Decizia civilă nr. 695/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 695/R/2013
Ședința publică de la 19 Iunie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător O. -C. T. Judecător A. -F. D. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent C. L. DE A. A L. 1. DE PE L. C. LOCAL C. împotriva sentinței civile nr. 3217 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. E. CU D. A., intimat C. J. DE A. A L. 1. C.
, intimat T. I., intimat K. E., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta intimatei reclamante M. E., avocat C. A. I., lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, tribunalul constată că recursul este formulat în termen, este motivat și scutit de achitarea taxei judiciare de timbru.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
T. ul constată că la data de_ s-a depus la dosar prin registratură in partea intimatei reclamante M. E. întâmpinare la care este atașată împuternicirea avocațială (filele 10-14).
Reprezentanta intimatei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată din recurs, constând din onorariu de avocat conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei. Susține oral motivele din întâmpinare.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.3217/18 Februarie 2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă cererea de chemare în judecată așa cum a fost extinsă și precizată de reclamanta
M. E., în contradictoriu cu pârâții C. locală de aplicare a L. nr.1. C.
-N., C. județean de aplicare a L. nr.1. C., T. I. și K. E. .
A fost obligată pârâta C. locală de aplicare a L. nr.1. C. -N. să procedeze la punerea în posesie și efectuarea demersurilor necesare pentru eliberarea pe numele reclamantei a titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 23.884 mp situat în Colonia Sopor.
Totodată, a fost obligată C. județeană de aplicare a L. nr.1. C. la emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafață de 23.884 mp situat în Colonia Sopor.
Au fost obligate pârâtele T. I. și K. E. la repoziționarea parcelei situată în extravilanul mun. C. -N., Colonoia Sopor FN, menționată în TP nr. 3290/4992, parcela nr.14589/11, din tarlaua nr. 111, având nr. cadastral 16588.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit Adeverinței nr. 3195 din data de_, de la fila 7 din dosar, în temeiul L. nr.1. d-nei M. E., Colonia Sopor 16, i s-a stabilit dreptul de proprietate prin hotărârea comisiei județene nr.80/_ pentru suprafața totală de 2,860 ha, prevăzută în tabelul anexă nr. 2a la poziția 310 întocmit conform Regulamentului de aplicare a L. Fondului Funciar, menționându-se, totodată, că prezenta adeverință constituie dovada dreptului de proprietate până la eliberarea titlului de proprietate.
Conform Hotărârii nr.80 din data de_ emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în temeiul art. 11 din Legea nr. 1., art. 5, 9, și 28 din Regulamentul de aplicare a prevederilor acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, s-au constatat ca fiind întemeiate contestațiile depuse împotriva măsurilor comisiei municipiului C. -N. de aplicare a L. fondului funciar, modificând măsurile stabilite de comisia locală, la nr. 310 fiind înscrisă reclamanta M. E. cu suprafața de 2.860 ha - filele 145 - 147 din dosar.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică extrajudiciară reiese că terenul revendicat este situat în Municipiul C. -N., în cartierul Sopor (denumirea locală
"Soporul U. esc";), este liber și folosit de reclamantă, propunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru patru terenuri:
terenul identificat în CF nr. 9700 C. -N., topo. 14582/1/2 în suprafață de 11.102 mp, în regim cadastral identificându-se în tarla 111, parcelele 6133 CC, 6131 A, 6134 A, 6135 F;
teren identificat în CF 381 Someșeni, topo. 589/1/1/2, 589/a/1/1/2 în suprafață de 4.300 mp, în regim cadastral identificându-se în tarla 106, parcelele 6003 F și 6004 A;
teren identificat în CF 9170 C. -N., topo. 14589/1/1/1/2 în suprafață de 5582 mp, în regim cadastral identificându-se în tarla 111, parcela 6141/1 A (menționându-se, totodată, că terenul cu topo. 14589/1/1/2 în suprafață de 5582 mp se suprapune virtual cu imobilul cu nr. cadastral 16588, propunându-se repoziționarea acestuia conform anexei 5 - 1);
teren identificat în CF 2564 C. -N., topo. 14544/1 în suprafață de 2.900 mp, în regim cadastral identificându-se în tarla 110, parcela 6144/5 Ps, în total suprafața de 23.884 mp.
Potrivit art.8 din Legea nr.1., alin.1 "stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept";, iar conform alin. 2 de prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.
