Decizia civilă nr. 68/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.68 0 Ședința publică de la 11 iunie 2013 Completul compus din:
Președinte: P. R. M., judecător
I. D., judecător
D. G., președinte secție civilă
V. V., grefier
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții E. ERSZEBET, S.
M., K. L., împotriva sentintei civile nr.4539 din_, pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._, având ca obiect constatarea nulității absolute.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurenților- reclamanți E. Erszebet, S. M., K. L. și a intervenientului K. I., av. Cerba C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei fila 24, și reprezentantul intimatului-pârât K. I. L., av. M. Dumitru, cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 27, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :
Reprezentanta recurenților-reclamanți E. Erszebet, S. M., K. L. și a intervenientului K. I., av. Cerba C., depune la dosar delegație de substituire și chitanța seria SJ WMA nr.4951846/_ în sumă de 700 lei reprezentând onorar avocațial (.44-45).
Reprezentantul intimatului-pârât K. I. L., av. M. Dumitru, depune la dosar chitanța nr.6/_ în sumă de 3000 lei reprezentând onorar avocațial (f.45).
La solicitarea instanței reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat instanța constată închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurenților-reclamanți, av. Cerba C. solicită admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și a cererii de intervenție accesorie așa cum au fost formulate. Cu cheltuieli de judecată. Susține că sentința pronunțată de către instanța de fond este netemeinică și nefondată. Arată că intimatul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 3,19 ha și că din procesul verbal de punere în posesie rezultă faptul că acesta a fost pus în posesie inițial pe o suprafață de 4,5493 ha, ulterior aceasta a fost corectată fiind înscrisă o suprafață mult mai mare, cu toate că în
tabelul nominal depus la dosar se menționează suprafața de 4,80 ha, acestuia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 5,28 ha. Menționează că intimatul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren în zona
"Berc";, și că din evidențele Registrului agricol în anul 1960 acesta nu deținea în proprietate niciun teren în această zonă, apreciind că reconstituirea în favoarea intimatului a dreptului de proprietate pe terenul din locul Berc este nelegală și netemeinică și că cererea reclamanților de anulare a T.P. al intimatului este justificată.
Reprezentantul intimatului-pârât K. I. L., av. M. Dumitru solicită respingerea recursului declarat ca nefondat, sentința pronunțată de către instanța de fond fiind temeinică și legală. Cu cheltuieli de judecată. Arată că temeiul juridic al acțiunea este Art.3 din Legea 169/1997 și că la dosar sunt depuse cereri de înscriere în CAP care sunt mai relevante decât Registrul agricol. Susține că art.3 din Legea 169/1997 cuprinde 14 modalități prin care se poate constata valabilitatea unor titluri de proprietate, iar reclamanții nu au invocat niciunul din acestea.
Instanța raportat la obiectul cererii și a actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă 4539/2010 a Judecătoriei Z. a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanții E. E. , S. M. , K. L. , în contradictoriu cu pârâții C. L. de fond funciar M. de jos, C. J.
S. , K. .I.L. și intervenientul K. I. , privind constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ 2/_ emis pe numele lui K. I.uca, pentru suprafața de 1 ha și 2.625 mp teren agricol extravilan poziția 2 din titlu, în prezent situat în intravilan, aflat în locul numit "Berc" și obligarea pârâtelor de rândul 1 și 2 la punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai lui K. Elemer, pentru suprafața de 1 ha și 2.625 mp teren în locul numit "Berc", pe vechiul amplasament.
S-a respins ca nefondată cererea de intervenție în interesul reclamanților, formulată de intervenientul K. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. de fond funciar M. de J., C. J. S. și K. I.L., prin care se solicită admiterea cererii formulate de către reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 81/8090/_, emis pe numele lui K. Elemer(f.7), antecesorul reclamanților, s-a reconstituit acestuia, dreptul de proprietate pentru suprafața de 4 ha și 1496 mp, situată pe teritoriul localității A. .
Acest titlu de proprietate a fost emis ca urmare a cererii de reconstituire formulată în temeiul Legii 18/1991, înregistrată la data de_ (f.35), prin care s- a solicitat suprafața de 4,89 ha teren agricol.
La data de_, K. Elermer a fost pus în posesie cu suprafața reconstituită, de 4 ha și 1496 mp, ocazie cu care s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 819/_ .
