Decizia civilă nr. 71/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.71/R/2013
Ședința publică din data din: 14 februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I. ,președinte secție JUDECĂTOR: N. C.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanții P. V. și P. R. ANA împotriva sentinței civile cu nr.1084 din 7 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar civil nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâta intimată S. M. Ana lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care :
Instanța constată recursul în termen declarat, motivat, comunicat, legal timbrat.
Pârâta intimată S. M. Ana arată că nu are de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Pârâta intimată S. M. Ana solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1084/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil cu nr. de mai sus, s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții P. V. și P. R. -ANA, în contradictoriu cu pârâții S. M. -ANA,
S. -E. și P. M. .
Au fost obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată către pârâta S.
-ANA în cuantum de 1.400 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la primul capăt de cerere, instanța a constatat că înscrisul contract de vânzare-cumpărare de la fila 9 a fost întocmit în formă autentică, situație în care nu se poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic cu privire la acel contract, fiind cel puțin bizar să fie dat caracter de act autentic unui act juridic ce este deja autentificat prin încheierea notarială nr. 11038/_ .
În realitate, voința reclamanților, dedusă din toate susținerile părților de pe parcursul judecării cauzei, a fost aceea de a se învesti instanța cu o cerere de
constatare a existenței în patrimoniul lor a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 399,50 m2. Practic, reclamanții susțin că prin vânzarea-cumpărarea încheiată în anul 1995 în formă autentică au dobândit și proprietatea celeilalte cote de
½ din suprafața de teren de 799 m2 înscrisă în CF 2294 B., nr.top. 6620/15, întrucât întreg terenul de 799 mp a format obiect al convenției părților.
Sub acest ultim aspect, instanța a apreciat că cererea reclamanților nu este fondată, întrucât înscrisul de la fila 9 nu menționează niciun moment despre transmiterea dreptului de proprietate pentru o suprafață de teren, clauza de la pct. 2 făcând referire la un drept de folosință, proprietatea urmând a fi dobândită de reclamanții în condițiile unui ordin al prefectului ce urma a fi emis în aplicarea legilor fondului funciar. Ori tocmai acest ordin al prefectului a fost atacat în instanță, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat faptul că Ordinul prefectului nr. 248/_ este valabil doar cu privire la o cotă de ½ din terenul de 799 m2 înscris în CF 2294 B.
, nr. top. 6620/15, fiind nul absolut în parte, respectiv, cu privire la cealaltă cotă de ½ din dreptul de proprietate ce poartă asupra terenului înscris în CF-ul menționat anterior. Prin urmare, dreptul de proprietate dobândit prin efectul normei de trimitere la ordinul prefectului, conform clauzei de la pct. 2 din contractul încheiat în 1995, poartă în mod evident asupra unei cote de ½ din dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 799 m2. Mai mult, în dosarul civil nr._ au fost avute în vedere toate aspectele invocate de reclamanții cu privire la întinderea dreptului lor de proprietate asupra terenului aflat în litigiu, considerentele pentru care a fost admisă nulitatea absolută parțială a ordinului prefectului precizat anterior rămânând valabile și în prezenta cauză.
În mod corelativ, s-a respins și cererea de întabulare a dreptului reclamanților pentru cealaltă cotă de ½ înscrisă pe numele pârâtei S., întrucât la primul capăt de cerere nu a fost admisă cererea de constatare a existenței unui drept de proprietate al reclamanților în sensul solicitat de aceștia.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs în termen legal reclamanții P. V. și P. R. Ana, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii civile formulate de către reclamanți în sensul de :
a se constata valabilitatea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâții de rândul 2-3 la data de_ cu privire la porțiunea de teren de ½ parte respectiv 399,50 mp din cel înscris în cf nr. 2294 B., nr. top 6620/15, pentru prețul de 2650 lei, dobândit de promitenții vânzători prin vânzarea- cumpărarea succesivă de la antecesoarea pârâtei de rând 1 Todoran M. și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic;
a se dispune întabularea pe numele reclamanților a cotei de ½ din terenul în cauză intabulat în momentul de față pe numele pârâtei S. M. Ana, conform raportului de expertiză - completare II a expertului pop Viorel;
cu cheltuieli de judecată în instanța de fond și în recurs.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, iar argumentele formulate denotă confuza totală în care s-a aflat instanța de fond cu privire la obiectul dedus judecății.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 11038/1995 reclamanții au cumpărat de la proprietarul tabular construcțiile casă de locuit și anexe, iar cu privire la teren, care era preluat la stat au dobândit un drept de folosință, preconizându-se că la cererea cumpărătorului terenul i se va atribui în proprietate prin
Ordinul Prefectului. Acest lucru s-a și întâmplat, doar că în urma aplicării dispozițiilor Legii 10/2001, ordinul a fost anulat în parte și cota de ½ i-a fost restituită pârâtei.
