Decizia civilă nr. 3504/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3504/R/2013
Ședința publică din data de 17 septembrie 2012 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C. Judecători: A. CÂMPEA
A. -T. N. Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta P. N. M. împotriva deciziei civile nr.459/A/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind reclamanții R. M., T.
E., T. G., T. I. și T. J. J. și pe pârâtul P. N., având ca obiect pretenții.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de
10 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 17620/23.12.010 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a luat act de renunțarea reclamanților la judecata cererii împotriva pârâtului P. N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. N. M., invocată de pârâtă, ca neîntemeiată, a fost admisă cererea precizată și completată formulată de reclamanții R. M., T. E., Torday G., T. I., T. J., împotriva pârâtei P. N. M., s-a constatat calitatea de moștenitoare a pârâtei P. N. M. după defuncta P. Ilonka, decedată la data de_ în calitate de fiica, a fost obligată pârâta P. N. M., în calitate de succesor al defunctei P. Ilonka, la plata către reclamanți a prețului actualizat al terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. nr.28099/1248/_ declarat nul, în cuantum de 1. lei, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 10787,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și au fost obligați reclamanții la plata către pârâtul P. N. a sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Conform actelor de stare civilă depuse la dosar, reclamanții R. M. ,
T. E., T. G., T. I., T. J. J. junior și defuncta P. Ilonka sunt succesorii în drepturi ai defunctei T. E., născută Szekely (identică cu T. C. a sau T. Katalin) fostă proprietară tabulară de sub B 1 în CF nr. 3424 F., primele două reclamante în calitate de fiice, iar reclamanții T. G., T. I., T. J. J. junior în calitate de nepoti de
fii. Defuncta P. Ilonka este nepoata de fiu a defunctei T. E. și mama pârâtei P. N. M. .
Prin Titlul de proprietate nr.28099/1248/_ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea defunctei P. Ilonka, în calitate de moștenitoare a antecesoarei T. E., acesta fiind anulat prin sentința civilă nr.542/_, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, pronunțată de Judecatoria C. N. în dos. nr._, fiind recunoscută calitatea de persoane îndreptățite la reconstituirea terenului respectiv reclamanților R.
M., T. E., T. G., T. I., precum și a defuncților T. J. (tatăl lui T. J. J. junior), alături de defuncta P. Ilonka.
Pârâta P. N. M. este fiica defunctei P. Ilonka, decedată la data de la data de_, cf. certificatului de deces seria DP 184182/_, moștenitoare a defunctei T. E., proprietara tabulară a terenului în discuție.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. N.
-M., invocată de către aceasta, instanța a reținut că apărarea acesteia se fundamentează pe inexistența unor acte de acceptare a moștenirii după defuncta P. Ilonka, în termenul legal de opțiune succesorală, situație în care este străină de moștenire și nu poate sta în cauză în calitate de pârâtă.
Într-adevăr, conform art.686 cod civil "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine";, succesibilul având dreptul de a opta între acceptarea succesiunii și renunțarea la aceasta în termenul de 6 luni de la deschiderea moștenirii. Spre deosebire de renunțarea la moștenire, care este întodeauna expesă și formală, fiind supusă regulilor de formă prevăzute de legea, acceptarea moștenirii poate fi și tacită rezultând din anumite acte sau fapte pe care moștenitorul nu le putea săvârși decât în această calitate și din care rezultă fără echivoc intenția sa de acceptare a moștenirii.
În speță, pârâta a arătat că nu a făcut acte de acceptare a moștenirii după mama sa în termenul legal de opțiune succesorală, însă din înscrisurile depuse la dosar rezultă cu evidență asumarea și afirmarea acestei calități de către pârâtă. Astfel, în dos. nr._ având ca obiect anularea Titlul de proprietate nr.28099/1248/_, pârâta, chemată în judecată în calitate de moștenitoare a titularei titlului de proprietate a căruia anulare s-a solicitat, s-a apărat în calitate de moștenitoare, în poziția
procesuală exprimată de aceasta în cuprinsul întâmpinării afirmându-și această calitate și apărându-se în această calitate. Totodată, în dosarul nr._ având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâta și defunctă pârâta și-a afirmat calitatea de unică moștenitoare a defunctei solicitând respingerea acțiunii. Ori, practica și doctrina este unitară în aprecia participarea în proces a succesibilului în calitate de pârât și apărarea formulată de acesta în aceasta calitate ca fiind un act de acceptare tacită a moștenirii. Mai mult, renunțarea la moștenire, fiind un act expres și solemn, este indivizibil și irevocabil și ca urmare nu s-ar putea invoca acceptarea ulterioară a acesteia, dreptul de opțiune fiind manifestat în mod irevocabil. Ori, pârâta nici nu a făcut dovada renunțării la moștenire, situație în care față de acțiunile acesteia și actele procesuale exercitate în această calitate încă din anul 2006, operează prezumția rezonabilă că pârâta a avut și și-a păstrat această calitate și în perioada anterioară, de la data decesului defunctei P. Ilonka -_ și până la introducerii acțiunii ce a făcut obiectul dos._ .
