Decizia civilă nr. 820/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 820/R/2013
Ședința publică de la_ Completul este compus din: Președinte O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurenții reclamanți
C. LOCAL AL M. C. -N. și M. C. - N. și de recurenta pârâtă S. ANA, împotriva Sentinței civile nr. 2343/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimații T. A.
M., T. D. și T. V. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentanta recurentei pârâte, av. Stanca I. A., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită respingerea recursului formulat de reclamanți și admiterea recursului formulat de pârâtă, cu cheltuieli de judecată.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr. 2343/_
pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitele corespunzatoare perioadei_ -_, limita in care a fost respinsa cererea de chemare in judecata.
A fost admisă in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții M. C. -N. si C. Local al M. C. -N., in contradictoriu cu paratii S. Ana, T. A. M., T. D. si T. V. D. și, in consecința a fost obligată parata S. Ana la plata către reclamanți a sumei de 1674,40 lei reprezentand chirie datorata pentru perioada decembrie 2009 - martie 2012, a majorărilor de întârziere de 0,5% pe zi, calculate începând cu data de_ si pana la data plații.
Totodată, s-a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr. 34306/_ incheiat de parți.
S-a dispus evacuarea paraților din imobilul situat in C. -N., str. I.
B. D. nr. 62A, jud. C. .
A fost obligată parata S. Ana la predarea către reclamanți a locuinței situata in C. -N., str. I. B. D. nr. 62A, jud. C., in starea in care a primit-o, precum si la plata chiriei lunare in cuantum de 59,80 lei, pana la data predării.
Au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere având ca obiect majorările de întârziere pentru perioada_ -_ si cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Intre reclamantul C. local al municipiului C. -N., in calitate de locator si parata S. Ana, in calitate de locatar s-a incheiat Contractul de închiriere nr. 34306/_, având ca obiect locuința situata in C. -N., str. Ion B. D. nr. 62, jud. C., pe termen de un an, cu începere de la data de_ pana la data de_, pentru chiria in suma de 1. lei lunar, ce urma a fi plătita pana la data de 30 a fiecărei luni pentru luna in curs, sub sancțiunea aplicării de penalizări de întârziere la plata, in limita debitului, fara ca partile sa stabilească modul de determinare al acestora.
Locuința a fost predata chiriașei si membrilor săi de familie potrivit proceselor verbale de la filele 13, 14 dos.
Ulterior, prin acte adiționale succesive, din data de_ ,_ si_, partile au convenit prelungirea termenului de valabilitate al contractului pana la data de_, au majorat chiria lunara la 59,80 lei si au convenit ca pentru neexecutarea obligațiilor, contractul se desființează de plin drept, fara punerea in întârziere a chiriașului si fara intervenția instanței de judecata.
Astfel, conform calculelor reclamanților, la data promovării prezentei actiuni, debitul înregistrat in evidentele reclamantului M. C. -N. cu titlu de chirie datorata de parata S. Ana este in suma de 5859,76 lei, compusa din chirie restanta pe perioada septembrie 2009 - martie 2012 in suma de 1853,80 lei si majorări de întârziere la plata calculate pentru perioada_ -_ in suma de 4005,96 lei.
Conform Hotararii nr. 284/_ a C. ui local al municipiului C.
-N., s-a aprobat cuantumul de 0,5% ca si procent utilizat in calculul majorărilor de întârziere pentru toate veniturile de natura nefiscala, începând cu data de_ .
In vederea recuperării creanței sale, locatorul a emis către parata S. Ana o notificare, nr. 314/_, comunicata cu confirmare de primire, prin care i-a pretins plata debitului in termen de 15 zile de la comunicare, insa cu probele administrate, parata nu si-a îndeplinit obligația de plata.
Legal citați si la interogator, paratii nu au contestat ca beneficiază de folosința spațiului locativ închiriat si data fiind lipsa lor nejustificata la administarea probatoriului, in temeiul dispozițiilor art. 225 C. proc. civ., instanța a apreciat ca pretențiile reclamanților sunt pe deplin dovedite in sensul ca chiriașa nu si-a îndeplinit principala obligație contractuala asumata, aceea de plata a chiriei pe perioada cuprinsa intre_ -_ .
Astfel, constatând ca paratii ocupa locuința mai sus identificata fara a- si îndeplini obligația de plata a chiriei, pretențiile reclamanților sunt in principiu întemeiate.
Cu toate acestea, potrivit art.1 si 3 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție daca nu a fost exercitat in termenul stabilit de lega, in speța de fata de 3 ani.
