Decizia civilă nr. 825/2013. Fond funciar

Comentarii

0

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal 3184

DECIZIA CIVILĂ NR. 825/R/2013

Ședința publică de la 04 Septembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.

Judecător D. -I. T. Judecător Ana-SS Grefier L. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului declarat de recurent L.

A., recurent L. R., recurent T. I., recurent T. ANA, împotriva Sentinței civile nr. 23325/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.

, privind și pe intimații C. L. DE APL. ARE A LEGII NR. 1. B., C. J. DE APL. ARE A LEGII NR. 1., L. M., L. A. S. SI L. M., având ca

obiect fond funciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.

INSTANȚA

Reține că, prin sentința civilă nr. 23325/_, Judecătoria Cluj- Napoca a admis excepția lipsei de obiect a acțiunii principale și a respins ca rămasă fără obiect acțiunea principală formulată de către reclamanții L. A. și soția L.

R. în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. Ana.

A admis în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. I. și T. Ana în contradictoriu cu reclamanții pârâți L. A. , soția L. R. și L. A. senior și L. M. astfel cum a fost precizată și modificată, în sensul că:

A respins excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea reconvențională, ca neîntemeiată.

A constatat că prin ordinul nr. 26/_ emis de Prefectura Cluj li s- a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp situat în intravilanul localității B., str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în cartea funciară 578 B. și 978 B. .

A admis excepția inadmisibilității pretenților formulate la petitele 4, 5 și 7 din acțiunea reconvențională având ca obiect operațiunile de carte funciară referitoare la terenul înscris în cartea funciară nr. 578 B. .

A respins ca inadmisibile pretențile formulate la petitele 4, 5 și 7 din acțiunea reconvențională având ca obiect operațiunile de carte funciară referitoare la terenul înscris în cartea funciară nr. 578 B. .

A obligat pârâții L. A. și L. R. să le lase reclamanților T. I. și T. Ana, în deplină proprietate, terenul în suprafață de 200 mp conform anexei nr. 10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I. .

A stabilit limita de proprietate dintre terenul reclamanților T. I. și

T. Ana și al pârâților L. A. și L. R. potrivit aliniamentului C-D din anexa nr. 10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

A respins în rest acțiunea formulată de reclamanții reconvenționali T.

I. și T. Ana, ca neîntemeiată.

A compensat cheltuielile de judecată în limita sumei de 1.381,50 lei și respinge în rest cererea formulată de reclamanții pârâți L. A. și L. R. de obligare a pârâților reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul L. A., căsătorit cu reclamanta L. R., este fiul pârâtului reconvențional L. A. (A. ) senior, căsătorit cu L. M., și nepotul defunctului său bunic L. G. . Pârâtul T. I., căsătorit cu pârâta T. Ana, este fiul și unicul moștenitor al defunctului său tată T. Rubin. Cele două familii locuiesc în comuna B., familia L. pe str. P., la numărul 232, iar familia T. pe str. Nouă, la numărul 281, cele două imobile învecinându-se în partea din spate a acestora, cele două străzi fiind paralele. În esență, litigiul dintre părți este determinat de întinderea dreptului de proprietate al pârâților T. asupra terenului situat pe str. Nouă nr. 281, iar în această privință, instanța constată următoarele:

Prin contractul de donație autentificat prin procesul verbal nr. 348/_, L. G. i-a donat fiului acestuia, L. A. A. (tatăl reclamantului), întreaga sa cotă parte (1/2 parte) din imobilul înscris în cartea funciară 978 B. cu număr topografic 63/1, curte și grădină în suprafață de 925 stjp, cota donatorului înscris sub B 14 fiind de 1662 mp (fila nr. 47 volumul 1), iar prin încheierea nr. 2903/_ a T. ului C. s-a dispus întabularea dreptului de proprietate de sub B 15 în favoarea lui L. A. A. cu titlu de moștenire după defuncta sa mamă, L. Ana (fila nr. 48 volumul 1), dreptul de proprietate asupra întregului imobil cu număr topografic 63/1 fiind intabulat în favoarea tatălui reclamantului L. A. A. (fila nr. 50 volumul 1).

Prin decizia nr. 61/_ emisă de Consiliul P. ular al Comunei B. - Biroul Executiv, lui T. RUBIN, la cererea acestuia, i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției o suprafață de 250 mp, teren pentru construirea unei case familiale, teren aflat în perimetrul construibil al satului B., pe str. Nouă, parcela nr. 54, beneficiarul dreptului de folosință fiind ținut la plata unei taxe anuale de 1 leu/mp (fila nr. 29 volumul 1).

Prin decizia nr. 41/_ emisă de Consiliul P. ular al Comunei B. - Biroul Executiv, lui T. I., la cererea acestuia, i-a fost atribuit în folosință pe durata existenței construcției o suprafață de 250 mp, teren pentru construirea unei case familiale, teren aflat în perimetrul construibil al satului B., pe str. Nouă, parcela nr. 61, beneficiarul dreptului de folosință fiind ținut la plata unei taxe anuale de 1 leu/mp (fila nr. 29 volumul 1).

În favoarea lui T. Rubin și a fiului acestuia, pârâtul T. I., a fost eliberată autorizația de construire nr. 25/_ pentru construirea unei case de locuit P*1 E tip L 6 cu două apartamente pe lot bifamilial, pe parcela nr. 60-61 - teren aflat în folosința beneficiarilor autorizației de construire potrivit deciziilor nr. 61/1978 și 41/1979.

Potrivit Deciziei nr. 14/_ emisă de Consiliul P. ular al Comunei

B. (fila nr. 303 volumul 1), la cererea numitului T. I. a fost revocată decizia nr. 41/_ prin care acestuia i-a fost atribuită suprafața de 250 mp ca fiind rămasă fără obiect. Din cererea formulată de pârâtul T. I. în data de_ rezultă că motivul solicitării revocării a fost reprezentat de faptul că reclamantul L. A. nu îi permite accesul pe acest teren, până la acea dată neputând intra în posesia acesteia.

Antecesorul pârâtului T. I., T. Rubin, a decedat în anul 1988, potrivit certificatului de moștenitor nr. 269/_, acesta fiind unicul moștenitor al defunctului său tată iar în masa succesorală rămasă după acesta a fost inclusă și cota de ½ parte din terenul aferent construcției casă cu două niveluri, teren în

suprafață de 250 mp situat între vecinii Turos I. și Tautan I. dobândit prin atribuire în folosință prin decizia nr. 61/1978 a Consiliului P. ular al comunei B. (fila nr. 57 volumul 1).

Prin cererea înregistrată la Primăria B. sub nr. 1506/_, tatăl reclamantului, L. A. A., a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate, printre altele, asupra unei suprafețe de 0,21 teren arabil intravilan și 0,10 ha intravilan curte (fila nr. 52 volumul 1).

Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public M. L. sub nr. 3013/_, L. A. A. i-a vândut fiului său, reclamatul L. A., căsătorit cu L. R., întreg dreptul său de proprietate asupra imobilul situat în comuna B. nr. 136 înscris în cartea funciară nr. 978 B. cu număr topografic 63/1, în favoarea vânzătorului fiind rezervat un drept de uzufruct viager, potrivit mențiunii de sub B22 din cartea funciară nr. 978 B., dreptul de proprietate al reclamanților fiind înscris asupra numărului topografic, nou după dezmembrare, 63/1/1, cu suprafața de 2914 mp (fila nr. 101 volumul 1).

Prin cererea înregistrată sub nr. 208/_, în baza Legii nr. 169/1997 a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și asupra diferenței de 1,23 ha teren agricol, din care 0,33 ha teren intravilan (fila nr. 55 volumul 1). Pentru terenul solicitat prin această din urmă cerere, reclamantului L. i-a fost oferit în schimb, iar acesta a acceptat, o suprafață de 1855 mp în tarlaua 89, terenul solicitat neputând fi restituit în natură întrucât era ocupat de construcții sau alte utilități (filele nr. 168-171 volumul 2), fiind pus în posesie cu această suprafață potrivit hotărârii nr. 778/_ (filele nr. 179-190 volumul 2).

Prin sentința civilă nr. 1205/_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr. 13177/2002 a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în acel dosar, T. I. în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei B. și Prefectura Județului C. și, în consecință, Primăria a fost obligată să facă propunere de atribuire în proprietatea reclamantului T. I. a terenului intravilan în suprafață de 500 mp situat în comuna B., str. Nouă nr. 281 iar Prefectura a fost obligată să emită în favoarea aceluiași reclamant ordinul de atribuire pentru același imobil, potrivit art. 36 alin. 2 și 6 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar. În esență, în considerentele acestei hotărâri s-a reținut că prin deciziile 61/1978 și 41/1979 eliberate de Consiliul P. ular lui T. Rubin și T. I. le-a fost atribuit câte o suprafață de 250 mp pentru construirea unei case familiale, casă pe care au construit-o în baza autorizației de construire nr. 25/1979. De asemenea, s-a avut în vedere adresa Primăriei B. în care s-a arătat că T. I. a formulat cerere potrivit Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar pentru a-i fi atribuit acest teren însă din eroare nu a fost inclus în lista întocmită în acest scop (fila nr. 28 volumul 1).

Prin titlul de proprietate nr. 3110/2232/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., în favoarea lui L.

A. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8459 mp pe teritoriul comunei B., din care suprafața de 1059 mp situată în tarlaua nr. 23 parcela 897 și 679 (fila nr. 58 volumul 1).

Prin titlul de proprietate nr. 3174/2309/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., în favoarea lui T.

I. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 500 mp pe teritoriul comunei B. situată în tarlaua nr. 23 parcela 914, categorie de folosință curți/construcții (fila nr. 25 volumul 1). Acest titlu de proprietate a fost emis în executarea sentinței civile nr. 1205/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 13177/2002, astfel cum rezultă din adresa de înaintare a dosarului de fond funciar aferent acestui titlu de proprietate (fila nr. 118 volumul 1).

Prin Hotărârea nr. 16/_ a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. (fila nr. 244 volumul 1) a fost anulat titlul de proprietate nr. 3174/2309/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., în favoarea lui T. I., contestat în prezenta cauză.

Prin ordinul privind trecerea în proprietatea privată a unor persoane fizice a terenurilor conform art. 36 alin. 2, 4, 6 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar nr. 26/_ (fila 192 volumul 1) s-a trecut în proprietatea actualului titular al dreptului de folosință al terenului, proprietar al construcției, corespunzător cotelor părți ce le deține în cartea funciară, T. I., suprafața de 500 mp teren situată în comuna B., str. Nouă nr. 281, înscrisă în cartea funciară 578 B., sub număr topografic 61/1, 62, respectiv în cartea funciară 978 B., sub număr topografic 63/1/1. Acest ordin a fost emis în executarea sentinței civile nr. 1205/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 13177/2002.

În data de_, reclamanții L. A. și R. au promovat o acțiune împotriva pârâtului T. I. solicitând instanței anularea Ordinului Prefectului nr. 26/_ (fila nr. 235 volumul 1) motivat, în esență, de faptul că acest ordin a fost emis în condițiile în care titlul de proprietate al pârâtului, nr. 3174/2003, face obiectul unei acțiuni în anulare aflat pe rolul instanței, precum și de faptul că vecinătățile imobilului deținut de către pârâtul T. nu sunt aceleași cu cele indicate în acest titlu de proprietate. Acest litigiu a fost soluționat prin sentința civilă nr. 4289/_ (fila nr. 260 volumul 1) pronunțată în dosarul nr. 4893/2006 al Judecătoriei C. -N., instanța a respins acțiunea formulată de reclamanții L. A. și R. în contradictoriu cu pârâtul T. I. și Prefectura Județului C. având ca obiect anularea ordinului prefectului nr. 26/_ . În considerentele acestei hotărâri judecătorești s-au reținut concluziile expertizei Erculescu, efectuată în cadrul acestui dosar, în care s-a concluzionat că terenul obiect al autorizației de construire emisă în favoarea lui T. I. și T. Rubin este identificat cu parcela nr. 60-61, cu numărul 623-624, în decizia nr. 61/1978 strecurându-se o eroare cu privire la numărul parcelei, în loc de parcela nr. 60 trecându-se nr. 54 ori în acea decizie s-a avut în vedere numărul administrativ care era 54 pentru acel teren, despre aceste concluzii apreciindu-se că sunt similare concluziilor expertizei Bota I. care a stat la baza emiterii ordinului prefectului. Totodată, s-a reținut că dreptul reclamanților L. înscris în cartea funciară nu poate fi opus pârâtului T. de vreme ce acel teren a fost cooperativizat și se identifică cu o parte din terenul pentru care s-au emis cele două decizii, precum și faptul că îndreptățirea pârâtului T. la emiterea Ordinului Prefectului 26/_ a fost analizată și de către instanța care a obligat Instituția Prefectului să emită acest ordin.

Prin sentința civilă nr. 1112/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ (fila nr. 10 volumul 2) a fost admisă acțiunea formulată de pârâtul T. I. și a fost anulată decizia nr. 14/1982 a Biroului Executiv al Consiliului P. ular al Comunei B. prin care a fost revocată decizia nr. 41/1979 (de atribuire) și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de reclamanții L. în interesul pârâtului Consiliul Local al comunei B. . În esență, instanța a reținut că expertiza criminalistică atestă faptul că cererea de revocare a deciziei nr. 41/1979 nu a fost scrisă și semnată de către T. I., fiind probabil scrisă și semnată de către T. Rubin sau persoana care a semnat pentru acesta pe autorizația de construire menționată în cuprins.