Totodată, potrivit art.11 alin.1 din același act normativ "suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori";, iar în baza art. 12 alin. 1 - în scopul stabilirii dreptului de proprietate prin reconstituirea sau constituirea acestuia, atribuirii efective a terenurilor celor îndreptățiți și eliberării titlurilor de proprietate, în fiecare comună, oraș sau municipiu, se constituie, prin ordinul prefectului, o comisie condusă de primar, alin.2 - comisiile comunale, orășenești sau municipale vor funcționa sub îndrumarea unei comisii județene, numită prin ordinul prefectului și condusă de acesta.
Conform prevederilor art.27 alin.1 din Legea nr.1. "punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate celor îndreptățiți nu pot avea loc decât numai după ce s-au făcut în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților pe temeiul schiței, amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile";.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosar la filele 8 - 9 reiese că suprafața adusă în cooperativă de reclamantă a fost 1,29 ha, teren din partea de hotar denumită "Someșeni"; și suprafața de 2,61 ha teren agricol situat în "Sopor";. Totodată, din declarațiile martorilor Kun A. și K. Francisc (filele 148 - 149) reiese că reclamantei i s-a preluat terenul deținut în Colonia Sopor nr. 16 de către CAP.
În temeiul art.6 alin.1 din Legea nr.1/2000, modificată, la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art.9 alin.5 din Legea nr.1., republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art.11 alin.1 și 2 din aceeași lege.
Față de cele reținute, având în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 1. a admis acțiunea civilă așa cum a fost extinsă și precizată de reclamantă, și în consecință, în baza prevederilor art.5 și 6 din H.G. nr.890/2005, a obligat pârâta C. locală de aplicare a L. nr.1. C. -N. să procedeze la punerea în posesie și efectuarea demersurilor necesare pentru eliberarea pe numele reclamantei a titlului de proprietate pentru terenul în suprafață de 23.884 mp situat în Colonia Sopor, a obligat C. județeană de aplicare a L. nr.1. C. la emiterea titlului de proprietate pe numele reclamantei pentru suprafață de 23.884 mp situat în Colonia Sopor, iar pe pârâtele T. I. și K. E. la repoziționarea parcelei situată în extravilanul mun. C. -N., Colonoia Sopor FN, menționată în TP nr. 3290/4992, parcela nr. 14589/11, din tarlaua nr. 111, având nr. cadastral 16588 (raportat la aspectele reținute prin raportul de expertiză întocmit în cauză).
Aspectele menționate de pârâta C. L. prin întâmpinarea depusă la dosar la fila 90 nu au putut fi avute în vedere de către instanță în soluționarea prezentei cereri, pentru următoarele considerente:
Cu privire la adeverința din data de 17 Noiembrie 1997 pârâta a susținut că aceasta a fost eliberată pentru acordarea de subvenții la motorină, iar anexa nr. 2a Înfrățirea, validată prin HCJ nr.80/1991 cuprinde doar 303 poziții și nu 310, așa cum apare înscris în adeverința duplicat, aspecte care nu corespund adevărului, așa cum rezultă chiar din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă.
Raportat la mențiunile pârâtei legate de cererea adresată de reclamantă în baza L. nr.247/2005, instanța a reținut că în prezenta cauză s-a solicitat de către reclamantă reconstituirea dreptului de proprietate recunoscut prin emiterea Adeverinței nr.3195 din data de 17 Noiembrie 1997 în baza Hotărârii nr.80 din data de 29 Octombrie 1991 emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
În consecință, a respins apărările pârâtei ca neîntemeiate.
În baza art.274 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinței civile nr.3217/18 Februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal, pârâta C. locală de aplicarea L. nr.1. C. -N. (f.3-4), prin care a solicitat în conformitate cu dispozițiile art.312 și art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei în vederea rejudecării.
În motivare a arătat că înțelege să critice legalitatea hotărârii instanței de fond, având în vedere faptul că reclamanta nu a investit comisia locală cu o cerere formulată în baza L. nr.1., prima cerere adresată comisiei municipale fiind cererea depusă în temeiul L. nr.247/2005, sub nr.85398/2005, copia xerox a
adeverinței depuse la dosar fiind un duplicat, fiind eliberată în data de 17 Noiembrie 1997, pentru obținerea sprijinului financiar acordat de către stat producătorilor agricoli - cupoane agricole - potrivit Ordonanței nr.21/18 August 1997.