Astfel, cum cu dovezile administrate, reclamanții nu au dovedit incidenta vreunui motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, urmează ca in ce privește debitele corespunzatoare perioadei _
-_, scadente cel mai târziu la data de_, dreptul la acțiune la reclamanților s-a prescris întrucât prezenta cerere de chemare in judecata a fost promovata după împlinirea termenului de 3 ani, la data de_ .
Prin urmare, instanța a constatat ca excepția prescripției dreptului la acțiune este întemeiata si s-a impus a fi admisa, cu consecința ca in aceasta limita, cererea de chemare in judecata sa fie respinsa.
Apoi, constatând ca paratii beneficiază de folosința spațiului închiriat insa refuza nejustificat sa isi indeplinesca obligația de plata a chiriei datorata începând cu data de_ si pana in prezent, instanța a obligat-o pe parata S. Ana la plata către reclamanți a sumei de 1674,40 lei cu titlu de chirie restanta si penalitățile de întârziere aferente de 0,5% pe zi, calculate începând cu data de_ si pana la data plații.
Astfel, pretențiile reprezentand majorări de întârziere la plata calculate in baza art.115 alin. 5 din Legea nr. 210/ 2005 au fost considerate de instanța ca neîntemeiate întrucât, pe de o parte nu exista o clauza contractuala in acest sens, iar pe de alta parte nu se poate retine ca chiria pretinsa paratei este o creanța fiscala si, ca atare, purtătoare de majorări de întârziere din cele prevăzute de art.115 alin. 5 din Legea nr.210/2005, așa cum insasi reclamantii recunosc prin aceea ca au inteles sa pretindă paratei majorări de întârziere la plata stabilite pentru venituri de natura nefiscala, conform HCL nr. 284/2010.
Tot pentru neplata la scadenta a chiriei pentru locuința in discuție, având in vedere pactul comisoriu expres de grad IV din contractul parților, in temeiul art.111 C. proc. civ., instanța a constatat rezilierea de drept a contractului de închiriere nr.34306/_ incheiat de parți si fata de dispozitiile art.480, 483 C. civ., sub imperiul carora s-a nascut raportul juridic dintre parți, potrivit carora dreptul de proprietate confera titularului sau plenitudinea atributelor sale, posesia, folosinta si dispozitia, cat si dreptul de a culege fructele acestuia, context in care paratii sunt ținuți la respectarea drepturilor proprietarului, instanța a dispus evacuarea paraților din imobilul situat in C. -N., str. I. B. D. nr. 62A, jud. C. si a obligat-o pe parata S. Ana la predarea către reclamanți a locuinței situata in C. -N., str. I. B. D. nr. 62A, jud. C., in starea in care a primit-o, precum si la plata chiriei lunare in cuantum de 59,80 lei, pana la data predării efective.
Relativ la cheltuielile de judecata pretinse de reclamanți, constatând ca acestea nu au fost dovedite in conditiile art. 1169 C. civ., instanța nu le-a acordat.
Împotriva Sentinței civile nr. 2343/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, au declarat recurs reclamanții C. local al
municipiului C. -N. și M. C. -N.
(f. 14-15), prin care au solicitat, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct.9 și art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul obligării intimatei pârâte la plata debitelor aferente perioadei_ -_, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea recursului.
În motivare,
recurenții au învederat faptul că în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru debitele corespunzătoare perioadei_ -_, instanța de judecată în mod greșit a admis această excepție și, în consecință a respins pretențiile solicitate pentru perioada menționată.
Conform prevederilor art. 16 din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin următoarele acte de executare: înștiințarea de plată nr. 119737/_, înștiințarea de plată nr. 183587/_, notificarea nr. 314/_ .
Drept urmare, efectele produse de întreruperea prescripției extinctive sunt: ștergerea prescripției extinctive scurse anterior momentului apariției cauzei de întrerupere și începerea, după încetarea cauzei de întrerupere, a cursului unei noi prescripții extinctive.
În ceea ce privește petitul prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata majorărilor de întârziere în procent de 0,1% /zi de întârziere, procent aplicat pe perioada_ -_ asupra chiriei restante, instanța de fond l-a respins în mod greșit, întrucât creanța reprezentând chiria restantă are natura unui venit la bugetul local, fiind creanță bugetară.
Creanța asupra căreia s-a aplicat măsura executării silite, reprezentând chiria restantă și majorările de întârziere, poate fi încadrată ca un venit din proprietate sau ca o taxă pentru utilizarea bunurilor.
În prezent nu există nici o altă prevedere legală care să dispună altfel, respectiv să prevadă expres aplicarea altor majorări de întârziere pentru această categorie de venituri bugetare, astfel că și sumele din speță li se aplică majorările de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală.
În concluzie, în lipsa unei prevederi legale exprese și creanței din speță i se aplică regimul de drept comun al unei creanțe bugetare.