Suprafața solicitată de către reclamanți în calitate de moștenitori ai lui K. Elemer a fost validată în anul 1991, iar titlul a fost emis în anul 1995. K. Elemer nu a înțeles să formuleze plângere împotriva hotărârii prin care i se stabilise în proprietate o suprafață mai mică decât cea la care se considera îndreptățit. De
asemenea, deși avea posibilitatea să solicite diferența în temeiul legilor ulterioare ale fondului funciar, nici K. Elemer și nici reclamanții nu au uzat de nici una dintre posibilitățile conferite de aceste legi.
Potrivit dispozițiilor Legii 18/1991 și ale HG 890/2005, împotriva măsurilor dispuse de comisia locală, K. Elemer era îndreptățit să formuleze contestație, care se soluționează de către comisia județeană, ca organ cu atribuții administrativ- jurisdicționale, iar împotriva hotărârilor comisiei județene, putea formula plângere la judecătorie.
Nici K. Elemer și nici reclamanții nu au uzat de această procedură.
Rezultă de aici că reconstituirea dreptului de proprietate în afara acestei proceduri apare că nu poate fi admisă. Reconstituirea nu poate fi solicitată în afara termenelor prevăzute de fiecare din legile fondului funciar și nici direct instanței de judecată.
Cum însă în prezent reclamanții se află în imposibilitatea de a mai obține dreptul de proprietate, depășind termenul pentru formularea contestației, anularea titlului contestat ar rămâne fără consecințe juridice în privința reclamanților.
Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții E. Erszebet, S.
M., K. L. și K. I. solicitând admiterea lui și modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul admiterii cererii și a cererii de intervenție promovate.
Soluția adoptată de instanță este nefondată.
În primul rând, pârâtul K. L. nu a formulat o cerere de reconstituire pentru terenul situat în Berc iar în al doilea rând în anul 1960 nici nu deținea teren în acea parcelă.
În schimb K. Elemer autorul recurenților a avut o suprafață de 1 ha 120 mp cu care a și intrat în CAP iar în 1991 a solicitat reconstituirea acestuia.
Reconstituirea în favoarea intimatului a dreptului de proprietate pe terenul din Berc în suprafață de 1ha 2625 mp este nelegală și nejustificată .
Art.III alin.1 din L.169/1997 stabilește faptul că sunt nule actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor fizice ce nu erau îndreptățite la astfel de reconstituiri, cu atât mai mult cu cât terenul în litigiu era deja revendicat de autorul recurenților, proprietarul acestui teren conform registrului agricol de la fila 39.
Potrivit alin.2 al art.III din Legea nr. 169/1997, nulitatea poate fi invocată de personale ce justifică un interes legitim, soluționarea cererii în constatarea nulității fiind de competența instanțelor judecătorești de drept comun, dispozițiile menționate se completează și cu doctrina potrivit căreia acțiunea în constatarea nulității absolute este imprescriptibilă, astfel încât titularul său poate să o exercite oricând.
Intimatul K. L. nu a solicitat teren în acea parcelă iar acest aspect trebuie asimilat cu lipsa cererii imperativ prevăzută de legea fondului funciar.
Raportat la dispozițiile art.8 și 9 din L.18/1991 și cele ale art. 11(1) din Regulamentul de aplicare a L.18/1991 actul de reconstituire al intimatului este parțial nul absolut în ceea ce privește terenul din Berc fiind emis în lipsa unei cereri în favoarea unei persoane neîndreptățite .
Ca efect al nulității absolute parțiale a TP nr. 51630/46362/1994 actul trebuie desființat parțial, intimatele C. L. de fond funciar M. de J. și C.
L. de fond funciar M. de J. și C. J. S. fiind obligate la punerea în
posesie și eliberarea unui titlu de proprietate în favoarea recurenților, în calitate de moștenitori ai defunctului K. Elemer, pentru suprafața de 1 ha 2625 mp în locul numit Berc.
Pârâtul K. L. depune și el o întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În considerente se menționează în cele 2 TP eliberate pe numele lui K. L. și K. Elemer ( în prezent decedat) sunt emise în 1994 respectiv 1995.
Cei doi frați au folosit terenurile fără să aibă nici un fel de probleme.
