Decizia civilă nr. 75/2013. Ordonanta presedintiala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR.75 /R
Ședința publică din data de 13 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: Bud M.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta P. N.
- I. a, cu domiciliul procesual ales în B. M., str. N. Iorga, nr. 6, ap. 47, județul
, împotriva sentinței civile nr. 651, pronunțată de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta P.
- I. a, lipsă, avocat Petruse M., iar pentru intimatul P. I., lipsă, avocat Radu E. Ovidiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentanta recurentei P. N. - I. a, avocat Petruse M. face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, arată că nu are alte cereri de formulat sau acte de depus.
Reprezentantul intimatului P. I., avocat Radu E. Ovidiu depune împuternicire avocațială nr. 50/_ și note de ședință, solicită judecarea recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau acte de depus, în baza art. 150 Cod procedură civilă instanța constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei P. N. - I. a, avocat Petruse M. solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și încredințarea provizoriu către reclamantă a minorei până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii având ca obiect divorț. Apreciază că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală și că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă respectiv urgența care constă în asigurarea sănătății fizice, morale și psihice a minorei, iar în speță este necesar a fi evitat pericolul iminent în care se află dezvoltarea minorei datorită purtării imorale și neglijente a tatălui care fără știrea soției a plecat în străinătate și a lăsat minora în grija bunicilor materni. Cu privire la celelalte două condiții arată că, nu se tinde la încredințarea cu caracter definitiv a minorei, iar măsura luată este limitată în timp până la rezolvarea în fond a litigiului deja existent între părți. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului P. I., avocat Radu E. Ovidiu solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. Arată că, interesul minorei primează în această cauză, respectiv minora trebuie să urmeze cursurile școlare în
țară ori deplasarea minorei în Franța ar presupune întreruperea anului școlar și chiar pierderea acestuia. Minora a fost în grija bunicilor materni, cu care părțile au păstrat legătura permanent și au contribuit la întreținerea ei și unde poate să rămână în continuare. Fără cheltuieli de judecată.
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 651 pronunțată la data de_ de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamanta P. N. - I. a, în contradictoriu cu pârâtul P. I. .
În considerentele sentinței recurate s-a reținut că, părțile s-au căsătorit în fața ofițerului de stare civilă al comunei Suciu de Sus la data de 24 aprilie 1999 iar din căsătoria acestora a rezultat minora P. Adelina - Florina, născută la data de 07 februarie 2000.
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Lăpuș sub nr. _
, reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul P. I., a solicitat desfacerea căsătoriei dintre cele două părți iar pe cale accesorie încredințarea minorei P. Adelina - Florina, către mamă.
Pe calea acțiunii deduse judecății, reclamanta a solicitat încredințarea provizorie a minorei până la soluționarea cererii de divorț invocând în esență existența unui pericol iminent în care se află dezvoltarea fizică și morală a acesteia datorită purtării imorale și neglijente a tatălui. Încredințarea minorului este reglementată în prezent prin două instituții separate prevăzute de dispozițiile art. 396 și urm. din Noul cod civil referitoare la exercitarea autorității părintești și locuința minorului, motiv pentru care solicitarea reclamantei va fi analizată de către instanță în raport de noile reglementări.
Instanța de fond a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă, "instanța va putea să ordone masuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Așadar, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții, și anume urgența și caracterul vremelnic. Acestor două condiții li se adaugă o a treia, care decurge din caracterul vremelnic: neprejudecarea fondului cauzei.
Din probatoriul administrat în cauză, a rezultat că reclamanta a plecat să muncească în străinătate în urmă cu 3-4 ani, minora rămânând în grija și supravegherea permanentă a bunicii materne. Martora Rus Ana (declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată la filele 23-24 dosar) a arătat că minora a fost bine îngrijită în toată această perioadă, singura nemulțumire a fetei fiind strictețea regimului de viață și controlul permanent care se exercită asupra sa de către bunici. Aceeași martoră arată că nu a sesizat în prezent vreun element de natură să îi afecteze minorei dezvoltarea fizică și morală. Pârâtul a lipsit în ultimii ani din viața copilului său întocmai cum, de altfel, s-a întâmplat fizic și cu reclamanta.