Sub aspectul temeiniciei acțiunii, instanța a reținut dispozițiile art.III alin.2 ind.4 din Legea nr.169/1997 modificată prin Legea 247/2005 potrivit
cărora cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul, este obligat să remită prețul actualizat fostului proprietar rămas fără teren.
Conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 865/_ de către BNP Korcsog A. Beata, defuncta P. Ilonka a vândut pârâtei P. N. M. suprafață de 3196 mp teren, respectiv parcelele înscrise sub A1, fânaț,cu nr. topo. 1366, în suprafață de 1476 mp și sub A2, fânaț cu nr. top_, 1369 la prețul de 9344 euro, respectiv
33.000 de lei. De asemenea, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 864/_ de către BNP Korcsog A. Beata, defuncta
P. Ilonka a vândut cumpărătorilor M. I. I. n și M. R., terenul în suprafața de 6257 mp, înscris în CF 5120 F., respectiv parcelele înscrise sub A3, fânaț, cu nr. top_, în suprafață de 1137 mp și sub A4, fânaț cu nr.top. 1629, 1630, pentru suma de 20.000 de euro, respectiv 70544 lei.
Conform raportului de expertiză contabilă întocmit de expert Bocian L.
I. valoarea actualizată a prețului contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 864/_ în cuantum de 20.000 euro este de 90.331, 6 lei, iar al contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 865/_ în cuantum de 9344 euro, este de 43.225,457 lei. Instanța a apreciat că textul art. III alin.2 indice 4 din Legea nr.169/1997 se refera la restituirea prețului actualizat al terenului vândut pe baza titlului constatat nul și nu la valoarea de circulație a acestuia și a dispus restituire a prețului, însă numai în limita și conform înțelesului dispozițiilor textului art. III alin.2 indice 4 din Legea nr.169/1997 și nu printr-o interpretare într-un alt sens decât cel avut în vedere de legiuitor.
Prin decizia civilă nr. 459/_ a T. ului C. a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta P. N. M., împotriva Sentinței civile nr. 17620/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., care a fost păstrată în întregime și a fost respinsă cererea intimaților privind plata cheltuielilor de judecată în apel.
Pentru a pronunța această decizie,tribunalul a reținut potrivit art. 700 din Codul civil, dreptul de accepta succesiunea se prescrie în termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii, iar conform art. 686 C.civ. nimeni nu este obligat a accepta o moștenire care i se cuvine, putand opta, așadar, între a accepta sau nu succesiunea.
În speță, apelanta nu a făcut dovada că ar fi renunțat la moștenirea mamei sale, astfel încât, în mod corect prima instanță a analizat în ce măsură conduita ei echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii în sensul art. 689 Cod civil.
Conform acestei dispoziții legale, acceptarea este tacită când eredele face un act pe care nu ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.
Corect a reținut instanța de fond faptul că prin poziția procesuală adoptată în litigiile desfășurate începând cu anul 2006, apelanta și-a manifestat și afirmat fără niciun echivoc, calitatea de moștenitoare a defunctei P. Ilonka, ceea ce echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii. Participarea sa în proces, în calitate de moștenitoare a defunctei
P. Ilonka nu lasă loc la altă interpretare, decât în sensul intenției de acceptare a succesiunii.
Împrejurarea că, prin întâmpinarea formulată în dosarul nr._ a confirmat că este unica moștenitoare a defunctei sale mame, poziție adoptată și în dosarul nr._, este de natură să conducă la concluzia că și anterior demarării acestor litigii, apelanta a avut aceeași calitate.
Un principiu de bază ce guvernează materia succesiunilor este acela că actul de opțiune succesorală este un act juridic irevocabil și indivizibil. Moștenitorul care a exercitat dreptul de opțiune succesorală nu mai poate reveni asupra alegerii făcute. Acest principiu operează cu caracter absolut în cazul acceptării pure și simple a moștenirii. Ca efect al unei asemenea acceptări, în mod irevocabil se consolidează calitatea de moștenitor, el nemaiputând reveni asupra alegerii făcute.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta P. N. M. ,
solicitând instanței modificarea deciziei, cu consecința admiterii apelului.
În motivarea recursului pârâta a arătat că tribunalul nu a analizat termenul de acceptare a succesiunii, recurenta neacceptând succesiunea după mama ei.
În timpul vieții mamei sale, recurenta a cumpărat de la aceasta terenul din litigiu, cu bani oferiți de tatăl său, pentru a menține acest teren în familie, întrucât provenea de la bunica maternă.
