Sentința civilă nr. 907/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 907
Ședința publică din 03 iunie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: S. -T. A. -Ana
G. ier: B. D.
Pe rol este pronunțarea soluției la acțiunea civilă formulată de reclamanții P. A. A., P. C. A., P. F. R., P. M. A., T. C.
A., Ț. S. V., P. E. E., P. C. C., toți cu domiciliul procesual ales la SCPA "Jercan, Gheorghe, Vlad & Asociații"; în G., strada
A. Saligny nr. 141, bloc 3B apt. 58, județul G., în contradictoriu cu pârâtul F. de P. a V. S., cu sediul în B., strada V. L. nr. 40-40 bis, sector 2, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 15 mai 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției la data de 22 mai 2013, 29 mai 2013 și 03 iunie 2013, când a hotărât următoarele:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._ reclamanții P. A. A., P. C. A., P. F. R., P. M. A.
, T. C. A., Ț. S. V., P. E. E., P. C. C. au
chemat în judecată pe pârâtul F. de P. a V. S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale către reclamanți, după cum urmează:
1.P. A. A. - soțul decedatei P. E.: daune morale în suma
1.400.000 lei și daune materiale în suma de 35.000 lei, din care 15.000 lei reprezentând pagubă avariere în proporție de 100 % a autovehiculului Volkswagen Transporter cu nr._, implicat în evenimentul rutier, iar pentru vătămarea sa, daune morale de 1.000.000 lei și daune materiale de 300.000 lei;
2.P. C. C. -fiica decedatei P. E. -daune morale: 1.400.000 lei și daune materiale în suma de 1675 lei reprezentând 1/4 din salariul minim pe economie, de la data producerii accidentului până la împlinirea vârstei de 18 ani, astfel: 167,5 lei x 10 Iuni=1675 lei, iar pentru vătămarea sa, daune morale de 1.360.000 lei și daune materiale de 1.100.000 lei;
3.P. C. A., P. F. R., P. M. A., T. C. A., Ț. S.
V., P. E. E., fiii respective fiicele decedatei P. E.: daune morale de câte 1.400.000 lei;
S-a mai solicitat obligarea pârâtei în calitate de asigurător de răspundere civilă auto Ia plata de penalități de întârziere calculate în cuantum de 0.1% pe zi întârziere la sumele acordate, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză și până la plata efectivă a sumelor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanții au învederat că, cuantumul total al daunelor solicitate se încadrează în limita de despăgubire prevăzută de art.24 lit.2 alin.b din norma CSA/_ privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule de 3.500.000 euro echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
Aceștia au arătat că în data de_, în jurul orei 20,45, pe drumul național 18 B, în localitatea Cărbunari, județul M., în timp ce numitul Medan Ovidiu I. conducea autoturismul marca Volkswagen Jetta, cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, dinspre Târgu Lăpuș spre Baia Mare, ajungând la km 12+200 m, drum în curbă la dreapta, semnalizată corespunzător, a pătruns pe sensul opus de mers, intrând în coliziune laterală (partea lateral dreapta a autoturismului cu partea din față a autoutilitarei) cu autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare _
, condusă regulamentar din sens opus de către proprietarul acesteia, reclamantul P. A. A. .
În urma accidentului rutier a rezultat decesul conducătorului auto vinovat Medan Ovidiu I. și al pasagerei față dreapta din autoutilitară, P. E., rănirea gravă a conducătorului auto P. A. A. și a pasagerei spate din autoutilitară, reclamanta P. C. C., fiind transportați la Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare, cu următorul diagnostic:
P. A. A.: plagă deschisă a a genunchiului, altă fractură a extremității superioare a tibiei, plagă deschisă a altor părți ale zonei inferioare a gambei, fractură a extremității inferioare a ardiusului, nespecifîcată, fractură bimaleolară, gleznă. In data de_, se intervine chirurgical și se practică reducere sângerândă și osteosinteza cu placă înșurubată pe maleola externă și hobanaj pe maleola internă, precum și toaleta plăgilor. In data de_ domnul P. A. este externat, neavând însă voie să calce pe picior timp de 3 luni și cu menținerea gipsului încă 6 săptămâni. în momentul de față, mâna
stângă, deși e funcțională, nu are mobilitate, este umflată tot timpul, durerile fiind insuportabile.
P. C. C.: plagă cranio-cerebrală bifrontală sinus orbitar, comă traumatică, HSA posttraumatic, edem cerebral, deficit major de locomoție, strabism divergent, escare calc. bilateral. Se intervine operator (cură neurochirurgicală a plăgii, sub tratament. Se externează în data de_, continuând însă tratamentul acasă cu medici de specialitate.,
Reclamanții au susținut că în ședința din_, prin Hotărârea nr. 5112 H/2012, această fetiță de doar 17 ani, olimpică la franceză, limba română, engleză și geografie și vorbitoare fluentă de engleză, franceză și germană a fost încadrată în gradul de handicap GRAV CU ASISTENT SOCIAL. In data de _
, aceasta s-a internat de urgență la Spitalul Județean din Baia Mare, cu diagnosticul de abces cerebral bifrontal, iar în data de_, familia a solicitat transfer la Clinica de Neurochirurgie din C. Napoca, având avizul Prof. dr. Ș. Florian. In data de_ s-a intervenit neurochirurgical, această intervenție fiind urmată de o alta la data de 18.05.20.12. După cele două operații pe creier, minora P. C. C. a fost transferată din nou la Spitalul din Baia Mare pentru continuarea tratamentului pentru abcese cerebrale operate, probabil cu Stafîlococ Aureus, unde a răms internată până în data de_ .
