Decizia civilă nr. 718/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 718/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier A. P.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent C. L. împotriva Sentinței civile nr. 3962/2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimat F. A. -D., intimat P. Z., intimat C. D. V., intimat C. J. PENTRU S. D. DE
P. A. T. DE PE L. P. J., intimat C. L. PENTRU S. D. DE P. A. T. DE PE L. P. C.
, intimat C. G., intimat C. A., intimat C. ANA, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constata lipsa partilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanta constata ca mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate in incheierile de amanare a pronuntarii la data de_ si _
, care fac parte integranta din prezenta hotarare.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 3962/_, Judecătoria Turda a respins excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta C. L.
;
A respins excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către pârâta C. L. ;
A admis acțiunea formulată de către reclamanții F. A., P. Z. ,
C. D. V. în contradictoriu cu pârâții: C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor P. de Jos, C. G., C.
, C. Ana și în consecință:
A constatat nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._, emis de C. J. C., pe raza localității Livada, comuna P. de Jos, pe seama lui C. V., ca fiind nelegal emis în privința terenului intravilan;
A obligat pârâta C. L. să facă propunere Comisiei Județene pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, în conformitate cu prevederile legale, pentru suprafața de 0.34 ha, în intravilanul localității Livada, pe seama lui F. A., C. Florea, C. D. V. și C. V., toți în calitate de moștenitori ai lui C. G. .
A obligat pârâta C. L. să facă propunere Comisiei Județene pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, în conformitate cu prevederile legale, pe seama lui C. V., în nume propriu, pentru
suprafața rămasă după constatarea nulității a Titlului de proprietate nr. _
.
A obligat pârâții la plata către reclamanți a sumei de 1785 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut :
excepției inadmisibilității acțiunii, dupa cum rezultă din interpretarea coroborată a art.51 și urm. din Legea nr.18/1991 cu art. 27, alin.3 și art.80 alin.1 din HG nr.890/2005, procedura contestației administrative este pusă la dispoziția "persoanelor nemulțumite"; - sintagmă prin care, în mod constant, atât doctrinar, cât și jurisprudențial, au fost desemnate acele persoane care sunt nemulțumite de soluția ce s-a dat asupra propriei lor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate de către comisiile de fond funciar.
În schimb, pentru cei care sunt terți, dar se consideră vătămați prin acte de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, legiuitorul a deschis calea acțiunii în constatarea nulității actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile art.III din Legea nr.169/1997.
Fără îndoială că în sprijinul concluziilor de mai sus vine însuși regimul termenelor în care se poate recurge la una sau la alta dintre căile de atac specifice procedurilor fondului funciar: plângerea formulată în condițiile art.51 și urm. din Legea nr.18/1991 este supusă din această perspectivă unui regim strict, marcat de termene de decădere care se calculează de la data afișării sau comunicării hotărârii către cel a cărui cerere a fost soluționată - astfel se asigură securitatea circuitului civil și este determinată persona nemulțumită să iasă din pasivitate într-un termen scurt, tocmai pentru că i se asigură mijloacele legale de a afla de îndată de soluția dată asupra cererii pe care a formulat-o; acțiunea în constatarea nulității are regimul juridic al unei acțiuni de drept comun în constatarea nulității absolute, fiind imprescriptibilă extinctiv, tocmai pentru că terții nu au la dispoziție un mecanism pentru a afla într-un anumit interval de modul în care, prin soluții sate asupra cererilor unor alte persoane, le sunt afectate propriile lor drepturi.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâta C. L. .
A. excepției tardivității formulării acțiunii, invocată de către pârâta
C. L. :
Acțiunea cu a cărei soluționare a fost învestită instanța în prezentul dosar este o acțiune în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate, nicidecum o plângere formulată în condițiile art.51 și urm. din Legea nr.18/1991, potrivit distincțiilor făcute în considerentele de mai sus.
Coroborând art. III din Legea nr.169/1997 cu art. 2 din Decretul nr.167/1958, instanța reține că acțiunea în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate este imprescriptibilă extinctiv și nu este supusă termenului de 30 de zile prevăzut de art. 53, alin.3 din Legea nr.18/1991.
Față de cele de mai sus, instanța urmează a respinge excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de către pârâta C. L. .