De asemenea, anexa nr.2a Înfrățirea, validată prin H.C.J. nr.80/1991 cuprinde doar 303 poziții și nicidecum 310 poziții, așa cum apare înscris în adeverința duplicat, pozițiile cuprinse de la 310 la 340 cuprinzând persoanele care au primit bonuri de motorină și nu persoanele validate.
Reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru întregul teren revendicat pe vechiul amplasament, numai pentru suprafața de
5.494 mp. teren înscris în C.F. nr.9170, identificat sub nr. topo 14589/12/2, terenul identificat în expertiză sub nr. topo 14582/1/2, înscris în C.F. nr.9700 cu o suprafață de 11.102 mp. având alți proprietari de carte funciară, respectiv P. S. și soția născută R. M. și nu antecesorii reclamante și, în aceste condiții, consideră că în cauză trebuiau introduși și proprietarii tabulari ai terenului sau moștenitorii lor.
Mai mult decât atât, terenul în litigiu apare înscris în registrul agricol al reclamanților, iar declarațiile date de către martori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art.6 alin.1^2 și 1^3 din Legea nr.1/2000, aceștia nefiind vecini ai terenului pe toate laturile, înscrierile în registru agricol având doar valoare declarativă.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe o convenție provizorie din anul 1948, respectiv un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată prin care au fost înstrăinate imobilele în litigiu, antecontract care nu a fost validat de dispozițiile legale în vigoare la acea vreme, instituind anumite formalități în cazul înstrăinărilor de imobile între vii, forma autentică ad validitatem.
Totodată, soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate nu poate avea loc nici raportat la prevederile art.6 alin.13din Legea nr.1/2000.
Mai arată recurenta că prin obiecțiunile formulate a învederat instanței de fond faptul că în expertiza extrajudiciară întocmită în cauză, expertul nu a transpus parcelele în litigiu pe planurile cadastrale, scara 1:5000 pe care s-au raportat punerile în posesie efectuate în baza Legilor fondului funciar.
În ceea ce privește terenul având număr topo 14589/12/2 expertul nu a poziționat corectă parcela pentru a soluționa suprafața suprapusă cu o parte din terenul întabulat sub număr cadastral 16588, prin care a fost întabulat Titlul de proprietate nr.3290/1992. Expertul nu a menționat dacă acest titlu de proprietate se poate repoziționa, având în vedere că în zonă au fost emise și alte titluri de proprietate în favoarea altor persoane îndreptățite și nici dacă repoziționarea afectează alte terenuri și titluri emise în zonă.
De asemenea, din expertiza extrajudiciară lipsește planul de amplasament și delimitare a bunului imobil a căror limite să fie calculate în sistem de coordonate S. eografic 70, prezentate inventar de coordonate.
Punerile în posesie din zonă s-au făcut în baza L. nr.1. în favoarea persoanelor validate, când terenul se afla la dispoziția Comisiei locale de fond funciar, fără a se ține cont de numerele topografice, iar actualele puneri în posesie nu respectă vechile numere topografice și nici parcelele nou formate, forma avută înainte de colectivizare.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. E. f.19-13) a solicitat respingerea recursului și menținerea în întregime a dispozițiilor sentinței civile atacate, ca fiind legale și temeinice, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului recurs.
În motivare a învederat faptul că în opinia sa recursul este în principal inadmisibil, deoarece raportat la dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, text de lege pe care și-a motivat recursul formulat, nu se dispune casarea cu trimitere spre rejudecare, deoarece în prezenta cauză nu se poate discuta de o nejudecare a fondului.
În prezenta cauză, așa cum a reținut și instanța de fond, a făcut dovada faptului că este îndreptățiră la recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 23.884 mp. identificată în raportul de expertiză efectuat de către domnul Balea Aurel.
Raportat la susținerile recurentei cu privire la faptul că a adresat o cerere în baza L. nr.247/2005, așa cum a reținut și instanța de fond, aceste susțineri nu au nici un fel de legătură cu obiectul cauzei, deoarece a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate recunoscut prin Adeverința nr.3195/17 Noiembrie 1997 în baza Hotărârii nr.80/29 Octombrie 1991 emisă de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., astfel încât și sub acest aspect recursul este vădit nefondat.