Sentința civilă nr. 4289/_ (fila nr. 260 volumul 1) pronunțată în dosarul nr. 4893/2006 al Judecătoriei C. -N. a fost menținută prin decizia civilă nr. 1458/R/_ a T. ului C. (filele nr. 262-265 volumul 1) prin care a fost respins ca nefondat recursul promovat împotriva acestei sentințe. În fața instanței de recurs reclamanții L. au criticat sentința și în privința reținerilor acestei potrivit cărora casa de locuit a pârâtului T. a fost edificată pe terenul aferent deciziilor 61 și 41 precum și a concluziilor expertului referitoare la eroarea materială din decizia nr. 61 sau trimiterea la numărul administrativ nr. 54. Față de recursul promovat de reclamanții L., pentru a respinge recursul s-a reținut că, de vreme ce terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 3174/2309/_ al pârâților nu a intrat în circuitul civil, în mod legal a fost revocat acest titlul și a fost emis ordinul contestat, că în mod evident în decizia nr. 61 s-a strecurat o eroare cu privire la numărul parcelei, din planul de sistematizare anexă la autorizația de construire rezultând că adresa administrativă a imobilului care se va construi este pe strada Nouă nr. 54

pentru care în paranteză s-au înscris numerele parcelelor atribuite 60-61 precum și faptul că adresa nr. 1187/_ a Consiliului Local B. nu contrazice această reținere de vreme ce aceasta atestă doar că parcela 61 nu se află la numărul administrativ 54 strada Nouă, ci la numărul vechi 623 și actual 281, aceeași instituție arătând totodată că nu deține în arhivă parcelarea din anul 1979, această adresă fiind în măsură să combată cele mai sus reținute numai dacă ar fi atestat faptul că parcela nr. 61 (de fapt 60) nu corespunde numărului administrativ 54 existent potrivit numerotării din anul 1979, ori de vreme ce planul de parcelare din 1979 nu se găsește, este evident că informațiile furnizate sunt de date mai recente. De asemenea, instanța de recurs a reținut că potrivit art. 31 din Legea nr. 7/1996, recurenții L. nu se pot prevala de înscrierea dreptului lor în cartea funciară de vreme ce știau că acest teren a fost preluat de stat și atribuit în folosință pârâtului și antecesorului acestuia.

În raportul de expertiză efectuat de expert topograf Erculescu D. (filele 202-217 volumul 1) s-a constatat că terenul ce face obiectul titlului de proprietate 3174/2003 aparținând pârâtului T. se află, potrivit titlului de proprietate, în tarlaua nr. 23, parcela Cc 914 și are o suprafață de 500 mp, iar conform măsurătorilor suprafața dată de gardurile și streșinile construcțiilor cu vecinul de la nr. 280 este de 316 mp și corespunde parcelei Cc914, fiind atribuit prin decizia 61/_, suprafața de 250 mp către T. Rubin în parcela 54 și prin decizia 41/_ suprafața de 250 mp către T. I. în parcela nr. 61. S-a reținut că cele două decizii nu fac referiri la vecinătăți. S-a concluzionat că în mod eronat în decizia nr. 61 s-a menționat parcela 54 în loc de parcela 60, numărul 54 fiind numărul administrativ pentru acel teren. Contraexpertiza tehnică efectuată în prezenta cauză de către expert Morar I. (filele nr. 71-96 volumul 2) concluzionează că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 3110/2003, al reclamanților, are o suprafață reală, măsurată, de 1044 mp (fila nr. 73 volumul 2) iar terenul ce face obiectul titlului de proprietate 3174/2003, al pârâților, are o suprafață măsurată de 300 mp. Totodată, expertiza Morar confirmă expertiza Erculescu în privința identității dintre cele două decizii și amplasamentul pentru terenul din Ordinul 26/2006 și titlul de proprietate nr. 3174/2003 (fila nr. 73 volumul 2), în sensul că se arată că parcela 54, potrivit detaliului de parcelări din str. Nouă, DS Centrul Civic, este suprafața de teren pe care se află în prezent casa lui T., parcela 61 fiind situată la o distanță apreciabilă față de aceasta, nefiind alăturată acesteia, constatându-se încă o dată eroarea strecurată cu privire la numărul parcelei 54 în loc de numărul 60 care este alăturat parcelei 61.

Acțiunea principală formulată de reclamanții L. A. și R. în contradictoriu cu pârâții T. I. și Ana a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect ca urmare a admiterii excepției lipsei de obiect invocată de pârâții T. la termenul din data de_, ca urmare a precizării cererii reconvenționale.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că obiectul principal al acțiunii principale este reprezentat, ca urmare a renunțării la acțiunea în grănițuire de către reclamanți, doar de către acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 3174/2309/_ emis în favoarea numitului T. I. . Acest titlu de proprietate a existat la data sesizării instanței de judecată, însă a fost revocat prin Hotărârea nr. 16/_ a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C. (fila nr. 244 volumul 1), așadar în cursul soluționării prezentei cauze. Pentru același teren ce a făcut obiectul titlului de proprietate revocat a fost emis Ordinul privind trecerea în proprietatea privată a unor persoane fizice a terenurilor conform art. 36 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar nr. 26/_ (fila 192 volumul 1), dar întrucât acest Ordin este contestat de către reclamanți doar pe cale de excepție - apărare de fond în cadrul acțiunii reconvenționale formulate de pârâții T., instanța constată că acțiunea principală a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare. În cele din urmă, având în vedere soluția ce urmează a fi dată excepției lipsei de obiect al acțiunii principale precum și ordinea soluționării excepțiilor, în funcție de relevanța lor juridică, instanța constată că excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru constatarea, și pe cale de excepție, a nulității autorizației de construire,

invocată de către pârâții T., nu se mai impune a fi soluționată în cadrul acțiunii principale.

Acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți T. I. și T. Ana în contradictoriu cu pârâții L. A. și soția L. R., precum și cu pârâții din extinderea acțiunii reconvenționale, L. A. senior și soția L.

M., a fost admisă în parte, potrivit celor mai jos arătate.

În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită instanței să se constate că prin ordinul nr. 26/_ emis de Prefectura Cluj li s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp situat în intravilanul localității B.

, str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în cartea funciară 578

B. și 978 B. , instanța constată că excepția inadmisibilității invocată de către pârâtul L. este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, cererea reclamanților reconvenționali dovedindu-se a fi întemeiată.

Referitor la excepția inadmisibilității, instanța a reținut incidența prevederilor art. 111 Cod de procedură civilă potrivit cărora "Partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului.";

Potrivit acestui text de lege, așa cum a arătat și pârâtul L., este inadmisibilă învestirea instanței cu constatarea unei stări de fapt. În speță însă, analizând cererea reclamanților prin prisma finalității acesteia, dar și al conținutului acesteia și al contextului concret în care a fost formulată, instanța constată că ne aflăm în prezența unei cereri de constatare a dreptului de proprietate al reclamanților asupra unui obiect determinat, respectiv asupra terenului înscris în cartea funciară nr. 578 și 978 B. și, având în vedere atributele dreptului de proprietate care îi asigură exercitarea în plenitudinea sa (jus utendi, fruendi și abutendi), și care nu pot exista ca atare în lipsa unui obiect concret, reține că o astfel de acțiune nu echivalează cu constatarea unei stări de fapt.

Mai mult, instanța constatat că cererea reclamanților T. este o acțiune în constatare provocatorie, definită ca fiind acea acțiune în constatare determinată de pârât care, prin atitudinea și actele sale, îl împiedică pe reclamant în exercitarea dreptului său, printr-o astfel de acțiune pârâtul fiind chemat pentru a-și dovedi dreptul său, sub sancțiunea de a nu-l mai putea invoca ulterior dacă nu-l demonstrează în cadrul unei astfel de acțiuni. Prin raportare la speța concretă, instanța reține că prezentul litigiu a fost inițiat de pârâtul L., reclamant în cadrul acțiunii principale, care a afirmat propriul său drept de proprietate asupra unei părți din terenul în privința căruia și reclamanții T. afirmă un drept de proprietate, contestând și solicitând anularea titlului de proprietate al reclamanților

T. .

Instanța a constatat că, așa cum a arătat și pârâtul L., pentru dreptul a cărui constatare s-a solicitat a fost emis Ordinul nr. 26/2006, care identifică și obiectul dreptului de proprietate, însă reține că legea nu condiționează admisibilitatea unei astfel de acțiuni de inexistența unui alt act care să ateste aceleași drepturi, ba chiar, de regulă, le presupune, cel puțin ad probationem (sub aspect probator) în cadrul unei astfel de acțiuni în constatare.

Admisibilitatea acțiunii în constatare este condiționată însă de caracterul subsidiar al acesteia, respectiv de împrejurarea ca partea care promovează o astfel de acțiune să nu aibă la îndemână o acțiune în realizarea dreptului. Raportând și această condiție de admisibilitate la speța concretă, se constată că, față de obiectul concret al acțiunii reclamanților, acțiunea în realizare specifică este acțiunea în revendicare, acțiune pe care de altfel reclamanții T. au și promovat-o prin capătul de cerere nr. 8 al acestei acțiuni. Cu toate acestea însă, în concret, instanța apreciază că nu se impune respingerea acțiunii în constatare ca inadmisibilă pentru acest motiv, în principal pentru că revendicarea are ca obiect o suprafață mai mică de teren decât cea care face obiectul acțiunii în constatare, iar în secundar pentru că apărările pârâților vizează obiectul actelor primare de constituire a dreptului de folosință despre care, în concret, dacă reclamanții afirmă că au ca obiect două parcele alăturate, pârâții susțin contrariul. De altfel, fiind învestită și cu o acțiune în revendicare în care reclamanții se prevalează de același

titlu pe care se întemeiază și în cadrul acțiunii în constatare, instanța oricum va proceda la compararea acestora, motiv pentru care, dată fiind soluționarea în același timp și a acțiunii în revendicare, acțiune în realizare și mai energică decât cea în constatare, fie ea și provocatorie, drepturile pârâților nu pot fi vătămate sub nici o formă, sub acest aspect acțiunea în constatare putând apărea doar superfluă.

În consecință, pentru motivele mai sus arătate, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.

Referitor fondul acțiunii în constatare, instanța a constatat că ceea ce se contestă în speță nu este îndreptățirea reclamanților T. la constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor care anterior anilor 90 le-au fost date în folosință, ci amplasamentul acestor suprafețe. În esență, așa cum s-a arătat mai sus, dacă pârâții L. nu contestă existența celor două acte primare de constituire a dreptului de folosință, deciziile 61 și 41, aceștia contestă totuși amplasamentul parcelelor obiect al acestora și despre care susțin că nu sunt alăturate, pe de cealaltă parte reclamanții T. susținând contrariul.

În prealabil, instanța a constatat că pârâții L. au invocat pe cale de excepție, ca apărare de fond, excepția nulității absolute parțiale a Ordinului Prefectului nr. 26/_ emis de Prefectul Județului C., după cum s-a și susținut în mod expres, nesolicitându-se instanței să se pronunțe prin dispozitiv asupra acestei nulități, iar față de această apărare reclamanții au invocat, pe de-o parte, tardivitatea formulării apărărilor pe cale de excepție, iar pe de altă parte, excepția autorității de lucru judecat. Întrucât aceste excepții de procedură și de fond se raportează, la rândul lor, la o excepție - apărare de fond formulată de pârâți, acestea împrumută regimul procedural al acesteia din urmă, instanța nefiind ținută în acest caz să soluționeze excepțiile pe cale de dispozitiv, fiind însă ținută de prevederile art. 137 Cod de procedură civilă care stabilesc soluționarea cu prioritate, în funcție de relevanța lor juridică, a excepțiilor de procedură și de fond invocate și care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, în speță a excepției nulității absolute parțiale a Ordinului Prefectului.

În acest context, asupra tardivității formulării apărărilor pe cale de excepție, instanța a constatat că motivele care stau la baza excepției nulității absolute parțiale a Ordinului 26/2006 au fost invocate, în esență, încă din anul 2005, astfel că formularea acestei apărări de fond, în termenii unei excepții - apărare de fond, are caracterul unei precizări și nu a unei noi apărări. De altfel, din interpretarea prevederilor art. 118, 115 și 136 Cod de procedură civilă rezultă că sancțiunea decăderii de aplică doar excepțiilor relative de procedură, or pârâții nu au invocat o astfel de excepție, ci o apărare de fond, solicitând practic instanței ca în considerentele deciziei sale să constate nulitatea absolută parțială a Ordinului și, pe cale de consecință, să respingă acțiunea (reconvențională) formulată de reclamanți.

În privința autorității de lucru judecat însă, instanța reține incidența prevederilor art. 1201 din vechiul cod civil potrivit cărora este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate, precum și constanta interpretare dată acestor prevederi în jurisprudență.

Astfel, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 Cod Civil și art. 166 Cod de procedură civilă) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 Cod Civil).

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 Cod Civil (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit, în puterea lucrului judecat intrând și considerentele care susțin în mod direct soluția pronunțată în dispozitivul hotărârii.

Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești. Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.(2) Cod Civil, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

În susținerea autorității de lucru judecat, reclamanții au invocat sentința civilă nr. 1205/2003, în baza căreia a fost emis Ordinul contestat, și sentința civilă nr. 4289/2006 pronunțată în dosarul nr. 4839/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1458/R/2008 pronunțată în dosarul de recurs 6453/2006.

Dacă în privința primei hotărâri judecătorești excepția autorității de lucru judecat nu poate fi primită fie și numai pentru faptul că este anterioară emiterii ordinului în privința căruia s-a invocat nulitatea absolută parțială și față de care s-a invocat excepția, în privința celei de-a doua hotărâri judecătorești instanța reține îndeplinirea tuturor condițiilor autorității de lucru judecat.

Astfel, există identitate de părți și a calității acestora, în dosarul nr. 4839/2006 pârâții L. fiind reclamanți, solicitând constatarea nulității absolute pe cale de acțiune principală, în prezentul dosar aceeași nulitate absolută fiind solicitată tot de aceștia, pe cale de excepție - apărare de fond, așa cum s-a arătat mai sus, chiar dacă în cadrul acțiunii reconvenționale au calitatea de pârâți. Autoritatea de lucru judecat, așa cum a fost mai sus descrisă, face ca ceea ce s-a statuat o dată, în mod irevocabil, printr-o hotărâre judecătorească să nu mai fie contrazis prin nici o altă hotărâre, nici în dispozitiv, dar nici în considerentele care susțin soluția ce formează dispozitivul unei hotărâri judecătorești.