Prin Titlul de proprietate nr.28305/351/_ (f.51 dos), s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 4 ha 1057 mp situat în com. P. de jos, sat Livada, în favoarea numitului
C. V. în nume propriu.
În suprafața totală anterior menționată a fost inclus și terenul intravilan cu destinația de arabil, respectiv curți construcții în privința
căruia se solicită constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr.28305/351/_ pentru 0,34 ha deoarece, conform susținerilor reclamanților, acest teren a fost adus în CAP de către defunctul proprietar C.
G., iar cereri de reconstituire a dreptului de proprietate asupra acestui teren au formulat toți moștenitorii defunctului C. G. .
Instanța reține că, potrivit art.8, alin.2 și 3 coroborat cu art.13 din Legea nr.18/1991, reconstituirea dreptului de proprietate se realizează la cerere, fie pe numele fostului proprietar dacă acesta în viață fiind a formulat cerere de reconstituire, fie pe numele tuturor moștenitorilor acestuia, urmând ca aceștia să procedeze potrivit dreptului comun în materie succesorală și în materie de partaj.
În cauză, numitul C. G. a decedat în anul 1984 (fila 17 dos.), deci anterior intrării în vigoare a legilor fondului funciar.
În consecință, au formulat cereri de reconstituire asupra terenului intravilan dedus judecății următorii, în calitate de moștenitori ai defunctului: reclamanta F. A. - fiica lui C. G. - cererea nr.13/_ (fila 5 dos., filele 27-28 dos.), pârâtul C. D., fiul lui C. Romulus - predecedatul fiu al lui C. G. - cererea nr.943/_ (fila 6 dos., filele 18-21 dos.), numitul C. Florea, fiiul lui C. G., decedat în anul 2009, ale cărei demersuri sunt continuate de fiica și moștenitoarea sa, reclamanta
P. Z. (fila 7 dos., filele 22-26) - cerere formulată în_ ; pârâtul C. V.
, fiul lui C. G., cu mențiunea că și C. V. este în prezent decedat, pârâții de rând 3-5 fiind moștenitorii săi - (fila 12 dos., filele 29-30, 52-56). Se remarcă faptul că toți moștenitorii defunctului C. G. au formulat cereri în baza Legii nr.18/1991, în cursul anului 1991.
În cauză, toți titularii au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în cauză cu fila de registru agricol care trebuie avută în vedere sub aspect probator raportat la data intrării în cooperativă.
Văzând fila de registru agricol nr.21 la care se face și referire în cererile de reconstituire (fila 135 dos.), instanța reține că în proprietatea defunctului C. G. figura suprafața de teren intravilan, grădină și curte, de 0,14 ha + 0,14 ha + 0,6 ha = 0,34 ha.
Cu privire la suprafața de 0,34 ha, în partea inferioară a filei de registru agricol apare o mențiune olografă nesemnată și nedatată conform căreia suprafața de 0,34 ha trece la C. V. fiu. La fila 90 dos. se mai află un script olograf, semnat de contabilul șef al CAP, purtând ștampila CAP Livada, care atestă că suprafața de 0,34 ha a trecut de la C. G. la C.
V. .
Ceea ce este esențial a lămuri este proveniența și data emiterii celor două mențiuni olografe de la filele 90 și 135 dos. Solicitând lămuriri de la
C. locală de fond funciar P. de Jos cu privire la aceste aspecte, la fila 108 dos. s-a primit adresa nr.277/_ în care se arată că actul de la fila 90 dos. reprezintă "împărțirea făcută de moștenitori în 1990";, iar la fila 197 dos. s-a primit adresa nr.81/_ în care se arată că mențiunea cu privire la cele 0,34 ha a fost făcută de contabila șef a CAP, numita Ghib M. .
Suplimentând probațiunea, instanța a procedat la audierea numitei Ghib M. în calitate de martor (fila 254 dos.), aceasta arătând că nu îi aparține mențiunea prenumelui "V. "; făcută în dreptul pct.1, 2 și 3 de la fila 8 dos. (identică cu fila 135 dos.), puncte la care figurează terenul intravilan în cauză. Cu privire la restul mențiunilor despre "transferul"; celor 0,34 ha la C. V., martora nu oferă explicații lămuritoare.
