Decizia civilă nr. 70/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/A/_
Ședința publică din data de 07 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, apelul promovat de apelanții DS
, D. N. C. împotriva sentinței civile nr. 13461/2012 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimatul K. V., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, tribunalul constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr13461/2012 din data de_ a Judecătoriei C. -N. s-a admis cererea formulată de reclamanții D. N. C., DS, ambii cu dom. procesual ales în
C. -N., str. Z. Janoș nr. 7, ap. 3-4, la avocat Harosa M. -L., jud. C., în contradictoriu cu pârâtul K. V., C. -N., str. A V. nr. 2, bloc 5A, ap. 51, jud. C., având ca obiect partaj judiciar, dispunându-se ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul situat în Piața 14 I.
, nr. 5, cu o suprafața de 590 mp înscris în CF nr. 11077 a localității C. -N., cu A+1, număr topografic 10702 prin formarea a două loturi distincte, în varianta II din Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert D. Erculescu, ce face parte integrantă din prezenta, cu operațiunile propuse de expert, respectiv instituirea dreptului de servitute cu auto în favoarea fondului dominant cu nr. topo 1070/2/2 din cf 81700 C. .
Instanța a mai dispus ca loturile formate să fie înscrise în regim de carte funciară în favoarea fiecărei părți, compensând cheltuielile de judecată ale părților.
Pentru pronunța această sentință, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut în esență faptul că, între reclamanți și MORARIU I. -S., P. -MORARIU V. ANA-HORTENZIA, MORAR O., PARASCHSVESCU E. IA-ANUTA, MORAR E. -M., MORAR
VIOREL Șl LAZEA L. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota parte indiviză de 3/6 din imobilul teren curte în Piața 14 iulie. nr. 5, cu suprafața de 590 mp, înscris în CF nr. 11077 a localității C. -N., cu A+1, număr topografic 10702 precum și apartamentul nr. 1, situat în municipiul C. -N., Piața 14 I., corp 1, jud. C., înscris în CF nr. 81699 a localității C. -N., cu A+1, număr topografic 10702/C/I.f 8-13.
Se mai arată că din suprafața totală de 590 mp a terenului înscris în cartea funciară, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public Dobre Ion, soții D. au dobândit în proprietate doar ½ parte, adică 295 mp, pe care l-au înscris în CF nr. 11077, nr. topografic 10702, cealaltă jumătate de 295 mp se află în proprietatea lui K. V., cate a dobândit în proprietate terenul în baza ordinului nr. 367 din_ emis de Guvernul României. K. V. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului mai sus amintit în CF nr. 11077, nr. topografic 10702, teren de sub B12, situat în Piața 14 I., nr. 5, C. -N. .
Instanța de fond a reținut că, potrivit art.728 din Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, motiv pentru care se impunea admiterea acțiunii reclamanților, apreciind că partajarea imobilului în varianta II din Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert D. Erculescu, prin care se creează două parcele egale, de câte 290 mp fiecare, este varianta optimă, în care suprafețele de teren utile ce revin fiecărei părți sunt echitabil repartizate, varianta respectivă fiind cea mai rezonabilă dintre cele trei propuse de expert întrucât asigură distribuirea echitabilă a suprafețelor de teren utile către cei doi proprietari, cu luarea în calcul a clauzelor contractuale incidente între părți, contrar susținerilor eronate ale reclamanților.
Instanța a susținut că în această variantă, ambele parcele au o suprafață de teren ce poate fi amenajată pentru destinația de curte și în același timp asigură și accesul pietonal al pârâtului, avându-se în vedere și faptul că pe fâșia de 1,5 m lățime pe care se asigură accesul pietonal sunt amplasate și racordurile de apă, gaz și curent electric ce deservesc apartamentul pârâtului, variantă ce se mai justifică și din perspectiva unei eventuale extinderi viitoare a construcției a reclamantului sau pârâtului, configurația terenului permițând acest lucru.
La modalitatea de partaj aleasă de instanța de fond nu a fost omisă nici valoarea ridicată a terenului în zonă, aspect ce impunea o partajare care să asigure ambelor părți suprafețe de teren utile aproximativ egale.