După decesul lui K. Elemer din anul 2005 - moștenitorii acestuia s-au arătat nemulțumiți față de modul de reconstituire al dreptului de proprietate al antecesorului său.
În realitate, acțiunea reclamanților nu poate avea nici un efect cu privire la proprietatea terenului din litigiu, în suprafață de 1 ha și 2625 mp teren, întrucât acest teren a fost vândut prin cat autentic unor terțe persoane, încă din anul 2003, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sun nr. 4872/_ a notarului public C., anexat prezentei.
În consecință, reclamanții nu justifică un interes legitim cu privire la terenul din litigiu.
De asemenea, se invocă în mod greșit faptul că defunctul K. Elemer ar fi fost proprietar, în baza Registrului Agricol, asupra terenului din litigiu, dar după cum este binecunoscut, acesta nu este un act de proprietate pe baza căruia se poate revendica un teren și în consecință dispozițiile art.III din L.169/1997 nu pot fi aplicabile.
Recurenții solicită ca suprafața de 1 ha și 2625 mp să fie luată din titlul de proprietate al pârâtului și să fie trecută în titlul defunctului său frate K. Elemer. Dar această cerere nu poate fi acceptată pentru că s-ar depăși cu mult suprafața de 4,89 ha solicitată de defunctul K. Elemer, în anul 1991 și de asemeni, K. L. ar rămâne cu mult mai puțin de cât a cerut.
Dacă instanțele de judecată ar avea o astfel de optică, ar înseamnă că orice titlu de proprietate poate fi anulat oricând .
În realitate, nulitatea absolută a unui titlu de proprietate poate fi acceptată doar prin analizarea acestuia în integralitatea sa și nu prin luarea unei singure poziții din contextul general.
Consideră că recurenții nu pot dovedi decât suprafața de 3,95 ha și nu 4,14 cât au primit deja.
Asupra recursului de față instanța reține următoarele:
Potrivit mențiunilor din registrul agricol al anului 1959 defunctul K. Elemer a deținut o suprafață 4,89 ha ( f.39). În anul 1991 a solicitat reconstituirea întregii suprafețe dar în final titlul i s-a eliberat doar pentru 4,1496 ha ( f.35 și 7).
Conform dispozițiilor L.18/1991 și ale HG 890/2005 împotriva măsurilor dispuse de comisia locală de fond funciar putea formula plângere la Judecătoria Zalău.
Nu a făcut-o și prin urmare, instanța a reținut corect că nu au fost respectate prevederile speciale ale legii fondului funciar .
Prin acțiunea lor reclamanții au solicitat atât constatarea nulității parțiale a TP cât și obligarea comisiei la punerea în posesie și eliberarea TP pentru această suprafață de 1,26 ha în locul numit ,, Berc";.
Ori, atâta vreme cât suprafața litigioasă nu a fost contestată la termen, ea nu a mai apărut în hotărârea Comisiei Județene și nu mai poate face obiectul reconstituirii.
Titlul de proprietate a fost emis în 1995. De atunci au mai existat acte normative în domeniul fondului funciar care permiteau părților să solicite și alte suprafețe de teren .
Nici titularul și nici succesorii acestuia nu au beneficiat de aceste prevederi și nu au mai solicitat terenul în cauză.
Prin urmare nu pot fi reținute criticile recurenților care invocă faptul că cererea i-a fost respinsă ca prescrisă .
În realitate instanța de fond nu a reținut excepția prescripției ci faptul că nu a fost respectată procedura specială prevăzută de legea fondului funciar.
Prin urmare pârâtul a dovedit proprietatea sa asupra terenului atât cu Registrul Agricol cât și cu extrasele CF depuse în cauză.
Prin urmare criticile aduse hotărârii judecătorești nu sunt fondate iar în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge recursului ca nefondat.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga recurenții la 3000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul K. L. .
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de E. ERSZEBET, S. M., K.
L. și K. I., împotriva sentinței civile nr.4539 din_, a Judecătoriei Z. Obligă recurenții la 3000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul K. L. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte Judecător Judecător Grefier
P. R. M. I. D. D. G. V. V.
plecat în concediu plecată în concediu semnează vicepreședinte semnează prim-grefier
DP C. D.
Red.PRM./_
Dact.OA./_ Ex.2
Jud. fond D. U. R.
| ← Decizia civilă nr. 588/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 331/2013. Fond funciar → |
|---|