S-a susținut că odată cu întocmirea actului autentic între părți s-a încheiat și contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată depus la fila 10 din dosar, în care s-a prevăzut expres că obiectul vânzării îl constituie construcțiile menționate precum și curtea și grădina, solicitându-se validarea acestuia. Acest contract de mână s-a întocmit în aceeași zi cu actul autentic despre care se face vorbire în el, tocmai pentru a crea toate posibilitățile cumpărătorilor de a deveni proprietari și asupra terenului vândut.
Deoarece în cadrul procesului de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 10/2001 reclamanții nu au putut formula pretențiile lor legate de antecontractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată din_, s-a formulat prezenta acțiune, perfect admisibilă.
Recurenții au precizat că în prezentul proces nu era vorba de validarea contractului autentic de la fila 9 ci a promisiunii sub semnătură privată de la fila 10, nefiind reală statuarea instanței de fond potrivit căreia reclamanții ar fi pretins că au dobândit cota de ½ părți din teren în virtutea contractului autentic.
În drept s-au invocat prevederile art. art. 304 pct. 8 și 9, art. 3041, și art. 312 din Codul de procedură civilă.
Intimata, legal citată, a depus la dosar întâmpinare (f.18,19), prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea întâmpinării s-a susținut că numita Todoran M. nu a avut niciodată în proprietate acest teren, deci nu-l putea să-l înstrăineze. La momentul când reclamanții au cumpărat construcția circulația terenurilor era liberă, astfel că ar fi putut dobândi și terenul, lucru care nu s-a întâmplat.
Recursul este fondat.
Așa cum corect au susținut prin recursul declarat în cauză, reclamanții au investit instanța de fond cu o acțiune în prestație tabulară, solicitând validarea promisiunii de vânzare-cumpărare a terenului de 399,5mp ( cota de ½ părți din terenul înscris în cf nr. 2294 B. nr. top 6620/15) consemnate într-un înscris sub semnătură privată întocmit la data de_, depus în copie la fila 10 din dosar, petitele și motivele cererii de chemare în judecată fiind redactate neechivoc.
Capătul de cerere de întabulare a dreptului de proprietate se circumscrie pretenției formulate în principal, aceea de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic.
Verificând atât considerentele cât și dispozitivul sentinței civile atacate, tribunalul constată că prima instanță nu a cercetat fondul pricinii și nu a soluționat pretenția dedusă judecății, ci s-a referit la o cerere de validare a contractului autentic depus în copie la fila 9 din dosar cu care nu a fost investită. Între cele două acte juridice încheiate între aceleași părți, sunt diferențe majore, mai cu seamă în privința obiectului material, astfel că instanța era datoare să verifice condițiile de valabilitate a convenției consemnate în înscrisul sub semnătură privată, precum și cele de admisibilitate ale acțiunii în prestație tabulară, potrivit art.129 alin.6 din Codul de procedură civilă.
Cum prima instanță nu a cercetat pretenția reclamanților și nu s-a pronunțat asupra cererii deduse judecății, modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind incidente prevederile art. 312 alin.5 din codul de procedură civilă ( în forma în vigoare la data introducerii acțiunii), cărora tribunalul urmează a le da eficiență. Casarea hotărârii este justificată și de necesitatea asigurării respectării principiului dublului grad de jurisdicție, fiind inadmisibilă pronunțarea unei soluții de fond, pentru prima dată de instanța de recurs.
În rejudecare se va soluționa cauza în limitele fixate prin cererea de chemare în judecată, și se va ține cont și de celelalte motive de recurs, respectiv apărări ale intimate, care dat fiind motivul de casare reținut, nu au mai putu fi verificate de către instanța de control judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanții P. V. și P. ANA ambii domiciliați în municipiul B., str.A. M., nr.10, Județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile cu nr.1084 din_, pronunțată de Judecătoria Bistrița, casează în întregime hotărârea și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 14 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | ||||
S. I. | N. | C. | I. C. | H. | V. |
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
Jud. fond :O. V.
| ← Decizia civilă nr. 540/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 306/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