Instanța de fond a analizat și varianta III, propusă de reclamanți, variantă care îi avantajează în mod evident pe aceștia, în defavoarea pârâtului, întrucât chiar dacă în acea variantă se asigură accesul auto, varianta este inacceptabilă în condițiile în care din totalul de 295 mp ce îi revin pârâtului, o suprafață de 72 mp sunt afectați accesului auto, iar suprafața liberă de teren cu destinația de curte este în mod evident insuficientă, întrucât din totalul de 295 mp, construcția ocupa 120 mp, drumul de acces 72 mp, iar diferența de 95 mp este distribuită parțial în spatele casei, iar în aceste condiții, este imposibilă amenajarea unei curți, situație în care valoarea imobilului - construcție și teren aferent - scade foarte mult, ceea ce ar conduce ca partajul să nu fie echitabil.
Instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 274-277 din codul de procedură civilă și a compensat cheltuielile de judecată ale părților.
Împotriva sentinței civile nr.13461/2012 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. au formulat apel reclamanții D. N. Coroian și DS care au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul partajării imobilului conform variantei nr.3 a raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Apelanții au analizat punctual cele trei variante de partaj propuse de expert, considerând că instanța de fond a greșit alegând varianta 2 din expertiză, variantă ce este inechitabilă pentru reclamanți prin instituirea pe terenul lor a unei servituți de trecere în favoarea pârâtului, situație în care terenul proprietatea reclamanților se diminuează cu 58 mp în timp ce pârâtul rămâne cu întreaga suprafață de 295 mp, beneficiind și de o servitute pe o suprafață totală de 58 mp din terenul reclamanților și 28,95 mp din traiectul liniei de canalizare a apartamentului pârâtului.
În varianta 2, reclamanții apelanți rămân din suprafața ce le revine în proprietate de 353 mp cu 208,05 mp teren util, diferența de 144,95 mp fiind afectată cu servitutea de trecere și traiectul canalizării.
Totodată se critică soluția instanței de fond și prin faptul că deși s-a ales ca variantă de partaj, varianta 2, instanța a motivat servitutea pe varianta 1 cu o cale de acces de 1,5 m în loc de 3 m cum era corect, existând astfel o neconcordanță între varianta aleasă și schița de dezmembrare.
Reclamanții consideră că imobilul putea fi partajat comod și fără instituirea unei servituți de trecere, servitute ce ar veni în contradicție cu prevederile de partaj cuprinse în actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10389/1971, act care instituie un drept de acces și nu o servitute, dreptul de acces fiind instituit în favoarea vânzătorului și nu a cumpărătorului.
În aceste condiții consideră că varianta 3 din expertiză ar fi fost cea echitabilă, variantă în care fiecărei părți îi revine o suprafață egală de câte 295 mp., pârâtul putând să-și amenajeze accesul de 72 mp pe unde trec și utilitățile.
Reclamanții mai critică sentința de fond care a reținut că suprafața construită a locuinței pârâtului este de 120 mp, fără a observa că prin actul de vânzare cumpărare s-a vândut apartamentul 2 către antecesorul pârâtului în suprafață de 51,695 mp, construcția fiind apoi extinsă în anul 1978 cu încă 68,305 mp, fără acordul coproprietarului.
În această situație extinderea locuinței s-a făcut pe terenul cumpărat, astfel că nu se mai justifică a primi un lot din curte de 295 mp, lotul acestuia trebuind să fie redus proporțional cu extinderea făcută.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul K. V., acesta a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți cu obligarea acestora la plata de cheltuieli de judecată, considerând soluția instanței de fond a fi temeinică și legală.
Intimații consideră că varianta 3 din expertiză solicitată în apel de reclamanți este total inechitabilă întrucât din suprafața de 290 mp cât ar revenii pârâtului, o suprafață de 72 mp ar fi afectat accesului auto, 120 mp ocupați de construcție, iar diferența de 92 mp se situează în spatele casei, fiind astfel imposibilă amenajarea unei curți, situație în care valoarea imobilului ar scădea considerabil.
Intimatul a analizat punctual variantele propuse de expert, considerând cea mai bună varianta 2 care a fost aleasă și judicios motivată de instanța de fond, apreciază că reclamanții ar dorii o variantă cu un teren fără servituți, fără rețele subterane.
Referitor la extinderea făcută după cumpărarea apartamentului nr.2, intimatul susține, reclamanții ar trebui să se raporteze la data cumpărării apartamentului nr.1 și a ½ parte din teren, dată la care extinderea era finalizată, acesta făcându-se cu acordul de la acea dată a terenului și obținerea autorizațiilor necesare.