S-a procedat la audierea în cauză și a numitului Hanc Romul (fila 290 dos.), fostul președinte al CAP Livada, care arată că prenumele "V. "; în
dreptul pct.1, 2 și 3 de la fila 8 dos. el l-a scris. Așa cum arată martorul în continuare, semnificația acestui prenume raportat la cele trei poziții era aceea că de pe acele terenuri cota corespunzătoare de produse agricole se dădea lui C. V., pe ceilalți moștenitori ai lui C. G. neinteresându-i obținerea de astfel de produse.
Este esențială precizarea martorului Hanc în sensul că " nu semnifică înscrierea acestor nume de la fila 8 că ar fi împărțit proprietatea lui C. Gh. … terenurile lui C. Gh nu au fost niciodată împărțite între copii, toate pământurile au fost ale lui C. Gh. ";
Martorul Hanc Romul a mai prezentat instanței și originalul registrului agricol, de pe care s-a efectuat copia de la fila 291 dos, corespunzătoare poziției 20 - C. V. și poziției 21 - C. G. . Este important a se remarca faptul că la poziția lui C. G. nu apar mențiunile despre trecerea celor 0,34 ha la C. V. .
Cu cele de mai sus, îndeosebi cu susținerea Comisiei locale de fond funciar P. de Jos din adresa nr.277/_ în care se arată că actul de la fila 90 dos. reprezintă "împărțirea făcută de moștenitori în 1990";, se coroborează însăși poziția procesuală exprimată de pârâta C. L. în întâmpinarea de la fila 49 dos.: "este adevărat că la momentul intrării în CAP imobilul intravilan era înscris pe numele antecesorului nostru C. G., dar ulterior între C. V. și ceilalți moștenitori ai lui C. G. și soția C. Ana a existat o desocotire prin care întreg imobilul din litigiu revenea lui C.
V., fără nici o altă pretenție de la ceilalți moștenitori";.
Față de toate cele de mai sus, concluzia care se decelează este aceea că și dacă a existat o împărțire între moștenitori în sensul atribuirii terenului intravilan lui C. vasile, aceasta a survenit după momentul aducerii terenului în CAP. Or, art.11 anterior citat este clar în a stipula că interesează configurația proprietății la momentul intrării în CAP, respective fila de registru agricol ca act doveditor al proprietății la momentul înscrierii în CAP.
Astfel fiind, instanța a apreciat că în mod nelegal a fost emis Titlul de proprietate nr.28305/351/_ doar în favoarea numitului C. V., în nume propriu. Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului intravilan în cauză trebuia realizată pe numele tuturor moștenitorilor lui C.
G. care au solicitat acest teren, urmând ca după emiterea unui titlu pe numele tuturor, aceștia să procedeze potrivit dreptului comun în materie succesorală și de partaj. Prin urmare, nu este exclusă nici posibilitatea dovedirii, dar într-un litigiu de drept comun, a partajului alegat, astfel încât finalmente întreaga proprietate a terenului intravilan să revină numitului C.
V., dar cu titlu de drept de moștenire și partaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. L., solicitând admiterea lui, modificarea în întregime a sentinței atacate și în fond, respingerea acțiunii introductive de instanță ca inadmisibile, în principal și ca nefondată în subsidiar, cu cheltuieli de judecată.
Hotărârea atacată este data cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv nu este motivată, iar motivele pe care se întemeiază sunt străine de natura pricinii, motive de recurs prev.de artt.304 pct.9 și 7 C.p.c.
Prin acțiune introductivă de instanță, reclamanții au solicitat ca instanța să constate nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._, emis pe numele antecesorului său, să fie obligată C. L. să facă propunere Comisiei Județene pentru eliberarea unui nou titlu de proprietate, respectiv să fie obligată C. L. să facă propunere pentru
eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele lui C. V., antecesorul recurentei.
În motivarea cererii se susține că pentru o suprafață de teren s-a formulat cerere de către toți moștenitorii lui C. G., inclusiv de către C.
V., pe de o parte, precum și de către C. V., fiu al lui C. G., singur, pe de altă parte.
Cu toate acestea, dreptul de proprietate asupra terenului din intravilan, s-a reconstituit doar în favoarea lui C. V., căruia i s-a și eliberat Titlu de proprietate, ceilalți moștenitori, inlusiv C. V., primind dreptul de proprietate pentru toate terenurile foste proprietatea antecesorului lor, mai puțin acest teren.
