei urmăritoare de a cere executarea silită a contractului de credit nr. 117/14 iunie 2006, dispunând totodată și asupra cheltuielilor de judecată din toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Admite apelul formulat de apelantul Ș. N., domiciliat în C. T., str. Gh. B., nr. 38, ap. 38, jud. C., în contradictoriu cu intimații B. C. A. C. -N., cu sediul în C. -N., b-dul 21 D. 1989, nr. 100, ap. 1-2, jud. C., M. C. T., reprezentat de Primar, cu sediul în C. T., str. L.
, nr. 2, jud. C. și I. M. D., domiciliată în C. T., str. G., nr. 9A, jud.
C., împotriva sentinței civile nr. 553/15 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._, pe care o anulează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Judecătoria Turda.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 16 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
F. -IANCU M. D. M. D. F. B.
În CO, semnează prim-grefier
Thred./FIM/LU/22.08.15/6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 225/2013. Validare poprire | Încheierea civilă nr. 33/2013. Validare poprire → |
|---|