Cu toate intervențiile chirurgicale, tratamentele, programele de recuperare cu neurolog, psihiatru și fizioterapeut, alimentația specială, supravegherea permanent a reclamantei P. C. C., familia a cheltuit de la data accidentului și până în prezent, o sumă de aproximativ 20000 lei.
Reclamanții au învederat că prin Rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fața de făptuitorul Medan Ovidiu I., cercetat pentru comiterea faptelor de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 2 Cp., vătămare corporală din culpă, prev, de art. 184 alin. 2-4 Cp. (două fapte), conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o concentrație de alcool peste limita legală (1,3 g%o), prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 și conducerea pe drumul public a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat (permis reținut în vederea, anulării), prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, toate în condițiile art. 33 lit. b C.
În urma decesului soției, respectiv mamei, reclamanții au înregistrat prejudicii atât de natură patrimonială - cheltuieli aferente înmormântărilor și a îndeplinirii ritualurilor creștinești, precum și de natură nepatrimonială, pe care le apreciază în cuantumul indicat mai sus.
Au considerat că pierderea de venit (daunele materiale) suferită de minora P. C. C., ca urmare a decesului unuia din părinți poate fi asimilată din punct de vedere juridic unei pierderi de venit ca urmare a divorțului părinților, conform art. 529 Cod civil, P. C. C. având 17 ani la data decesului mamei și fiind al 7-lea copil al decedatei P. E. .
Obligată la repararea prejudiciului ar fi trebuit să fie societatea de asigurare emitentă a poliței RCA (asigurare obligatorie). Conform disp. art. 49 și 50 din Legea 136/1995 și a disp. art. 26 alin. 1 din Norma CSA din_ în lipsa unei polițe RCA valabile, obligația de despăgubire revine pârâtei F.P.V.S., conform art, 61 alin. 3 din Legea 136/1995.
Solicită obligarea pârâtei și la plata a 15.000 lei reprezentând pagubă avariere în proporție de 100 % a autovehiculului Volkswagen Transporter cu nr._, implicat în evenimentul rutier, având în vedere că acest autovehicul a fost cumpărat cu suma de 1800 euro și recarosat cu suma de 7000 lei.
Reclamanșii au susținut că au adresat o invitație la conciliere pârâtei, prin adresa nr. 100/_ și o invitație la mediere în data de_, însă pârâta nu a răspuns, dar a transmis următoarea ofertă: pentru P. C. A., P. M. A., T. C. A., Ț. S. V. Și P. E. E.: 15.000
lei pentru fiecare; pentru P. F. R.: 20000 lei; pentru P. C. C. :
25.000 lei; pentru P. A. A.: 25000 lei, ofertă neconformă cu practica judiciară recentă.
În drept s-au invocat disp. art.36 (1) din Norma CSA/_ privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto completat cu disp. art. 37, dispozițiile art.274 din codul de procedură civilă și art.26 alin. I lit. d) din Ordinul CSA NR.5/2010.
Pârâtul F. de P. a V. S. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a T. ui M., întrucât nu este asigurator și nu desfășoară activități comerciale; excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, fiind inaplicabile prevederile art. 15 lit. o) din Legea nr.146/1997 deoarece nu este pendinte o cauză penală, iar pe fond a solicitat instanței să respingă, în parte, capătul de cerere cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de reclamanți și să stabilească despăgubiri pentru prejudiciul moral al acestora, în conformitate cu circumstanțele concrete ale producerii accidentului, cu realitatea consecințelor acestuia și cu jurisprudența din România; să respingă, în parte, capătul de cerere cu privire la cuantumul daunelor materiale solicitate de reclamanții P.
A. A. și P. C. C. și să stabilească despăgubiri pentru prejudiciul material al acestuia, în conformitate cu regulile probațiunii și a înscrisurilor doveditoare; să respingă capătul de cerere cu privire la obligarea F. la plata cheltuielilor de judecată, la plata de penalizări de întârziere.
S-a arătat că dată fiind insuficienta actelor depuse de reclamanți în stabilirea circumstanțelor accidentului (absența cu desăvârșire a oricărui document cu privire la accident care să emane de vreo autoritate cu competențe în cercetarea accidentelor rutiere) - respectiv persoane implicate, vinovăție etc -
F. a avut un rol activ si si-a manifestat disponibilitatea deplină în gestionarea dosarelor de daună solicitînd informațiile necesare Politiei Municipiului Baia Mare, dar și petenților, persoanele direct interesate în derularea cu celeritate a
gestionării dosarelor de daună, care se presupune că trebuie să aibă un rol activ în dovedirea pretențiilor.