În concluzia cererii introductive de instanța s-a susținut că "titlul de proprietate nr._ a fost eliberat greșit, doar pe seama lui C. V. ", fără ca în acel titlu să fie incluși și ceilalți moștenitori ai lui C. V., respectiv antecesorii reclamanților.
În continuare se suține de aceiași reclamanți faptul că "comisia L. a făcut greșit propunerea Comisiei Județene de eliberare a Titlului doar pe seama lui C. V., în nume propriu", deoarece și ceilalți moștenitori au făcut cerere pentru acest teren și deci sunt îndreptățiți la acest teren.
În primul rând, deși noi s-a solicitat expres ca reclamanții să indice în concret care ar fi temeiul de drept al acțiunii lor și implicit ,motivul de nulitate al titlului eliberat pe numele antecesorului său, aceștia nu au indicat niciodată nici temeiul de drept și nici motivul de nulitate absolută avut în vedere la formularea cererii de chemare în judecată.
Instanța de fond, la fel de lapidar, fără a se pronunța în vreun fel pe cererea noastră, a soluționat acțiunea raportat la prev.art.III alin.l lit.a din Legea nr. 169/1997, fără a indica în concret care subpunct al acestui alineat a fost avut în vedere de instanță.
Lit.a prevede 6 situații de nulitate, iar nici reclamanții și nici instanța de fond nu indică în concret care caz a fost avut în vedere.
Sub acest aspect, deoarece nu este indicat în concret temeiul de drept care a stat la baza admiterii acțiunii, sentința instanței de fond apare nemotivată din punct de vedere al temeiul de drept și deci instanța de fond nu poate verifica sub acest aspect, legalitatea ei, motiv pentru care sentința apare ca fiind nelegală.
În altă ordine de idei, instanța de fond, pornește în soluționarea acestei pricini de la o premisă greșită și anume că reclamanții ar avea în cauză calitatea de terți și nu de persoane îndreptățite, premisă care a stat la baza respingerii excepției inadmisibilității acțiunii introductive de instanță.
Instanța de fond arată că în speță, reclamanții sunt terți, deci nu au calitatea de persoane îndreptățite și pornind de la această premisă greșită, deoarece "terții nu au la dispoziție un mecanism pentru a afla într-un anumit interval (de timp - n.n.) de modul în care, pin soluțiile date asupra cererilor unor alte persoane le sunt afectate propriile lor drepturi (sublinierea noastră), nu sunt obligate să respecte prevderile legii nr._ și sunt îndreptățite să apeleze la cererile întemeiate pe prevederile legii nr. 169/1997.
O greșeală este aceea că instanța de fond omite grosolan să observe că reclamanta de rând 1 F. A. este una dintre persoanele care au formulat personal cerere și deci cel puțin sub acest aspect, ea este persoană îndreptățită chiar așa cum arată instanța de fond, iar cu toate acestea nu a uzat de prevederile exprese ale legii nr. 18/1991.
Din orice punct de vedere s-ar pleca la soluționarea acestei pricini, nu se poate omite că reclamanții sunt fie chiar titularii cererii de reconstituire, fie succesorii persoanelor care au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Deci sub acest aspect, strict juridic, reclamanții nu sunt și nu au cum să fie terți ,în sensul larg al noțiunii, față de antecesorii lor.
Este adevărat că într-un sens larg, succesorii pot fi priviți în cauză ca fiind terți, deoarece nu ei în nume personal au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate ci antecesorii lor, deci sub acest aspect, doar sub acest aspect, pot fi numiți ca fiind terți.
Însă calitatea de care se prevalează reclamanții este aceea de succesori ai persoanelor care au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut Iu C. G., sau sunt chiar titualrii cererii de reconstituire, cum este cazul reclamantei Fodor A. . Chiar dacă succesorii titularilor cererii nu au participat personal la procedura de reconstituire a dreptului de proprietate, respectiv nu au formulat cerere și nu au fost beneficiarii reconstituirii dreptului lor de proprietate, datorită calității lor de succesori cu titlu universal, ei sunt ținuți de toate efectele cereri de reconstituire formulate de către antecesorii lor ca
și cum ar fi fost titularii aceștia.
În consecință, F. A. era obligată să uzeze de procedura specială prevăzută de legea 18/1991, având în vedere că pretinde că nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate decât parțial.