Există identitate neechivocă de obiect, pretenția pârâților L. din cadrul acestui dosar fiind identică cu cea formulată de aceștia în cadrul dosarului nr. 4839/2006, respectiv constatarea nulității absolute a Ordinului Prefectului nr. 26/2006, faptul că în cadrul acestui dosar s-a solicitat, pe cale de excepție, constatarea nulității absolute parțiale a Ordinului neîmpietând asupra acestei identități.

Există și identitate de cauză a celor două "acțiuni"; formulate de pârâții

L., fundamentul raportului juridic dedus judecății fiind același, această identitate păstrându-se și în măsura în care ar urma să fie prezentate alte dovezi, deci cu atât mai mult în ipoteza unor noi argumente de fapt și de drept, chiar pertinente și concludente și care nu au format obiectul unei analize anterioare, în concret. Chiar și așa însă, după cum s-a arătat mai sus, la baza excepției nulității absolute parțiale a titlului de proprietate stau argumentele ce țin de obiectul celor două decizii de atribuire a dreptului de folosință, mai exact a deciziei nr. 61/1978 emisă în favoarea lui T. Rubin, iar aceste împrejurări de fapt au făcut obiectul analizei instanței judecătorești care s-a pronunțat în sensul celor de mai sus, pentru argumentele arătate. Prin urmare, pentru ceea ce semnifică autoritatea de lucru judecat, aceste aspecte nu mai pot face obiectul unei noi judecăți, stabilindu-se așadar că prin decizia nr. 61/1978, antecesorului reclamantului T. I. i-a fost atribuită parcela nr. 60, și nu parcela nr. 54, cum s-a menționat din eroare în actul de atribuire, iar în aceste limite a fost analizată legalitatea emiterii Ordinului Prefectului nr. 26/2006. Așadar, constatând că întreaga argumentare juridică a excepției nulității are ca premisă conferirea dreptului de folosință asupra parcelei nr. 54, și nu asupra parcelei nr. 60, instanța urmează a înlătura aceste apărări.

În contextul verificării acestei condiții, instanța constată că un alt motiv de nulitate invocat în privința ordinului nr. 26/2006 este dat, în opinia pârâților L., de faptul că prin emiterea acestui act normativ se încalcă dreptul său de proprietate recunoscut prin titlul de proprietate nr. 3110/2003, o astfel de nulitate fiind prevăzută de art. III alin.1 lit. a pct. ii) din Legea nr. 169/1997, iar în privința acestei susțineri, pe cale de excepție - apărare de fond, reclamanții T. au invocat, la rândul lor, nulitatea absolută parțială a acestui titlu de proprietate a pârâților L. . Față de acest motiv de nulitate al Ordinului, prin raportare la propriul titlu de proprietate al pârâților, instanța poate reține specificitatea materiei fondului funciar și al cauzelor de nulitate a titlurilor de proprietate, însă totodată apreciază că o astfel de circumstanță, tradusă în cauză prin neanalizarea de către instanța anterioară a cauzei de nulitate prevăzută de art. III alin.1 lit. a pct. ii) din Legea nr. 169/1997, nu poate înlătura efectele autorității de lucru judecat de vreme ce starea de fapt dedusă judecății în ambele cauze este neschimbată, atunci și acum fiind aceeași, la data emiterii Ordinului Prefectului nr. 26/2006 și la data promovării acțiunii în nulitatea acestui Ordin titlul de proprietate al pârâților L. existând, fiind emis încă din anul 2003, această din urmă acțiune fiind promovată chiar de către reclamanții L. . Prin urmare, calificând acest motiv de nulitate ca fiind un nou argument, autoritatea de lucru judecat al sentinței civile nr. 4289/2006 pronunțată în dosarul nr. 4839/2006, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1458/R/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul de recurs 6453/2006, nu poate fi înfrântă.

În ceea ce privește amplasamentul terenului ce face obiectul dreptului de proprietate, instanța a reținut concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I. (filele nr. 73-75 volumul 2) potrivit cărora, suprafața măsurată aflată în folosința actuală a reclamanților T. este de 300 mp (fila nr. 89 volumul 2), iar din suprafața totală de 500 mp, o porțiune de 40 mp este amplasată pe terenul vecinului de vest Tanțău I., de la numărul administrativ 281, respectiv pe parcela cu numere topografice 61/1,62 din cartea funciară nr.

578 B., carte funciară lipsă la inventar din baza de date a Biroului de Carte Funciară C. -N., iar o porțiune de 460 mp este amplasată pe terenul cu număr topografic 63/1/1 înscris în cartea funciară nr. 978 B. în favoarea pârâților L. A. și R., iar, din această suprafață, 260 mp sunt în folosința faptică a reclamanților

T., și 200 mp se află în folosința pârâților L. . Concluziile acestui raport de expertiză și cele ale raportului de expertiză efectuate de expert topograf Erculescu

D. (filele 202-217 volumul 1), dar și cele ale expertizei efectuate de către expert topograf Bota I. (fila nr. 242 volumul 1), converg în privința terenurilor aferente titlului reclamanților T., în sensul că acesta are ca obiect terenurile înscrise în cele două cărți funciare, concluziile celor trei lucrări diferind însă în privința măsurătorilor.

Astfel, expertiza Erculescu a concluzionat că terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr. 3174/2003 aparținând pârâtului T. se află, potrivit titlului de proprietate, în tarlaua nr. 23, parcela Cc 914 și are o suprafață de 500 mp, iar conform măsurătorilor suprafața dată de gardurile și streșinile construcțiilor cu vecinul de la nr. 280 este de 316 mp și corespunde parcelei Cc914, fiind atribuit prin decizia 61/_, suprafața de 250 mp către T. Rubin în parcela 54 și prin decizia 41/_ suprafața de 250 mp către T. I. în parcela nr. 61. Expertiza Bota, la rândul său, a concluzionat că terenul care a făcut obiectul sentinței civile nr. 1205/2003 se regăsește în cartea funciară 578 B. 98

mp - număr topografic 61/1, 62 și 402 mp în cartea funciară 978 B. - număr topografic 63/1/1. Instanța va reține concluziile expertizei Morar motivat de faptul că expertiza Bota nu a fost efectuată în contradictoriu cu pârâții L., fiind efectuată în dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1205/2003 a Judecătoriei C.

-N., iar față de expertiza Erculescu a fost încuviințată contraexpertiza efectuată de expert Morar, expertiza Erculescu având totodată în vedere numai titlul de proprietate al reclamanților T., ulterior revocat, și, nu în ultimul rând, motivat de conținutul concret al acestor două expertize.

Prin urmare, pentru motivele mai sus expuse, instanța a admis capătul de cerere având ca obiect acțiune în constatare și, pe cale de consecință, va constata că prin ordinul nr. 26/_ emis de Prefectura Cluj li s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp situat în intravilanul localității

B., str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în cartea funciară 578 B. și 978 B. .

Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Și potrivit noului Cod Civil, prin raportare la art. 5 alin. 2 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege.

Acțiunea în revendicare este calea legală prin care, proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar. Acțiunea în revendicare presupune compararea titlurilor de proprietate a posesorului neproprietar pârât, în speță titlul pârâților L., cu cel al proprietarilor neposesori, în speță titlul reclamanților T., în cadrul acțiunii reconvenționale formulate de aceștia.

Titlul pârâților L. este reprezentat de titlul de proprietate nr. 3110/2232/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., prin care în favoarea lui L. A. a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8459 mp pe teritoriul comunei B., din care suprafața de 1059 mp situată în tarlaua nr. 23 parcela 897 și 679 (fila nr. 58 volumul 1).

Titlul reclamanților T. este reprezentat de ordinul privind trecerea în proprietatea privată a unor persoane fizice a terenurilor conform art. 36 alin. 2, 4, 6 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar nr. 26/_ (fila 192 volumul 1), prin care s-a trecut în proprietatea actualului titular al dreptului de folosință al terenului, proprietar al construcției, corespunzător cotelor părți ce le deține în cartea funciară, T. I., suprafața de 500 mp teren situată în comuna B., str. Nouă nr. 281, înscrisă în cartea funciară 578 B., sub număr topografic 61/1, 62, respectiv în cartea funciară 978 B., sub număr topografic 63/1/1. Acest ordin a fost emis în executarea sentinței civile nr. 1205/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 13177/2002 și ca urmare a revocării titlului de proprietate nr. 3174/2309/_ eliberat de C. J. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., în favoarea lui T. I., care a fost contestat în prezenta cauză. Acest titlu a fost supus o dată analizei instanței judecătorești sub aspectul legalității, sens în care au fost pronunțate sentința civilă nr. 4289/_ (fila nr. 260, volumul I) și decizia civilă nr. 1458/R/_ .

Așa cum s-a arătat și mai sus, titlul pârâților L. a fost emis în reconstituirea dreptului de proprietate, antecesorii acestora fiind foștii proprietari anterior colectivizării terenurilor, iar titlul reclamanților T. a fost emis în baza prevederilor art. 36 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, respectiv prin constituirea dreptului de proprietate.

În acord și cu cele mai sus arătate, referitoare la autoritatea de lucru judecat invocată față de excepția nulității absolute parțiale a titlului reclamanților

T., instanța a constatat că și aceștia din urmă au invocat pe cale de excepție nulitatea absolută parțială a titlului pârâților L. .

Astfel, terenul solicitat de către pârâții L. și reconstituit prin titlul de proprietate nr. 3110/2003, în privința căruia expertiza Morar a constat o suprapunere cu Ordinul Prefectului nr. 26/_ pentru suprafața de 200 mp, nu era liber la data formulării cererii de reconstituire, astfel cum rezultă din cele două decizii de atribuire, clarificate sub aspectul amplasamentului, acestea fiind atribuite în folosință pe durata existenței construcției în favoarea reclamanților T.

. Așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, necontestat în cauză, terenul pentru care a fost emis titlul pârâților L., și pe care în prezent se află locuința și anexele reclamanților T., respectiv cei 200 mp în discuție, a aparținut anterior colectivizării antecesorilor L. însă, astfel cum rezultă din cele două decizii de

atribuire în folosință pe durata existenței construcției, acest teren a devenit ulterior proprietate de stat prin schimb cu Cooperativa Agricolă de Producție, conform actelor de schimb nr. 331/1975 (fila nr. 29 volumul I). Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991 terenul în discuție nu era în patrimoniul cooperativei agricole.

Ori potrivit art. 8 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.

Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar,

"Terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităților, atribuite, potrivit legii, în folosință veșnică sau în folosință pe durata existenței construcției, în vederea construirii de locuințe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuințe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuințelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporțional cu cota deținută din construcție.";.

Cazul de constituire a dreptului de proprietate potrivit prevederilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar este un caz distinct și special de constituire prin aceea că, spre deosebire de prevederile art. 23, spre exemplu, care presupun constituirea dreptului de proprietate din terenurile aflate în patrimoniul cooperativei de producție (regula în materia re/constituirii), în ipoteza avută în vedere de art. 36 se au în vedere terenurile proprietate de stat, cum este și cazul reclamanților care au primit prin deciziile de atribuire de la stat doar folosința terenului, nu și proprietatea terenurilor.

Prin urmare, dat fiind că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâților L. nu s-a făcut pe terenul aflat în patrimoniul Cooperativei Agricole de Producție, nu prezintă nici o relevanță momentul formulării cererilor de re/constituire sub aspectul îndreptățirii persoanelor față de prevederile Legii nr. 169/1997, respectiv a valabilității titlului reclamanților T. în raport de prevederile art. III alin. 1 lit. a pct. ii din același act normativ.

Maniera în care a fost emis titlul pârâților L. se circumscrie însă prevederilor art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997 (sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri), cazurile de nulitate nefiind prevăzute în mod limitativ de lege. În consecință, instanța constată că în mod nelegal a fost emis titlul pârâților L. în privința porțiunii de teren în privința căreia s-a constat de către expert și s-a reținut de către instanță suprapunerea, astfel că titlul reclamanților T. urmează a fi preferat în detrimentul celui al pârâților L. . Pentru aceste motive, apărările pârâților L. în privința nulității titlului reclamanților T., analizate în contextul autorității de lucru judecat, devin astfel și lipsite de interes.

Așa cum s-a arătat și mai sus și pentru aceleași motive, în ceea ce privește amplasamentul terenului ce face obiectul dreptului de proprietate al reclamanților T., instanța a reținut concluziile expertizei Morar I. (filele nr. 73-75 volumul 2) potrivit cărora, suprafața măsurată aflată în folosința actuală a reclamanților T. este de 300 mp (fila nr. 89 volumul 2), iar din suprafața totală de 500 mp, o porțiune de 40 mp este amplasată pe terenul vecinului de vest Tanțău I.

, de la numărul administrativ 281, respectiv pe parcela cu numere topografice 61/1,62 din cartea funciară nr. 578 B., carte funciară lipsă la inventar din baza de date a Biroului de Carte Funciară C. -N., iar o porțiune de 460 mp este amplasată pe terenul cu număr topografic 63/1/1 înscris în cartea funciară nr. 978

B. în favoarea pârâților L. A. și R., iar, din această suprafață, 260 mp sunt în folosința faptică a reclamanților T., și 200 mp se află în folosința pârâților

L., teren deținut de către acesta în baza titlului său, o clară evidențiere regăsindu- se în anexa nr. 5 al expertizei Morar (fila nr. 90, volumul II).

