Decizia civilă nr. 306/2013. Hotărâre care să țină loc de act autentic
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 306/R/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: N. C., judecător
JUDECĂTOR: I. C. JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: M. D.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta A. A. B. împotriva sentinței civile nr.1399 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act autentic .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă A. A. B. personal și asistată de avocat Cotu T. M., cu împuternicire avocațială la dosar - fila 5, avocat Magdea Delia-M. pentru pârâții intimați M. S. -C. și M. A. -M., cu împuternicire avocațială la dosar, pentru pârâtul intimat T. I. se prezintă avocat Filipoaia Mihai, și pârâtul intimat P. R., lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că la data de_ s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, răspuns la întâmpinări, în 5 exemplare, formulat de reclamanta recurentă A. A. B.
. Câte un exemplar al răspunsului la întâmpinări se comunică cu reprezentantul pârâților intimați
M. S. -C. și M. A. -M., avocat Magdea Delia-M., cu reprezentantul pârâtului intimat T. I., avocat Filipoaia Mihai, precum și cu pârâtul intimat P. R. .
Părțile nu solicită acordarea unui termen de judecată pentru studiul întâmpinării și arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau incidente de invocat, instanța declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Având cuvântul în dezbaterea recursului, reprezentantul reclamantei recurente, avocat Cotu
T. M. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează; fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâților intimați M. S. -C. și M. A. -M., avocat Magdea Delia
M. solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune chitanța nr. 188 din_ .
Reprezentantul pârâtului intimat T. I., avocat Filipoaia Mihai solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează; cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune copia conformă cu originalul a chitanței nr. 16 din_ .
Pârâtul intimat P. R. solicită respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
Deliberând, constată:
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă ne. 1399/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s- au respins petitele din acțiunea civilă introductivă formulată de reclamanta A. A. B. în contradictoriu cu pârâtul M. A., prin mandatar M. A. A. având ca obiect validare antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă și pârâtul M. A. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act apt de intabulare, precum și a cererilor de înscriere în CF a dreptului de proprietate atât a pârâtului amintit cât și a reclamantei, inclusiv cea
privind alipirea terenului de 3900 mp, ca neîntemeiate, s-a anulat ca netimbrat capătul de cerere din precizarea de acțiune formulată de reclamantă la termenul de judecată din_, având ca obiect revendicare, în contradictoriu cu pârâții P. R., unic moștenitor al pârâtului decedat P. F.
, G. M., M. S. C., M. A. -M. și T. I., s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecata petitului de grănițuire formulat în precizarea de acțiune de la termenul din_ în contradictoriu cu pârâții arătați mai sus,iar în final reclamanta a fost obligată să achite pârâtului P.
R. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, iar pârâților
M. S. C. și M. A. M. a sumei de 1500 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele.
Prin hotărârea de expedient - sentința civilă nr. 2386/1994 a Judecătoriei B. ce a făcut obiectul Dos. nr. 1477/1993, s-a luat act de tranzacția intervenită între părți, urmare căreia pârâtul
M. A. a dobândit drept de proprietate cu titlu de moștenire ( după defunctul său bunic Papuc Petru) și partaj asupra terenului din V., ridul P., în suprafață de 1750 mp, fără a se dispune intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit. Nici după rămânerea irevocabilă a acestei hotărâri judecătorești pârâtul nu a solicitat înscrierea dreptului său de proprietate nici printr-o altă acțiune și nici prin cerere care să o adreseze OCPI B. -Năsăud.
Cu toate acestea, la data de_, după intrarea în vigoare a Noului cod civil a încheiat cu reclamanta, prin mandatarul lui ( fiul acestuia, M. A. A. ) un antecontract de vânzare- cumpărare, sub semnătură privată, a cărui validare o solicită în prezenta cauză, invocând în acest sens disp. art. 896 din Noul Cod civil, solicitând totodată prin modificarea de acțiune de la fila 121 înscrierea succesivă a dreptului de proprietate atât a pârâtului-promitent vânzător cât și a reclamantei - promitentă cumpărătoare. În conformitate cu dispozițiile art. 896 din Noul Cod civil, în cazul în care dreptul supus înscrierii în cartea funciară a făcut obiectul unor cesiuni succesive, fără ca înscrierile să fi fost efectuate, cel din urmă îndreptățit nu va putea cere înscrierea dreptului în folosul sau dacă solicită și înscrierea dobândirilor anterioare pe care le va dovedi cu înscrisuri originale sau copii. Față de dispozițiile legale invocate, precum și având în vedere ca pârâtul nu s-a intabulat pe terenul în litigiu, reclamanta se vede obligată să solicite intabularea acestuia, și succesiv intabularea sa. Potrivit art. 24 alin.(1) din L. 7/1996 rep. " Înscrierile în cartea funciară sunt: intabularea, înscrierea provizorie și notarea.(2) Cazurile, condițiile și regimul juridic al acestor înscrieri sunt stabilite de Codul civil, iar procedura de înscriere în cartea funciară, de prezenta lege și de regulamentul aprobat prin ordin cu caracter normativ al directorului general al Agenției Naționale. (3) Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moștenitor, încheiate de un notar public în funcție în România, a hotărârii judecătorești rămase definitivă și irevocabilă sau pe baza unui act emis de autoritățile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil";.