În cauză, reclamanții respectiv antecesorii lor au luat la cunoștință de modul de soluționare a cererii lor de reconstituire cel mai târziu la data emiterii titlului de proprietate, respectiv la data de 7 martie 1996.
Reclamanta avea posibilitatea de a formula direct acțiune la. judecătorie împotriva hotărârii Comisiei locale, dar pentru a avea acces la această cale de atac, era obligată să fi respectat toate condițiile legale imperativ cerute de legea specială, prin parcurgerea prealabilă a procedurii administrative, ceea ce însă aceasta nu a făcut, adresându-se direct instanței de judecată, la mai bine de 10 ani de la emiterea titlului de proprietate.
Titlul de proprietate atacat esteîntrat în circuitul civil din anul 1995, înainte de emiterea titlului de proprietate de care se prevalează reclamanții.
F. u A. a ridicat personal Titlul dte proprietate nr._, deci la acel moment cel puțin această reclamant! a luat personal la cunoștință despre admiterea cererii ei doar în parte, respectiv despre faptul că asupra terenului din intravilan nu i s-a reconstuituit dreptul de proprietate.
Raportat la aceste considerente, respectiv că titularii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate mi au atacat hotărârea comisiei locale, prin care cererea lor a fost admisă doar în parte și deci li s-a reconstituit dreptul de proprietate pe toate terenurile solicitate, mai puțin asupra celui din intravilan, cererea ce formezaă obiectul acestui dosar este inadmisibilă, raportat la prev. legii nr.18/1991.
Este adevărat că în situația în care mai mulți moștenitori au formulat cerere de recosntituire asupra aceluiași teren, dar numai unora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cererea celorlalți fiind respinsă, de prinicipiu, acești moștenitori ar fi putut apela la prevederile legii nr. 169/1997. Această procedură însă este strict aplicabilă doar în cazul persoanelor cărora li s-a reconstituit deja dreptul de proprietate, deoarece în caz contrar, ar fi trebuit să apeleze la prevederile legii speciale, art.51 și urm. din Legea nr. 18/1991.
Atât în doctrină cât și în practică s-a statuat faptul că doar respectându-se procedura specială prevăzută de legea nr. 18/1991, poți apela la prevederile art.III din Legea nr.169/1997, în sensul că trebuie să ți se fi reconstituit un drept propriu de proprietate, pentru a ataca atribuirea aceluiași teren unui terț
Astfel, reclamanta F. A. și ceilalți titulari ai cereri nu au beneficiat decât de reconstituire dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren din care a fost exclusă suprafața de teren intravilan, de 0,34 Ha, care formează obiectul acestui litigiu. în consecință, neavând reconstituit dreptul de proprietate asupra acestui teren, reclamanții în~nume propriu și în calitate de succesori ai celorlalți titulari din Titlul de proprietate din 1996, nu pot acum solicita anularea titlului de proprietate emis pe numele tatălui meu, deoarece ei nu invocă un drept propriu reconstituit, cererea lor fiind admisă doar în parte, doar cu privire la terenurile din extravilan.
Deoarece cererea lor a fost admisă doar în parte și se considerau îndreptățiți, ei ar fi trebuit să atace această reconstituire parțială în termenul legal prevăzut de legea nr.18/1991, mai ales că la momentul în care li s-a eliberat Titlul de proprietate nici măcar nu exista legea nr.169/1997.
Aceste persoane erau obligate de legea nr.18/1991 așa cum era atunci în vigoare ca și acum, să atace hotărârea comisiei locale potrivit -prev.art.5i și urm.din Legea nr.18/1991, iar această procedură nu era facultativă și obligatorie.
Potrivit prevederilor legale de la acea dată, singura în măsură să valideze sau să invalideze reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate, ori să soluționeze contestațiile în legătură cu aceste aspecte era C. J. .(art.51 alin.l L 18/1991).
Potrivit prev.art.27 alin.3 și art.80 alin.l din Regulamentul de aplicare a legii, care a și fost avut în vedere de instanța de fond (pag.5 alin.5 din sentința atacată), persoanele nemulțumite de modul în care a fost soluționată cererea lor de către comisia locală, pot formula contestații către
C. J. .
Contestația este obligatorie dacă se atacă hotărârea comisiei locale prin care s-a validat sau invalidat, în speță, dreptul de proprietate.
