Decizia civilă nr. 709/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROMANIA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR.709
Ședința publică din 18 iunie 2013
Completul compus din:
Președinte: H. I. D., judecător
Judecător: C. N. C. Judecător: DP
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul formulat de către intimata D. G. de A. a DP, împotriva sentinței civile nr. 425/_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._, având ca obiect, plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei intimate D. G. de A. a DP - c.j. A. S. R., lipsă fiind intimata petentă S. F. S. C. N. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul este motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
Se constată depusă la dosar întâmpinare, formulată de către intimata petentă S.
F. S. C. N. de la filele 7,8 din dosar.
Nefiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța în baza art. 150 Cod procedură civilă, constată închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru concluzii asupra recursului formulat.
Reprezentanta recurentei intimate, D. G. de A. a DP - c.j.
A. S. R., depune la dosar delegație specială de la fila 9 și solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Instanța, reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 425 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul civil nr._ a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta SC HR F. SRL C. -N., în contradictoriu cu intimata D. G. de A. a D.
P. Z. și s-a anulat procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria PSJ nr. 28164 din data de_ .
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat la_ de D.G.A.D.P. Z., s-a aplicat amenda de 50 lei contravenientei S. HR F. S. C. N. pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 45 alin.2 din Regulamentul privind utilizarea parcărilor publice de către persoanele fizice și juridice aprobat prin H.C.L. nr. 53/_ - Anexa 3, constând în aceea că, la data de_, ora 08,14, a parcat fără tichet autovehiculul nr._ în parcarea "A-96"; din mun. Z. .
Contravenția prevăzută la art. 45 alin.2 din Regulamentul privind utilizarea parcărilor publice de către persoanele fizice și juridice aprobat prin H.C.L. 53/_ - Anexa 3 constă în staționarea fără tichet într-o parcare publică.
Așa cum rezultă din textul contravențional, fapta de a staționa poate fi săvârșită cu vinovăție doar de o persoană fizică, respectiv de conducătorul acelui autovehicul. Acesta este vinovat de săvârșirea contravenției și în sarcina lui se antrenează răspunderea contravențională, iar nicidecum în sarcina proprietarului autovehiculului.
Răspunderea contravențională este o răspundere personală.
Persoana juridică este sancționabilă doar pentru faptele săvârșite cu vinovăție de organele sale de conducere, cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor care le revin acestora, fiindcă astfel de fapte sunt faptele persoanei juridice înseși, conform art. 219 din Noul Cod Civil.
Or, potrivit art. 1 teza a II-a din O.G. 2/2001, constituie contravenție numai fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege. Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, conform art. 3 alin.2 din același act normativ.
În concluzie, prima instanță a constatat că persoana juridică petentă, societate comercială care are ca obiect piața de franciză, consultare în afaceri și este proprietar al autovehiculului, nu se face vinovată de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, motiv pentru care a admis plângerea și a anulat procesul verbal de contravenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, intimata D. G. de
A. a DP Z., solicitând modificarea sentinței atacate în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.p.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că răspunderea contravențională a persoanei juridice poate fi instituită în norme speciale, fie în mod expres - când se precizează explicit în norma contravențională că persoana juridică răspunde pentru săvârșirea respectivei contravenții și care este sancțiunea aplicabilă, fie implicit - când este evident, chiar în lipsa unei prevederi exprese, că acea contravenție poate fi comisă numai de către o persoană juridică.
Se mai arată de către recurentă că societatea contravenientă este proprietarul de drept al autoturismului, iar potrivit alin.5 al textului normativ incident în cauză, după identificarea proprietarului, la solicitarea și în baza declarației pe proprie răspundere a acestuia, D.G.A.D.P. poate acționa juridic împotriva utilizatorului indicat de către proprietar.
Intimata petentă SC HR F. SRL C. -N. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea în întregime a sentinței atacate. În esență, se arată că în mod legal s-a constatat de către prima instanță că petenta, în calitate de persoană juridică, nu se poate face vinovată de săvârșirea contravenției, fiind imposibilă parcarea autoturismului de către o persoană juridică. Pe
de altă parte, societatea a deținut tichet de parcare valabil în momentul constatării faptei.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă,
T. constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând cu precădere legalitatea procesului verbal.
Făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor legale incidente în speță, prima instanță a reținut că societatea petentă nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției prevăzute de art. 45 alin.2 din Regulamentul privind utilizarea parcărilor publice de către persoanele fizice și juridice aprobat prin H.C.L. 53/_ - Anexa 3, contravenție ce constă în staționarea fără tichet într-o parcare publică.
