Decizia civilă nr. 13/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 13/R/2013
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. T.
Judecător Ana-SS Judecător D. -I. T. Grefier C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurent C. N. DE
C. F. C. SA -S. R. C., împotriva Sentinței civile nr. 16955/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat P. C., având ca obiect hotarâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:
reprezentantul intimatului reclamant avocat C. A. Lipsă fiind:
recurent Pârât - C. N. DE C. F. C. SA -S. R. C.
- intimat Reclamant - P. C. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată faptul că la data de_ s-a depus la dosar, astfel cum a fost citată, în copie certificată fișa de calcul și procesul verbal de calcul al prețului de vânzare a locuinței situate în cămin C., din care rezultă valoarea apartamentului.
Instanța, raportat la valoarea indicată de recurentă apreciază că s-a achitat taxa de timbru aferentă recursului.
Reprezentantul intimatului reclamant depune la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului.
Reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri în probațiune.
Instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală conform motivelor invocate n întâmpinare, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 16955/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis în parte cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul P. C., în contradictoriu cu pârâtele C. N. DE CĂI F. "C. "; SA S. R. C., si in consecința:
A obligat pe pârâta, în calitate de vânzător, să încheie cu reclamantul, în calitate de cumpărător, contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect dreptul de proprietate asupra locuinței închiriata reclamantului, din imobilul situat in C. -N., str. Gruia, nr. 28 A, jud. C., la prețul stabilit in
conformitate cu prevederile Decretului Lege nr. 61/1990 si ale Legii nr. 85/1992, raportat la data formulării cererii de cumpărare.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere prin care s-a solicitat ca hotărârea pronunțata sa tina loc de contract autentic de vânzare-cumpărare.
A obligat pe pârâta la plata către reclamant a sumei de 754 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Prin contractul de închiriere încheiat la data de_, parata a închiriat reclamantului locuința situata în C. -N., str. Gruia, nr. 28 A, jud. C., pe o durată de 3 ani, începând de la_, anterior aceeași locuința fiind închiriata reclamantei prin Contractul de închiriere nr. 130/_ (f. 11 si urm. dos.).
La data de_, cu cererea înregistrata, reclamantul a solicitat vânzarea locuinței închiriata de pârâtă, cerere care a fost respinsa de pârâta pe motiv ca reclamantul nu îndeplinește funcțiile prevăzute de dispozițiilor art. 31/_, 133/2010 ale Directorului General al CNCF C. SA, respectiv ca urmare a deținerii de către reclamant a altei locuințe proprietate personală.
Instanța a reținut incidența Legii 85/1992, Decretului 61/1960 și a Deciziei 378/2005 a Curții Constituționale și a apreciat că incidența celor 3 dispoziții nu sunt întemeiate în cauză, raportat la art. 1 din Legea 85/1992 și art. 3 din Decretul Lege 61/1990.
De asemenea s-a reținut că susținerile referitoare la Legea 244/2011 sunt neîntemeiate, întrucât această lege a apărut ulterior cererii formulate de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Învederează că instanța de fond a dat o greșită interpretare a probelor aflate la dosarul cauzei, cu ignorarea dispozițiilor legale.
Decretul Lege 61/1990 nu instituie o normă imperativă, la fel și Legea 85/1982. O altă interpretare ar fi de natură să aducă atingere principiului libertății contractuale și pe cale de consecință la încălcarea art. 1 din pronul protocol CEDO.
Recurenta a mai vândut locuințe în baza actelor normative sus arătate, dar numai chiriașilor care îndeplineau condițiile prevăzute de legislația în vigoare cât și cele prevăzute de dispozițiile interne, respectiv numai acelora care aveau calitatea de angajat al reclamantei.
Se mai arată că reclamanta nu este numai o companie națională, ci și o societate comercială care deține în proprietate după caz bunuri mobile și imobile.
În condițiile în care dispoziția 31/A/1999 a Directorului general al reclamantei, modificată nu a fost invalidată sau contestată în termen, consideră că au dreptul să decidă în ce condiții să vândă angajaților locuințele de serviciu.
Se apreciază că instanța trebuia să aibă în vedere și dispozițiilor art.
Legii 244/2011 pentru modificarea art. 16 din Legea 85/1992.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului cu plata cheltuielilor de judecată.
Conform actelor normative în vigoare chiriașul are dreptul de a cumpăra o locuință, art. 7 din Legea 85/1992 stabilind că și imobilul în litigiu poate face obiectul vânzării.
Dreptul de a opta la încheierea contractului aparține doar chiriașului.
În acest sens sunt și hotărârile Curții Constituționale.
Singurele condiții impuse de lege sunt ca imobilul să fi fost construit din fondurile statului sau a unităților bugetare neavând relevanță în prezent în proprietatea cui se află existența unei cereri din partea chiriașului și chiriașul să nu fi cumpărat deja în condițiile acestor acte normative o altă
locuință.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, instanța în temeiul art. 312 C. proc. civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Imobilul care a făcut obiectul contractului de închiriere aparține pârâtei.
Interpretarea dată de recurent Decretului-Lege 61/1990 și a Legii 85/1992, privitoare la caracterul normelor referitoare la înstrăinarea imobilelor obiect al acestor legi este greșită, aceste acte legale cuprinzând o normă imperativă, dreptul de opțiune aparținând doar chiriașilor.
Așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin deciziile date în această materie (citate de instanța de fond), obligația de a înstrăina este o obligație legală de natură să aducă atingere principiului libertății contractuale, fiind o prerogativă a statului să stabilească modalitatea de stabilire a regimului juridic a acestor imobile.
Adăugarea la textul legal a unor noi condiții necesare încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare, de către conducătorul unei entități care deține imobile ce fac obiectul legii, nu este permisă.
La dispoziția conducătorului unității nu există posibilitatea stabilirii unor condiții suplimentare, iar legea nu lasă posibilitatea acestuia să aprecieze care sunt persoanele care să beneficieze de o protecție socială efectivă.
Criticile legate de incidența Legii 244/2011 apar ca fiind neîntemeiate raportat la data formulării cererii de cumpărare, respectiv_ ( fila 12 ), dată la care Legea 244/2011 nu era în vigoare, iar aplicarea ei la acest moment ar însemna că ea ar retroactiva, lucru ce nu este permis.
Așa fiind, având în vedere considerentele de mai sus, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de C. N. de Căi F. SA B. ești, împotriva Sentinței civile nr. 16955/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în totul.
Fiind în culpă procesuală, ca urmare a respingerii recursului, intimatul făcând cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător( fila 26), instanța în temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatului P. C. suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. N. de Căi F. C. SA - S. R. C., împotriva Sentinței civile nr._ 12 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2013.
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, C. -S. Ș. |
RED./DACT./DT/CȘ_ /2ex.
Jud. fond .I. A. B. C.Ș. 24 Ianuarie 2013
| ← Decizia civilă nr. 306/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 155/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