Instanța a reținut că, în principiu, copiii ar trebui să fie crescuți de ambii părinți și nu de rude, însă situația obiectivă din cauză nu mai permite acest lucru.
Minora are o vârstă la care, într-adevăr, are nevoie de propria mamă, însă mutarea sa la acest moment ar fi de natură să îi provoace o instabilitate psiho - emoțională. Reclamanta a intenționat să își ducă copilul în străinătate, fără acordul tatălui, încercând astfel să eludeze dispozițiile legale referitoare la exercitarea autorității părintești menționate anterior. Nu s-a făcut în nici un fel dovada că s-ar fi solicitat consimțământul tatălui în vederea stabilirii minorei în străinătate, aceasta fiind de fapt intenția reală a reclamantei, și nici nu s-a solicitat o suplinire a consimțământului acestuia în cazul unui refuz nejustificat. Mai mult, plecarea minorei din țară și stabilirea locuinței acesteia la reședința mamei, în Franța, nu poate avea nicidecum un caracter vremelnic în condițiile în care minora ar întrerupe anul școlar și ar fi nevoită să înceapă alte cursuri într-o țară străină.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului, instanța a apreciat că, o simplă "pipăire"; a acestuia este ineficientă în legătură cu situația minorei având în vedere faptul că la data de_, este fixat termen în cadrul procesului de divorț. S-a avut în vedere și faptul că din probatoriul cauzei, rezultă că, de la momentul plecării părților în străinătate, minora a beneficiat de o bună îngrijire din partea bunicii materne și are condiții adecvate unei bune creșteri și educări. Această concluzie a fost întărită chiar de faptul că reclamanta a acceptat ca minora să rămână în grija bunicii materne, lucru pe care nu l-ar fi făcut, în calitate de mamă, în situația contrară.
În ceea ce privește condițiile materiale și cerințele morale pentru creșterea și educarea minorei, acestea nu au putut fi avute în vedere fără a prejudeca fondul cauzei, ele urmând a fi apreciate în dosarul de divorț care se află înregistrat pe rolul acestei instanțe, dosar în care se va dispune și cu privire la exercitarea autorității părintești și locuința minorei.
Instanța a reținut că starea de fapt expusă anterior nu justifică incidența dispozițiilor art. 581 Cod procedură civilă. În principiu, locuința copilului se stabilește pe calea dreptului comun, însă, ori de câte ori interesele acestuia se află în primejdie gravă, pentru că părintele în custodia de facto căruia se află refuză sau își neglijează îndatoririle ce-i incumbă, are o purtare abuzivă, manifestă o conduită negativă, reprobabilă, se poate recurge la ordonanța președințială reglementată de dispoziția legală invocată, cea mai rapidă cale procesuală de tranșare provizorie a unui litigiu care nu mai suferă amânare. În speță, reclamanta nu a invocat motive de genul celor de mai sus care să justifice intervenția instanței pentru a pune capăt unei situații care în mod vădit afectează siguranța minorilor. Așa cum a susținut chiar reclamanta, pârâtul a avut același comportament pe care l-a avut pe toată durata căsătoriei, de neimplicare în creșterea și educarea propriului copil.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 581 Cod procedură civilă și anume urgența, motiv pentru care în temeiul textului de lege menționat, s-a respins cererea dedusă judecății. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs P. N. - I. a solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială și încredințarea provizoriu către reclamantă a minorei P.
Adelina Florina, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii formulate de reclamantă pe cale a unei acțiuni civile distincte având ca obiect divorț.
În motivarea recursului se arată că, hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică raportat la următoarele aspecte:
În cauză au fost întrunite cerințele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă privind admisibilitatea unei cereri având ca obiect încredințarea minorei până la soluționarea acțiunii de divorț. În speță, există urgență respectiv evitarea unui pericol iminent în care se află dezvoltarea fizică și morală a minorei datorită purtării imorale și neglijente a unui părinte, a pârâtului care fără știrea soției sale sau a altor rude a lăsat minora în grija bunicilor materni și a plecat în străinătate fără a preciza unde anume, în ce scop și a asigura cele necesare traiului zilnic al fiicei sale lăsate în voia sorții și grija unor persoane în vârstă fără venituri corespunzătoare.