Obiectul acestei contestații este fie validarea doar parțială a cererii fie invalidarea acesteia, doar pe această cale specială, putându-se obține soluționarea cererii formulate la legea nr.l8/1991.-
C. județeană soluționează aceste cereri prin Hotărâre, hotărâre care se comunică celor interesați și care poate fi atacată cu plângere în termen de
30 zile de la data comunicării.(art.53 alin.2 L 18/1991). Prin această plângere se tinde modificarea hotărârii comisiei județene și a comisiei locale, în sensul de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate, acolo unde această reconstituire a fost refuzată.
Instanța de fond susține că F. Â., cel puțin, este terț față de aceste soluții deși este una și aceiași persoană cu aceea care a formulat cererea admisă doar în parte.
Întrucât în anul 1996, deși cunoștea că nu s-a reconstituit dreptul de proprietate și asupra terenului revendicat prin această acțiune, nu a atacat în termen de 30 zile, hotărârea comisiei locale prin care i s-a soluționat cererea, iar mai apoi, nu a atacat în instanță hotărârea comisiei județene, în termen de 30 zile, acțiunea care formează obiectul prezentei pricini apare
inadmisibilă, deoarece încalcă principiul securității raporturilor juridice și a circuitului civil.
După eliberarea titlului, orice contestații cu privire la acesta sunt inadmisibile, deoarece, acceptarea lor ar însemna a eluda termenele speciale și procedurile speciale prevăzute de legile fondului funciar, ceea ce ar duce la nesocotirea unor prevederi legale imperative.
Sub acest aspect, deoarece de peste 10 ani, reclamanta nu a înțeles să conteste până la acest moment nici una intre hotărârile adoptate de comisia locală și județeană, acțiunea este inadmisibilă la acest moment, motiv pentru care solicit respingerea acesteia.
În cauză reclamanții sunt fie chiar titularii cererii, fie moștenitorii acestora, care se prevalează de drepturile lor în calitate de succesori ai titularilor cererii de reconstituire soluționate doar parțial.
Pe fondul cauzei, susținerile reclmantei nu sunt conforme cu realitatea.
Este adevărat că la momentul intrării în CAP, imobilul din intravilan era înscris pe numele antecesorului nostru C. G., dar ulterior între C.
V. și ceilalți moștenitori ai lui C. G. și soția C. Ana a existat o desocotire prin care întreg imobilul din litigiu revenea lui C. V., fără nici o altă pretenție de la ceilalți moștenitori.
Ulterior imobilul din litigiu a fost folosit și este folosit exclusiv de către
C. V. și familia sa., atât terenul cât și construcția.
De altfel C. V. a decedat la data de 25 octombrie 2001, la mai bine de 6 ani de la data emiterii titlului de proprietate pentru imobilul din litigiu, dar nimeni nici chiar reclamanta nu a înțeles să-i conteste.acestuia dreptul de proprietate asupra terenului din litigiu.
Din actul încheiat în februarie 1978, despre care instanța de fond nu face nici un fel vorbire, rezultă explicit că a existat o desocotire cu privire la acest imobil casă și teren, desocotire în care se arată explicit faptul că
"susnumiții fratele și cumnata C. V. și (soția - n.n.) Ana ... vor intra în drepturi depline asupra întregii gospodării și a terenului aferent.
Raportat la prev.art.23 și urm. din Legea nr. 18/1991, sunt și rămân în proprietatea terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești.
Terenul din litigiu a fost la data 1 ianuarie 1990 aferent construcției proprietate exclusivă a lui C. V., deci singura persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de propriettae asupra acestui teren era titularul dreptului de proprietate asupra construcției, respectiv C. V. .
Astfel, esențial nu este ceea ce susține instanța de fond, și anume cine a făcut mențiuni pe anumite adeverințe, ci cine era deținătorul construcției edificate pe terenul din intravilan.
Acesta era necontestat de nimeni, din anul 1978, doar C. V. și familia lui. Ori, deoarece la 1 ianuarie 1990 proprietarul și deținătorul construcției edificate pe terenul din intravilan era doar C. V., acesta era singura persoană îndreptățită raportat la prevederile legale invocate mai sus să solicite reconstituirea dreptului său de proprietate asupra acestor terenuri.