Recurenta a invocat drept temei al recursului formulat, dispozițiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, susținând că instanța ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
În speță nu s-a dedus judecății un act juridic, ci un fapt juridic de natură a atrage răspunderea contravențională a persoanei juridice, astfel că în speță nu își găsește aplicabilitate motivul de recurs reglementat de art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii, se constată că nici acesta nu este întemeiat, pentru considerentele ce vot fi expuse în continuare:
Potrivit prevederilor art.3 al.2 din OG nr.2/2001, persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Sub acest aspect, instanța de recurs constată că potrivit prevederilor art. 45 alin.2 din Regulamentul serviciului de administrare a domeniului public și privat al municipiului Z. aprobat prin H.C.L. nr. 53/2012, constituie contravenție "parcarea fără a deține tichet sau abonament.";
De asemenea, T. reține că dispozițiile capitolului 6 intitulat "Dispoziții tranzitorii și finale"; - din Regulamentul serviciului de administrare a domeniului public și privat al municipiului Z., aprobat prin H.C.L. nr.53/2012, în care este reglementată răspunderea contravențională pentru încălcarea prevederilor respectivului regulament, nu cuprind nicio mențiune expresă privind răspunderea persoanei juridice sub aspectul săvârșirii vreuneia dintre contravențiile prevăzute de art.45 alin.2 din acesta. Mai mult chiar, la art. 49 alin.4 din regulament se precizează că are calitatea de contravenient persoana care se face vinovată de săvârșirea faptei ce constituie contravenție, potrivit prezentului regulament, deducându-se de aici că a fost avută în vedere persoana fizică ce săvârșește efectiv una dintre faptele prohibite.
Posibilitatea obiectivă a săvârșirii acestei contravenții doar de către o persoana fizică, precum și imposibilitatea unui transfer al răspunderii în sarcina persoanei juridice pentru fapta unei persoane fizice atrage după sine necesitatea prevederii exprese a răspunderii persoanei juridice, însă pentru săvârșirea unei contravenții distincte, ca o consecință a încălcării obligației de comunicare, la cererea intimatei, a identității persoanei fizice căreia i-a fost încredințat autovehiculul. Prin urmare, față de natura contravenției, instanța consideră că, pentru a se putea stabili identitatea celui
care a condus în fapt autovehiculul ar fi necesară reglementarea unei proceduri similare celei prevăzute de art.39 din O.U.G. nr.195/2002.
Cât privește posibilitatea instituirii unei răspunderi implicite a persoanei juridice pentru contravenții de natura celei reținute în sarcina petentei, rezultând din specificul acestor fapte contravenționale, instanța de recurs apreciază că staționarea unui vehicul este prin ea însăși o acțiune ce nu poate fi realizată decât de către o persoană fizică, o persoană care are putere de direcție și control asupra vehiculului respectiv.
Deși un autovehicul poate fi în proprietatea unei persoane juridice, numai conducătorul auto ca persoana fizică poate în mod logic și obiectiv să conducă și implicit să parcheze acel autovehicul, și în consecință, toate drepturile și obligațiile aferente activității sus-menționate revin conducătorului auto, ca persoana fizică.
Față de aceste considerente, T. apreciază, asemenea primei instanțe, că numai persoana fizică ce a condus autovehiculul și l-a parcat fără a deține tichet sau abonament, cu încălcarea prevederilor art.45 alin.2 lit.a din Regulamentul serviciului de administrare a domeniului public și privat al municipiului Z. aprobat prin H.C.L. nr.53/2012 poate răspunde contravențional pentru fapta săvârșită.
Ca atare, rezultă că fapta contravențională reținută în procesul-verbal contestat nu a fost săvârșită de către persoana juridică sancționată, deoarece aceasta nu poate avea calitatea de subiect activ al contravenției de natura celei reținute prin procesul- verbal sus-menționat; pe cale de consecință, în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că în mod nelegal și netemeinic a fost sancționată societatea petentă prin procesul-verbal contestat.
Față de cele arătate, apreciind neîntemeiate motivele invocate în cererea de recurs și neidentificând nici alte motive de ordine publică, văzând și dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. civ., T. va respinge recursul, urmând să mențină în integralitate hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de D.G.A.D.P. Z., împotriva Sentinței civile nr. 425 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. I. - D. C. N. C. DP H. V.
În concediu de odihnă În concediu de odihnă
Semnează vicepreședinte Semnează prim-grefier
DP C. D.
Red. H.I./_
Dact._
Jud. fond:P. C. Rareș Ex. 2
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 141/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 1127/2013. Plângere contravențională → |
|---|