Instanța a constatat totodată că și apărarea reclamanților T. vizând nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3013/_ între L. A. A. (senior) și reclamatul L. A., căsătorit cu L. R. este întemeiată. Terenul în discuție a fost colectivizat, prin aceasta dreptul de proprietate al pârâților L. stingându-se, iar această împrejurare a fost cunoscută de către părțile contractului de vânzare cumpărare, după cum aceștia au cunoscut și faptul că din terenul care le-a aparținut anterior reclamanților L. le-a fost atribuit lot pentru construcția de locuință. Așadar, ambele părți, în cunoștință de cauză au tranzacționat asupra unui bun despre care știau că nu le aparține, cel puțin în privința suprafeței aflate în folosința reclamanților T. la data încheierii contractului de vânzare cumpărare (cei 260 mp), și cu atât mai mult cu cât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare nu era emis titlul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991. Întrucât un astfel de act juridic fiind lovit de nulitate absolută, pârâții L. nu se pot prevala nici de acest titlu de proprietate, respectiv de înscrierea dreptului lor în cartea funciară, după cum a arătat și instanța de recurs în considerentele deciziei civile nr. 1458/R/_ .

Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea în revendicare a reclamanților reconvenționali T. și, în consecință, va obliga pârâții L. A. și L.

R. să le lase reclamanților T. I. și T. Ana, în deplină proprietate, terenul în suprafață de 200 mp conform anexei nr. 10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I. .

Orice proprietar poate indatora pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite cu a sa; cheltuielile granituirii se vor face pe jumatate. (art. 584 Cod Civil).

Având în vedere cele mai sus arătate, faptul că limita dintre cele două proprietăți nu este marcată în fapt (fila nr. 172 volumul II), instanța urmează să admită și acțiunea reclamanților T. având ca obiect gărnițiuirea proprietății, sens în care, pentru motivele arătate mai sus referitoare la întinderea dreptului de proprietate, va stabili limita de proprietate dintre terenul reclamanților T. I. și T. Ana și al pârâților L. A. și L. R. potrivit aliniamentului C-D din anexa nr. 10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

În ceea ce privește capetele de cerere formulate în acțiunea reconvențională având ca obiect dezmembrarea imobilului înscris în cartea funciară nr. 578 B., intabularea în cartea funciară nouă a dreptului de proprietate a reclamantului T. și comasarea loturilor atribuite acestuia, instanța urmează să admită excepția inadmisibilității invocată de pârâții reconvenționali L. și să respingă ca atare aceste cereri.

Pentru a decide astfel, instanța a constatat că potrivit celor arătate în expertiza Morar, că în privința cărții funciare nr. 578 s-a constat lipsa acesteia la inventar, și reține incidența în cauză a prevederilor art. 80-82 din regulamentul din_ privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară, care stabilește procedura de reconstituire, din oficiu sau la cerere, a cărților funciare. Prin urmare, de vreme ce la dosar nu a putut fi depusă această carte funciară, iar aceasta nu se regăsește în evidențele Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară, cererea reclamanților T. referitoare la operațiuni apare ca fiind inadmisibilă, aceasta fiind oricum și neîntemeiată, pe fond, pentru motivele care se vor arătat în privința celeilalte cărți funciare.

Astfel, în privința cererii având ca obiect dezmembrarea imobilului înscris în cartea funciară nr. 978 B., având număr topografic 63/1/1, teren în suprafață de 2914 mp, în trei loturi, dar și înscrierea în cartea funciară, instanța reține că întabularea și dezmembrarea în cartea funciară sunt operațiuni de competența Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin birourile sale

teritoriale și presupune existența unui titlu de proprietate și efectuarea operațiunilor de identificare cadastrală a imobilului prevăzute de lege.

Astfel, în vederea înscrierii în cartea funciară, părțile urmează a efectua documentația cadastrală necesară înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate conform art. 59 din Legea nr. 7/1996, republicată, și a Ordinului nr.634/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind conținutul și modul de întocmire a documentațiilor cadastrale în vederea înscrierii în cartea funciară.

Chiar și raportat la dispozițiile art. 58 din Legea nr. 7/1996, republicată care prevede că "În regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau, după caz, Legii nr. 242/1947 pentru transformarea cărților funciare provizorii din vechiul Regat în cărți de publicitate funciară, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare sau, după caz, în cărțile de publicitate funciară, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea ș i în condiț iile d ispoziț iilor prezente i legi ";, respectiv înscrierea și celelalte operațiuni se va face în cartea funciară veche însă conform prevederilor Legii nr. 7/1996, respectiv prin noul identificator unic, numărul cadastral, identificator care nu se regăsește în probatoriul administrat la dosarul cauzei.

Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, republicată, "se înființează Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliară, denumita în continuare Agenția Naționala, ca instituție publica cu personalitate juridică, unica autoritate îndomeniu, aflată în subordinea M. ului Administrației și Internelor, prin reorganizarea Oficiului Național de Cadastru, Geodezie și Cartografie și preluarea activității privind publicitatea imobiliară de la Ministerul Justiției";, printre atribuțiile acesteia fiind prevăzute la art. 4 alin.1 și asigurarea înscrierii imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii tari, înscrierea drepturilor reale ce se constituie, se transmit, se modifica sau se sting, precum și operațiunile de ordin tehnic în privința imobilelor, cum este operațiunea de dezmembrare, împotriva actelor acesteia putând fi urmată procedura prevăzută de art. 50 din Legea nr. 7/1996, partea interesată având acces la instanță. Nu în ultimul rând, instanța constată că expertiza tehnică nu a fost avizată potrivit Regulamentului privind avizarea tehnică a expertizelor judiciare efectuate de experții judiciari în specializarea topografie, cadastru și geodezie din data de_, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 715 din_ .

În ceea ce privește acțiunea reclamaților având ca obiect rectificarea înscrierii efectuate în cartea funciară 978 B. sub B 19-20 în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâților reconvenționali L. pentru o suprafață de 460 mp, lotul 2, având număr topografic nou 63/1/1/2, conform completării de expertiză, instanța reține incidența prevederilor art. 33 alin.1 și 4 din Legea nr. 7/1996 privind cadastrul și publicitatea imobiliară. În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia. Rectificarea înscrierilor în cartea funciară se poate face fie pe cale amiabilă, prin declarație autentică, fie în caz de litigiu, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

Acțiunea în rectificarea cărții funciare are un caracter subsidiar față de acțiunea în cadrul căreia se dispune schimbarea situației juridice a imobilului. În prezenta acțiune, reclamanții reconvenționali T. au invocat pe cale de excepție, ca apărare de fond, nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între L. A. A. și L. A., înscris în cartea funciară nr. 978, și nu au formulat o veritabilă acțiune în justiție prin care instanța să dispună în acest sens anularea titlului înscris în cartea funciară. Întrucât acțiunea în raport de care acțiunea în rectificarea cărții funciare are caracter subsidiar se impune a fi una în realizare, și nu în constatare, cum în speță s-ar fi impus acțiunea în constarea nulității absolute a titlului înscris, instanța urmează a respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

Pentru toate aceste considerente, după ce va fi admis excepția lipsei de obiect, a respins ca rămasă fără obiect acțiunea principală formulată de către reclamanții L. A. și soția L. R. în contradictoriu cu pârâții T. I. și T.

Ana, și, va admite în parte acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți

T. I. și T. Ana în contradictoriu cu reclamanții pârâți L. A., soția L. R. și L. A. senior și L. M., astfel cum a fost precizată și modificată, în sensul că va respinge excepția inadmisibilității primului capăt de cerere din acțiunea reconvențională, ca neîntemeiată, ca constata că prin ordinul nr. 26/_ emis de Prefectura Cluj li s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 500 mp situat în intravilanul localității B., str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în cartea funciară 578 B. și 978 B., va admite excepția inadmisibilității pretențiilor formulate la petitele 4, 5 și 7 din acțiunea reconvențională având ca obiect operațiunile de carte funciară referitoare la terenul înscris în cartea funciară nr. 578 B. și va respinge ca inadmisibile pretențiile formulate la petitele 4, 5 și 7 din acțiunea reconvențională având ca obiect operațiunile de carte funciară referitoare la terenul înscris în cartea funciară nr. 578 Baci, va obliga pârâții L. A. și L. R. să le lase reclamanților T. I. și

T. Ana, în deplină proprietate, terenul în suprafață de 200 mp conform anexei nr.

10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I., va stabili limita de proprietate dintre terenul reclamanților T. I. și T. Ana și al pârâților L. A. și L. R. potrivit aliniamentului C-D din anexa nr. 10 a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert topograf Morar I., care face parte integrantă din prezenta hotărâre, respingând în rest acțiunea formulată de reclamanții reconvenționali T. I. și T. Ana, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că ambele părți au solicitat obligarea părților adverse la plata acestora și constată că reclamanții pârâți reconvenționali L. au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 4536,50 lei, iar pârâții reclamanți reconvenționali au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 1381,50 lei, aceste cheltuieli de judecată fiind reprezentate de taxe judiciare de timbru, onorarii de expert și de avocat). Având în vedere soluția ce urmează a se pronunța în cauză și pretențiile care au fost admise fiecărei părți, instanța va face aplicarea prevederilor art. 274 și 276 Cod de procedură civilă, sens în care va compensa cheltuielile de judecată în limita sumei de 1.381,50 lei și va respinge în rest cererea formulată de reclamanții pârâți L. A. și L. R. de obligare a pârâților reclamanți reconvenționali la plata cheltuielilor de judecată în cadrul acțiunii principale.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții L. A. și L.

R. , solicitând:

• admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul:

  1. admiterii cererii de anulare a TP nr. 3174/2309/18 decembrie 2003 din cuprinsul acțiunii principale,

  2. respingerii ca nefondate a cererilor din cuprinsul acțiunii reconvenționale care privesc:

     b.l. constatarea că prin Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului Județului C. s-a constituit în favoarea pârâților (reclamanți reconvenționali) T. I. și Ana dreptul de proprietate asupra 500 mp teren situat în intravilanul loc. B., str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în CF nr. 578 B. și 978 B.

     1. obligarea lor să lase reclamanților (reconvenționali) T. loan și Ana, în deplină proprietate, terenul în suprafață de 200 mp conform anexei nr. 10 din raportul de expertiză întocmit de ing. Morar loan,

     2. stabilirii liniei de graniță între terenul proprietatea noastră și terenul proprietatea reclamanților (reconvenționali) T. loan și Ana pe aliniamentul liniei C-D din anexa 10 a raportului de expertiză întocmit de ing. Morar loan,

  3. stabilirea limitei de proprietate între terenul proprietatea noastră și cel al numiților T. loan și Ana pe aliniamentul liniei A-B consemnată în raportul de expertiză (inițial) al ing. Morar loan în anexa nr. 5 (regăsită, de altfel, identic și în anexa nr. 10),

  4. acordării în favoarea lor a cheltuielilor de judecată în sumă de

  4536,50 lei și respingerii pretențiilor de cheltuieli de judecată formulate de pârâții (reclamanți reconvenționali) T. loan și Ana, înlăturând și compensarea între sumele stabilite cu acest titlu, cu menținerea celorlalte dispoziții din sentință în

  ceea ce privește admiterea excepțiilor de inadmisibilitate respingerea cainadmisibile a pretențiilor formulate la petitele 4,5 și 7 din cererea reconvențională și ca nefondate a celorlalte pretenții din cuprinsul acestei cereri,

• obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezentul recurs, conform chitanțelor de onorariu

  avocațial și a celorlalte taxe

  Consideră greșită respingerea acțiunii principale ca rămasă fără obiect. Argumentele instanței de fond:

  1. obiectul acțiunii, ca urmare a renunțării la pretenția de grănițuire a terenurilor, a rămas doar acela de constatare a nulității absolute a TP nr. 3174/2309/18 decembrie 2003,

  2. acest TP a fost anulat prin Hotărârea nr. 16/21 ianuarie 2006 a Comisiei județene C. de aplicare a legilor fondului funciar, iar

  3. pentru același teren s-a emis în favoarea pârâților T. Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. .

     Critica:

     Formal, soluția instanței de fond apare ca fiind corectă în condițiile în care TP arătat a fost anulat. Desființarea titlului s-a făcut printr-un act ce nu-mi este opozabil subsemnatului L. A., ca beneficiar al unui alt TP, și nu este opozabil terților.

     Este incontestabil faptul că la data înaintării acțiunii acest TP era un act în vigoare. Arătăm că acesta era eliberat cu încălcarea prev. art. 8 alin. 1 comb. cu art. 36 alin. 2 și art. 23 din L.nr. 18/lp91 și rap. Ia art. III alin. 21 din L.nr. 169/1997. Acest lucru și inopozabilitatea hotărârii Comisiei județene C. față de subsemnatul fac ca cererea de constatare a nulității TP nr._ să păstreze, pe fond, condiția de a avea obiect, deci se cuvenea soluționată în sensul admiterii, în conformitate cu prev. art. 58 din L nr. 18/1991.

     1. Este eronată și soluția de respingere ca neîntemeiată a excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere din reconvențională pentru constatarea

        că numitului T. loan i s-a constituit dreptul de proprietate prin Ordinul nr. 26/2006 a! Prefectului Județului C.

