Decizia civilă nr. 1127/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1127/R/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: E. L.
JUDECĂTOR: M. O. -S. JUDECĂTOR: D. -I. T. GREFIER: L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către recurentul SC T. P.
I. S. împotriva sentinței civile nr. 8166 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat S. R. DE R.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, T. ul din oficiu, raportat la dispozițiile art. 158 alin .1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ. raportat la art. 159/1 C.pr.civ. invocă excepția necompetenței materiale și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Reține că prin sentința civilă nr. 8166 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei
C. -N. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S. R. de R., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. P. I. S.R.L.
și, în consecință:
A fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 649,34 lei, reprezentând contravaloarea serviciului public de radiodifuziune aferenta perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 și penalități de întârziere calculate pana la data de_ .
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătoria a reținut următoarele:
Prin cererea de față, reclamanta S. R. de R. tinde la obligarea pârâtei S.C. T. P. I. S.R.L. la plata în favoarea sa a sumei de 649,34 lei, din care suma 570 lei reprezentând contravaloarea serviciului public de radiodifuziune, debit aferent perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011, iar suma de 79,34 lei, reprezentând penalități de întârziere. Cu cheltuieli de judecata.
În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 41/1994, privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune, republicată, se înființează S. R. de R. și S. R. de Televiziune, ca servicii autonome de interes național, independente editorial, prin reorganizarea Radioteleviziunii Române.
Potrivit art.40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, republicată prevede că
"persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de
beneficiari ai acestor servicii
";, iar conform alin. 2 al aceluiași text de lege, cuantumul taxei pentru aceste servicii, pe categorii de plătitori, modul de plată și încasare a taxei, penalitățile de întârziere, precum și cazurile de scutire/exceptare de la plata taxei se determină și se stabilesc prin Hotârâre a Guvernului.
Prin textul art. 40 alin. 5 din Legea nr. 41/1994, s-au stabilit categoriile de persoane fizice exceptate de la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, urmând ca, alte categorii de scutiri să se facă, potrivit art. 40 alin. 7, în condițiile Hotărârii de Guvern.
Prin textul art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003 s-a stabilit, în sarcina persoanelor juridice cu sediul în România, inclusiv filialelor acestora, precum și sucursalelor și celorlalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalelor sau reprezentanțelor din România ale persoanelor juridice străine, obligația de a plăti o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, iar cuantumul acestei taxe fiind stabilit în anexa H.G. nr. 977/2003, ce face parte integrantă din același act normativ.
Instanța a reținut că societatea pârâtă S.C. T. P. I. S.R.L. este o persoană juridică, cu sediul în România, astfel cum rezultă și din extrasul informativ existent la dosarul cauzei si eliberat de Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj (f. 7), pârâta făcând parte din categoria societăților comerciale la care face referire art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 și art. 3 alin. 2 din H.G. nr. 977/2003, fiind ținută de obligația instituită prin aceste texte de lege, respectiv de a achita o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune, în cuantumul determinat de anexa Hotărârii de Guvern nr. 977/2003.
Concluzia instanței se fundamentează pe împrejurarea că obligația legală de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune revine persoanelor juridice române, în calitate de beneficiari ai acestui serviciu, și care dețin receptoare radio, iar, în speță, pârâta nu a făcut dovada inexistenței la sediul acesteia a unor astfel de mijloace tehnice, pentru a fi exceptată de plata acestei taxe. Mai mult, conform informațiilor furnizate de reclamantă, societatea pârâtă nu a formulat cerere de exceptare de la plata taxei de radiodifuziune.
În virtutea acestei obligații legale, au fost emise pe seama societății pârâte facturile fiscale existente la dosarul cauzei la filele 8-26, astfel că aceasta din urmă figurează în evidențele reclamantei cu un debit principal restant, în valoare totală de 570 lei, reprezentând contravaloarea taxei pentru serviciul public de radiodifuziune, pentru perioada ianuarie 2010 - decembrie 2011.
De asemenea, reclamanta a calculat penalități de întârziere aferente debitului principal, începând cu data scadenței de plată, în valoare totală de 79,34 lei, astfel cum rezultă din modul de calcul, depus la dosarul cauzei, f. 6.
În conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din H.G. nr. 977/2003, "pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere";.
Din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar în probațiune, cu poziția procesuală a pârâtei-debitoare, instanța reține faptul că reclamanta a prestat în favoarea pârâtului serviciile evidențiate în factura fiscală de la filele 8-26, iar pârâta nu a achitat la scadență contravaloarea serviciului de radiodifuziune de care a beneficiat.
Întrucât pârâtei îi revenea obligația de a achita cuantumul serviciilor de radio, potrivit Legii nr. 41/1994 și HG 977/2003, instanța reține că acțiunea reclamantei este întemeiată atât în ce privește debitul principal, cât și referitor la penalitățile de întârziere calculate prin raportare la metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a E. rgiei Electrice "Electrica" -
S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică, respectiv prin raportare la nivelul dobânzii legale datorate pentru neplata la termen a
obligațiilor bugetare.