Prin cererea dedusă judecății nu s-a prejudecat fondul litigiului, pentru că nu s-a tins la încredințarea cu caracter definitiv al minorei, iar în ceea ce privește caracterul vremelnic al ordonanței președințiale aceasta reprezintă o trăsătură specifică cererii, în sensul că măsura luată de instanță este limitată în timp până la rezolvarea în fond al unui litigiu deja existent pe rolul instanței.
Reclamanta are reședința stabilită în Franța unde lucrează și realizează venituri din muncă pentru a întreține întreaga familie.
Între cei doi soți au intervenit în ultima vreme disensiuni grave care în prezent fac imposibilă conviețuirea acestora, reluarea oricăror relații de familie, afectivitate, fiind separate în fapt, împrejurare care s-a datorat, în principal neînțelegerilor frecvente dintre părți de cele mai multe ori soldate cu scandaluri grave, agresiuni verbale, dar și fizice, reclamanta fiind nevoită să solicite intervenția rudelor ori a organelor de poliție, în acest sens existând pe rolul instanței dosarul nr._ având ca obiect divorț.
Mai mult, pârâtul fără un motiv anume, ușor influențabil de diferite anturaje, provoca scandal, genera conflicte față de soție și este nemulțumit constant de familie, de faptul că reclamanta este angajată, că lucrează realizând efectiv și realizează independent venituri din muncă în străinătate, că se implică afectându-și timpul realizării și completării acestora pentru un trai cât de decent în țară al membrilor familiei sale.
Tatăl minorei prin comportarea sa, nejustificată și indiferentă, nu se implică în creșterea și educarea copilului, intervine în mod abuziv în ritmul firesc al vieții acesteia, în acțiunile mamei, ajungând a-i îngrădi chiar drepturile părintești prevăzute de lege, dar și minorei pe care o persecută și refuzând a-i acorda recurentei tot sprijinul pentru ca aceasta să o aibă alături pe fiica sa în Franța unde lucrează și unde este plecat și pârâtul, și unde reclamanta îi poate oferi acesteia condiții de viață materiale corespunzătoare și suport afectiv corespunzător.
În prezent reclamanta este în țară, s-a preocupat de minoră, pârâtul este plecat de la începutul lunii septembrie în Franța fără a se știi efectiv unde anume, dacă lucrează, în ce scop și nu trimite nimic minorei de care s-a ocupat mama în prezent întoarsă din Franța.
În drept, recurenta a motivat, în cuprinsul motivelor de fapt cererea de recurs.
Intimatul P. I. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile atacate.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța reține următoarele:
Obiectul cererii formulate de reclamanta P. N. M. îl constituie solicitarea acesteia ca în cadrul procedurii ordonanței președințiale să se dispună
încredințarea provizorie a minorei P. Adelina Florina până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii de încredințare formulată de reclamantă în cadrul cererii de divorț.
După cum în mod corecta reținut și prima instanță pentru admisibilitatea unei astfel de cereri trebuie îndeplinite 3 condiții prevăzute de art. 581 C.proc.civ., sau rezultate din interpretarea prevederilor art. 581 C.proc.civ. Acestea se referă la urgența în luarea măsurii solicitate, neprejudecarea fondului cererii și caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi luată în cadrul acestei proceduri speciale.
Se constată, analizând susținerile părților precum și probele administrate de instanța de fond că, P. Adelina Florina se află, la momentul promovării cererii de ordonanță președințială în grija bunicii materne, deoarece ambii părinți, soții P. sunt plecați la muncă în Franța. De asemenea se constată că această stare de fapt- îngrijirea minorei de către bunica maternă, este una de durată. Astfel din declarația martorei Rus Ana (f.23 din dosarul de fond), și din cuprinsul înscrisurilor depuse la filele 9-15 din dosarul de fond rezultă că cel puțin din 1 iulie 2009-aproximativ 3 ani și jumătate, și reclamanta P. N. M. se află la muncă în străinătate, iar minora se află în grija mamei reclamantei.
Nemulțumirea reclamantei nu se referă la modul de îngrijire a minorei de către bunica maternă, ci vizează aspecte legate de tatăl minorei. Din acest punct de vedere, în condițiile în care, potrivit susținerilor părților și pârâtul P. I. se află la muncă în Franța, se consideră că reclamanta nu a justificat în nici un fel urgența în luarea acestei măsuri, în condițiile în care minora nu se află la tată, ci la bunica maternă- mama reclamantei, care potrivit declarației martorei Rus Ana se îngrijește corespunzător de minoră.