Intimatul mai arată că instanța de fond a precizat clar că varianta de partaj și instituirea servituții se face în varianta 2 din expertiză, astfel că nu există nicio neconcordanță, totul fiind clar și aplicabil în practică.
Cu privire la cuprinsul actului de vânzare cumpărare din anul 1971 în care se instituie un drept de trecere și nu o servitute, intimatul consideră că acest lucru a fost corect la data respectivă când imobilul era în indiviziune, servitutea putându-se institui doar odată cu stabilirea unui drept de proprietate distinct care eventual să necesite o asemenea servitute.
Pârâtul, intimat a considerat că nu se justifică probatoriul propus de apelanți, instanța de fond administrând întregul probatoriu necesar.
Intimatul a solicitat a se constata strecurarea în dispozitivul sentinței a două erori materiale ce ar trebuii îndreptate de instanța de apel, privind nr.topo greșit fiind indicat nr.1070/2/2 în loc de 10702/2, iar cf greșit indicat fiind de 81700 C. în loc de 61700 C. .
Apelanții au depus concluzii scrise în acre au sintetizat aspectele invocate în motivele de apel.
T. ul, examinând actele și lucrările dosarului, motivele de apel și întâmpinarea depusă, stabilește următoarea stare de fapt.
Prin cererea înregistrată la data de 26 martie 2009, reclamanții D. N. C., DS au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul K. V., ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune, în temeiul ari 728 C.civ., cu privire la imobilul situat în Piața 14 I., nr. 5, cu o suprafața de 590 mp, înscris în CF nr. 11077 a localității C. -
N., cu A+1, număr topografic 10702 prin formarea a două loturi distincte fiecare cu o suprafață de 295 mp, identificate printr-o expertiză tehnică, să dispună ca loturile astfel formate să fie înscrise în regim de carte funciară, fiecare lot în favoarea celui căruia îi revine, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a precizat că în fapt, între reclamanți și MORARIU I. -S. ,
P. -MORARIU V. ANA-HORTENZIA, MORAR O., PARASCHSVESCU E. IA- ANUTA, MORAR E. -M., MORAR VIOREL Șl LAZEA L. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la cota parte indiviză de 3/6 din imobilul teren, descris în cartea funciară Curte în Piața 14 iulie. nr. 5, cu suprafața de 590 mp, înscris în CF nr. 11077 a
localității C. -N., cu A+1, număr topografic 10702 precum și apartamentul nr. 1, situat în municipiul C. -N., Piața 14 Sulte, corp 1, jud. C., înscris în CF nr. 81699 a localității C. -
N., cu A+1, număr topografic 10702/C/I.
Din suprafața totală de 590 mp a terenului înscris în cartea funciară, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de către notarul public Dobre Ion, soții D. au dobândit în proprietate doar 1/2, adică 295 mp, pe care l-au înscris în CF nr. 11077, nr. topografic 10702.
Cealaltă jumătate de 295 mp se află în proprietatea pârâtului K. V., care a dobândit în proprietate terenul în baza ordinului nr. 367 din_ emis de Guvernul României, pârâtul
K. V. și-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenului mai sus amintit în CF nr. 11077, nr. topografic 10702, teren de sub B12, situat în Piața 14 I., nr. 5, C. -N. .
În motivarea acțiunii lor, reclamanții au precizat faptul că, au încercat în nenumărate rânduri să ajungă la un consens cu pârâtul în ceea ce privește partajul terenului, însă de fiecare dată pârâtul a refuzat să procedeze la împărțirea loturilor solicitând constituirea unei servituți de trecere pe terenul care este proprietatea reclamanților.
În aceste condiții, reclamanții au solicitat instanței de judecată, să dispună formarea a două loturi egale, în natură, cu o suprafața de 295 mp fiecare lot, iar atribuirea loturilor să se facă în așa fel încât să se asigure atât accesul reclamanților, cât și accesul pârâtului la calea publică, fără acordarea unui drept de servitute.
Instanța de fond analizând cererea reclamanților a constatat corect că, potrivit art. 728 din Codul civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, astfel că se impunea admiterea acțiunii reclamanților.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize tehnice de identificare a imobilului din litigiu cu efectuarea de propuneri de partajare a imobilului construcții și teren în două loturi, expertul tehnic, ing. Erculescu D. propunând 3 variante de partaj, varianta nr.1 și 2 fiind acceptată de pârât iar varianta 3 fiind agreată de reclamanți.