Cerința dobândirii drepturilor reale asupra bunurilor imobile numai după înregistrarea cererii de înscriere în cartea funciară a constituirilor sau strămutărilor este fundamentată pe împrejurarea că aceste drepturi, fiind absolute, spre deosebire de drepturile de creanță, care sunt opozabile erga certa personae, au drept caracteristică esențială opozabilitatea lor erga omnes. Sub aspect juridic, în cazul raporturilor juridice obligaționale, care au ca obiect drepturi absolute, cum sunt și drepturile reale asupra bunurilor imobile, subiectul activ este tocmai persoana fizică sau juridică titulară a dreptului, iar subiectul pasiv este alcătuit din toate celelalte persoane fizice și juridice, cărora le incumbă obligația generală negativă de a se abține de la orice fapt sau act de stânjenire a titularului în exercițiul dreptului absolut respectiv. Firesc, pentru ca subiectului pasiv dintr-un asemenea raport juridic obligațional să i se poată pretinde respectarea acestor obligații este necesar ca, în prealabil, să i se aducă la cunoștință constituirea sau transmiterea dreptului absolut respectiv și a noului titular al acestuia, adică să se realizeze opozabilitatea lor erga omnes. Neîndoielnic și inevitabil, opozabilitatea erga omnes a constituirilor sau transmiterilor de drepturi reale imobiliare impune aducerea acestora la cunoștința terților, adică, în cazul de față, înscrierea lor în cartea funciară. Neînscrierea în cartea funciară a constituirilor sau transmiterilor de drepturi reale imobiliare în favoarea noului titular înseamnă necunoașterea noii realități juridice de către terți, adică nerealizarea opozabilității erga omnes. Pe cale de consecință, pentru terți, titular al drepturilor care fac obiectul constituirilor ori strămutărilor rămâne, în continuare, persoana care le-a dat. Altfel spus,
până la înscrierea în cartea funciară a constituirilor sau strămutărilor de drepturi reale imobiliare, terții rămân obligați juridicește numai față de cel care a dat drepturile. Înscrierile în cartea funciara trebuie sa respecte - între altele - si principiul relativității, potrivit căruia înscrierea unui drept în
C.F. se poate face numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii, este înscris sau, după caz, urmează să fie înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea va fi făcută. Acest principiu stabilește, așadar, contra cui se pot face înscrierile în cartea funciara, respectiv împotriva aceluia care la înregistrarea cererii sale era înscris ca titular al dreptului. Problema opozabilității actelor juridice, in practica judiciara si literatura de specialitate, a primit o abordare similara, fără distincția între actul convențional și jurisdicțional, respectiv s-a considerat ca numai părțile prezente sau reprezentate la dezbaterile judiciare, vor suporta efectele directe ale actelor juridice-hotărârilor judecătorești. Nu a fost recunoscută posibilitatea extinderii efectelor hotărârilor judecătorești asupra terților, întrucât autoritatea judecătorească este investita de părți, sub semnul principiului disponibilității, numai în limitele a ceea ce părțile cer, prin alegarea faptelor și a drepturilor și intereselor lor legitime. Din perspectiva principiului contradictorialității, se impune a se constata că, în speță, deși expertul tehnic Sofron Constantin, care a întocmit raportul de expertiză, deși a constatat că terenul este proprietatea tabulară a numiților Schuster Sofia, Bachner I., Bachner Martin și Bachner Martin, fiind înscris în CF 69519 B. nr. CF vechi 862 și nr. cad. 2235/1/3/2, cu suprafața de 1036 mp și a propus și majorarea suprafeței de teren în vederea asigurării concordanței dintre suprafața scriptică și cea faptică a terenului de 1755 mp, nu se poate vorbi de opozabilitate în privința terților - respectiv a proprietarilor tabulari menționați, întrucât aceștia nu au fost chemați în judecată de către reclamantă pentru a putea beneficia în mod concret de posibilitatea de a se apăra, de a-și exprima punctul de vedere în fața instanței de judecată.
Pe de altă parte, trebuie reținută dispoziția legală cuprinsă în art. 893 din Noul Cod civil potrivit căreia "Înscrierea unui drept real se poate efectua numai: a)împotriva aceluia care, la data înregistrării cererii, este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută."; Cu alte cuvinte, pentru ca înscrierea pârâtului Manolcahe A. în cartea funciară asupra terenului moștenit și pe care ulterior a promis că-l va vinde, în suprafață de 1750 mp să fi fost opozabilă reclamantei-promitentă cumpărătoare, era necesar ca cererea de intabulare a sa în cartea funciară să fi fost soluționată în contradictoriu cu numiții Schuster Sofia, Bachner I., Bachner Martin și Bachner Martin.