Aceste documente privitoare la circumstanțele producerii accidentului nu au fost niciodată comunicate de către petenți sau reprezentantul convențional al acestora. S-a continuat gestionarea dosarelor de daună și la data de_ a fost înaintată, prin adresa nr. 7046 o ofertă de despăgubire, sub condiția punerii la dispoziție a acelor documente deja solicitate.
Referitor la daunele morale solicitate de reclamanți, pârâtul a arătat că
F. nu a negat niciodată dreptul persoanelor prejudiciate de a beneficia de despăgubiri pentru pierderea suferită ca urmare a decesului numitei P. E., precum și pentru propria vătămare corporală. Despăgubirile trebuie, însă, să respecte criteriul legalității și criteriul rezonabilității.
Aceste sume nu trebuie să constituie nici amenzi excesive pentru moștenitorii persoanei responsabile de producerea accidentului, și nici venituri nejustificate pentru reclamanți. Sumele acordate trebuie să fie calificate doar ca despăgubiri, iar hotărîrea judecătorului trebuie să cuprindă criteriile care l-au determinat să aprecieze compensația pe care o acordă. Suferința reclamanților este subînțeleasă, iar ca atare trebuie compensată material - nu există dubiu în acest sens - însă, pe de altă parte, această compensație trebuie să fie una rezonabilă și nu un mijloc de îmbogățire.
F. este obligat să recupereze ceea ce a plătit de la moștenitorii persoanei responsabile de producerea accidentului, cărora le incumbă, în drept și în fapt, obligația de dezdăunare. Între Fond si persoana vinovată de producerea accidentului nu există nici un raport juridic; F. nu încasează nici o primă de la acesta pentru a prelua riscul în baza unui contract, așa cum fac asigurătorii.
Prejudiciul suferit de partea civilă, pe care F. poate fi obligat să îl garanteze și să îl plătească în măsura în care vinovatul nu va face el însuși acest lucru, va fi doar cel care este calculat în conformitate cu prevederile art. 49, pct. 1 din Normele puse în aplicare prin Ordinul Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 14/2011.
Cu privire la cuantumul pretențiilor solicitate de reclamanți, s-a susținut că deși pierderea suferită de reclamanți este indubitabilă, suma solicitată este extrem de exagerată, transformînd despăgubirea într-o îmbogățire fără justă cauză si, pe cale de consecință, solicită instanței să stabilească un cuantum echitabil, indicând criteriile obiective pe baza cărora acordă aceste daune morale, prin raportare la situația social-economică a fiecărei părți prejudiciate, la realitatea societății actuale și prin raportare la obligația F. de recuperare a despăgubirilor achitate de la moștenitorii persoanei responsabile de producerea prejudiciului.
Practica judecătorească din România privind răspunderea civilă delictuală pentru daune morale a evoluat spre un sistem mixt de reparare a acestei categorii de daune atât prin mijloace nepatrimoniale, cît și prin mijloace
bănești. În cazul daunelor morale rezultate din vătămarea sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor, instanțele din România au înțeles să acorde cu predilecție compensații bănești pentru prejudiciile nepatrimoniale suferite de victime.
Față de solicitarea reclamantului P. A. A. de a-i fi achitată suma de
15.000 lei, solicită onoratei instanțe să dispună efectuarea unei expertize judiciare de specialitate, care să stabilească valoarea maximă de despăgubire a autoturismului. În ce privește daunele materiale în cuantum de 20.000 lei +
300.000 lei, consideră ca nefondată în parte această cerere, deoarece reclamantul nu a făcut întreaga dovadă a întinderii prejudiciului prin nici un mijloc de probă. De asemenea, în ce privește daunele morale în cuantum de
1.400.000 lei pentru pierderea soției, pârâtul a arătat că deși pierderea suferită de reclamant este indubitabilă, consideră că suma solicitată este exagerată, transformînd despăgubirea într-o sancțiune civilă împotriva moștenitorilor persoanei responsabile de producerea prejudiciului, Medan Ovidiu. În ce privește daunele morale în cuantum de 1.000.000 lei pentru vătămarea corporală suferită, apreciază că suma solicitată este exagerată. Solicită onoratei instanțe să ia act de faptul că reclamantul nu a făcut în nici un fel dovada întinderii prejudiciului corporal suferit, nedepunînd nici un certificat medico-legal, iar cu privire la prejudiciul material, a făcut dovada doar a sumei de 6258 lei.
Conform mediei naționale a daunelor morale acordate pentru decesul soțului, se acordă constant în jurisprudență suma de 50.000 lei cu titlu de daune morale, iar pentru vătămări corporale ca acelea suferite de reclamant (pe baza documentelor medicale din dosarul cauzei) se poate acorda suma de 10.000 lei, sume cu care F. este de acord.