Instanța își va însuși și susținerea primei instanțe potrivit căreia stabilirea locuinței minorei în Franța nu ar fi o măsură vremelnică, ci ar deveni o măsură definitivă, măsură care ar destabiliza psiho-emoțional copilul și ar duce la întreruperea anului școlar.
În ceea ce privește motivarea caracterului vremelnic al soluției, se constată că această condiție poate fi considerată ca fiind îndeplinită, deoarece solicitarea formulată, cel puțin formal, viza stabilirea măsurii până la soluționarea capătului de cerere formulat în dosarul având ca și obiect divorț.
Susținerea recurentei-reclamante, potrivit căreia între soți au intervenit disensiuni grave, între acestea existând și un dosar de divorț aflat pe rolul instanțelor judecătorești, vizează aspecte legate de desfacerea căsătoriei, iar nu de stabilirea unor măsuri în legătură cu minora P. Adelina Florina. Ambii părinți locuiesc în Franța, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar (în privința reclamantei- recurente), precum și a susținerilor reclamantei, confirmate de reprezentantul pârâtului (în ceea ce-l privește pe pârât, acesta fiind plecat în Franța din luna septembrie 2012), astfel că neînțelegerile dintre aceștia nu pot justifica admiterea acțiunii, în condițiile în care minora locuiește efectiv cu bunica maternă.
În memoriul de recurs și în cuprinsul concluziilor formulate în cadrul dezbaterilor potrivit cărora se dorește evitarea unui pericol iminent în care se află dezvoltarea fizică și morală a minorei datorită purtării imorale și neglijente a unui părinte, a pârâtului care fără știrea soției sale sau a altor rude a lăsat minora în grija bunicilor materni și a plecat în străinătate fără a preciza unde anume, în ce scop și a
asigura cele necesare traiului zilnic al fiicei sale lăsate în voia sorții și grija unor persoane în vârstă fără venituri corespunzătoare nu va fi avut în vedere. Se reține că situația invocată de reclamanta-recurentă nu este una intervenită nici măcar în cursul anului 2012, ci această stare de fapt durează din cursul anului 2009. Minora audiată în camera de consiliu a arătat că părinții săi sunt plecați la muncă în străinătate de 6- 7 ani. Martora Rus Ana a arătat în declarația de la fila 23 că în perioada în care reclamanta se afla la muncă în străinătate și pârâtul era plecat, iar situația în care se află minora nu s-a schimbat din momentul în care aceasta se află la bunicii materni- de aproximativ 3-4 ani. Din acest punct de vedere instanța nu poate reține existența unei stări de urgență pentru a lua măsura solicitată de reclamantă în cadrul procedurii ordonanței președințiale.
La acest moment, până la soluționarea cererii de divorț dintre părți, se consideră, având în vedere și principiul interesului superior al copilului că cererea formulată de reclamantă este neîntemeiată, astfel că recursul declarat nu va fi admis. Minora P. Adelina Florina se află la bunica maternă, astfel că aceasta îi asigură cele necesare traiului și se ocupă de creșterea minorei, cu acordul soților (în cuprinsul cererilor reclamanta-recurentă nu a criticat în nici un fel modul în care bunica maternă se ocupă de minoră), astfel că luarea unor măsuri de urgență nu se justifică.
Având în vedere faptul că intimatul P. I. nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța va lua act de acest fapt.
Reținând cele de mai sus, în baza art. 312 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., respectiv 3041C.proc.civ., instanța urmează să respingă recursul declarat de recurenta P. N., acesta fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta P. N. M. cu domiciliul procesual ales în B. M. str. N. nr. 6 ap. 47 jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 651 pronunțată la data de_ de J. ecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._ având ca obiect ordonanță președințială.
Ia act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 februarie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | ||||
P. M. B. | , C. | V. | , | P. G. , | Bud M. |
Red./dact./P.M.B../_ Ex. 2
J. ecător fond: B. C.
| ← Decizia civilă nr. 186/2013. Ordonanta presedintiala | Decizia civilă nr. 65/2013. Ordonanta presedintiala → |
|---|