Pe de altă parte, aceste majorări se percep pentru toate veniturile proprii ale M. C. -N. .
Toate contractele de închiriere sunt tratate în același mod, prin calcularea de majorări în cazul nerespectării termenelor de plată a chiriei stabilite prin contract.
Împotriva Sentinței civile nr. 2343/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs și pârâta S. Ana (f.3-5), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii în parte a acțiunii civile formulată de reclamantă, în baza art.304 pct.9 și art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În motivare,
recurenta a învederat faptul că prezentul proces s-a judecat la primul termen de judecată, deși a depus cerere de amânare pentru angajarea unui avocat, cerere legală întemeiată pe dispozițiile art.156 Cod procedură civilă, astfel că în mod nelegal i-a fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea acestei cereri, instanța neacordând nici măcar
amânarea pronunțării pentru a putea depune concluzii scrise, așa cum ar fi trebuit în baza art.156 alin.2 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, arată că hotărârea este nelegală sub aspectul obligării sale la plata chiriei restante și a dobânzii aferente, deoarece apreciază că nici reclamanții nu și-au îndeplinit nici anterior și nici pe parcursul derulării contractului obligația de a preda chiriașului locuința în stare normală de folosință, asumată prin pct. III din contract.
La data predării-primirii locuinței, după cum rezultă din procesul- verbal încheiat cu reclamanții, locuința necesita zugrăveli și reparații tencuială, nefiind racordată la instalația de încălzire, instalația sanitară.
Din această cauză niciodată nu a putut folosi locuința, deși s-a adresat în repetate rânduri reclamanților, prin memorii și cereri pentru ca aceștia să-și îndeplinească obligațiile de a-i pune la dispoziție un spațiu în stare de folosință, ceea ce nu s-a întâmplat nici până în prezent.
În acest sens, apreciază că aceasta este o neexecutare esențială a contractului, aflându-se în situația de a invoca excepția neexecutării contractului prevăzută de art. 1556 Noul Cod Civil.
Precizează recurenta că niciodată nu a folosit acest spațiu, pe care a plătit inițial chirie.
Pentru toate aceste considerente, deși este de acord cu rezilierea contractului, apreciază că nu datorează chiria și dobânda aferentă, în condițiile în care reclamanții nu și-au îndeplinit niciodată obligația de a-i pune la dispoziție o locuință în stare de folosință.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Analizând recursurile declarate, prin prisma dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul reclamanților
, tribunalul constată că acesta este întemeiat doar în parte, după cum urmează:
Susținerile recurenților reclamanți în ceea ce privește întreruperea prescripției, prin înștiințare de plată și notificare, nu pot fi reținute, întrucât astfel cum rezultă din actele depuse la filele 15, 16, 21, 22, din dosarul de fond, înștiințarea de plată și notificarea nu au fost comunicate pârâtei prin executor judecătoresc. Așadar, acestea nu constituie acte de executare, pentru a fi aplicabil art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 privind întreruperea cursului prescripției.
În consecință, tribunalul constată că soluția primei instanțe în privința excepției prescripției este corectă.
În schimb, tribunalul apreciază că, atâta timp cât pârâta a fost obligată la plata chiriei, se impunea admiterea în parte a capătului de cerere având ca obiect majorări de întârziere începând cu_ .
Astfel, deși în contractul de închiriere nr. 34306 încheiat între părți la data de_ nu s-a stabilit cuantumul penalizărilor, părțile au prevăzut în contract, la art. II alin. 5, că neplata la termen a chiriei atrage o penalizare pentru fiecare zi de întârziere, începând cu prima zi care urmează aceleia când suma a devenit exigibilă, fără ca majorarea să poată depăși suma restantă.
Așa cum s-a stabilit în jurisprudență, contractul de închiriere a unui spațiu locativ are caracter civil, astfel că nu se pot aplica majorările prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Dar, în lipsa stabilirii cuantumului penalizărilor de întârziere, în caz de neplată la scadență, se datorează dobânda legală, în conformitate cu prevederile art. 1088 din Codul civil de la din 1864, aplicabil la data încheierii contractului dintre părți.
În ceea ce privește recursul pârâtei
, acesta urmează a fi admis în parte, pentru următoarele considerente:
Susținerile pârâtei cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de amânare formulată la primul termen de judecată, nu pot fi reținute, având în vedere că pârâta a fost citată la data de_, pentru termenul de judecată din data de_, fiind astfel respectat termenul prevăzut de art. 89 C.pr.civ. A fost, de asemenea, respectat termenul de 15 zile necesar pentru pregătirea apărării, prevăzut de art. 114 indice 1 alin. 3 C.pr.civ., precum și art. 156 C.pr.civ., conform cu care "instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată";, iar "când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea, în vederea depunerii de concluzii scrise";. Ori, în cauză, se constată că cererea de amânare nu a fost temeinic motivată, iar pârâta nu a solicitat amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Pârâta a mai arătat că nu a putut folosi locuința, aceasta fiind improprie și că s-a adresat reclamanților în repetate rânduri pentru a-i pune la dispoziție un spațiu în stare de folosință.