În privința reclamantei P. C. C., s-a apreciat exagerată suma de
1.400.000 lei, daune morale pentru pierderea părintelui, considerații similare fiind făcute și raportat la daunele solicitate de ceilalți reclamanți.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții au solicitat a se respinge excepția de necompetență teritorială a T. ui M. invocând dispozițiile art. 11 Cod procedură civilă și ale Legii nr.136/1995, precum și Norma CSA din_ întrucât cererile privitoare la despăgubiri sunt de competența instanței domiciliului asiguratului, a locului unde se află bunurile asigurate sau a locului producerii accidentului, care, în speță sunt în raza de competență a T. ui M.
.
S-a arătat că F. de P. a V. S. a fost constituit ca un fond de garantare a plății despăgubirilor, se administrează de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din contribuțiile de maxim 10% aplicate asupra volumului primelor brute încasate de asigurători și este asimilat din punct de vedere al obligațiilor de plată a despăgubirilor oricărui asigurator. În legislația în vigoare nu există nici o diferență între obligațiile de plată a despăgubirilor
de către o societate de asigurări, în cazul producerii riscului asigurat și obligațiile F.P.V.S.
De asemenea, reclamanții au solicitat a se respinge excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, în considerarea prevederilor art. 15 lit.o) din Legea nr.146/1997, întrucât pretențiile lor sunt urmarea unei fapte penale (ucidere din culpa fapta prev. si ped. de art. 178 C. penal și vătămarea corporală din culpă), ce a făcut obiectul dosarului 5400/P/2011 instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare. In acest dosar, prin rezoluția din data de_, s-a dispus neinceperea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului, lăsându-se astfel nesoluționată latura civila a dosarului penal. Dacă nu ar fi survenit decesul făptuitorului, reclamanții ar fi avut posibilitatea să se constituie părți civile în cadrul procesului penal și acțiunea ar fi fost scutită de taxa judiciară de timbru.
S-a mai arătat, cu privire la celelalte considerații ale pârâtului exprimate în întâmpinare, legate de cuantumul prea mare al despăgubirilor solicitate, că evaluarea prejudiciului este personală, iar stabilirea și cuantificarea daunelor morale este apanajul exclusiv al instanței. Nu există criterii obiective de apreciere a prejudiciului moral suferit, instanței îi va reveni misiunea de a aprecia în mod concret care a fost impactul psihic și fizic asupra familiei. Potrivit legislației în domeniu, singura limitare a despăgubirilor care se pot obține este cea prevăzută de art. 24 lit.2 alin.b) din norma CSA/_ privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule.
Prin răspunsul la precizările făcute de reclamanți, F. de P. a V.
S. a reiterat argumentarea excepțiilor și a solicitat ca la aprecierea cuantumului daunelor morale instanța să aibă în vedere Ghidul pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fond în colaborare cu piața asigurărilor din România și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, iar în ce privește nivelul de despăgubire de_ euro, a învederat că directivele europene au stabilit un atare nivel pentru accidente deosebit de grave.
Prin încheierea ședinței publice din data de_ instanța a respins excepția necompetenței teritoriale a T. ui M., precum și excepția de netimbrare, pentru considerentele arătate în respectiva hotărâre.
În ședința publică din data de_ a fost audiat sub prestare de jurământ martorul B. M. I., iar la termenul din data de_ s-a procedat la audierea martorului Zimbru Samuel, ambii propuși de către reclamanți, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei (filele 195 respectiv 208).
S-au efectuat de către Serviciul de Medicină Legală Baia Mare raportul de expertiză medico-legală nr. 120 din_ privind pe reclamanta P. C.
C. (filele 218-219), precum și raportul de expertiză medico-legală nr. 119 din_ privind pe reclamantul P. A. A. (depus la filele 247-248 dosar).
De asemenea la solicitarea pârâtului s-a efectuat de către expert tehnic judiciar Drule Petre un raport de expertiză tehnică judiciară auto, depus la filele 226-241 dosar, ulterior completat, la fila 260.
S-a atașat dosarul nr. 5400/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Ulterior depunerii acestui raport de expertiză, reclamanții au formulat note de ședință prin care au arătat că nu au obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauza, însă își mențin solicitarea din acțiunea introductivă de obligare a F. ui de P. a V. S. la plata sumei de 15.000 lei reprezentând pagubă avarierea în proporție de 100% a autovehicului, autoutilitara marca Volkswagen Transportor, cu numărul de înmatriculare _
. Fac această solicitare, având în vedere atât concluziile expertului care a stabilit valoarea maximă a despăgubirilor ce se pot acorda pentru avarierea acestei autorulote ca fiind de 2881,63 euro (la cursul BNR din data de_ de 4,28 euro - 12.333,38 lei), cât și faptul că în mașină au existat, așa cum rezultă din fotografii, piese de mobilier și diverse obiecte care au fost distruse în urma accidentului. Diferența între 15.000 lei, suma pe care au solicitat-o prin acțiunea introductivă și suma de 12.333,38 lei o reprezintă valoarea mobilierului și a obiectelor, părți componente ale autovehiculului distruse în accident.
Reclamanții au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
După cum relevă actele de stare civilă depuse la dosar, reclamantul P. A.