Pe de altă parte, potrivit art. 1244 din Noul Cod Civil, convențiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancțiunea nulității absolute, în afara altor cazuri prevăzute de lege.
Ori, în cauză, așa cum de fapt a fost împuternicit fiul pârâtului, M. A. A., potrivit procurii speciale autentificate sub nr. 1486/_ de BNP Bria E. F. a ( copia acesteia fiind atașată la fila 6 din dosar), acesta trebuia să îndeplinească formalitățile necesare intabulării în Cartea Funciară a suprafeței de 3750 mp imobil teren arabil și fânaț situat în ridul " Intr. Sărata și P. "; cuprins în Titlul de proprietate nr. 6514/_ și să semneze în numele său contractul de vânzare- cumpărare în formă autentică la biroul notarului public ales. Acest fapt se putea realiza și prin instanță, doar dacă în prealabil ar fi fost chemați în judecată și proprietarii de carte funciară în care urma să fie înscris terenul în favoarea sa, dar această condiție nu a fost îndeplinită în speță. În această situație, raportat la textele legale mai sus menționate, instanța de fond a respins petitele din acțiunea civilă introductivă având ca obiect validare antecontract de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă și pârâtul M. A. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act apt de intabulare, precum și a cererilor de înscriere în CF a dreptului de proprietate atât a pârâtului amintit cât și a reclamantei, inclusiv cea privind alipirea terenului de 3900 mp, ca neîntemeiate.
Referitor la petitul de revendicare formulat în cauză prin precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din_, deși s-a stabilit în sarcina reclamantului ( fila 109 verso) să achite o taxă judiciară de timbru de 411 lei și un timbru judiciar de 3 lei, raportat la valoarea declarată de 5000 lei a terenului revendicat, reclamanta nu s-a conformat acestei dispoziții, ci dimpotrivă, așa cum a menționat în scriptul de la fila 121 din dosar a înțeles să nu timbreze acest petit și a lăsat la aprecierea instanței soluția, instanța de fond a admis excepția netimbrării ( prin încheierea de ședință din data de_ - fila 140) și pe cale de consecință a anulat acest capăt de cerere ca
netimbrat, în considerarea dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 35 alin. 5 din OMJ nr. 760/C/1999.
Potrivit art. 246 C.pr.civ., văzând cererea orală formulată de reclamantă în ședință publică, la data de_ ,s-a luat act de renunțare la judecata petitului de grănițuire formulat în precizarea de acțiune de la termenul din_ în contradictoriu cu pârâții arătați mai sus.
Raportat la soluția adoptată în privința renunțării la judecată și văzând cererea pârâților care au solicitat cheltuieli de judecată, în conformitate cu prev. art. 246 alin.3 din C.pr.civ. potrivit cărora " Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli";, s-a dispus obligarea reclamantei să achite pârâtului P. R. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, iar pârâților M. S. C. și M. A. M. suma de 1500 lei cu același titlu, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a promovat recurs reclamanta A. A. B. , solicitând admiterea recursului; casarea sentinței civile atacate si trimiterea dosarului instanței competente, pentru ca aceasta in urma readministririi probelor, sa dispuna admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, modificata si precizata si respingerea obligării sale la plata cheltuielilor de judecata catre parații P. R. si M. S. C. si soția M. A. sau diminuarea acestora, pentru următoarele considerente.
În primul rand, instanța de fond a reținut, in considerentele hotărârii, ca reclamanta nu a improcesuat proprietarii de carte funciara, in conformitate cu dispozițiile art. 893 din Noul Cod civil, si ca, sub acest aspect, era necesar ca cererea de intabulare sa fi fost soluționata in contradictoriu cuaceștia. Pronunțând o asemenea soluție, a procedat in mod nelegal, aducând atingere dreptului la un proces echitabil. Astfel, instanța de fond, daca ar fi considerat necesara improcesuarea proprietăților tabulari ai imobilului - dupa cum rezulta din conținutul hotărârii atacate - ar fi trebuit sa puna acest aspect in discuția părtilor, la primul termen dupa depunerea raportului de expertiza, in temeiul principiului rolului activ al judecătorului, conform dispozițiilor art. 129 alin.4 si 5 din Codul de procedura civila. Astfel, doar in cazul in care instanța - punând in discuția părtilor necesitatea improcesuarii proprietarilor tabulari, reclamanta ar fi arătat ca nu intelege sa extindă acțiunea si fata de aceștia, soluția ar fi putut sa fie cea a respingerii acțiunii cu motivarea care este formulata. Ori, rezulta din conținutul dosarului, ca la nici un termen, instanța de judecata nu a ridicat problema improcesuarii proprietarilor tabulari, motivarea respingerii cererii fiind, insa, fundamentata pe neintroducerea in cauza a proprietarilor tabulari. Fata de aceasta situația, este evident ca soluția instanței este nelegala si netemeinica, instanța neexercitandu-si rolul activ, si se impune soluția casării hotărârii si retrimiterea dosarului la prima instanța in vederea rejudecarii in contradictoriu cu proprietarii tabulari, in conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod procedura civila.