        Argumentele instanței de fond sunt esențial eronate deoarece:

• promovarea unei acțiuni în constatare provocatorii nu permite eludarea exigențelor art. 111 C.pr.civilă. Textul impune a se constata existența sau inexistența unui drept sau a unei obligații, nicidecum o simplă stare de fapt. Faptul că o astfel de acțiune este determinată de atitudinea și actele pârâtului nu justifică din partea instanței de fond a trece cu vederea că i s-a cerut să constate pur și simplu ceea ce era evident, adică existența Ordinului Prefectului ca act de constituire a dreptului de proprietate pentru 500 mp în favoarea lui T. loan, ;

• este de neînțeles și greșit argumentul primei instanțe în sensul admisibilității acțiunii în constatare chiar în prezența unui act juridic a cărui funcție este cert aceea de a constitui însuși titlul asupra proprietății. Acest titlu nu poate fi redus, chiar în contextul analizei făcute, la un simplu act ad probationem,

• recunoscând faptul că pârâții T. au promovat în cuprinsul cererii reconvenționale pretenția în revendicare, iar aceasta este acțiunea în realizare pe care o aveau la îndemână, instanța de fond a evidențiat ea însăși inadmisibilitatea capătului de cerere în constatare. Este cu: totul inconsistent argumentul că obiectul pretenției în revendicare este doar suprafața de 200 mp și chestiunea amplasamentului exact al parcelelor asupra cărora s-a stabilit, anterior anului 1989, dreptul de folosință. Pârâții T. au posesia și folosința suprafeței de 300 mp din cei 500 mp înscriși în Ordinul Prefectului, deci nu justificau în privința acestora nici acțiunea în revendicare, nici una în constatare. Este vădit că nici obiectul cererilor lor - de constatare, respectiv de revendicare - este diferit, ci interesul legitim pe care îl pot justifica este diferit și acesta face ca revendicarea să fie circumscrisă numai la cei 200 mp. Titlul pe care

se bazează însă în ambele păreri este același, respectiv Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. .

Acest lucru este și faptul pentru care instanța de fond a trecut cu vederea elementul esențial care potențează inadmisibilitatea cererii în constatare a lui T. loan și Ana: faptul că însuși prin Ordinul Prefectului se conferă drept de proprietate asupra unei suprafețe de 500 mp identificată a fi parte din imobilele înscrise în CF nr. 578 și 978| B. . Ori, prin petitul în constatare dânșii solicită a se constata încă odată, prin hotărâre judecătorească, ceva ce ordinul cuprinde deja. Inadmisibilitatea cererii rezultă astfel din însăși redundanța ei.

1. Este nelegală dezlegarea dată de prima instanță cererii de constatare (analizată pe fond) a constituirii dreptului de proprietate în favoarea lui T. loan asupra suprafeței de 500 mp în intravilanul loc. B., str. Nouă nr. 281, teren identic cu parte din imobilele înscrise în CF nr. 578 B. și 978 B. prin Ordinul nr. 26/2006 al prefectului jud. C. .

Întreaga argumentare a Instanței de fond are ca element pivot efectul puterii de lucru, judecat al Sentinței civili nr. 4289/2006 pronunțată în Dosarul nr. 4839/2006. rămasă irevocabilă prin Petiția civilă nr. 1458/R/2008 pronunțată în Dosarul nr. 6453/2006. prin prisma căruia se conchide în sensul legalității Ordinului nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. atât sub aspectul suprafeței de 500 mp cât și sub acela al amplasamentului terenului.

Argumentele pentru care prima instanță a reținut efectul puterii de lucru judecat nu sunt întemeiate. Dacă în ceea ce privește identitatea părților într-adevăr, acest element există, în ceea ce privește acțiunea în constatarea nulității ordinului, judecată în Dosarul fir. 4839/2006, pe de o parte, și stabilirea nulității acestui act pe calea excepției, în prezentul dosar, pe de altă parte, nu se regăsește același obiect și nici aceeași cauză.

În Dosarul civil nr. 4893/2006 al Judecătoriei C. -N. și Dosarul nr._ al T. ului C. pretenția concretă dedusă judecății a fost doar aceea de a se anula Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului C. pentru motivul existenței (la acel moment încă neanulat) a unui ȚP referitor la aceeași suprafață. Doar în prezentul dosar și pe calea excepției de nulitate au invocat nulitatea absolută a Ordinului Prefectului pentru încălcarea actelor primare de constituire a dreptului de folosință emise anterior anului 1989 și pentru nulitatea cauzei acestui act, atât din perspectiva coliziunii cu TP nr. 3110/2003 emis în favoarea subsemnatului cât, mai ales, din aceea a nerespectării disp. art. 36 alin. 2 din L.nr. 18/1991 în raport cu care acest ordin a devenit practic actul prin care s-a atribuit lui T. loan teren, nemaifiind vorba despre o constituire a dreptului de proprietate prin transformarea vechiului drept de folosință, pentru a reține efectul puterii de lucru judecat al celor două hotărâri mai sus arătate instanța de fond a făcut; apel la argumentul potrivit căruia intră în puterea lucrului judecat "și considerentele care susțin în mod direct soluția pronunțată în dispozitivul hotărârii" deci nici aceste considerente nu mai este permis a fi contrazise.

Este real că în hotărârile judecătorești din Dosarul nr. 4893/2006 și Dosajul nr._ s-au făcut referiri la actele primare ce privesc dreptul de folosință!asupra unor parcele de 250 mp pentru T. Rubin și pentru T. loan. Acele referiri nu se circumscriu însă unor considerente de natură să susțină dispozitivul hotărârii deoarece:

1. dispozitivul acestor hotărâri are efect numai cu privire la pretenția concretă deduse judecății și nu cu privire la alte elemente. Iar pretenția concretă a fost cea anterior arătată, de anulare a ordinului Prefectului deoarece acesta nu putea fi emis cât timp exista un TP pentru același teren. Acele referiri apar deci ca "paralele" cu pretenția dedusă judecății, iar astfel, și cu dispozitivul prin care acea pretenție a fost soluționată. Ori, așa cum este (unanim admis în jurisprudență și doctrină, vor beneficia de autoritatea lucrului judecat numai "acele considerente care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu aceasta"

2. ele sunt doar parțiale, lipsind exact actul primar de parcelare a suprafeței de teren unde a fost stabilit Amplasamentul parcelelor atribuite lui T. Rubin și, respectiv T. loan și sunt rezultatul unor erori vădite de interpretare nici măcar a tuturor actelor primare de atribuire a dreptului de folosință, ci, cu deosebire, al

unor acte subsecvente, întocmite fie la cererea lui T. Rubin, fie la cea a lui T. loan (cum este expertiza ing. Bota Ion),

Instanța de fond s-a ferit să stabilească pentru acțiunea în anularea Ordinului nr. 26/2006 al prefectului jud. C. și pentru excepția de nulitate absolută a acestui act în ce constă identitatea de cauză mulțumindu-se să afirme că fundamentul raportului juridic dedus judecății ar fi același.

De altfel, s-a ferit să stabilească elementul cauză despre a cărui identitate este vorba pentru a fi în prezența puterii lucrului judecat. Iar, din acest punct de vedere instanța de fond a nesocotit exigențele art. 1201 C.civil (1864) care arată foarte clar că identitatea de cauză vizează cererea făcută înaintea judecății. Acest lucru înseamnă cererea de chemară în judecată, și este vorba despre cauza sau temeiul juridic al acesteia, sau, cum este cazul în speță, excepția invocată, deci este vorba despre cauza sau temeiul juridic al ei.

În realitate, tocmai fundamentul pretenției concrete dedusă judecății este

diferit.

Dacă în Dosar nr. 4289/2006 cererea a fost întemeiată pe aspectul de natură

procedural formală (în procedura legii fondului funciar) că nu putea fi legal și valabil emis un ordin de constituire a unui drept de proprietate atât timp cât pentru același teren există și era încă în vigoare un TP în prezentul litigiu fundamentul constatării nulității ordinului este neconformitatea esențială a acestuia cu actele primare și încălcarea însăși a prev. art. 36 alin. 2 din L. nr. 18/1991. Prin prisma acestui nou temei concret al excepției de nulitate am învederat și am cerut instanței de fond să țină seama de:

1. faptul că deciziile de atribuire a dreptului de folosință sunt acte individuale, emise în beneficiul cîte unui titular determinat și pentru o suprafață de 250 mp ca lot separat și unic, nicidecum ca lot "bifamilial",

2. faptul că în cele două decizii se identifică o parcelă cu nr. 61 și o parcelă cu nr. 54, iar planul de parcelare "D.S.Centru Civic B. - detalii parcelări strada nouă" (întrocmit de S. de Arhitectură și S. atizare al jud. C. ) evidențiază categoric amplasamentul separat al acestora,

3. faptul că nu a existat niciun alt act administrativ, emis anterior anului 1990, de alipire a celor două parcele, cea identificată cu nr. 54 (de lângă vecinul Tăuțan) și cea identificată cu nr. 61 (de lângă vecinul Turos loan) într-o singură parcelă, iar Autorizația de construire și celelalte înscrisuri analizate în Dosarul nr. 4839/2006 conțin erori evidente și nu corespund actelor primare de constituire a dreptului de folosință,

4. faptul că încă anterior acului 1989 s-a clarificat exact pe ce parcelă este edificată construcția a cărei prezență justifică acum aplicarea art. 36 din L .nr. 18/1991. Concret, prin Adresa nr. 2297/25 octombrie 1978 emisă de Consiliul P. ular al corn. B. s-a arătat:" Analizând solicitarea lui T. Rubin ...privind construirea parcela 54 se dă avizul favorabil ... cu următoarele observații și condițiuni: Conform schiței de sistematizare a localității ... terenul de construcție

... este situat în perimetrul construibil ... Situația parcelei] ce se atribuie ... este situată izolat pe un teren proprietate de stat cea. 250 mp ... Lotul de casă în suprafață de 250 mp a fost atribuit de către Bir. Exec. Cotis. pop. B. cu actul Decizia nr. 61/19 oct. 1978..", e) faptul că Ordinul nr. 26/2006 nu este, având în vedere actele care au stat la baza emiterii lui, actul declarativ al unui drept de proprietate recunoscut ope legis (cum ar trebui să fie, în virtutea prev. art. 36 alin. 2 din L.nr. 18/1991 prin transformarea dreptului de folosință), ci a primit (nelegal) efectul de a fi devenit actul de împroprietărire a lui T. loan cu suprafața de 500 mp pe care de fapt el însuși a determinat-o ( expertiza extrajudiciară a d-lui Bota Ion fost întocmită doar pe baza datelor furnizate de pârât). în aceste condiții, ordinul nu se întemeiază pe actul inițial de atribuire a dreptului de folosință ci înlocuiește pur și simplu acest act.

Aceste aspecte nu sunt, așa cum a apreciat instanța de fond, doar "alte dovezi" sau "noi argumente de fapt și drept, chiar pertinente și concludente și care nu au format obiectul unei analize anterioare" dar care nu mai pot face obiectul

unei noi judecăți dată fiind autoritatea lucrului judecat, ci sunt tocmai elementele esențiale ale fundamentului juridic distinct și diferit al nulității absolute invocate.

Ordinul Prefectului nr. 26/2006 poate fi acceptat ca act valabil și eficient numai în limita suprafeței de 250 mp și nu de 500 mp. Act emis în procedura art. 36 din L.nr. 18/1991, acesta este, conform legii, un act declarativ, deci trebuia să se circumscrie numai la terenul ce a fost atribuit în folosință pentru construcția din loc. B., str. Nouă nr. 281, corespunzător actului juridic primar de constituire a dreptului de folosință asupra terenului înainte de 1989 (respectiv de 1 ianuarie 1990, ca dată de referință în aplicarea legii fondului funciar). 4. Este nelegală și nefondată soluția primei instanțe dată cererii de revendicarea suprafeței de 20Ș mp și celei de grănițuire pe aliniamentul punctelor C-D din schița anexă nr. 10 întocmită de ing. Morar loan din cuprinsul acțiunii reconvenționale promovată de T. loan și Ana.

Soluția instanței de fond este integral construită pe acceptarea eronată a efectului puterii de lucru judecat a Sentinței civile nr. 4289/2006 și Deciziei civile nr. 1458/R/2008 și astfel a ideii că legalitatea emiterii Ordinului nr. 26/2006 nu poate fi analizată decât în limitele în care a fost acolo analizată.

Faptul că Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. nu poate conferi legal un drept de proprietate în favoarea pârâților și asupra celor 200 mp rezultă categoric din analiza și argumentele pe care le-am prezentat mai sus (ca și în cuprinsul notelor de ședință referitoare la excepția de nulitate absolută parțială și în concluziile scrise de la instanța de fond),

Aprecierile instanței de fond referitoare la nevalabilitatea TP nr. 3110/2003 al cărui beneficiar sunt subsemnatul L. A., la schimbul de teren dintre stat și fosta CAP, precum și la considerarea subsemnaților L. a fi posesori neproprietari ai suprafeței de 200 mp, în schimb numiții T. sunt proprietarii neposesori, sunt total greșite, atât prin prisma dispozițiilor legale aplicabile actelor juridice despre care este vorba cât și prin prisma probelor administrate în cauză.

Arată că au dovedit indubitabil în cauză că antecesorul lor a avut în proprietate suprafața de 3330 mp. A se vedea CF nr. 978 B., Foaia A, A+2, imobilul cu nr. topo 63/1 cu suprafața de! 925 sțj.p., L. A. A. fiind înscris ca proprietar tabular sub B. 16 și B. ti din anii 1956 și 1959.

Din această suprafață, antecesorul lor L. A. A. a solicitat încă din 1991 terenul intravilan de 3(L00 mp (din care 2100 mp arabil și 1000 mp curte), alături de alte suprafețe aflate în extravilan (suprafața totală solicitată a fost de 1,22 ha). Adeverința de proprietate ce i-a f6st emisă a confirmat îndreptățirea sa la reconstituirea proprietății pentru o suprafață totală de 9700 mp.

Suprafața preluată de stat și care, din acest motiv, nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate conform L.nr. 18/1991 a fost:

-1665 mp. teren expropriat pe baza D.nr. 296/1978 (iar suprafața de 1665 a rămas vechiului proprietar) din suprafața de 3330 mp înscrisă în CF nr. 978 B. și preluat de stat. Această suprafață a fost comasată pentru blocurile construite pe str. Nouă (anexăm încă odată tabelul de inventariere a suprafețelor expropriate ce ne-a fost eliberat de Primăria B. și de care instanța de fond nu a ținut seama) și nicidecum pentru alte construcții.