A. este soțul defunctei P. E., ceilalți reclamanți fiind copiii acestora.
În data de_, în jurul orei 20,45, pe drumul național 18 B, în localitatea Cărbunari, județul M., s-a produs un accident de circulație soldat cu decesul conducătorului auto Medan Ovidiu I., aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, marca Volkswagen Jetta, precum și al pasagerei din dreapta aflată în autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, condusă de reclamantul P. A.
A. . Circulând pe DN 18B, la km 12+200, drum în curbă la dreapta, semnalizată corespunzător, autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a pătruns pe sensul opus, intrând în coliziune laterală cu autoutilitara nr._, în care se mai găsea și reclamanta P. C. C. . Atât aceasta cât și reclamantul P. A. A. au fost grav răniți.
Potrivit actelor medicale depuse la dosar, coroborate cu raportul de expertiză medico-legală nr. 120 din_, P. C. C. a fost internată de urgență cu traumatism cranio-facial acut, stare comatoasă, important edem cerebral difuz, fractură occipitală și o serie de alte leziuni care i-au pus în primejdie viața, fiind probabil produse în cadrul unui accident rutier. A fost externată în data de_ (fila 27 dosar). În perioada 7-8 mai 2012 aceasta a fost din nou internată pentru abces cerebral bifrontal după dilacerare cerebrală
bifrontală operată, fiind internată în perioada 8.05.-_ la Clinica de Neurochirurgie C. Napoca, intervenindu-se neurochirurgical.
Reclamanta în urma accidentului din data de_ prezintă incapacitate totală de muncă, fiind încadrată în grad de handicap grav, cu deficiență funcțională gravă, care necesită asistență personală. În acest sens este și certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 5112/_ (fila 55 dosar). Martorul B. M. a arătat că posterior accidentului C. nu suporta lumina solară, avea dureri de cap, vorbea rar, nu mai este așa ageră ca înainte, vorbește mai încet, dar a început să meargă la școală, a rămas cu fruntea adâncită, iar un ochi nu este la fel de bine deschis ca și celălalt.
Reclamantul P. A. A. a fost internat în perioada_ -_, suferind fractură bimaleolară, gleznă, plăgi deschise urmare a accidentului de circulație, având interdicția la externare de a călca pe picior timp de 3 luni (fila 33 dosar). Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 119 din_, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Baia Mare, acesta prezintă o incapacitate adaptativă de 45%, determinând o deficiență funcțională ușoară, ceea ce nu permite încadrarea în grad de handicap.
La data producerii accidentului autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu era asigurat (fila 67, 68) astfel încât reclamanții au adresat o convocare la conciliere și apoi o invitație la mediere, pârâtului F. de P. a V. S.
.
Prin rezoluția din_ dată în dosarul nr.5400/P/2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul Medan Ovidiu I., cercetat pentru comiterea faptelor de ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.2 Cod penal, vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 2-4 Cod penal (două fapte), conducere pe drumul public a unui autovehicul având în sânge o concentrație de alcool peste limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG 195/2002 și conducerea pe drumul public a unui autovehicul având dreptul de a conduce suspendat (permis reținut în vederea anulării), prev. de art. 86 alin.2 din OUG 195/2002, toate condițiile art.33 lit.b) Cod penal, în temeiul prevederilor art. 228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit.b și g Cod procedură penală (decesul făptuitorului). Organele judiciare au reținut că dinamica producerii accidentului are la bază o culpă a persoanei decedate și că fapta acestuia de autolezare culpoasă cu rezultate vătămătoare colaterale nu este prevăzută de legea penală.
Ca atare, concluziile organelor de urmărire penală susțin culpa exclusivă a conducătorului auto Medan Ovidiu I. în producerea accidentului rutier, implicit în cauzarea de prejudicii reclamanților, după cum se va detalia în cele ce urmează.
Prin referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală s-a reținut (fila 98 dosar) că autoutilitara marca Volkswagen Transporter, cu numărul de înmatriculare_, a fost condusă regulamentar de P. A. A. . Aspectele vizând dinamica producerii accidentului, culpa exclusivă a
conducătorului auto Medan Ovidiu I. sunt relevate și de procesul verbal de cercetare la fața locului din_, declarațiile reclamantului P. A. A., actele aflate în dosarul nr. 5400/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, neexistând martori oculari (fila 80 același dosar).
Raportat la această stare de fapt, se reține că pretențiile reclamanților vizând obligarea pârâtului la plata de despăgubiri au fost formulate în considerarea faptului că autorul accidentului, persoana exclusiv vinovată de producerea acestuia, conducătorul auto Medan Ovidiu I., a decedat în urma accidentului și autovehiculul pe care-l conducea nu era asigurat.
Astfel, potrivit prevederilor art. 61 alin.3 din Legea nr.136/1995, F. de protecție a victimelor străzii este destinat plăților de despăgubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri și vătămări corporale sau decese, dacă vehiculul a fost neasigurat. Conform aliniatului ultim al aceluiași articol, în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule, în care vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva administratorului F. de P. a
V. S., desemnat de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Norma are un caracter derogatoriu de la dispozițiile art. 54 din aceeași lege, nefiind instituită obligația citării în calitate de intervenient forțat nici a măcar autorului accidentului.