De asemenea, este netemeinica, si soluția instanței de fond de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata către cei trei parați- P. R., M. S. C. si soția M. A. . Astfel, chiar daca renunțarea la judecata si anularea cererii de revedincare s-au făcut dupa comunicarea cererii de chemare in judecata a acestor parați, instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 274 alin.3 Cod procedura civila. In conformitate cu acest text de lege, judecătorii au dreptul de a mari sau micșora onorariile avocaților ori de cate ori vor constata motivat ca sunt nepotrivit de mici sau de mari fata de valoarea pricinii sau fata de munca îndeplinita de avocat. Ori, fata de dispoziția legala invocata, dar si in conformitate cu practica instanțelor judecătorești, onorariul solicitat ar fi trebuit pus in discuția părtilor. Mai mult, literatura de specialitate a susținut ca " Este deopotrivă agreată practica de a se depune chitanța ce atestă plata onorariului atât odată cu promovarea acțiunii sau a căii de atac, a întâmpinării, a cererii reconvenționale, de intervenție, etc, adică la debutul fazei procesuale, precum si cea de depunere a chitanței la dosar la ultimul termen de judecată, odată cu formularea concluziilor asupra fond ului cauzei, sau chiar - si aceasta în cele mai multe situații, cum este si cea din speță - după terminarea pledoariei. în această din urmă situație, practicată cel mai frecvent, potrivit cutumei judiciare, pe de o parte, partea adversă nici nu ia la cunoștință, în cele mai multe situații, de cuantumul onorariului, iar, pe de altă parte, nici instanța nu mai are posibilitatea să pună în discuție eventualitatea majorării sau diminuării onorariului, întrucât faza cercetării judecătorești este încheiată. însă, potrivit celor anterior arătate, raportat strict la textul legal care conferă judecătorului
dreptul de a reduce sau a majora cuantumul onorariului - art. 274 alin. (3) C. proc. civ. - cu respectarea condițiilor acestui text, curtea apreciază că majorarea sau diminuarea nu trebuie nici solicitată de partea adversă si nici pusă în discuția părților. Dreptul la apărare nu este încălcat, întrucât dispoziția de majorare sau diminuare este conferită judecătorului, acesta apreciind în raport de criteriile legale: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat." In același sens este si practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în bogata sa jurisprudență, ca se poate afirma că și în dreptul intern partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli (în temeiul art. 274 C.pr.civ.) decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Așadar, se poate spune că în cheltuielile de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul în timpul și în legătură cu acel litigiu. Ori, fata de munca depusa de avocații celor doua parti, consideră ca sumele pe care a fost obligata sa le plătească acestora cu titlu de cheltuieli de judecata sunt nejustificat de mari, in condițiile in care apărătorii celor doi nu au depus chitanțele privind onorariile decât o data cu rămânerea cauzei pe fond si nu am putut lua cunoștința despre onorariile solicitate decât la data comunicării sentinței pe care o atac cu prezentul recurs. Mai mult, onorariile solicitate de avocații celor trei parați, si acordate de către instanța de judecata, sunt nejsutificat de mari fata de activitatea prestata de cei doi mandatari. Astfel, pentru P. R., onorariul de 1.000 lei, este nejustificat atat timp cat in cauza mandatarul lui a făcut doar o întâmpinare, fara sa se ajungă la discutarea unor probleme de probe sau de fond, reclamanta renunțând- in mod tacit sau explicit - la judecarea in contradictoriu cu acesta. De asemenea, in ceea ce privește onorariul acordat mandatarului paraților M. S. C. si soția, onorariul de 1.500 lei este, de asemenea, nejusitificat, atat timp cat si pentru cei doi parați s-au depus doar niște obiective la expertiza, fara a se formula apărări sau cereri in probatiune.
In drept invocă prev. art. 27 alin.l din Legea nr. 7/1996, art. 129, art.274 Cod proc. civ., art. 888, art. 894, art. 1650,art. 1657, art. 1674, art. 1695, art. 1696, art. 1 707 Noul Cod civ, Legea nr. 287/2009, art. 304/1, art. 299-art.316 Cod proc.civ.