Astfel în varianta 1 se instituie un acces pietonal de 1,5 m la terenul pârâtului și includerea în terenul acestuia a rețelelor edilitare corespunzătoare, în varianta 2, accesul la lșotul acestuia ser face printr-o servitute de trecere auto de 3 m lățime, iar în varianta 3 în lotul pârâtului se cuprinde accesul auto de 3 m.
În aceste condiții, instanța de fond, analizând poziția părților, concluziile de specialitate ale expertului, fotografiile de la dosarul cauzei, a apreciat că partajarea imobilului în varianta II din Raportul de expertiză tehnică întocmit de expert D. Erculescu, prin care se creează două parcele egale, de câte 290 mp fiecare, este varianta optimă, în care suprafețele de teren utile ce revin fiecărei părți sunt echitabil repartizate și este varianta cea mai rezonabilă dintre cele trei propuse de expert întrucât asigură distribuirea echitabilă a suprafețelor de teren utile către cei doi proprietari, cu luarea în calcul a clauzelor contractuale incidente între părți
Instanța de fond în mod corect a reținut că în acea variantă, ambele parcele au o suprafață de teren ce poate fi amenajată pentru destinația de curte și în același timp asigură și accesul pietonal al pârâtului, că pe acea cale sunt amplasate și racordurile de apă, gaz și curent electric ce deservesc apartamentul lui, mai puțin canalizarea care este situată pe latura estică și care nu poate fi reamplasată, din motive tehnice, acea variantă aleasă se justifică și din perspectiva unei eventuale extinderi viitoare a construcției a reclamantului sau pârâtului, configurația terenului permițând acest lucru.
Instanța de fond a constat corect că varianta 3 din expertiză îi avantajează în mod evident pe reclamanți, în defavoarea pârâtului, întrucât dacă în acea variantă se asigură accesul auto, varianta nu poate fi acceptată în condițiile în care din totalul de 295 mp ce îi revin pârâtului, o suprafață de 72 mp sunt afectați accesului auto, iar suprafața liberă de teren cu destinația de curte este în mod evident insuficientă, întrucât din totalul de 295 mp, construcția ocupa 120 mp, drumul de acces 72 mp, iar diferența de 95 mp este distribuită parțial în spatele casei, iar în aceste condiții, este imposibilă amenajarea unei curți, situație în care valoarea imobilului - construcție și teren aferent - scade foarte mult, ceea ce ar conduce ca partajul să nu fie echitabil.
Reclamanții au declarat apel împotriva sentinței civile nr.13461/2012 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., prin care au criticat soluția
instanței de fond prin alegerea variantei 2 de partaj în locul variantei 3 din expertiză care ar fi fost cea echitabilă, variantă în care fiecărei părți îi revine o suprafață egală de câte 295 mp., pârâtul putând să-și amenajeze accesul de 72 mp pe unde trec și utilitățile.
Reclamanții au mai criticat sentința de fond care a reținut că suprafața construită a locuinței pârâtului este de 120 mp, fără a observa că prin actul de vânzare cumpărare s-a vândut apartamentul 2 către antecesorul pârâtului în suprafață de 51,695 mp, construcția fiind apoi extinsă în anul 1978 cu încă 68,305 mp, fără acordul coproprietarului.
Totodată se critică soluția instanței de fond și prin faptul că deși s-a ales ca variantă de partaj, varianta 2, instanța a motivat servitutea pe varianta 1 cu o cale de acces de 1,5 m în loc de 3 m cum era corect, existând astfel o neconcordanță între varianta aleasă și schița de dezmembrare.
Reclamanții consideră că imobilul putea fi partajat comod și fără instituirea unei servituți de trecere, servitute ce ar veni în contradicție cu prevederile de partaj cuprinse în actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.10389/1971, act care instituie un drept de acces și nu o servitute, dreptul de acces fiind instituit în favoarea vânzătorului și nu a cumpărătorului.