Este singura suprafață pentru care există un titlu de dobândire în patrimoniul statului. Primăria B. a comunicat ferm și categoric la dosar faptul că nu deține niciun act de schimb cu nr. 331/1975, încheiat între fosta CAP B. și stat. Ca atare, doar cei 1665 mp constituie suprafața care, în mod legal, a intrat în patrimoniul statului și pentru care, astfel, nu s-ar fi putut aplica prev. L.nr. 18/1991 în sensul reconstituirii proprietății în favoarea subsemnatului L. A. .

Numiții T. loan și Ana nu au prezentat nici ei actul de schimb la care au făcut referire; distinct de cei 1665 mp, au recunoscut că s-a preluat de către stat, din terenul cu nr. top 63/1 proprietatea antecesorului nostru L. A. A., încă o suprafață de 250 mp. pentru a fi atribuită ca lot de casă cu ocazia deschiderii străzii denumită "Nouă". Aceasta este suprafața atribuită numitului T. Rubin, iar singurele acte doveditoare în acest sens sunt Decizia nr. 61/19 octombrie 1978 și planul de situație "D.S.Centru civic B. - detaliu parcelări strada

Nouă". Acest din urmă plan demonstrează clar faptul că parcelele identificate cu nr. 60 și 61 sunt situate în altă parte decât nr. top 63/1.

Suprafața de teren rămasă conform CF pe vechiul proprietar (antecesorul nostru L. A. A. ) iar ba regim juridic până la data de 1 ianuarie 1990 în patrimoniul fostului CAP și deci restituibilă prin reconstituirea dreptului ele proprietate: 1415 mp (3330 mp-1665 mp - 250 mp).

Din această suprafață rămasă, au recunoscut că s-a înstrăinată către o terță persoană (numitul K. I.)-suprafața de 416 mp. înstrăinarea acestei suprafețe este înscrisă clar sub B. 21 înlCF 978 B. . Actul de înstrăinare fusese consimțit de antecesorul nostru înainte de 1989, astfel că în 1999 au recunoscut prin încheierea sa în formă autentică. Acest contract nu face obiectul prezentului litigiu.

Scăzând și suprafața de 1416 mp, cea care a rămas pe vechiul proprietar, având regimul juridic de reconstituire a proprietății în temeiul L.nr. 18/1991 este de 999 mp.

Conform măsurătorilor făcute de C. de fond funciar a loc. B., la data de 1 ianuarie 1990, antecesorul nostru L. A. A. avea în deplină posesie și folosință suprafața de 1059 mp. Măsurătorile făcute de ing. Morar loan cu ocazia întocmirii raportului de expertiză în prezentul dosar stabilesc întinderea suprafeței respective doar la 1044 mp.

TP nr. 3110/2232/9 iulie; 2003 ni s-a eliberat pentru suprafața efectiv măsurată de C. de fond funciar. Acești este concordant cu actele care dovedesc cât din vechea suprafață de 3330 mp a intrat, printr-un titlu legal, în patrimoniul statului (adică doar 1665 mp) și faptul că cei 1059 mp deținuți faptic de L. A.

1. (fost membru CAP B. ) au fost corect luați în considerare a obiect al reconstituirii proprietății în conformitate cu prev. L.nr.i8/lJ991.

   O analiză simplă, aritmetică, demonstrează faptul că ținându-se cont de suprafața de teren preluată de stat (1665 mp), de cea înstrăinată către numitul K. și de cea efectiv constatată a fi în stăpânirea antecesorului nostru la data de referință 1 ianuarie 1990, parcela considerată atribuită lui T. Rubin și T. loan din terenul cu nr. topo 63/1 nici nu putea fi mai mare decât 250 mp. în urma acestui calcul, suprafața care rămîne este chiar sub 200 mp (de fapt 190 mp).

   Privind această chestiune din alt unghi, respectiv prin prisma faptului că ni s-a eliberat un alt titlu de proprietate pentru o suprafață de 1855 mp, se dovedește încă odată că numiților T. nu li s-a atribuit mai mult decât 250 mp. Fiind îndreptățiți la reconstituirea proprietății pentru terenul de care am fost deposedați din suprafața de 3330 mp cu care L. A. A. a fost întabulat în CF nr. 978

2. , cei 1855 mp acoperă exact suprafața de 1665 mp (preluată de stat) și parcela care a rămas din nr. top 63/1 (190 mp), așâ cum am arătat mai sus. Acest lucru dovedește încă odată că noi am beneficiat dejreconstituire doar pentru suprafața la care am avut dreptul și nicidecum mai mare. Practic din suprafața de 3330 mp deținută anterior s-a dedus suprafața de 416 mp (recunoscută de subsemnatul ca fiind înstrăinată de autorul meu) și suprafața efectiv stăpânită d0 L. A. A. la 1 ianuarie 1990. Ca atare 3330 mp - 416 mp -1059 mp = 1855 mp.

Maniera în care s-a eliberat TP nr. 3110/2003 de care beneficiez subsemnatul L.

A. nu contravine! în niciun fel prev. art. III alin. 1 lit. adin L. nr. 169/1997, concluzia în acest sens a instanței de fond fiind vădit greșită și rezultatul absenței analizei obiective a actelor aflate la dosar, aprecierile instanței de fond în sensul că pornind de la existența suprapunerii pe 200 mp acest teren nu era liber la data reconstituirii proprietății în favoarea noastră iar Ordinul nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. este un titlu ce trebuie preferat titlului lor de proprietate nesocotesc, de asemenea, prevederi legale și probe clare de la dosar.

T. loan și Ana urmăresc pe această cale să afecteze o suprafață de 200 mp din suprafața de 1059 mp înscrisă în titlul de proprietate de care beneficiez subsemnatul L. A. .

Raportat la calculele aritmetice de mai sus, acest lucru înseamnă restrângerea suprafeței noastre la doar 844 mp cât a calculat dl. expert Morar loan. Ori, luând în considerare actele doveditoare ale suprafeței preluate efectiv de stat

(1665 mp) este vădit că înseamnă o "majorare" a suprafeței considerată ca "preluată de stat" ce nu corespunde chiar cu acele acte.

Este fără dubiu dovedit în dosar că, deși se prevalează de Deciziile nr. 61/1979 și nr. 41/1979 invocând că prin acestea li s-ar fi atribuit un "lot bifamilial", fam. T. a fost înscrisă în evidențele localității B., de atunci și până în prezent, doar cu suprafața de 307 mp (s-a dovedit în dosar că stăpânesc cea. 40 mp din terenul numitului Tăuțan loan). Prin lucrarea de expertiză a ing. Morar loan s-a verificat și constatat acest lucru. Consideră vădit faptul că, dacă era reală atribuirea către dânșii, în folosință, în anul 1979, a unui "lot bifamilial" de

500 mp din terenul cu nr. top 63/1 din CF nr. 978 B., nu ar fi rămas în stăpânirea doar a celor 300 mp și nici înscriși în evidențele localității cu doar această suprafață.

Prin declarațiile martorilor audiați, Turoș loan, M. M. și Petrișor G. s-a confirmat faptul pă, după atribuirea de teren în folosință pentru construirea casei, numitul T. Rubin este cel care a executat un gard, între terenul rămas antecesorului nostru L. A. A. și terenul pe care îl primise, iar acest gard este și în prezent pe același amplasament și delimitează ca parcelă aferentă casei fam. T. doar suprafața de 300 mp.

Probele testimoniale contrazic categoric și aprecierile instanței de fond în sensul că "terenul pentru care a fost emis titlul pârâților L. și pe care în prezent se află locuința și anexele reclamanților T., respectiv cei 200 mp în discuție...". Pe acest teren de 200 mp fam. T. țu are nici casa și nici anexele. Doar anexele din spatele casei sunt în limita perimetrului de 260 mp pe care îl stăpânesc din nr. top 63/1, iar casa și aceste anexe afectează și (pe/ 40 mp pe care îi stăpânesc de la numitul Tăuțan ioan (greșit menționat în sentință cu numele de Tanțău loan).

S-a dovedit în dosar exact care au fost actele pe baza cărora Prefectul jud. C. a emis Ordinul nr. 26/2006. între aceste acte nu se regăsesc și deciziile primare de atribuire a dreptului de folosință din 1979 și nici planul de parcelare. Ordinul prefectului a test nelegal "transformat" în actul de atribuire a proprietății pentru cei 500 mp încălcândui-se dispozițiile legale ale art. 36 comb. cu art. 23 din L.nr.

18/1991.

Planul de parcelare de la data sistematizării confirmă întrutotul ceea ce a arătat și martorul Turoș loan, respectiv faptul că loturile de casă atribuite cu acea ocazie au fost limitate exclusiv la suprafața de 250 mp, nefiind atribuite două loturi alipite în partea din spate, așa cum susține T. loan.

În concluzie, suprafața de 200 mp pe care instanța de fond a apreciat că există suprapunere nu poate fi considerată că a fost preluată vreodată de către stat, deci nu .putea face obiectul constituirii dreptului de proprietate pentru fam. T. . Ordinul nr. 26/2006 al prefectului jud. C. nu este un titlu valabil de proprietate în favoarea lui T. loan în ceea ce privește această suprafață^ deci nici nu poate fi considerat un titlu preferabil titlului nostru de proprietate,

• cu referire la grănițuire, în realitate limita dintre terenurile proprietatea noastră și cel al fam. T. este materializată faptic și trebuie păstrată.

  S-a dovedit faptul ca întinderea efectivă a terenului asupra căruia pârâților li se poate recunoaște dreptul de proprietate, este cea identificată în raportul de expertiză (inițial) întocmit de expert Morari loan ca fiind parcela de 300 mp, cuprinsă între limita de la str. NOUĂ și limita materializată cu gard din stâlpi metalici și plasă de sârmă care există nemodificată în teren (anexa nr. 5).

  Admițând necesitatea de a se ține seama de prevederile art. 23 din L.nr. 18/1991, la care art. 36 face trimitere (deși Ordinul prefectului a fost emis numai în baza alin. 2 din art. 36)» poate fi luată în discuți^ o suprafață mai mare decât cea de 250 mp, dar numai în limita a ceea ce constituie în prezent teren aferent pentru casa + anexele proprietatea pârâtului.

  Anexele casei de locuit edificate de antecesorul pârâtului T. loan ocupă mai mult decât cei 250 mp primiți de la acesta, iar între autorul pârâților și antecesorul lor, L. A. A., fostul proprietar tabular, a existat o înțelegere anterior anului 1990 prin care întinderea efectivă a terenului în favoarea lui T. Rubin, tatăl pârâtului, a fost lăsată până la gardul ce există și în prezent (a se

  vedea în acest sens declarațiile martorilor M. M., Petrjșor G. și Turoș loan). Din această suprafață, 260 mp se identifică în amplasamentul terenului înscris în CF nr. 978 a loc. B. cu nr. topo 63/1/1 și, conform concluziilor raportului de expertiză poate primi nr. topo nou 63/1/1/2 ca efect al operațiunilor de dezmembrare a terenului din CF nr. 978 B. și doar atât poate rămâne în posesia și folosința lui T. loan și Ana.

  Se impune grănițuirea suprafeței așa cum a arătat expertul Morar loan în Anexa nr. 5 din raportul întocmit, adică pe aliniamentul liniei ce leagă punctele A- B.

  Soluția dată de prima instanță în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată este eronată.

  Consideră întemeiată cererea lor principală, chiar rămasă la capătul ce privește anularea TP nr._, dar și apărarea noastră față de acțiunea reconvențională a pârâților T., acțiune ce se impunea a fi respinsă nu doar pe capetele de cerere deja respinse de instanța de fond ci și pe cele referitoare la constatare și revendicare. Întrucât legat de stabilirea limitelor de proprietate și stabilirea liniei de mejdie aliniamentul corect este cel arătat de noi, consideră că sunt îndreptățiți să li se acorde integral cheltuielile de judecată pe care le-au dovedit în fața instanței de fond, potrivit prev. art. 274 C. pr.civilă.

  În drept: invocă prev. art. 312 alin. 1 rap. la art. 3041 comb. cu art. 304 pct.

  9 și pct. 8 C.pr. Civilă.

  Împotriva aceleiași sentințe au declarat recurs și pârâții T. I. și T. ANA, solicitând recursului si modificarea in parte a sentintei civile atacate, respectiv:

• admiterea in întregime a cererii reconventionale, astfel cum aceasta a fost precizata pentru termenul de judecata din_ .

• obligarea paraților, in solidar, la plata cheltuielilor de judecata, atât in fond, cat si în calea de atac.

Critica hotărârii atacate se raportează la următoarele motive de nelegalitate, privind greșita aplicare a legii:

1. Instanța a respins capetele de cerere formulate privind dezmembrarea imobilelor înscrise in CF 578 B. si CF 978 B., comasarea loturilor si intabularea in favoarea recurenților, invocând prevederile art. 80-82 din Regulamentul din_ privind conținutul si modul de întocmire a documentațiilor cadastrale in vederea inscrierii în CF

   1. Instanța nu a ținut cont de împrejurarea ca reclamanții reconventionali, in calitate de proprietari ai unei suprafețe de 40 mp de teren din imobilul înscris in CF 578 B. - drept proprietate constituit, nu dețin informațiile necesare pentru reconstituirea cârtii funciare pierdute CF 578 B., raportat la: numele/denumirea si domiciliul / sediul persoanei care a figurat ultima ca titulara a i înscris in cartea funciara; identificarea imobilului (nr. topografic, nr, cadastral) numai in cazul in care nu exista un extras de carte funciara, original, mai vechi; g drepturile reale care grevează imobilul.

      Nu pot da o declarație autentica din care sa rezulte că sunt actualii proprietari ai întregului imobil inițial inscris in CF 578 B. si ca mobilului a rămas neschimbata.

   2. Pe de alta parte, instanța nu s-a raportat la faptul ca, lipsind cartea funciara, nu pot indica proprietarul tabular in contradictoriu cu care trebuie sa se pronunțe hotărârea, deoarece nu se poate prezuma ca persoanele care folosesc parte din terenul înscris in CF 578 B. sunt cei care locuiesc in acest imobil.