Intimatul T. I. a formulat întâmpinare (f.26-27) prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive . Motivele de respingere a capetelor de cerere privind validarea antecontractului și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al recurentei sunt corect reținute în sentința atacată. Astfel, în cauză s-a întocmit un Raport de expertiză tehnică topografică de către Exp. Sofron C-tin, care identifică terenul cumpărat de recurentă în CF 69519 B. (CF vechi 862) nr.cad. 2235/1/3/2, proprietatea tabulară a numiților Schuster Sofia, Bachner I., Bachner martin și Bachner Mihail, care nu sunt părți în prezentul proces. Suprafața tabulară a terenului a fost găsită ca fiind 1035 mp, motiv pentru care reclamanta recurentă a formulat o cerere de revendicare și grănițuire împotriva vecinilor săi, pentru completarea suprafeței pretins cumpărate de 1750 mp.
în ce privește terenul subsemnatului, am devenit proprietar în baza Sentinței civile 2504/2003 pronunțată de Judecătoria Bistrița în Dosarul 3539/2003 și a Raportului de expertiză tehnică topografică întocmit de exp. Mănășturean Emil, înscrisă în CF 2424 V. cu încheierea nr. _
. Suprafața de 3.000 mp cumpărată de subsemnatul a făcut parte din Tarlaua 150 Parcela i* 67 înscrisă în T.P. 6514/_, cu suprafața totală de 1,4 ha. Arăt faptul că terenul mi-a fost predat în posesie anterior sentinței amintite (la data încheierii antecontractului validat prin sentință) și de atunci îl folosesc pe aceleași limite indicate de vânzător și constatate de expertul Mănășturean E. în raportul de expertiză sus indicat.Mai mult în anul 2009, după vînzarea de către Papuc I. din parcela mare de 1,4 ha a unor suprafețe altor persoane (vecinii actuali), expertul P. Viorel a efectuat din nou o identificare a limitelor de proprietate (anexez Planul de situație) care confirmă vechile limite de la cumpărare. În aceste condiții, apreciaza că limitele de proprietate și amplasamentul terenurilor făcând parte din parcela 67 tarlaua 150 nu mai pot fi puse în discuție, în condițiile în care reclamantei îi lipsește vreo suprafață de teren din cea pretins cumpărată. Dealtfel, chiar reclamanta arată că "în urma măsurătorilor de fapt expertul ar fi constatat faptul că terenul acesteia din antecontract nu corespunde cu terenul pe care îl are în posesie ". Astfel, nu pârâții sunt cei care ocupă vreo suprafață din terenul reclamantei, ci reclamanta este cea care pretinde ceva ce nu a cumpărat în fapt. Recurenta este cea care în vara anului 2012 a intrat pe terenul vecin, a înlăturat țărușii care marcau limita de hotar și a efectuat lucrări de excavare pe o distanta de cca 50 m . In probațiune depune copii certificate după următoarele înscrisuri:S.civ.2504/2003 și raportul de
expertiză topografică a Exp. Mănășturean Emil,Planul de situație întocmit de Exp. P. Viorel în iulie 2009.
Intimații M. S. C. și A. M. au formulat întâmpinare (f.49-52) prin care solicită respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele argumente.
În ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă cu privire la neîmprocesuarea proprietarilor de carte funciară, potrivit principiului disponibilității, reclamantul este cel care stabilește cadrul procesual, inclusiv sub aspectul persoanelor chemate în judecată, ca urmare, judecătorul nu poate, din oficiu, să dispună chemarea în judecată a altor persoane în afara celor chemate în judecată potrivit art. 112 Cod procedură civilă (abrogat) sau intervenite în proces în condițiile art. 49 și urm. Cod procedură civilă. Prin urmare, atâta timp cât recurenta-reclamantă nu a înțeles să se judece și cu proprietarii tabulari, invocarea acestui aspect ca motiv de recurs echivalează cu invocarea propriei culpe, ceea ce este inadmisibil. Cu toate că pe parcursul procesului, la instanța de fond, recurenta-reclamantă a depus numeroase precizări de acțiune și extinderi de acțiune prin care a solicitat chemarea în judecată a altor persoane, aceasta nu a solicitat și împrocesuarea proprietarilor tabulari, or, invocarea acestui aspect ca motiv de recurs este nepermisă, însemnând o preconstituire a unui motiv de recurs. De altfel, atâta timp cât instanța de fond a respins petitele din acțiunea introductivă având ca obiect validare antecontract de vânzare- cumpărare, pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și înscrierea în CF a dreptului de proprietate, nu s-a adus nicio vătămare drepturilor proprietarilor tabulari. În consecință, sentința