La decesul mamei sale, recurenta nu a fost interesată să dezbată succesiunea, deoarece mama sa nu avea avere. Recurenta a considerat că era ilogic să accepte o succesiune pentru un teren pe care îl are în proprietate.
Recurenta a recunoscut că a avut și alte litigii în care a declarat că este moștenitoare,însă această calitate i-a fost atribuită pur formal, deoarece aceasta fost calitatea în care a fost chemată în judecată, însă acest procese au fost demarate după un an, chiar doi ani de la moartea mamei recurentei.
S-a mai arătat că recurenta nu avea interes să accepte succesiunea, întrucât terenul din litigiu era proprietatea sa, iar alte bunuri au fost vândute cu mult înainte de decesul mamei recurentei.
Recurenta a arătat că nu a renunțat la succesiune, dar nu a acceptat- o pentru că nu avea ce să accepte sau la ce să renunțe.
S-a menționat că motivele dezvoltate juridic se vor depune ulterior de către reprezentanta recurentei.
Prin întâmpinare
intimații R. M., T. E., T. G., T. I. și T. J. J., au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimații au arătat că recurenta a recunoscut că nu a renunțat la succesiune în termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 C. civil, situație în care instanța a analizat în ce măsură conduita recurentei a echivalat cu acceptarea tacită a moștenirii.
În litigiile desfășurate anterior începând cu anul 2006 recurenta pârâtă și-a manifestat fără echivoc calitatea de moștenitoare a defunctei P. Ilonka, ceea ce a echivalat cu o acceptare tacită a succesiunii.
Prin întâmpinările formulate în dosarele derulate între părți, pârâta recurentă a confirmat că este unica moștenitoare și această susținere pârâta a avut-o și anterior demarării acestor litigii, prin urmare nu se poate susține că succesiunea a fost acceptată la data de 19.02.200, ci anterior acestei date.
Prin memoriul depus la data de_, recurenta pârâtă Potintău N.
M. prin avocat C. G.
a completat motivele de recurs solicitând admiterea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu consecința respingerii acțiunii precizate și completate formulată de reclamanți.
Recurenta a arătat că nu a avut interesul să-și exprime calitatea de moștenitoare după mama sa, întrucât la data decesului acesteia nu existau bunuri, defuncta înstrăinându-și în timpul vieții toate bunurile, inclusiv terenul din litigiu.
S-a arătat că în mod nelegal ambele instanțe au interpretat poziția procesuală a pârâtei în alte dosare ca reprezentând o acceptare tacită a moștenirii, fără a analiza dispozițiile art. 700 C. civil.
Recurenta a arătat că nu a făcut nici un act de acceptare expresă sau tacită a succesiunii, de la data decesului mamei sale,_, și până la împlinirea termenului de opțiune succesorală,_ și, prin urmare, a devenit străină de succesiunea mamei.
Stingerea calității de moștenitoare pateu avea loc nu doar prin renunțare la succesiune, ci și prin neexercitarea dreptului de a accepta succesiunea în termen legal.
Analizând decizia pronunțată prin prisma motivelor de recurs invocate, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica dezvoltată de recurentă vizează soluția pronunțată de tribunal referitoare la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei P. N. M. .
Recurenta este nemulțumită de faptul că în apel nu s-a analizat termenul de acceptare a moștenirii, susținând că personal nu a acceptat succesiunea după mama sa, deoarece aceasta nu avea nici un bun mobil sau imobil.
Între reclamanții R. M., T. E., T. J. și T. I. și pârâta P. N. M. au mai existat și alte litigii. Astfel, în dosarul nr._ reclamanții R. M., T. E., T. J. și T. I. au chemat-o în judecată pe pârâta P. N. M. în calitate de moștenitoare a lui P. Ilonka, iar în acest cadru procesual, pârâta P. N. M. a făcut apărări pe fondul cauzei, acceptând calitatea de moștenitoare a defunctei P. Ilonka.
În dosarul nr._ pârâta P. N. M. a arătat prin întâmpinare că este unica moștenitoare după defuncta sa mamă P. Ilonka (f. 91 dosar fond), calitate pe care o susține și în fața instanței, după cum rezultă din încheierea din_ din dosarul nr._ .
Ulterior anulării titlului de proprietate al antecesoarei recurentei, în dosarul înregistrat sub nr._, intimații din prezenta cauză și-au extins acțiunea și față de recurenta P. N. M., în calitate de moștenitoare a defunctei P. Ilonka. În acest dosar potinteu N. -M. a depus întâmpinare, fiind de acord cu admiterea acțiunii(f. 53 verso). În considerentele Sentinței civile nr. 2942/_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosar nr._ s-a reținut că P. N. M. este moștenitoarea defunctei P. Ilonka și P. N. luna M. a achiesat la aceste considerente, nedeclarând recurs.