De asemenea, potrivit art. 24 din Ordinul CSA nr.5/2010 (aplicabil având în vedere data producerii accidentului), limitele de despăgubire stabilite de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor sunt: pentru pagubele materiale produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, pentru accidente produse în anul 2011, limita de despăgubire se stabilește la un nivel de 750.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României. Pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente produse în anul 2011, la un nivel de 3.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.
De asemenea, potrivit art. 26 din acela;i act normativ, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă. Fără a se depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA, în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acordă despăgubiri, în formă bănească, pentru: vătămări corporale sau deces, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial; pagube materiale; pagube consecință a
lipsei de folosință a vehiculului avariat; cheltuieli de judecată efectuate de către persoana prejudiciată.
Potrivit art. 3 alin. 4 din Ordinul CSA nr.1/2008, F. intervine ca garant pentru respectarea obligației de despăgubire, fără însă a se putea opune persoanelor păgubite beneficiul de discuțiune în raport cu persoanele vinovate de producerea accidentului.
În baza normei de trimitere la art. 6 din Ordinul anterior evocat, cuantumul prejudiciului suferit de persoanele păgubite prin prin accidente de vehicule produse pe teritoriul României se stabilește în strictă conformitate cu prevederile normelor privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare în România la data producerii accidentului.
De asemenea, potrivit art. 11, în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de vehicule supuse înmatriculării, precum și de tramvaie, în care autorul a rămas neidentificat sau vehiculul, respectiv tramvaiul, nu este asigurat de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, se exercită împotriva F. ui. Modul de constituire a F.
ui este stabilit prin prevederile art. 251din Legea nr.32/2000.
Așadar față de persoana păgubită, răspunderea F. ui, ca garant legal, se angajează întocmai ca răspunderea asiguratorului, cu excepția situației în care legea ar stabili derogări exprese de la această regulă.
În privința reclamantului P. A. A. se rețin următoarele:
Din perspectiva despăgubirilor materiale solicitate, înscrisurile depuse la filele 36-52 dovedesc efectuarea de către reclamant a unor cheltuieli totale de 6258,66 lei, ocazionate de transportul defunctei, înmormântarea acesteia, locul de veci, combustibil, medicamente necesare atât reclamantului, cât și minorei
P. C. C. . De altfel,
această sumă a fost acceptată la plată de F. de P. a V. S. conform adresei nr. 7046 din_ (fila 132 dosar).
De asemenea la filele 78-79 dosar este depus un calcul al cheltuielilor efectuate cu masa de înmormântare, de 3461,80 lei, înscrisul coroborându-se cu depoziția martorului Zimbru Samuel care a arătat că masa și băuturile au costat 3500 lei, aspect pe care l-a aflat nemijlocit deoarece se făceau calcule pe care le-a văzut.
De asemenea, cu factura și chitanța depuse la fila 205 dosar reclamantul a făcut dovada plății sumei de 1.400 lei, contravaloare cruce marmură.
În ce privește avarierea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, se reține că după cum relevă cartea de identitate depusă la filele 72-73, mașina era
proprietatea reclamantului P. A. A., fiind înmatriculată în data de _
.
Prin raportul de expertiză efectuat, dl. expert Drule Petre a arătat că în cauză există o daună totală, iar despăgubirile ce se cuvin a fi acordate reclamanților se stabilesc prin reducerea valorii reale a autoturismului la data accidentului, cu valoarea rămasă, a epavei, conform art. 50 din Ordinul CSA nr.5/2010, stabilind că valoarea maximă a despăgubirilor este de 11.860,80 lei-daună stabilită pentru o valoare mare a epavei, fapt ce se putea realiza printr-o bună valorificare a subansamblelor care lipseau la data expertizei respectiv 2881,63 Euro, ca limită maximă ce corespunde unei valori recuperabile a epavei mai mică decât 20% din valoarea ei la data accidentului.
Raportat la împrejurarea că după cum a arătat și expertul tehnic Drule Petre, la data expertizării rulota se afla în stare avansată de dezmembrare și cu multe subansamble lipsă/înstrăinate, instanța apreciază că trebuie să ia în considerare valoarea de 12355 lei (2881,63 euro), fără a acorda și contravaloarea mobilierului pretins distrus în accident, în privința căruia nu s-au administrat probe de către reclamanți, sub aspectul deteriorării efective. Această valoare a fost de altfel arătată de pârât prin concluziile formulate cu privire la raportul de expertiză, susținând aplicabilitatea unui coeficient de uzură de 0,75 și nu de 0,76 cum s-a adoptat de către expert.
Pe cale de consecință, cuantumul total al daunelor materiale la
plata căruia va fi obligat pârâtul către reclamantul
P. A. A. este de 23474,76 lei.
În ce privește daunele morale solicitate, se reține că acestea sunt menite a
compensa pecuniar suferința psihică, durerile pricinuite (în speță) de pierderea unei ființe apropiate și dragi. Această suferință morală nu este susceptibilă de dovedire directă și tocmai de aceea evaluarea cuantumului compensațiilor acordate cu acest titlu implică un standard de apreciere, fiind subiectivă. Cu
toate acestea, elementele de fapt ale cauzei permit determinarea unor criterii care justifică un raționament de evaluare.