recurată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor art. 129 alin.6 Cod procedură civilă potrivit căruia "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. " și prin urmare solicită respingerea recursului și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de recurs, respectiv obligarea recurentei-reclamante la plata către intimați a sumei de 1500 lei reprezentând onorariu avocațial arată că potrivit articolului invocat de recurentă, respectiv art.273 alin.3 Cod proc.civ., judecătorii au dreptul, iar nu obligația de a majora sau diminua onorariul avocațial, prin urmare nu se poate susține faptul că instanța de fond nu a respectat dispozițiile legale pentru simplu motiv că nu a considerat justificată punerea în aplicare a respectivului articol prin diminuarea onorariului avocațial. De asemenea, în prezenta cauză, la instanța de fond intimații au depus chitanța ce atestă dovada achitării onorariului și implicit cuantumul acestuia la ultimul termen de judecată, în prezența tuturor părților, inclusiv a recurentei, și nu odată cu depunerea concluziilor scrise așa cum tot, potrivit cutumei judiciare, se obișnuiește a se depune. Prin urmare, recurenta a avut posibilitatea să ia cunoștință despre cuantumul onorariului la ultimul termen de judecată putând solicita instanței de fond punerea în aplicare a art.274 alin.3 Cod proc.civ. în cazul în care ar fi considerat că este nejustificat de mare. Onorariul fost stabilit inter partes conform art.127 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat, care sunt: timpul și volumul de muncă solicitate pentru executarea mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurarea poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului: avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat: situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante. În primul rând trebuie observat faptul că onorariul menționat a fost acordat pentru apărarea intereselor a doi pârâți-intimați.Se susține în mod greșit faptul că, nu au fost formulate apărări, în condițiile în care la dosarul cauzei au fost depuse acte relevante care să dovedească dreptul intimaților de proprietate tocmai pentru apărarea lor, acte care au fost comunicate și expertului pentru a le avea în vedere la efectuarea raportului de expertiză întocmit în prezenta cauză. Activitatea avocatului și apărarea drepturilor pârâților-intimați a constat și în corespondența permanentă cu cei doi pârâți intimați care în prezent lucrează în Franța și nu se află în țară, studierea dosarului, dosar care se afla pe rolul instanței de fond de mai mult de un an de zile la data împrocesuării intimaților și implicit studierea și interpretarea legislației pe care și-a întemeiat recurenta acțiunea, prezența la fiecare termen de judecată, studierea și depunerea de înscrisuri, formularea de obiective la expertiza topografică, conlucrarea cu expertul numit în cauză.
De asemenea se susține faptul că nu am formulat apărări în sensul că nu au depus întâmpinare la instanța de fond. Legat de acest aspect, arată că au formulat adresă către instanță pentru termenul din data de_ prin care au arătat faptul că depun acte prin care fac dovada dreptului de proprietate, acte pe care expertul să le aibă în vedere la întocmirea raportului de expetiză și în măsura în care din raportul de expertiză va rezulta că a fost încălcat dreptul nostru de propriate vor formula și alte apărări, la acel termen neputând să formuleze o apărare pertinentă în condițiile în care recurenta-reclamantă își modifica acțiunea la fiecare termen de judecată, formula noi petite, pentru ca în final la unele dintre petite să renunțe iar pentru altele să nu achite taxa judiciară de timbru și astfel să fie anulate. Numeroasele modificări de acțiune, extinderi de acțiune, renunțări la unele petite, neachitarea taxei judiciare în termenele stabilite de către instanța judecătorească, au dus la tergiversarea procesului din culpa recurentei-reclamante și implicit la suplimentarea cheltuielilor pentru subsemnații intimați, tergiversare care însă nu ne poate fi imputată, prin urmare obligarea recurentei-reclamante la plata integrală a onorariului avocațial, este justificată.
Intimatul P. R., prezent în instanță, s-a opus admiterii recursului, menținându-și poziția procesuală exprimată în fața primei instanțe, a cărei hotărâre o socotește legală și temeinică, și solicită obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei reprezentând onorariu avocațial.