Conform Hotărârii nr.80/1991 în temeiul art.11 din Legea nr.1., art.5, art.9, art.28 din Regulamentul de aplicare a legii, aprobat prin Hotărârea nr.131/1991, s-a constat ca fiind întemeiate contestațiile depuse împotriva măsurilor Comisiei municipiului C. -N., modificând măsurile stabilite de comisia locală, la poziția 310 fiind înscrisă cu o suprafață de 2,860 ha.
Cu toate că reprezentanții recurentei au efectuat măsurătorile necesare, nu au înțeles să procedeze la întocmirea documentației necesare pentru eliberarea titlului de proprietate.
Intimata mai precizează că întreaga suprafață de teren solicitată a fost cumpărată împreună cu soțul, decedat în anul 1956, fiind folosit încă din anul 1948, la dosarul de fond funciar au fost depuse acte doveditoare în acest, inclusiv declarațiile autentice ale martorilor Kun A. și Kis Francisc, martori audiați și în fața instanței de fond, care au recunoscut faptul că acest teren a fost cumpărat în anul 1948 și folosit fără întrerupere din acel an și până în prezent de către ea.
Mai mult, au fost depuse la dosar cererile prin care a fost preluată suprafața de teren la intrarea în C.A.P., suprafață pe care o deținea în proprietate, astfel încât este fără putință de dubiu că terenul a cărui reconstituire a dreptului de proprietate a fost solicitată a fost preluat în întregime de la ea.
Ca atare, avea calitatea de proprietar la data preluării terenului în C.A.P.
În ceea ce privește suprapunerea de teren constatată de expert, aceasta este virtuală și nu faptică, iar titularele titlului de proprietate a cărei suprapunere s-a constatat au fost prezente în instanță, arătând că sunt de acord cu repoziționarea parcelei lor cu modificarea inventarului de coordonate, astfel încât să nu existe suprapunere cu parcela sa în momentul efectuării documentației cadastrale.
Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului cu consecința menținerii în întregime a dispozițiilor sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată următoarele:
Astfel, prima critică adusă sentinței recurate, în sensul că reclamanta nu a învestit comisia locală cu o cerere formulată în baza L. nr.1., prima cerere adresată comisiei municipale fiind cererea depusă în temeiul L. nr.247/2005, sub nr.85398/2005, nu poate fi primită ca fiind fondată întrucât, așa cum în mod judicios a reținut prima instanță, potrivit Hotărârii nr.80 din data de_ emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, în temeiul art. 11 din Legea nr. 1., art. 5, 9, și 28 din Regulamentul de aplicare a prevederilor acesteia, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 131/1991, s-au constatat ca fiind întemeiate contestațiile depuse împotriva măsurilor comisiei municipiului C. -N. de aplicare a L. fondului funciar, modificând măsurile stabilite de comisia locală, la nr. 310 fiind înscrisă reclamanta
M. E. cu suprafața de 2.860 ha (filele 145 - 147 din dosarul de fond), ceea ce în mod evident și neechivoc infirmă susținerile recurentei potrivit căreia reclamanta ar fi sesizat-o pentru prima dată prin cererea formulată în temeiul L. nr.247/2005.
De asemenea, nu poate fi primită ca fiind fondată a doua critică adusă sentinței recurate, în sensul că, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, copia
xerox a adeverinței depuse la dosar fiind un duplicat, a fost eliberată în data de 17 Noiembrie 1997, pentru obținerea sprijinului financiar acordat de către stat producătorilor agricoli - cupoane agricole - potrivit Ordonanței nr.21/18 August 1997, întrucât așa cum am evocat anterior, prin această adeverință s-a statuat îndreptățirea intimatei M. E. la reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 2,860 ha, adeverință emisă în virtutea Hotărârii nr.80 din data de_ emisă de C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
T. ul consideră că nu poate fi primită ca fiind întemeiată nici critica potrivit căreia, anexa nr.2a Înfrățirea, validată prin H.C.J. nr.80/1991 cuprinde doar 303 poziții și nicidecum 310 poziții, așa cum apare înscris în adeverința duplicat, această afirmație a recurentei fiind pe deplin infirmată de înscrisurile existente la filele 145-147 din dosarul de fond, anterior menționate.