Terenul din intravilan nu a făcut parte din patrimoniul CAP iar singura persoană care a figurat în registrul agricol cu imobilul din intravilan a fost C. V. .
Deoarece ei personal nu au contestat în conformitate cu prevederile legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate al lui C. V., la acest moment acțiunea este inadmisibilă și nefondată, motiv pentru care solicit admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, respingerea în întregime a cererii
introductive de instanță și menținerea titlului de proprietate emis pe numele lui C. V. ca legal.
Nici F. A. și nici celelalte persoane nu sunt beneficiarele reconstituirii dreptului de proprietate asupra acestui teren, deci comisia locală nu poate face propunere de emitere titlu și C. J. nu poate elibera titlu, pe numele antecesorului meu, deoarece reclamanta și antecesorii celorlalți reclamanți nu sunt beneficiarii nici unui drept de proprietate asupra terenului.
Mai mult, nici unul dintre reclamanți nu poate solicita emiterea unui titlu de proprietate în favoarea lui C. V., pentru ca nu au calitate de succesori, fiind terți absoluți față de acesta.
Și sub acest aspect, sentința apare ca fiind nelegală, deoarece se admite cererea unor persoane fără nici o calitate de emitere a unui nou titlu de proprietate în favoarea antecesorului C. V. .
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică, T. ul îl va respinge pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la nemotivarea în drept a soluției pronunțate de către instanța de fond nu poate fi primită întrucât instanța a indicat dispoziția legală pe care a apreciat-o ca fiind încălcată prin emiterea titlului de proprietate, respectiv art. III lit. a din Legea 169/1997.
Soluția asupra excepției inadmisibilității este corectă atât prin prisma motivelor avute reținute de către instanță în soluția pronunțată, cât și a criticilor învederate în cuprinsul motivelor de recurs.
În vederea reconstituirii dreptului de proprietate, legiuitorul a adoptat dispoziții legale speciale atât în legătură cu îndreptățirea persoanelor care pot beneficia de recunoașterea drepturilor încălcate ca urmare a regimului comunist, precum și procedura de urmat în vederea realizării efective a acestor drepturi.
La baza reconstituirii dreptului de proprietate, plecând de la principiul disponibilității care guvernează în general relațiile sociale, legiuitorul a avut în vedere necesitatea formulării unei cereri.
În baza acestor cereri, comisiile locale de fond funciar analizau îndreptățirea sau nu a solicitanților, urmând ca această comisie să facă propuneri, iar comisia județeană prin hotărâre să valideze aceste propuneri.
Ulterior validării dreptului de proprietate de către comisia județeană, comisia locală întocmește procese-verbale de punere în posesie, comunicând aceste procese-verbale în vederea eliberării titlului de proprietate.
Din interpretarea normelor legale care reglementează această procedură rezultă fără echivoc că hotărârea comisiei județene este cea care, practic, cuprinde manifestarea autorității publice de recunoaștere a dreptului de proprietate. De altfel, legiuitorul a reglementat o procedură specială de atac a acestui act administrativ jurisdicțional pentru ca instanța să stabilească îndreptățirea sau nu la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate a celor care au formulat cerere pentru ca în condițiile definitivării acestor aspecte de drept substanțial să poată fi finalizată procedura de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate.
Titlul de proprietate în procedura prevăzută de Legea 18/1991 are valența înscrisului recognitiv, el fiind cel care poate fi adus la cunoștința publică pentru informare și realizarea formelor de opozabilitate.
Din actele dosarului rezultă că părților li s-au eliberat titluri de proprietate care au avut la bază afirmarea dreptului de proprietate deținut anterior cooperativizării de către antecesorul comun.
La solicitarea instanței de recurs, comisia locală de fond funciar P. de Jos a comunicat actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._, act emis în baza hotărârii nr. 69/1991 a comisiei județene de fond funciar.
Din aceste acte este evident că atât reclamanții cât și recurentul C.
V. au solicitat prin cererile formulate reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenul intravilan, cât și extravilan al def. C. G. . În justificarea dreptului de proprietate s-a indicat înscrierile din cuprinsul registrului agricol emis pe numele lui C. G. . Așa cum a învederat și comisia locală, aceste cereri au fost validate prin Hotărârea comisiei județene 61/1991. În cuprinsul acestei hotărâri, la poziția nr. 29 din anexa nr.1 s-a menționat că îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate după def. C. G. sunt F. A., C. V., C. Flori și C. D. asupra unei suprafețe de 0,34 ha teren intravilan și 1,33 ha teren extravilan( f. 84-85).