   3. Nu in ultimul rând, instanța nu a ținut cont de faptul ca, deși cartea funciara este lipsa la inventar, pana in momentul in care se pronunța o hotărâre prin care ni se recunoaște drepul de proprietate ca drept tabular, subsemnații recurenți nu avem calitatea ceruta de lege pentru a cere reconstituirea cărtii funciare pe cale administrativa.

   Ca atare, este neîntemeiata soluția data de instanța de fond, privind petitele de dezmembrare, intabulare si comasare (petitele 4, 5 si 7), raportat la situația de fapt dovedita si raportat la ipoteza in care se poate proceda pe cale

   administrativa la reconstituirea unei coli funciare pierdute, procedura care nu poate fi realizata in concret de subsemnații recurenți.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs privește interpretarea data prevederilor Legii 7/1996, in sensul de a aprecia ca nu este necesara pronunțarea unei hotărâri judecătorești privind dezmembrarea, intabularea si comasarea, ci este suficienta parcurgerea unei proceduri administrative, de intocmire a unei documentații cadastrale.

1. Din aceasta perspectiva devine inutila proba cu expertiza judiciara realizata in cauza, raportat la obiectivele incuviintate privind realizarea identificării terenului litigios si tabelul de mișcare parcelara.

2. Pe de alta parte, se ignora prevederile art. 24 din Legea nr. 7/1996, in forma acesteia valabila inainte de adoptarea Noului Cod Civil, si respectiv prevederile art. 893 NCC, care prevăd ca: înscrierea unui drept se poate efectua numai: a) împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută."

3. Ca atare, numai in măsura in care instanța dispune inscrierea dreptului de proprietate in favoarea recurenților, in contradictoriu cu parații - in calitate de proprietari tabulari,

   Rațiunea de intabulare a dreptului de proprietate a subsemnaților recurenți va putea fi inscrisa in CF -B. .

   Or, pentru a se dispune intabularea, este necesara validarea concluziilor si propunerilor de expertiza ce face parte integranta din hotărârea instanței, privind operațiunile anterioare necesare, de dezmembrare a topograficului inițial, in 3 loturi, conform expertizei si precizării de acțiune depuse ca urmare a efectuării lucrării topografice de specialitate.

   Este real ca după finalizarea irevocabila a litigiului va fi necesara o documentație cadastrala, care sa atribuie un număr cadastral terenului pe care recurenții il dețin, dar o astfel de documentație trebuie sa fie însoțita de hotărârea instanței de judecata, prin care sa se dispună, după identificarea topografica, dezmembrarea terenului in loturi si intabularea in favoarea subsemnaților recurenți.

4. Raportat la terenul identificat in CF 578 B., nu dețin informațiile necesare pentru a putea cere reconstituirea cârtii funciare, si pe de alta parte, in lipsa unei hotărâri prin care sa;se dispună intabularea subsemnaților nici nu putem justifica un interes pentru reconstituirea acestei coli ce este lipsa la inventar.

5. deși instanța de fond a reținut ca exista posibilitatea de a se solicita intabularea dreptului de proprietate al recurenților pe cale administrativa, prin realizarea unei documentații cadastrale in baza Ordinului Prefectului nr. 26/2006, o astfel de procedura se poate realiza doar in măsura in care subsemnații recurenți am deține si in fapt terenul pentru care s-a emis Ordinul, iar nu in ipoteza in cârd acest teren este revendicat, fiind ocupat abuziv.

In ipoteza in care nu se dispune si intabularea dreptului de proprietate prin hotărâre, admiterea in parte a acțiunii nu este suficienta pentru a obține evidențierea in CF a dreptului de proprietate si pentru a se realiza documentația cadastrala necesara.

ÎN DREPT: art. 304 indice 1 C. pr. civila, art. 24 Legea nr. 7/1996, art. NCC, art. 274 C. pr.civila

Recurenții pârâți T. I. și T. ANA au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului reclamanților ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecata.

I. RAPORTAT LA M. IVUL DE RECURS PRIVIND RESPINGEREA PE CALE DE EXCEPȚIE A ACȚIUNII INTRODUCTIVE DE INSTANȚĂ, CA LIPSITA DE OBIECT

Prin cererea inițială, reclamanții au solicitat anularea titlului de proprietate nr._ emis pe numele pârâtului T. I. ș! stabilirea mejdiei între proprietăți.

Prin scriptul depus la termenul de judecată din_, reclamanții au renunțat la petitul de stabilire a mejdiei, semnând personal această "precizare de

acțiune", instanța fiind investită așadar să soluționeze doar cererea de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate nr._ .

Raportat la titlul de proprietate nr._, subliniază că a fost anulat pe cale administrativă, fiind emis în schimb un Ordin al Prefectului, nr. 26/_ . Această procedură administrativă a avut loc datorită faptului că dintr-o eroare, în aplicarea dispozițiilor sentinței civile nr. 1205/2003, pronunțată în dosarul nr. 13177/2002 de către Judecătoria Cluj-Napoca, C. J. de Fond Funciar C. a emis titlu de proprietate în loc de Ordin «1 Prefectului.

Legalitatea anulării titlului de proprietate și emiterii ordinului a fost analizată irevocabil în dosarul nr. 4893/2006 al Judecătoriei C. -N., în care L. A. și

1. R. au avut calitatea de reclamanți. Având în vedere respingerea pe fond a acțiunii reclamanților, aceștia au uzat de calea de atac a recursului, fiind pronunțată decizia nr. 1458/R/2008, în dosarul nr._ al T. ului C. . Ca atare, s-a statuat prin sentința civilă nr. 4289/2006, rămasă irevocabilă, că Ordinul Prefectului a fost emis în mod legal, în favoarea subsemnatului pârât T.

   1. , pentru suprafața de 500 mp.

      Ceea ce trebuie observat este faptul că din dosarul nr._ - dedus judecății, reclamanții au transferat obiectul litigiului într-un alt dosar, în care s-a statuat asupra legalității Ordinului Prefectului nr. 26/2006.

      Or, în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în care instanța a rămas investită aparent cu anularea uniți titlu de proprietate, acțiunea principală a rămas fără obiect, în lipsa unui titlu de proprietate asupra căruia instanța să poată aplica o analiză, privind legalitatea actului atacat.

   2. Raportat la admiterea cererii reconvenționale

      Recurentii doresc sa repună in discuție atât valabilitatea Ordinului Prefectului nr. 26/2006, cat si a actelor care au stat la baza emiterii acestuia.

      Or, suprafața de 500 mp le-a fost atribuită în vederea edificării unei construcții, în anii 1978-1979, conform deciziilor nr. 61/_ și nr. 41/_ .

      Terenul atribuit reclamantului reconvențional și antecesorului lor, T. Rubin, fusese anterior atribuirii preluat de Statul Român în procedura de sistematizare a teritoriului, și conform actului de schimb nr. 331/1975, nu mai făcea parte din patrimoniul CAP B. încă din anul 1975.

      Recurenții recunosc acest act doar parțial, pentru suprafața de 250 mp, dar nu si pentru restul de suprafața preluata din terenul lor de către Statul R. (210 mp). Or, este contradictorie aceasta susținere, potrivit căreia nu a existat o preluare, deși este menționata in deciziile de atribuire a celor doua loturi de teren, dar totuși terenul a fost preluat in parte.

      Pe acest teren (loturile 60 si 61, care au fost înregistrate administrativ sub nr. 54 in anii 1978-1980, a fost edificată o construcție, de reclamantul reconvențional și antecesorul său, T. Rubin, în conformitate cu|autorizația de construire nr. 25/_ .

      In autorizația de construire sunt menționate ambele decizii de atribuire de loturi în folosință, și este indicat faptul că este vorba de lot familial, parcela 60-61.

      Prin sentința civilă nr. 1112/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a tranșat în mod irevocabil, în contradictoriu cu pârâții reconvenționali L. A. și L. R., problema falsă a parcelelor 54 - 60- 61; menționează și faptul că pârâții reconvenționali L. A. și L. R. nu au declarat cale de atac împotriva sentinței menționate, achiesând în acest fel la soluția instanței.

      Solicită instanței să se raporteze la actele anexe ale autorizației de construire nr. 25/_, respectiv schița cu planul de situație scara 1:200 unde este menționat atât numărul parcelelor, respectiv nr. 60 și 61, cât și numărul administrativ atribuit lotului în suprafață totală de 500 mp, nr. 54.

      Se dorește înlăturarea considerentelor din sentința mai sus menționata, ca nefiind unele decizorii. Insa aceste considerente au avut un rol esențial in stabilirea soluției adoptate de către instanța, deoarece tocmai analiza acestor acte primare a determinat soluția adoptata in dosarul nr._ de Tribunalul Cluj.

      In mod corect instanța de fond s-a raportat la prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, care reglementează în mod expres tocmai ipoteza dedusă judecății, respectiv tocmai situația în care un lot de teren este atribuit în vederea edificării unei construcții.

      Or, în acest caz, trebuie recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcției, terenul în suprafață de 500 mp, atribuit reclamantului reconvențional și antecesorului său, T. Rubin, conform deciziilor nr. 61/_ și nr. 41/_ .

      Legea a reglementat în mod clar și situația persoanelor cărora li s-a luat terenul, iar reclamanții s-au prevalat de aceste prevederi, fiindu-le soluționată cererea de acordare a unui lot de cu alt amplasament, astfel cum ă fost dovedit prin actele depuse de Primăria Comunei B. pentru termenul de judecată din_ .

      Apreciază că este pe deplin justificată admiterea cererii reconvenționale, atât în ce privește întabularea dreptului lor de proprietate, conform completării la raportul de expertiză, depus pentru termenul din_, cât și în ceea ce privește stabilirea mejdiei față de L. A. și L. R. .

      Arată următoarele:

      • terenul în suprafață de 500 mp are un front la stradă de 16,70 metri liniari, astfel cum se poate observa din planul de situație scara 1:200, anexă la autorizația de construire nr. 25/_ ;

      • toate celelalte loturi atribuite în același loc (str. Nouă, B. ), aveau un front la stradă mai mic, de numai 12 metri liniari;

      • construcția - casă bifamilială are scară exterioară și autorizația este emisă pentru construirea unui imobil comun din două apartamente suprapuse;

      • pârâții reconvenționali nu au solicitat nicio suprafață de teren de la pârâți, deși în prezent dețin un teren în suprafață mai mare de 250 mp, respectiv aproximativ 300 mp; or, nu se poate reține că au primit un lot de 300 mp, ci doar că au primit două loturi alăturate, în suprafață de 250 mp fiecare, însumând 500 mp;

      • toți martorii au confirmat folosința comună a terenului situat între cele două construcții (a reclamanților și a reclamanților reconvenționali), fiecare trecând pe terenul celuilalt;

      • doar în ultima perioadă au existat acte de tulburare a posesiei pârâților, acte care au determinat și promovarea acțiunii în justiție, pentru obținerea actului privind dreptul de proprietate și pentru stabilirea mejdiei între proprietăți.

   3. Raportat la motivul de recurs privind respingerea excepției nulității absolute parțiale a Ordinului Prefectului nr. 26/2006

      In mod corect aceasta excepție a fost respinsa ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, care se aplică după cum urmează:

      1. Există autoritate de lucru judecat cu privire la obligativitatea emiterii Ordinului Prefectului nr. 26/2006, acest act fiind emis în temeiul unei sentințe judecătorești definitive și irevocabile - sentința civilă nr.1205/2003.

         Câtă vreme actul atacat a fost emis în executarea unei obligații impuse printr-o sentință civilă irevocabilă, nu poate fi invocata nulitatea Ordinului, în condițiile în care a fost emis în mod strict în aplicarea dispozitivului sentinței civile pronunțate în acest sens, in dosar fiind analizata situația de fapt care a determinat cererea de constituire a dreptului de proprietate.

      2. Există autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea Ordinului Prefectului nr. 26/2006, ca urmare a respingerii acțiunii formulate în dosarul nr. 4893/2006, prin care reclamanții au solicitat pe cale principală anularea Ordinului Prefectului nr. 26/2006.

         Consideră că in acest proces (dosarul nr._ ) nu pot fi reiterate si readuse spre judecata aspecte care au fost deja avute în vedere de către instanța de judecată la momentul analizării valabilității actului atacat, Ordinul Prefectului nr. 26/2006 si au fost obiectul unei judecați, cu atât mai mult cu cat datele de fapt nu s-au schimbat.

      3. Raportat la elementele privind actele care au stat la baza atribuirii terenului în folosință, și ulterior, la baza emiterii Ordinului Prefectului nr. 26:

         a). în considerentele sentinței civile pronunțate în dosarul nr._ al T. ului C., depusă în copie la dosarul cauzei, a fost analizată în detaliu situația emiterii Deciziilor de atribuire de loturi în vederea edificării unei case de locuit (Decizia nr. 61/_ și Decizia nr. 41/_ ). în baza celor două decizii a fost emisă Autorizația de construire nr. 25/1979, pentru edificarea unei locuințe tip bifamilial, cele două loturi de 250 mp atribuite fiind comasate.

         Din actele emise de către autoritățile locale pentru atribuirea terenului în folosință, cât și din schițele și actele anexă la autorizația Ide construire se poate observa că terenul în suprafață de 500 mp, atribuit ca lot lui T. I. si lui T. Rubin, tatăl său, a fost identificat atât prin numărul administrativ inițial, nr. 54, cât și prin numerele celor două loturi alăturate, de 250 mp fiecare, loturile nr. 60 și 61.