T. ul examinând apelul declarat de reclamanți constată că acesta este neîntemeiat în condițiile în care instanța de fond analizând întregul probatoriu a considerat justificat că imobilul din litigiu este comod partajabil, alegând varianta 2 din expertiza tehnică, variantă ce asigură părților suprafețe egale de teren cu utilitate funcțională și economică, cu instituirea dreptului de servitute cu auto în favoarea fondului dominant cu nr. topo 1070/2 din cf 61700
C. .
T. ul a analizat varianta 3 din expertiză propusă de reclamanți, constatând asemenea instanței de fond că acea variantă îi avantajează pe reclamanți, în defavoarea pârâtului, întrucât dacă în acea variantă se asigură accesul auto, varianta nu poate fi acceptată în condițiile în care din totalul de 295 mp ce îi revin pârâtului, o suprafață de 72 mp sunt afectați accesului auto, iar suprafața liberă de teren cu destinația de curte este în mod evident insuficientă, întrucât din totalul de 295 mp, construcția ocupa 120 mp, drumul de acces 72 mp, iar diferența de 95 mp este distribuită parțial în spatele casei, iar în aceste condiții, este imposibilă amenajarea unei curți, situație în care valoarea imobilului - construcție și teren aferent - scade foarte mult, ceea ce ar conduce ca partajul să nu fie echitabil.
T. ul consideră că aspectul invocat de apelanți privind suprafața de 120 mp a construcțiilor proprietatea pârâtului, extindere ce a fost efectuată nelegal prin lucrări făcute fără acordul coproprietarului, extindere care influențează negativ modul de partaj, nu are nicio relevanță juridică în condițiile în care lucrările s-au efectuat în perioada anului 1972 cu obținerea autorizației de construcție
Cu privire la susținerea apelanților că, în cuprinsul actului de vânzare cumpărare din anul 1971, se instituie un drept de trecere și nu o servitute, tribunalul consideră că acest lucru a fost corect la data respectivă când imobilul era în indiviziune, servitutea putându-se institui doar odată cu stabilirea unui drept de proprietate distinct care eventual să necesite o asemenea servitute.
În această situație în mod corect instanța de fond a dispus instituirea în favoarea fondului atribuit pârâtului a unei servituți de trecere auto conform propunerii expertului din varianta 2.
Susținerea apelanților că instanța de fond în considerentele sentinței ar fi confundat varianta 1 cu o cale de acces de 1,5 m, cu varianta 2 unde se instituie o servitute pentru o cale de acces auto de 3 m nu poate fi reținută de tribunal.
T. ul, analizând motivarea și dispozitivul sentinței apelate constată că intenția fără echivoc a instanței de fond a fost acea de a dispune partajarea imobilului din litigiu potrivit variantei 2 din expertiză, iar înserarea în considerente a servituții de 1,5 m este considerată ca o eroare materială de redactare și nu o contradicție între dispozitiv și considerente legat de servitute.
T. ul reține că intimatul a solicitat a se constata strecurarea în dispozitivul sentinței a două erori materiale ce ar trebuii îndreptate de instanța de apel, privind nr.topo greșit fiind
indicat nr.1070/2/2 în loc de 10702/2, iar cf greșit indicat fiind de 81700 C. în loc de 61700
.
Referitor la această cerere, constată că intimatul nu a formulat apel, astfel că nu poate solicita pe această cale verificarea și îndreptarea eventualei erori materiale strecurate în dispozitivul sentinței, acest lucru putând să-l solicite instanței de fond printr-o cerere distinctă.
În aceste condiții, tribunalul nu se va putea pronunța asupra solicitării intimatului nici direct și nici incidental prin extinderea apelului declarat de reclamanți în condițiile în care îndreptarea erorii materiale nu a fost solicitată de apelanți și nu profită acestora.
Pentru considerentele arătate, tribunalul, constată legală și temeinică soluția instanței de fond, astfel că în baza art.296 Cod pr.civilă, va respinge ca nefondate apelul declarat de reclamanții D. N. COROIAN și DS împotriva sentinței civile nr. 13461/2012 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
În baza art.274 Cod pr.ciivlă, va obliga apelanții să plătească intimatului K. V. suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate apelul declarat de reclamanții D. N. Coroian și DS împotriva sentinței civile nr. 13461/2012 din 20 iunie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. pe care o menține în totul.
Obligă apelanți să plătească intimatului K. V. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
-V. B.
JUDECĂTOR,
V. G.
GREFIER,
B.
D.B. 08 Februarie 2013
| ← Decizia civilă nr. 230/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 524/2013. Partaj judiciar → |
|---|
