Decizia civilă nr. 304/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 304/R
Ședința publică din data de 5 iunie aprilie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de pârâtul B. D., domiciliat în comuna Săcel, nr. 213, județul M., împotriva sentinței civile nr. 577 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul B. D., personal și asistat de avocat P. C. Liviu, lipsă fiind intimatul M. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că, la data de_, intimatul M. I. s-a prezentat personal în instanță și a semnat întâmpinarea, încheindu-se despre aceasta un proces verbal care se află atașat la fila 16.
Reprezentantul recurentului B. D., avocat P. C. Liviu face depune răspuns la întâmpinare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului B. D., avocat P. C. Liviu solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apreciază că în cauză au fost încălcate prevederile art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, în sensul că fiind vorbe de un accident de circulație răspunderea pentru distrugeri revine potrivit art. 57 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 celui care a produs accidentul și asiguratorului, iar potrivit alin. 2 din același act normativ se citează în cauză asiguratorul. Apoi, instanța a avut în vedere la pronunțarea soluției doar un cat estimativ extrajudiciar și care nu a fost dezbătut în contradictoriu. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 577 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ se admite cererea formulată de reclamantul M.
I., domiciliat în comuna Săcel, nr.44/A, județul M. în contradictoriu cu pârâtul
D. domiciliat în comuna Săcel, nr. 213, județul M., având ca obiect acțiune în pretenții.
Obligă pârâtul. să plătească reclamantului suma de 4.052,44 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 474 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reține că, prin acțiunea civilă reclamantul a solicitat instanței, să-l oblige pe pârât, să-i plătească suma de 4.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, prejudiciu cauzat de încălcarea din partea pârâtului a regulilor de circulație, acesta intrând cu partea din spate a autoturismului marca IVECO în stâlpul porții casei reclamantului, distrugându-l.
Pârâtul nu a contestat fapta, recunoscând-o și obligându-se să repare prejudiciul atât în declarația dată în fața organelor de poliție, cât și în mențiunile din cadrul procesului verbal de contravenție din data de_ . În plus, a fost citat în fața instanței cu mențiunea "la interogator";, însă nu s-a prezentat, acest fapt putând constitui un început de dovadă în folosul reclamantului, în sensul art. 225 Cod procedură civilă.
Martorii audiați în cauză au confirmat susținerile reclamantului, probe care se coroborează cu planșele foto depuse la dosar.
Cu devizul de lucrări depus la dosar reclamantul a făcut dovada costurilor necesare reparării porții distruse de către pârât, anume 4.052,44 lei.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul B. D.
, solicitând instanței admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului se susține că, în speță fiind vorba despre un accident de circulație, răspunderea pentru distrugerile de bunuri revine, potrivit art. 57 alin. 1 din Legea 136/1995 celui care a produs accidentul și asiguratorului, iar potrivit alin. 2 același articol, se impune citarea asiguratorului. Deși la instanța de fond s-a făcut dovada că autoturismul implicat în accident era asigurat, nu a fost citat în cauză asiguratorul.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței civile a judecătoriei.
Astfel cum este motivat recursul, prevederile art. 312 alin. 2-5, art. 304 pct. 5, art. 105 alin. 2 și 107 Cod procedură civilă, invocate ca temei de drept de către recurent, nu se referă la răspunderea civilă delictuală, la acest lucru făcându-se referire în codul de procedură civilă din anul 1865, act normativ abrogat prin art. 83 din Legea 76/_ .
De asemene art. 57 din Legea 136/1995 a fost abrogat, iar în conformitate cu Ordinul 14/2011 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, recurentul nu a făcut dovada că are calitatea de utilizator legal al autoturismului implicat în
accident și nici nu a dat curs prevederilor legale de a înștiința asiguratorul sau pe proprietarul de drept al autovehiculului cu privire la producerea evenimentului.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond, prin prisma tuturor criticilor aduse acesteia de către recurent, dar și din oficiu sub aspectul motivelor de ordine publica, instanța apreciază ca fondat recursul declarat împotriva acesteia pentru considerentele ce urmează.
Temeiurile de drept indicate de recurent privesc doar dispozițiile procedurale care reglementează calea de atac a recursului și cele care vizează nulitatea actelor de procedură, sub acest aspect fiind corect indicate. Raportat la momentul promovării acțiunii normele procedurale aplicabile în cauză sunt cele din vechiul cod de procedură civilă, în acest sens fiind reglementarea cuprinsă în art. 3 din legea 76/2012. Răspunderea civilă delictuală este reglementată în codul civil și nu în codul de procedură civilă
Astfel, potrivit art. 1349 Noul Cod Civil:
" (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.
Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.";
În conformitate cu dispozițiile legii 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul .
Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
Despăgubirile se acordă și în cazul în care cel care conducea vehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Potrivit art. 54 din Legea 136/1995 cu modificările la zi:
"Despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați.
Drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercită împotriva asigurătorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul
Asigurătorilor de Autovehicule din România, după caz, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 48 alin. 2.";
Potrivit art. 55 din Legea 136/1995 cu modificările la zi, regula este ca:
"Despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite.";
De asemenea potrivit art. 1 din Ordinul nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevede la art. 1 că în conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane.
Prin prisma celor reținute și față de faptul că la dosarul de fond al cauzei s-a depus în copie posibila asigurare a autovehiculului implicat în accident (înscrisurile de la filele 5-6 nu sunt traduse, iar instanța nu se pronunță asupra acestora)tribunalul a apreciat întemeiat recursul, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 pct. 3 și 5 Cod procedură civilă și în consecință se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va clarifica dacă autovehiculul implicat în accident a fost sau nu asigurat la momentul producerii accidentului, instanța va pune în discuția părților solicitarea pârâtului de introducere în cauză a asiguratorului și de asemenea se vor administra probe în vederea stabilirii prejudiciului real. Devizul de lucrări, în măsura în care nu se face dovada suportării cheltuielilor înscrise în deviz, nu constituie o probă concludentă sub aspectul prejudiciului produs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
ADMITE
recursul declarat de B. D., domiciliat în comuna Săcel, nr. 213, în contra sentinței civile nr. 577 din_ a Judecătoriei Dragomirești, județul
M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă. Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe. IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
C. | V. , | P. G. | , | P. M. B. | , | Bud M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: Gavriș Todincă V. E.
| ← Decizia civilă nr. 312/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 264/2013. Pretenții → |
|---|