Această hotărâre a comisiei județene este actul care recunoaște îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate după antecesorul C.
G. . În această situație, cel care în situația în care ar fi considerat că singur este îndreptățit la anumite terenuri ce au aparținut lui C. G., ar fi trebuit să atace hotărârea comisiei județene pentru a contesta îndreptățirea și a altor persoane alături de el.
Emiterea titlului de proprietate nr._ s-a făcut în aplicarea acestei hotărâri, însă analiza acestui titlu denotă că s-a menționat în cuprinsul său doar terenurile din extravilan, fără a fi cuprinse și terenurile solicitate în intravilan, cu toate că îndreptățirea acestora era recunoscută de entitatea administrativă competentă.
Nu exista nici un interes din partea reclamanților să atace acest titlu întrucât legalitatea acestui titlu, din punctul de vedere al recurenților, nu era contestată.
Argumentele invocate în cuprinsul motivelor de recurs privitoare la contestarea hotărârii comisiei județene privesc așadar conduita pe care ar fi trebuit să o urmeze recurentul, nu reclamanții.
Emiterea titlului de proprietate_ nu are valența unei admiteri doar în parte a cererii formulate, respectiv admiterea cererii doar cu privire la terenurile din extravilan și de respingere cu privire la terenul intravilan, ci este doar o punere în aplicare parțială a hotărârii comisiei județene.
Reclamanții urmărind să beneficieze în mod complet de hotărârea comisiei județene nu au avut la îndemână în condițiile emiterii titlului de proprietate atacat decât să urmeze procedura specială de atac împotriva acestui titlu, ca în situația admiterii cererii și anulării parțiale a acestui titlu ei să poată solicita emiterea titlului pentru acest teren.
Pentru aceste considerente, argumentele invocate în cuprinsul motivelor de recurs cu privire la inadmisibilitate și tardivitarea cereri de chemare în judecată nu sunt întemeiate.
Referitor la fondul cauzei, apărările cuprinse în motivele de recurs și formulate doar în această cale vizând disp. art. 23 din Legea 18/1991 nu sunt întemeiate întrucât după C. G. până la acest moment nu s-a dezbătut succesiunea .
Înscrisul de care s-au prevalat în fața instanței de recurs, respectiv declarație de renunțare la succesiune/ moștenire- f. 62-63, nu poate să constituie un temei al acestei pretenții deoarece C. V. nu putea să se prevaleze de acest act întrucât el reprezintă un pact asupra succesiunii
nedeschise, act lovit de nulitate absolută potrivit art. 702 și 965 alin. 2 C. civ.
Înspre această concluzie vine în susținere faptul că la data încheierii acestui act, respectiv 1978, C. V. G. era în viață. La dosarul cauzei nu s-a depus vreun certificat de moștenitor după C. Gheorhe sau soția acestuia și nici nu s-a contestat calitatea celorlanții moștenitori. Eventuală înscriere cu acest imobil în registrul agricol nu nu constituie o proba a dreptului de proprietate întrucât înscrierea în regidtrul agricol se face pe baza declarației persoanei interesate. În condițiile în care pentru bunurile imobile-construcții trebuie dezbătută succesiunea în condițiile dreptului comun se poate aprecia în lipsa altor probe calitatea de proprietar asupra imobilului-construcție a lui C. V. nu este dovedită.
Pentru aceste considerente, va respinge ca nefondat recursul declarat de C. L. impotriva Sentintei civile nr. 3962/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei T., pe care o va mentine in totul.
Intimata F. A. a făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător ( f.23 verso). Fiind în culpă procesuală, ca urmare a respingerii recursului, în temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurenta sa plateasca intimatei F. A. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecata in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de C. L. impotriva Sentintei civile nr. 3962/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei T., pe care o mentine in totul.
Obliga recurenta sa plateasca intimatei F. A. suma de 1800 lei, cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, A. P. |
A.P. 28 Iunie 2013 | ||
Red./Dact. DT/LM | ||
2 ex./_ | ||
Judecător fond:C. | M. | Macarie |
| ← Decizia civilă nr. 3900/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1038/2013. Fond funciar → |
|---|