Aceste susțineri au fost dovedite, la dosarul de fond fiind depus procesul-verbal de predare-primire al locuinței, din care rezultă că aceasta necesita zugrăveli, reparații tencuială, nu avea instalație de încălzire și nici instalație sanitară.
Cu toate acestea, pârâta a semnat actele adiționale la contractul de
închiriere și a plătit chiria pentru acest spațiu până în luna septembrie 2009, acceptând astfel continuarea închirierii unui spațiu, chiar impropriu fiind. În aceste condiții, pârâta nu este în măsură să invoce neîndeplinirea obligațiilor locatorului privind predarea locuinței în stare normală de folosință.
La data de_, pârâta s-a adresat Primăriei municipiului C. -N. cu cererea înregistrată sub nr. 195.000/45, depusă la fila 20 din dosarul de recurs, prin care a arătat că nu poate locui în această locuință, fiind foarte degradată și cu toate că a avut promisiuni de reparații, acestea nu au fost efectuate, astfel încât solicită repartizarea unei locuințe cu condiții corespunzătoare de locuit.
Prin această cerere, pârâta și-a manifestat intenția de reziliere a contractului, în conformitate cu clauza prevăzută la art. IV lit. a din contractul de închiriere nr. 34306/_, conform cu care: rezilierea contractului de închiriere înainte de termenul stabilit se face la cererea chiriașului, cu condiția notificării prealabile într-un termen minim de 60 de zile.
Așadar, de la data de_, contractul de închiriere este reziliat la cererea chiriașului, astfel încât capătul de cerere formulat de reclamanți privind constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere a rămas fără obiect, iar pârâta datorează chiria pentru perioada_ -_, în sumă totală de 657,80 lei (11 luni x 59,80 lei), precum și majorările de
întârziere aferente. Acestea au fost stabilite la 0,5% pe zi, prin H.C.L. nr. 284 din_ privind majorările de întârziere în cazul veniturilor nefiscale.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite în parte recursul formulat de reclamanții C. local al municipiului C. -N. și M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 2343/2013 a Judecătoriei C. -N., pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta S. Ana la plata dobânzii legale, aferentă sumei de 657,80 lei, calculată începând cu 1 septembrie 2009 și până la data plății efective, fără a depăși cuantumul debitului.
Va fi admis în parte recursul declarat de recurenta pârâtă S. Ana, împotriva aceleiași sentințe, pe care o va modifica în parte, în sensul că va obliga pârâta S. Ana la plata către reclamanți a sumei de 657,80 lei, reprezentând chiria datorată pentru perioada 1 decembrie 2009 - 31 octombrie 2010, a majorărilor de întârziere de 0,5% pe zi, aferente acestei sume, calculate începând cu data de_ și până la data plății.
Va fi respinsă cererea de constatare a rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 34306/_ .
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați intimații C. local al municipiului C. -N. și M. C. -N. la plata către recurenta
S. Ana a sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, dată fiind admiterea în parte a recursului pârâtei și înlăturarea doar în parte a motivelor de recurs formulate de reclamanți.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul formulat de reclamanții C. LOCAL AL M.
C. -N. și M. C. -N. împotriva Sentinței civile nr. 2343/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la data de_ în dosarul nr. _
, pe care o modifică în parte, în sensul că obligă pârâta S. Ana la plata dobânzii legale, aferentă sumei de 657,80 lei, calculată începând cu 1 septembrie 2009 și până la data plății efective, fără a depăși cuantumul debitului.
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă S. Ana împotriva aceleiași sentințe pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâta S. Ana la plata către reclamanți a sumei de 657,80 lei reprezentând chiria datorată pentru perioada 1 decembrie 2009- 31 octombrie 2010, a majorărilor de întârziere de 0,5% pe zi, aferente acestei sume, calculate începând cu data de_ și până la data plății.
Respinge cererea de constatare a rezilierii de drept a contractului de închiriere nr. 34306/_ .
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă pe intimații C. local al municipiului C. -N. și M. C.
-N. la plata către recurenta S. Ana a sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la_ .
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 05 Septembrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./05 Septembrie 2013/1100Red. O.R.G./Dact. A.P.B./2 exemplare/_ /2 ex.
Judecător fond: F. M. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 3504/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 341/2013. Pretenții → |
|---|