Recurenta a formulat note de ședință (f.42) prin care precizează că a promovat o nouă acțiune în revendicare și grănițuirea imobilului în litigiu și că precizează recursul învederând că i s- a adus atingere dreptului la un proces echitabil garantat de disp. 21 alin3 din Constituția României și art. 6 din CEDO. De asemenea a formulat și răspuns la întâmpinări (f.57-59) prin care solicită respingerea apărărilor. T. I. este decăzut din dreptul de a formula apărări, atat timp cat la fondul cauzei acesta a inteles sa nu depună Întâmpinare . Astfel, in conformitate cu dispozițiile art. 294 si ale art. 292 Cod procedura civila, coroborate cu dispozițiile art. 316 Cod procedura civila, in apel- recurs- nu se poate schimba calitatea pârtilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata, nu se pot face alte cereri noi, iar partile nu se pot folosi inaintea instanței de apel (sau de recurs) de alte motive mijloace de apărare si dovezi decât cele invocate la prima instanța. Ori, paratul T. I. nu a formulat in fata primei instanțe niciun fel de apărări, iar invocarea unor noi apărări, desi in fata instanței de fond nu au fost făcute atrage sancțiunea decăderii, sancțiune prevăzuta de art. 103 Cod procedura civila. De asemenea, cu privire la apărările formulate sunt lipsite de interes procesual deoarece motivul de recurs privind neimprocesuarea proprietarilor tabulari nu privește pe niciunul dintre parații din extinderea de acțiun, ci doar partea de acțiune privind Înscrierea dreptului in cartea funciara. Atat timp cat reclamanta nu a achitat taxa judiciara de timbru privind petitul de revendicare si a renunțat la petitul de granituirea, in temeiul principiului disponibilității procesului civil, si nu a atacat soluția instanței de fond cu privire la acest aspect, paratul nu justifica nici un interes procesual in ceea ce privește motivele de recurs. Cu referire la documentele depuse in probatiune de către paratul intimat, expertiza întocmita privind terenul acestuia nu ii este opozabila atat timp cat expertiza nu au fost întocmită in vreun proces in care sa fiu si ea parte, deci nu are nicio relevanta pentru prezenta cauza. De asemenea,, la dosarul cauzei paratul a mai depus si o schița întocmita de expertul P. Viorel, insa acesta schița nu a fost întocmita cu privire la terenul paratului, iar in ceea ce privește terenul lui Papuc Dorel, recurenta l-a cumpărat, conform întabularii din cartea funciara si a expertizei întocmita in cadrul unul dosar de întabulare. Cu privire la apărarea paratului privind susținerile ca terenul pe care il deține recurenta nu corespunde cu terenul pe care il are in posesie, aceasta afirmație a facut-o in urma constatărilor expertului, insa acțiunea in granituire si revendicarea terenului de la paratul-intimat a formulat-o într-un alt proces, dupa cum a rezultat din copia de pe acțiune pe care a depus-o in probatiune. Cu privire la întâmpinarea depusa de paratii-intimati M. S. C. sl M. A. M., invocă identic atat lipsa interesului procesual pentru susținerile privind motivul de recurs referitor la neimprocesuarea proprietarilor tabulari. In apărarea sa nu invocă propria culpa, ci neexercitarea rolului activ de către judecătorul cauzei conform cu dispozițiile art. 129 alin.5 din vechiul Cod de procedura civila. Mai mult, literatura de specialitate subliniază, cu privire tot la rolul activ al Instanței, ca, disponibilitatea pârtilor, si in ceea ce privește stabilirea cadrului procesual, este nu numai "controlata" de instanța, dar poate fi si stimulata, prin manifestarea rolului activ ai instanței, tocmai in vederea unei bune administrări a justiției. Referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța putea, din oficiu sa aprecieze, in raport de criteriile legale, ca onorariile acordate sunt prea mari fata de obiectul pricinii si de munca
îndeplinita de avocații celor doi parați si fara a pune in discuția părtilor, putea diminua onorariile lor. In acest sens, exista si literatura de specialitate, depusa in probatiune. Mai depune, de asemenea, ortofotoplanul terenurilor, arătând ca terenul pe care l-a cumpărat este cel in suprafața de 1750mp, situat in spatele unei parcele, tot proprietatea sa, parcela intabulata in cartea funciara.
Recursul nu este fondat.
Criticile reclamantei A. A. B. aduse hotărârii judecătorești dată de judecătorie nu vizează decât modul de tranșare a pretenției dedusă judecății vizând validarea antecontractului de vânzare-cumpărare din_ încheiat cu pârâtul M. A. și pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act apt de întabulare și consecutiv înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit, respectiv acordarea cheltuielilor de judecată. Prin urmare cercetarea judecătorească în calea de atac a recursului nu privește și soluția de anulare ca netimbrată a cererii de revendicare a unor suprafețe de teren de la pârâții-vecini ai imobilului participanți la proces după formularea extinderii de acțiune și de renunțare la judecarea cererii de grănițuire terenului, în privința cărora litiganții au achiesat prin neatacare.