De la bun început trebuie observată respectarea cerinței ca acordarea acestor daune să nu se transforme într-o sursă nejustificată de îmbogățire pentru titularul lor și nici într-o amendă excesivă pentru cel ținut la plată. Rolul compensațiilor morale se circumscrie necesității de reparare a unui prejudiciu nepatrimonial, iar gravitatea și amploarea acestei daune este susceptibilă de o evaluare lato sensu.
Daunele morale solicitate de acest reclamant au o argumentare duală: pe de o parte, sunt menite a compensa suferința cauzată de decesul soției, iar pe de altă parte, reprezintă pretium doloris, compensarea durerilor suferite de reclamant urmare a accidentului, a efortului depus pentru recuperare și a deficiențelor consecutive traumatismului (o incapacitate adapatativă).
Cei doi soți au avut o căsnicie îndelungată, o familie frumoasă, după cum au arătat martorii audiați, în mod cert fiind stabilită și consolidată între aceștia o puternică legătură afectivă. Durerea pricinuită de pierderea soției, în circumstanțele accidentului rutier și deopotrivă durerea cauzată de suferința fizică, inconvenientele recuperării funcționalității la o vârstă la care organismul nu mai reacționează ușor pozitiv, sunt în aprecierea instanței cuantificabile pecuniar, pârâtul urmând a fi obligat să achite reclamantului suma de 130.000 lei cu titlu de daune morale (120.000 lei pentru pierderea soției, 10.000 lei urmare a accidentării proprii).
În privința reclamanților P. F. R. și P. M. A., instanța apreciază că se impune aplicarea unui criteriu de diferențiere și de particularizare a suferinței morale încercate urmare a pierderii mamei, mai exact a amplorii acestei suferințe, dată fiind comuniunea de locuință anterioară survenirii decesului acesteia. În perioada imediat precedentă accidentului, reclamanții au locuit împreună cu mama, tatăl și sora lor P. C. C., astfel cum rezultă din declarația martorului Zimbru Samuel (fila 208 dosar).
În acest context, golul creat prin dispariția mamei este și va fi mai dificil de complinit, fiindcă mama reprezenta pentru cei doi reclamanți o prezență cotidiană, un reper zilnic al vieții lor socio-afective, împărțind aceeași locuință și ducând un trai comun. Pe cale de consecință, cuantificând pecuniar suferința morală invocată de cei doi reclamanți, instanța apreciază că suma de 90.000 lei este rezonabilă și echitabilă, urmând a fi acordată celor doi reclamanți cu titlu de daune morale și pusă în sarcina pârâtului F. de P. a V. S. .
Aplicând același criteriu de diferențiere, dar în sens invers, instanța va obliga pe pârât să achite fiecăruia dintre reclamanții P. C. A., Ț. S.
V. și P. E. E. suma de câte 60.000 lei în compensarea suferinței morale încercate prin pierderea mamei acestora, P. E. . Cei trei reclamanți s-au desprins din nucleul parental de mai mulți ani, și-au întemeiat familii, locuiesc în Ferneziu respectiv Baia Mare, au la rândul lor copii, așadar aveau la data decesului mamei o viață familială separată, deși legătura cu părinții a
fost păstrată prin vizitarea lor săptămânală, după cum a relatat martorul Zimbru Samuel.
Pe cale de consecință, este rezonabil a se aprecia că pierderea mamei nu a necesitat în cazul acestor reclamanți un efort de surmontare a suferinței psihice similar celui depus de persoanele care locuiau împreună cu P. E. și care au resimțit mai acut dispariția acesteia.
În privința reclamantei T. C. A., se reține că potrivit probațiunii testimoniale administrate, aceasta este căsătorită de vreo 8 ani și locuiește în Germania, în fiecare an venind în concediu câte o lună sau două. Legătura mamă-fiică în cazul acestei reclamante a fost păstrată la intervale mari de timp, apreciindu-se că șocul dispariției mamei, lipsa fizică a acesteia din viața fiicei nu a fost atât de dificil de acceptat precum în cazul celorlalți reclamanți. Pe cale de consecință, pârâtul va fi obligat să achite acestei reclamante, suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
În privința reclamantei P. C. C., instanța constată că urmare a decesului mamei sale, aceasta a suferit un prejudiciu material concret la nivelul sumei de 1507,5 lei. Astfel, la data producerii accidentului soldat cu decesul mamei sale,_, reclamanta era minoră, fiind născută în data de_ . Până la împlinirea vârstei majoratului au mai trecut 9 luni în care reclamanta a fost lipsită de sprijinul material de care beneficiase anterior din partea mamei sale. Este adevărat că P. E. nu lucra, dar se poate prezuma că aceasta deținea mijloace lunare de subzistență cel puțin echivalente cu venitul minim pe economia națională, salariul de bază minim brut, de 670 lei conform H.G. nr. 1193/2010, altfel neputându-se justifica nivelul de trai al soților P. . Făcând aplicarea prevederilor art. 529 alin.2 Cod civil, întrucât reclamanta era unicul descendent minor aflat (și) în întreținerea defunctei, T. îl va obliga pe pârât să achite acestei reclamante suma de 1507,5 lei (167,5 lei x9 luni), despăgubire materială reprezentând contribuția lunară a mamei la acoperirea cheltuielilor de creștere și educare a fiicei minore.