Așadar, în alte litigii anterioare prezentei cauze soluționate cu contradictoriu cu intimații R. M., T. E., T. G., T. ioan și
T. J. J., s-a stabilit cu putere de lucru judecat că pârâta P. N.
M. are calitate de moștenitoare a defunctei P. Ilonka.
Hotărârea judecătorească fiind expresia puterii judecătorului de a tranșa litigiile are forța recunoscută de lege de a se opune redeschiderii ulterioare a aceleiași judecăți.
Astfel, puterea de lucru judecat a unei hotărâri pleacă de la necesitatea asigurării stabilității în circuitul civil și în ordinea juridică, interzicând reluarea și repunerea în discuție a aspectelor litigioase tranșate deja.
Dacă în litigiile derulate din 2008 în contradictoriu cu reclamanții din prezenta cauză recurenta și-a asumat calitatea de moștenitoare a defunctei
P. Ilonka, ulterior aceasta nu poate să conteste calitatea de
moștenitoare, întrucât în ipoteza în care recurenta nu ar fi acceptat moștenirea după mama sa, avea dreptul și posibilitatea să conteste această chestiune în acele dosare.
Așadar, recurenta nu poate să își însușească calitatea de moștenitoare a mamei sale sau să conteste această calitate în funcție de interesele pe care le are în derularea unui litigiu sau altul.
Puterea de lucru judecat a unei hotărâri interzice reluarea verificărilor jurisdicționale asupra aspectelor tranșate cu ocazia primei judecăți și acest principiu își are fundamentul în necesitatea de a pune capăt litigiilor între părți, de a nu le eterniza prin reluarea lor la nesfârșit.
Autoritatea lucrului judecat are drept scop pe de o parte, înlăturarea contradicțiilor judecătorești și pe de altă parte, necesitatea de a se pune capăt contestațiilor dintre împricinați, care prin posibilitatea de a reveni mereu înaintea justiției, ar arunca în cea mai mare incertitudine tranzacțiile omenești.
Chiar în memoriul de recurs recurenta pârâtă P. N. M. reiterează instanței că nu a renunțat la succesiune, evident că în această situație, verificările instanței trebuiau să se concentreze în ce măsură conduita recurentei a echivalat sau nu cu o acceptare tacită a succesiunii în sensul art. 689 C. civil.
Întrucât în două litigii anterioare recurenta a susținut că este unica moștenitoare a defunctei sale mame și în aceste litigii a beneficiat de asistență juridică calificată, concluzia instanței este corectă, că recurenta a acceptat tacit moștenirea.
În memoriul suplimentar depus de pârâta recurentă prin d-na avocat
C. G. a fost invocat faptul că în dosarul nr._ a fost citată în calitate de moștenitoare la după un an și trei luni după decesul mamei, iar în dosarul nr._ a fost chemată în calitate de moștenitoare a mamei sale, iar întâmpinarea depusă la data de 20 mai 2008, adică la mai mult de doi ani și jumătate de la decesul mamei, fără să se analizeze dacă dreptul de a accepta succesiunea nu a fost prescris, potrivit art. 700 C. civil.
La data investirii instanței cu primul litigiu derulat între părți, termenul de a accepta succesiunea era depășit, însă instanța, în prezentul litigiu a analizat consecințele asumării, în primul litigiu, a calității de moștenitoare.
Ori, dacă recurenta și-a însușit calitatea de moștenitoare a mamei sale, concluzia logică este că aceasta, anterior, a acceptat tacit moștenirea.
Corect este aplicarea principiului vizând faptul că actul de opțiune succesorală este un act juridic irevocabil și indivizibil, iar reclamanta dacă și-a asumat calitatea de moștenitoare, nu mai poate reveni asupra alegerii făcute.
Prin urmare, dispozițiile legale în materia moștenirii, precum și efectul puterii de lucru judecat al unor hotărâri anterioare au fost corect aplicate de instanța de apel, nefiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
În temeiul art. 312 Cod proc.civ., curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei P. N. M. .
În temeiul art. 274 Cod proc.civ., curtea va obliga recurenta să plătească intimaților intimaților R. M., T. E., T. G., T. I. și T. J. suma de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 51).
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P. N. M. împotriva deciziei civile nr. 459 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr. 13._, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților R. M., T. E., T.
G., T. I. și T. J. la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
D. -L. B. | A. | C. | A. | -T. | N. |
GREFIER
S. - D. G.
Red. ATN /dact. GC 2 ex/_
Jud. Apel: E.Luca, M. Oncică S.
| ← Decizia civilă nr. 426/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 820/2013. Pretenții → |
|---|