Din prima perspectivă, reproșul adresat primei instanțe nu se referă la considerentele de fapt și drept ce fundamentează soluția defavorabilă, imputându-se exclusiv aspectul nediscutării prealabile a necesității atragerii în proces a proprietarilor tabulari ai imobilului achiziționat prin convenție privată . Este neechivoc că argumentul pentru care reclamanta nu a primit câștig de cauză este lipsa contradictorialității în raport de aceste persoane, aspect verificat prioritar față de orice alte cercetări impuse în tranșarea pretenției de valorificare a unei convenții private de înstrăinare în sensul validării pe cale judiciară și înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpărătorului. Contrar tezei reclamantei -recurente, tribunalul conchide în sens identic primei instanțe, că acțiunea în discuție a fost exercitată necorespunzător, lipsind una dintre condițiile sine-qua-non de admitere: neatragerea în proces a proprietarilor tabulari ai imobilului asupra căruia reclamanta urmărește să devină proprietară tabulară. Caracteristica menționată impune prin sine însăși promotorului unui atare demers juridic ca declanșarea procedurii judiciare să se facă în contradictoriu cu proprietarii tabulari, pentru motivele de drept expuse în hotărârea atacată, ce nu se mai impun a fi reiterate, cu atât mai mult când aparține, cum este cazul dat, unui avocat. Prin urmare eronat se invocă lezarea accesului la justiție și la un proces echitabil, sarcina formulării unei acțiuni corespunzătoare, după prescripțiile legii și ale textelor legale invocate de însăși reclamanta, revenind titularului ei. Greșit se impută și neexercitarea rolului activ de către judecătorul cauzei, care nicidecum nu se poate transforma în apărătorul unei părți, în detrimentul celeilalte, pentru a atrage atenția celei dintâi că pretenția sa nu se poate realiza în cadrul procesual fixat de ea însăși prin acțiunea dedusă judecății. Rolul activ al instanței de judecată trebuie exercitat în anumite limite și cu respectarea principiului disponibilității. Din acest punct de vedere pe parcursul soluționării pricinii reclamanta și-a transformat, extins și precizat consecutiv acțiunea, fără nicio resticție, însă niciodată prin atragerea în proces a proprietarilor tabulari. Or obiectul pretențiilor în discuție impunea ab initio, ca o primă condiție ce asigura succesul acțiunii, ca dezbaterea dreptului de proprietate asupra imobilului achiziționat de la un neproprietar tabular să aibă loc în contradictoriu cu proprietarii tabulari al căror drept tabular se urmărea a fi lipsit de efecte ca urmare a înscrierii dreptului tabular al cumpărătorului. Pe de altă parte, în cauză este exclusă ipoteza ca necesitatea extinderii cadrului procesual sub aspectul participanților să fi rezultat pe parcursul soluționării cauzei, caz în care instanței de judecată îi revenea sarcina atenționării participanților în sensul arătat în exercitarea conformă a rolului activ, dimpotrivă, așa cum înainte s- a arătat, în cauza pendinte lipsește una dintre condițiile sine-qua-non a demarării cu succes a acțiunii, neîndreptarea ei contra proprietarilor tabulari.
Nici critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată nu este fondată. Angajarea avocaților în formularea și susținerea apărărilor aparținând pârâților a avut loc anterior renunțării la judecata pretenției de grănițuire, astfel încât soluția de anulare ca netimbrată a pretenției de revendicare și renunțare la judecata celei de grănițuire îndreptate contra lor impunea obligarea reclamantei, căzută în pretenții în raport de soluția dată, la plata cheltuielilor de judecată pretinse de aceștia. Sumele în cauză sunt justificate cu chitanțe emise de avocați, iar cuantumul lor nu este excesiv, raportat la onorariile minimale ale avocaților impuse de organizația lor profesională și de prestațiile apărătorilor efectiv întreprinse, atât pentru pregătirea apărării, cât și în argumentarea și susținerea punctului de vedere, în scris și/sau oral în fața instanței de judecată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat va fi respins ca nefondat în temeiul art. 312 Cod proc. civ., urmând ca în baza art. 274 din același cod recurenta să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimații M. S. -C. și A. -M. în sumă de 500 lei și către intimatul T. I. în sumă de 1500 lei, în ambele cazuri reprezentând onorariu avocațial în măsura justificării cu chitanțele atașate la dosar f. 61-62. Cererea intimatului P. R. de acordare a cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, în lipsa oricărei justificări. Deși recurenta a pretins că intimații nu au interes în a formula apărări în recurs, teza nu poate fi imbrățișată cât timp prima critică a recursului vizează soluționarea defavorabilă a pretenției de validare a convenției de înstrăinare și întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei, determinantă pentru situația imobilelor învecinate și care poate afecta soarta dreptului de proprietate al intimaților vecini, chiar dacă s-a renunțat la solicitarea de grănițuire și s-a anulat ca netimbrată cererea de revendicare promovată de reclamantă, iar cea de-a doua critică se referă la cheltuielile de judecată acordate intimaților.
În baza art. 312 Cod proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A. A. B., cu domiciliul în B.
, Aleea H., bl. 9C, sc. B, ap. 16, jud. B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 1399/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimaților M. S. C., M. A. -M., ambii domiciliați în B., B-dul D., nr. 2A, sc. B, ap. 27, jud. B. -Năsăud suma de 500 lei și intimatului T. I., cu domiciliul în B., str. A. S., nr. 2, bl. 2, sc. B, ap. 21, jud. B. - Năsăud, suma de 1500 lei cu, titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului P. R., domiciliat în B., cartier V., nr. 107, jud. B. -Năsăud, de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte | Judecători | G. ier | ||||||
N. | C. | I. | C. | S. | I. | M. | D. |
Red.dact. N.C_ Jud fond MNL
| ← Decizia civilă nr. 71/2013. Hotărâre care să țină loc de... | Decizia civilă nr. 13/2013. Hotărâre care să țină loc de... → |
|---|