În consecință, prin prisma argumentelor anterior expuse, precum și reținând răspunderea civilă a pârâtei, instanța, în temeiul art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994, modificată, a admis cererea și a obligat pârâta S.C. T. P.
I. S.R.L. la plata către reclamanta S. R. de R., a sumei de 649,34 lei, reprezentând contravaloarea serviciului public de radiodifuziune aferenta perioadei ianuarie 2010 - decembrie 2011 și penalități de întârziere calculate pana la data de_ .
În temeiul art. 274 C. proc.civ., instanța a apreciat ca fiind neîntemeiata solicitarea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, in contextul in care societatea reclamanta nu a facut dovada efectuarii unor cheltuieli legate de sustinerea prezentului demers procesual, motiv pentru care acestea nu s-au acordat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termenul prevăzut de lege recurs pârâta S
.C. T. P. I. S.R.L. (f.3)
solicitând instanței admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, pronunțând o nouă hotărâre prin care să respingă acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind nefondată.
Solicită să fie obligata intimata-reclamantă și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate atât la fond cât și în recurs.
În motivarea recursului se arată că
, instanța de fond nu a făcut nici un fel de referire în motivarea hotărârii date la apărarea formulată de către subscrisa în întâmpinarea depusă, drept pentru care, în atare situație suntem nevoiți să reiterăm cele arătate și probate la fondul cauzei.
Așa cum arătă și în fața instanței de fond, acțiunea este nefondată întrucât subscrisa nu sunt beneficiară a serviciilor reclamantei. Aceasta trebuia să dovedească mai întâi faptul că subscrisa beneficiez de serviciile acesteia și pe urmă să fim obligați să achităm taxa respectivă. În nici un text de lege nu se prezumă faptul că orice persoană juridică este beneficiară a acestor servicii, așa cum a reținut instanța de fond. Nu subscrisa eram ținută să dovedesc faptul că nu beneficiez de aceste servicii și reclamanta avea obligația să dovedească faptul că beneficiem de serviciile acesteia, cel ce face o afirmație în fața instanței este obligat să o probeze și nu invers, pârâtul să dovedească contrariul.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin DECIZIA Nr. 607 din data de 3 februarie 2011 în Dosar nr._, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 318.
Nicaieri in cuprinsul Legii nr. 41/1994, republicată, nu se regaseste o definitie a notiunii de "beneficiar";, astfel încat sensul acestei notiuni nu poate fi decat cel comun, respectiv "cel care beneficiază de ceva"; sau "o autoritate, institutie, societate etc. pentru care se face o lucrare";. Prin Constitutia R. iei nu s-a impus plata taxei radio-TV indiferent de existenta calitatii de beneficiar, iar componentele dreptului la informare prevazut de art. 31 alin. (15) trebuie interpretate în favoarea cetateanului.
Pe lângă cele arătate mai sus (așa cum reiese și din facturile anexate) subsemnatul T. ERICI N. - asociatul unic și administratorul firmei subscrise mai plătesc de 2 ori taxa radio, ca și persoană fizică, atât pe adresa din C. -N., str.Traian, nr.96, unde este punctul de lucru al firmei cât și pe adresa din C. -N.
, str.D., nr.74, unde este sediul social al firmei deși nu beneficiez de serviciiile reclamantei, ceea ce este inadmisibil. Nu poți să plătești de 3 ori (triplă taxare) un serviciu de care nu beneficiezi.
În concluzie, raportat la cele evocate mai sus solicită admiterea recursului și drept consecință să pronunțe o hotărâre prin care să se modifice hotărârea atacată în sensul respingerii cererii, cu cheltuieli de judecată, atât la fond - 150 lei cât și în recurs - 150 lei, reprezentând onorar de avocat.
Prin întâmpinarea formulată de către pârâta S. R. de R. (f.8-13) a solicitat instanței
respingerea recursului formulat de către recurenta pârâtă.
În ședința publică din data de_, T. ul din oficiu, în baza art.
158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., a invocat excepția necompetenței materiale, apreciind că a fost învestită cu un litigiu între profesioniști.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, noțiunea de "profesionist"; prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil";.
Având în vedere calitatea părților din prezenta cauză, T. ul apreciază că
T. ul Specializat C. este competent în soluționarea cauzei. Din perspectiva dispozițiilor legale citate este irelevantă calificarea activității desfășurate de S.
R. de R. în lumina reglementării legale anterioare.
Față de considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., urmează să fie admisă excepția necompetenței materiale a T. ului C. și se va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta S. R. de R. împotriva Sentinței civile nr. 8166 din _
, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a T. ului C. .
Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta SC T. P.
I. S. împotriva Sentinței civile nr. 8166 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., în favoarea T. ului Specializat C. .
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2013.
Președinte, E. L. | Judecător, M. O. -S. | Judecător, D. -I. T. |
Grefier, L. C. |
L.C. 02 Decembrie 2013 Red./tehnored./E.L./L.C./_ /2 ex.
Jud. fond: F. -Hîngan G. -R. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 77/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 493/2013. Pretenții → |
|---|