Deși Legea nr. 136/1995 și normele adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu fac referire in terminis la noțiunea de prestație periodică, obligarea pârâtului de a achita sume cu acest titlu își găsește fundamentul în prevederile art. 49 din lege, ce nu disting în funcție de tipul de prejudiciu, coroborate cu dispozițiile art. 1 indice 1 pct. 3 și 4 din același act normativ, care definesc "persoana păgubită"; și "prejudiciul";.
Suferința morală încercată de această reclamantă urmare a accidentului de circulație din data de_ are o dublă coordonată: pe de o parte aceasta și-a pierdut mama, la o vârstă la care avea mare nevoie de îndrumarea și sprijinul acesteia și într-un context nemijlocit, trăind împreună ultimele momente; pe de altă parte reclamanta însăși a fost grav lezată și traumatizată fizic în același eveniment rutier, a trecut prin mai multe intervenții chirurgicale, a trebuit să depună un efort fizic și de voință considerabil pentru a depăși inclusiv propria suferință fizică și a accepta urmările nefericite ale accidentului
în care a fost implicată, asupra stării de sănătate, la o vârstă la care mulți tineri de vârsta sa fac planuri pentru care nu trebuie să țină seama de astfel de circumstanțe.
Anterior accidentului, C. C. era pasionată de lectură, participa la olimpiade școlare, fiind elevă la Colegiul Național "M. Eminescu"; din Baia Mare, participa la acțiuni de voluntariat. După o întrerupere îndelungată, în prezent aceasta a revenit la școală, dar încă mai depune efort pentru depășirea deficiențelor, învederându-se că va fi supusă și unor operații estetice.
Pentru o adolescentă, depășirea acestor probleme de ordin fizic se poate dovedi foarte anevoioasă, necesitând o voință puternică și un efort suplimentar. Suferința din spatele acestor realizări pe care le are reclamanta (o recuperare bună, conform probațiunii testimoniale) există însă și trebuie compensată. Ținând seama de dubla coordonată a daunelor morale, T. le apreciază pe cele care se cuvin reclamantei, la suma de 240.000 lei (90.000 lei pentru pierderea mamei; 150.000 lei pentru propria pierdere a reclamantei).
Potrivit prevederilor art. 37 din Norma CSA nr.5/2010 instanța va obliga pe pârât să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată fiecăruia dintre aceștia, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor stabilite.
Întrucât pârâtul se află în culpă procesuală (parțial, având în vedere că acțiunea a fost admisă doar în parte), în aplicarea dispozițiilor art. 274 și art. 276 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat să achite reclamantului P. A.
A. suma de 3894 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din care 2500 lei onorariu avocat (parte din onorariul de 3500 lei a cărui achitare a fost dovedită cu chitanța depusă la dosar-fila 290), 720 lei onorariu expertiza auto, 88 lei costul celor două expertize medico-legale, 150 lei onorariul mediatorului, restul fiind cheltuieli de transport ale avocatului, dovedite cu înscrisurile atașate la filele 290-291 dosar, din care nu s-a acordat contravaloarea bonului de combustibil din data de_ (154,71 lei) nefiind dovedit caracterul procesual, care să vizeze prezentul litigiu, al acestor cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții P. A. A., P. C. A., P. F. R., P. M. A., T. C. A., Ț. S. V., P. E.
E., P. C. C., toți cu domiciliul procesual ales la SCPA "Jercan, Gheorghe, Vlad & Asociații"; în G., strada A. Saligny nr. 141, bloc 3B apt. 58, județul G., în contradictoriu cu pârâtul F. de P. a V. S., cu sediul în B., strada V. L. nr. 40-40 bis, sector 2.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantului P. A. A. suma de 23474,76 lei cu titlu de daune materiale și suma de 130.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantului P. C. A. suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantului P. F. R. suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantului P. M. A. suma de 90.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantei
T. C. A. suma de 40.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantei Ț. S. V. suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantei
P. E. E. suma de 60.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantei
P. C. C. suma de 1507,5 lei cu titlu de daune materiale și suma de
240.000 lei cu titlu de daune morale.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,1% pe zi din suma datorată fiecăruia dintre aceștia, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a sumelor stabilite.
Obligă pe pârâtul F. de P. a V. S. să plătească reclamantului P. A. A. suma de 3894 lei, cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 3 iunie 2013.
Președinte G. ier
S. -T. A. -Ana B. D.
Red.S.T.A.A./_
T.red.B.D./_
11 ex.
| ← Decizia civilă nr. 1063/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 145/2013. Pretenții → |
|---|