         Consideră că acest aspect a fost irevocabil lămurit, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți reconvenționali, odată cu anularea Deciziei nr. 14/1982, în dosarul nr._ al T. ului C., și ca atare nu mai poate fi readus în discuție în litigiul aflat pe rolul instanței. Susținerile potrivit cărora ceea ce s-a reținut cu putere de lucru judecat în considerente, raportat la identificările parcelelor (parcelele nr. 60 și 61, ambele situate la numărul administrativ 54) nu pot fi avute în vedere deoarece nu ar fi considerente decizorii, sunt susțineri neintemeiate.

         b). Se susține că nu a existat un act de comasare a celor două loturi, nr. 60 și 61, atribuite în folosință subsemnatului reclamant reconvențional T. I. și respectiv tatălui subsemnatului - T. Rubin.

         Acest argument nu are relevanță juridică în speță, deoarece raportat la momentul atribuirii loturilor, anii 1978-1979, întregul teren era în proprietatea Statului Român.

         Nici parcelarea terenului pe care au fost edificate toate casele de pe strada Nouă nu s-a realizat în condițiile legii cadastrului, ci printr-un act administrativ, de autoritate; comasarea a avut tot acest regim, de procedură realizată administrativ, de către autoritatea publică emitentă a autorizației de construire nr. 25/1979;

         Legalitatea Ordinului Prefectului nr. 26/2006 nu este condiționată de existența sau lipsa actului administrativ de comasare, deoarece comasarea, ca procedură administrativă, nu afectează legalitatea atribuirii celor două loturi învecinate, nici legalitatea emiterii actului de autorizare a edificării unei locuințe bifamiliale.

         Ca atare, si sub acest aspect consideră ca neîntemeiată și nefondată excepția de nulitate invocată.

         c). Se susține nefondat că la emiterea Ordinului Prefectului nr. 26/2006 nu au fost avute în vedere "actele primare"" de atribuire a loturilor.

         Această susținere este falsă, deoarece cererea formulată în temeiul Legii 18/1991 a fost analizată tocmai prin prisma actelor primare de atribuire a celor doua loturi învecinate 60 si 61, fiind din eroare emis un titlu de proprietate, în loc să fie emis un Ordin, avându-se în vedere împrejurarea că terenul atribuit este situat în intravilanul localității B. .

         Cu ocazia emiterii titlului de proprietate inițial, anulat, au fost avute în mod cert în vedere Decizia nr. 61/_ și Decizia nr. 41/_, ca acte primare de constituire a dreptului de folosință asupra terenului cu suprafața totală de 500 mp, atribuit în vederea edificării unei construcții bifamiliale.

         De asemenea, actele au fost reanalizate cu ocazia emiterii Ordinului, sens în care subliniem că Ordinul a fost emis la propunerea Comisiei Locale de Fond Funciar B. (Referatul nr. 1462/32/_ ), avându-se în vedere Hotărârea de anulare a titlului de proprietate nr._, nr. 16 din_ și faptul că sentința civilă nr.1205/2003 a fost greșit pusă în aplicare prin emiterea unui titlu de proprietate, în loc de Ordin al Prefectului (Adresa nr. 101 din_ ).

         Ca atare, se impune concluzia că sunt nefondate susținerile potrivit cărora actul de constituire a dreptului de proprietate nu este emis în completarea și validarea "actelor primare", respectiv Ordinul nr. 26/2006 nu a fost emis raportat la Decizia nr. 61/_ și Decizia nr. 41/_ .

         d). Se susține că sentința civilă nr. 1205/2003 nu este opozabilă reclamanților, deoarece nu a fost pronunțată în contradictoriu cu aceștia, nefiind părți în dosar.

         Pe de o parte, chiar dacă nu a fost pronunțată în contradictoriu cu reclamanții, această sentință a fost prezentată (exhibată) de subsemnații încă de la începutul litigiului, din anul 2005 (întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul din_ ). Pe de altă parte, în dosarul nr. 4893/2006 reclamanții au solicitat anularea Ordinului nr. 26/2006, emis tocmai în baza sentinței civile nr. 1205/2003.

         Ceea ce este important de reținut este faptul că există putere de lucru judecat cu privire atât la îndreptățirea pârâților la emiterea ordinului Prefectului de stabilire a dreptului de proprietate cu privire la terenul litigios, cât și cu privire la legalitatea Ordinului nr. 26/2006 emis.

   4. M. ivul de recurs privind cheltuielile de judecata

   Apreciază ca nu se poate solicita constatarea nelegalitatii sentinței de fond privind petitul accesoriu - cheltuieli de judecata, cată vreme soluționarea acestuia a fost corelata cu soluția pentru capetele de cerere principale din acțiune si cererea reconventionala.

   O eventuala modificare a soluției adoptate privind cheltuielile de judecata poate fi efectul admiterii recursului raportat la acțiune/cerere reconventionala, nicidecum neputandu-se susține un motiv de recurs distinct in acest sens, exclusiv privind cheltuielile de judecata.

   Analizând recursurile formulate în cauză, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, T. ul, în baza art. 312 C.pr.civ., le va respinge pentru următoarele considerente:

   În ceea ce privește recursul formulat de către reclamanții L. A. și L. R.

   , T. ul socotește criticile formulate ca fiind neîntemeiate.

   Astfel, în ceea ce privește prima critică privind lipsa de obiect a acțiunii principale, în mod temeinic și legal s-a admis această excepție, atâta timp cât titlul de proprietate în discuție a fost anulat prin hotărârea Comisiei Județene nr. 16/_ eliberându-se ulterior în favoarea pârâților T. I. și Ana ordinul nr. 26/2006 al Prefectului jud. C. .

   Este lipsit de relevanță faptul că desființarea titlului s-a făcut printr-un act ce nu le este opozabil reclamanților, în contextul în care în materia dreptului administrativ este posibilă revocarea unui act de către emitentul acelui act, cu condiția ca acesta să nu fi intrat în circuitul civil.

   Este evident, într-o asemenea situație, că actul juridic revocat nu mai există, deci nu mai produce efecte juridice, nici în ceea ce privește persoana vizată, dar nici în privința terților pentru care reprezintă un simplu fapt juridic.

   Referitor la motivele privind respingerea ca neîntemeiată a excepției de inadmisibilitate a capătului de cerere din acțiunea reconvențională privind constatarea că numitului T. I. i s-a constituit dreptul de proprietate prin ordinul menționat anterior și acestea sunt neîntemeiate, în condițiile în care acest petit nu reprezintă o veritabilă acțiune în constatare, ci are menirea de a stabili o simplă identificare de carte funciară, având în vedere faptul că actele de reconstituire a dreptului de proprietate emise în temeiul legii fondului funciar vizează identificarea cadastrală a terenurilor și nu cea topografică, specifică cărților funciare.

   În practica judiciară constantă în materia întabulării titlurilor de proprietate acest petit preceda, de regulă, cel de întabulare în cartea funciară, pentru stabilirea unei echivalențe, în cauza de față precedând pe cel de revendicare formulat de către pârâții T. .

   Fondul acestei cereri în constatare este contestat din perspectiva efectului puterii de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 4289/2006, pronunțată în dos. nr. 4839/2006 al Judecătoriei C. -N., rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1458/R/2008, pronunțată în dos. nr._ al T. ului C. .

   În principal, recurenții invocă faptul că nu s-a explicitat de către judecătorie în ce constă identitatea de cauză care în opinia lor este total diferită de cea din primul dosar, la fel și obiectul.

   Din cuprinsul hotărârii față de care se reține puterea de lucru judecat, T. ul constată că Judecătoria a fost investită cu soluționarea unei cereri de anulare a aceluiași ordin emis în favoarea pârâților din perspectiva a două considerente și anume: faptul că antecesorilor reclamanților li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 8459 mp din CF 978 B., iar prin emiterea ordinului s-au încălcat dispozițiile legale deoarece între părți mai există un litigiu privind anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților pentru același teren și faptul că pe acest teren reclamanții și antecesorii lor au fost și sunt proprietari tabulari așa încât această suprafață nu poate constitui obiect al ordinului prefectului.

   Cu alte cuvinte, reclamanții au invocat îndreptățirea lor din perspectiva legii fondului funciar la reconstituirea dreptului de proprietate.

   Judecătorul fondului a analizat această îndreptățire sub mai multe aspecte.

   Astfel, s-a aplecat asupra analizării minuțioase a actelor care au stat la baza eliberării Ordinului nr. 26/2006, emis în favoarea prezenților pârâți, reținând faptul că terenul de care se prevalează actualii reclamanți a fost cooperativizat și se identifică cu o parte din terenul pentru care s-au emis deciziile nr. 61/1978 și nr. 41/1979, prin care s-a atribuit în folosință de către Consiliul P. ular al Com.B. pentru construirea unei case două suprafețe de câte 250 mp familiei pârâte.

   De asemenea, s-a statuat că în ceea ce privește identificarea parcelelor potrivit acestor decizii s-a produs o eroare, Judecătoria conchizând că pârâtul, împreună cu familia sa, are dreptul la emiterea unui ordin al prefectului pe terenul aflat în folosință pe durata existenței construcției. Pentru identificarea cu date de carte funciară a terenului, Judecătoria a avut în vedere expertiza efectuată de expert Erculescu D. în dos. nr. 4830/2005, având aceleași părți, obiectul constituindu-l constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat inițial în favoarea familiei pârâtului prin care s-a constatat că din suprafața de 500 mp, 98 mp se regăsesc în CF 578 B., în parcelele cu nr. top 61/1 și 62, iar 402 mp în CF 978 B., în parcela cu nr. top 63/1/1 care a aparținut familiei reclamante.

   În concluzie, s-a tranșat în mod irevocabil, existând putere de lucru judecat conform art.1201 C. civ., între cele două familii îndreptățirea familiei pârâte la atribuirea unei suprafețe de 500 mp, aferentă construcției atât din perspectiva actelor primare de atribuire a dreptului de folosință cât și a amplasamentului terenului prin identificarea cu date de CF.

2. ivele de recurs referitoare la cererea de revendicare și de grănițuire se referă, în primul rând, la efectele puterii de lucru judecat, aspecte care au fost analizate anterior, așa încât nu vor mai fi reluate.

Totodată, s-au invocat o serie de calcule matematice referitoare la suprafața înscrisă în CF, apoi suprafețele preluate de către stat și suprafața care s-ar cuveni efectiv pârâților, însă și acestea sunt lipsite de relevanță probatorie, prin prisma statuărilor anterioare realizate de o altă instanță de judecată referitoare la suprafața de 500 mp la care sunt îndreptățiți pârâții identificată cu date de CF.

Referitor la folosința faptică a terenului de către pârâți, din perspectiva revendicării și a grănițuirii, făcând abstracție de efectele puterii de lucru judecat, T. ul constată că aceștia s-au prevalat de faptul că folosința actuală restrânsă a fost determinată de modificarea limitelor de proprietate de către familia reclamantă.

Martorii propuși de către pârâți( f. 172-173 dosar fond) au arătat că lotul folosit de familia T. a suferit modificări din perspectiva mejdiei în sensul restrângerii, cunoscând situația imobilului de mai mult timp.

Față de cele ce preced, T. ul va respinge recursul reclamanților.

Cât privește recursul pârâților, acesta se referă strict la capetele de cerere privind reconstituirea CF 578 B. și dezmembrarea imobilelor, comasarea loturilor și întabularea în favoarea lor a dreptului de proprietate, raportat la prevederile art. 80-82 din Ordinul 633/2006 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, și 58-59 din Legea 7/1996 pe care T. ul le consideră pe deplin aplicabile, în condițiile în care reconstituirea cărții funciare și întabularea titlurilor de proprietate se face strict cu

procedura administrativă prevăzută de aceste reglementări, existând calea plângerii la instanța judecătorească.

Referitor la realizarea operațiunilor de CF, art. 58 din Legea 7/1996 în vechea formă prevede că:

1. În regiunile de carte funciară supuse Decretului-lege pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare nr. 115/1938 și Decretului nr. _ pentru funcționarea cărților funduare centrale pentru căile ferate și canaluri, cu excepția zonelor care fac obiectul legilor de restituire a proprietăților funciare, înscrierile privitoare la imobile, cuprinse în cărțile funciare, vor continua să fie făcute în aceste cărți, cu respectarea și în condițiile dispozițiilor prezentei legi.

(3) În cazul înscrierii unei construcții, al dezlipirii sau alipirii unor imobile înscrise în cărți funciare întocmite în baza Decretului-lege nr. 115/1938 și pentru înscrierea imobilelor dobândite în temeiul legilor de restituire a proprietăților funciare, se va întocmi o documentație cadastrală în vederea deschiderii unei noi cărți funciare, potrivit prevederilor prezentei legi.

De remarcat că acest din urmă alineat se regăsește în actuala reglementare în aceeași formă în art. 39 alin.3 din lege.

Cu toate acestea, identificarea topografică a terenului din perspectiva CF se regăsește în cuprinsul acestei decizii.

Drept urmare, și acest recurs va fi respins.

În baza art. 274 C.pr.civ., având în vedere faptul că reprezentanta recurenților L. a defalcat onorariul avocațial aferent întâmpinării din totalul de 2000 lei, iar reprezentanta recurenților T. nu a cerut cheltuieli de judecată, reținând culpa procesuală a acestora din urmă în ceea ce privește recursul propriu, vor fi obligați să suporte 500 lei cheltuieli de judecată în recurs raportat la complexitatea cauzei și munca depusă de către avocat.

PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții L. A. și L.

R. și de pârâții T. I. și T. ANA, împotriva Sentinței civile nr. 23325/_

, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.

Obligă recurenții T. să plătească recurenților L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 04 Septembrie 2013.

Președinte, O. -C. T.	Judecător, D. -I. T.	Judecător, Ana-SS
Grefier, L. M.

L.M. 05 Septembrie 2013 Red./dact. OT/LM

2 ex./_

Judecător fond I. T. -Judecătoria Cluj-Napoca

← Decizia civilă nr. 244/2013. Fond funciar		Decizia civilă nr. 756/2013. Fond funciar →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 68/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 331/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 1/136. Fond funciar Decizia civilă nr. 244/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 756/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 92/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 512/2013. Fond funciar Decizia civilă nr. 724/2013. Fond funciar