A patra critică adusă sentinței recurate, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru întregul teren revendicat pe vechiul amplasament, numai pentru suprafața de 5.494 mp. teren înscris în C.F. nr.9170, identificat sub nr. topo 14589/12/2, terenul identificat în expertiză sub nr. topo 14582/1/2, înscris în C.F. nr.9700 cu o suprafață de 11.102 mp. având alți proprietari de carte funciară, respectiv P. S. și soția născută R. M. de asemenea este nefondată, întrucât, raportat la registrul agricol existent la fila 121 din dosarul de fond, în mod judicios prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art.11 alin 1 din Legea nr.1. .
Mai mult decât atât, în mod corect prima instanță a reținut că potrivit înscrisurilor existente la filele 8-9 din dosar reiese că suprafața adusă în cooperativă de reclamantă a fost 1,29 ha, teren din partea de hotar denumită "Someșeni"; și suprafața de 2,61 ha teren agricol situat în "Sopor";, aspecte care se coroborează cu cele inserate în cuprinsul Registrului Agricol anterior amintit.
De asemenea nu poate fi reținuta ca fiind fondată critica potrivit căreia, terenul în litigiu apare înscris în registrul agricol al reclamanților, iar declarațiile date de către martori nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art.6 alin.1^2 și 1^3 din Legea nr.1/2000, aceștia nefiind vecini ai terenului pe toate laturile, înscrierile în registru agricol având doar valoare declarativă, întrucât condițiile restrictive privind proba testimonială, astfel cum sunt statuate de art.6 alin 1^3 din Legea nr.1/2000, trebuie aplicate doar cu privire la norma prevăzută de lege, respectiv în ipoteza în care prin proba testimonială se tinde la dovada proprietății terenului revendicat, neexistând înscrisuri doveditoare.
Or, în prezenta speță, existând un înscris, respectiv Registrul Agricol, cu privire la terenul revendicat, însă în cuprinsul acestuia nu sunt determinate în mod precis vecinătățile terenului, este admisibilă proba testimonială, ceea ce în mod riguros și pertinent a aplicat și prima instanță prin audierea martorilor Kun A. și K. Francis(filele 148, 149 din dosarul de fond).
Critică formulată de recurentă, în sensul că instanța de fond a ignorat faptul că în expertiza extrajudiciară întocmită în cauză, expertul nu a transpus parcelele în litigiu pe planurile cadastrale, scara 1:5000 pe care s-au raportat punerile în posesie efectuate în baza Legilor fondului funciar, lipsind planul de amplasament și delimitare a bunului imobil a căror limite să fie calculate în sistem de coordonate S. eografic 70, prezentate inventar de coordonate, nu poate fi primă ca fiind fondată, întrucât din cuprinsul expertizei topografice efectuate în cauză, în care sunt incluse anexele de la filele 40-50 din dosarul de fond, tribunalul constată că domnul expert a respectat întrutotul aspectele invocate de către recurentă.
În fine, nu poate fi primită ca fiind fondată nici ultima critică adusă sentinței recurate, în sensul că în ceea ce privește terenul având număr topo 14589/12/2 expertul nu a poziționat corect parcela pentru a soluționa suprafața suprapusă cu o parte din terenul intabulat sub număr cadastral 16588, prin care a fost intabulat Titlul de proprietate nr.3290/1992, expertul nemenționând dacă acest titlu de proprietate se poate repoziționa, întrucât, pe de o parte, asupra acestui aspect expertul a formulat suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară iar pe de altă parte beneficiarii nr. cadastral 16588, respectiv T. I. și K. E. ,
prezenți în fața instanței, în ședința publică din data de 14 ianuarie 2013, nu au exprimat nici o manifestare de voință raportat la solicitarea reclamantei de repoziționare a parcelei situată în extravilanul mun. C. -N., Colonoia Sopor FN, menționată în TP nr. 3290/4992, parcela nr.14589/11, din tarlaua nr. 111, având nr. cadastral 16588, aceste persoane, de altfel neînțelegând să declare recurs împotriva sentinței prin care au fost obligate la repoziționarea anterior evocată.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE A. A
L. 1. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3217 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
În temeiul art.274 C pr civ va obliga recurenta să plătească intimatei M. E. suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE A. A L.
1. C. -N., împotriva sentinței civile nr. 3217 din_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatei M. E. suma de 2.500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. |
Grefier, L. C. |
L.C. 19 Iunie 2013
Red. A.F.D./A.P.B./26 Iunie 2013/2 exemplare Judecător fond: I. A. B. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 1279/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 453/2013. Fond funciar → |
|---|
