Decizia civilă nr. 821/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR.821
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: I. D. -D., judecător
: D. G., președinte secție civilă
: K. M., președinte instanță
: C. P. E., grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C. N. I. S., cu sediul Ș. S., str. N. B., nr. 14, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 675/_, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este semnat, motivat, iar recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Instanța verificându-și competența potrivit dispozițiilor art.1591 Cod
procedură civilă,
se declară competentă în soluționarea prezentei cauze cu care a fost legal investită și, raportat la obiectul cererii și al actelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 675/_, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S. R. de R.
B. împotriva pârâtei S.C. N. IMPPEX S.R.L. Ș. S. și s-a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 554,30 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune din care 480 debit și 74,30 penalități de întârziere, aferente perioadei aprilie 2010 decembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform facturilor fiscale de la filele 7-26 pârâta datorează reclamantei suma de 480 lei reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune aferentă perioadei aprilie 2010-iunie 2011, august-decembrie 2011 la care se adaugă penalități de întârziere în cuantum de 74,30 lei, stabilite la data de_ .
Potrivit art.40 al.3 din Legea 41/1994 din Legea nr.41/1994privind organizarea și funcționarea Societății Române de R. și Societății Române de Televiziune persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.
In conformitate cu prevederile HG nr. 97772003 art. 5 alin. 1 ,,Taxa lunară pentru serviciul public de radiodifuziune se va încasa de la plătitorii acesteia, prevăzuți la art. 1 și 3, de către S. Comercială de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. prin filialele sale, în baza unui contract de mandat, o dată cu plata energiei electrice consumate iar potrivit art. 6 alin 1 și 2 din același act normativ pentru neplata la termen a taxei lunare pentru serviciul public de radiodifuziune plătitorii plătesc penalități pentru fiecare zi de întârziere.
(2) Penalitățile se determină în conformitate cu metodologia de calcul a Societății Comerciale de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice "Electrica" - S.A. pentru întârzierea la plată a facturii de energie electrică.
Pârâta nu a făcut dovada că este scutită de la plata taxei respective și nici că s-ar încadra în vreuna din situațiile prevăzute de HG nr. 977/2003 care vizează scutirea de la plata respectivei taxe.
Împotriva hotărârii astfel rezumate a declarat recurs pârâta S.C. N. IMPPEX S.R.L. Ș. S., solicitând admiterea acestuia și a se dispune respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
În motivarea recursului său, pârâta arată că prin Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 607 publicată în Monitorul Oficial, parte I, nr. 318, s-a dispus anularea prevederilor legale prin care toate firmele cu sediul în România erau obligate la plata unei taxe lunare pentru serviciile publice de radio tv.
Recurenta precizează că nu este beneficiară a serviciilor furnizate de reclamanta intimată și solicită anularea prevederilor cuprinse în art. 3, alin. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 977 din 22 august 2003 și art. 3 alin. 2 din aceasta definită Legea finanțelor publice.
Susține în continuare recurenta că cele două hotărâri ale Guvernului nu au aplicat în art. 3 alin 2 în mod corect dispozițiile art. 40 din Legea nr. 41/1994, având în vedere că această taxă incubă numai beneficiarilor celor două servicii publice, noțiunea de beneficiar fiind atribuită atât în interpretarea oficială cât și interpretarea gramaticală numai subiectelor care sunt în mod direct destinatarii acestor servicii.
Deliberând asupra recursului de față tribunalul reține următoarele:
Este adevărat că prin Decizia civilă nr. 2102/_ a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, instanța a anulat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003.
Numai că Guvernul României a emis o nouă hotărâre cu nr. 1012/_ prin care legiuitorul a modificat art. 3 alin. 1 din HG nr. 977/2003 iar conținutul articolului are următorul cuprins că: persoanele juridice cu sediul în România care se încadrează în categoria microîntreprinderilor, potrivit prevederilor art. 103 din
Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, au obligația să plătească pentru sediul social o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune, cu excepția celor care și-au suspendat activitatea, potrivit prevederilor legale. Potrivit art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/2003 persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Și pe fondul cauzei acțiunea reclamantei este întemeiată deoarece potrivit art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994 "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune.
Prin urmare toate persoanele juridice inclusiv microîntreprinderile au calitatea de beneficiar în accepțiunea Legii nr. 41/1994, art. 40 alin. 3, iar Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul art. susmenționat este constituțional.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 1930/_ s-a pronunțat deja pe noțiunea de beneficiar de servicii radio a persoanelor juridice, ținând seama și de Decizia Curții Constituționale nr. 297/2004.
Rezultă deci că, Decizia Curții Constituționale a clarificat problema obligativității plății taxei indiferent de deținerea sau nu de receptoare iar prevederile art. 3 alin. 2 din HG nr. 977/1994 nu contravin celor prevăzute de art. 40 alin. 3 din Legea nr. 41/1994.
Tocmai de aceea prin Decizia nr. 1930/_ Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în cazul persoanelor juridice, în mod evident, legiuitorul nu a înțeles să facă deosebire între cele care dețin și cele care nu dețin receptoare radio sau TV, instituindu-se așa cum rezultă în mod clar, obligativitatea plății acestor două taxe. De altfel, dacă în intenția legiuitorului ar fi fost să se facă o asemenea distincție acest lucru s-ar fi făcut în mod expres așa cum s-a procedat în cazul persoanelor fizice. Sintagma -beneficiari ai acestor servicii - nu poate fi altfel interpretată decât în modul în care Curtea Constituțională și Curtea de A. C. au abordat-o.
Este de reținut că obligația statului de a asigura prin mijloace adecvate dreptul la informare al cetățenilor implică o cheltuială publică, inclusiv cu organizarea și funcționarea serviciilor publice de radio și televiziune menționate la art. 31 alin. 5 din Constituție.
De altfel art. 56 alin. 1 din Constituție instituție obligația cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice prin taxe și impozite.
Așa încât, din cele arătate, rezultă obligativitatea societății pârâte la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
Cu privire la cererea de anulare a unei prevederi cuprinse în H.G. nr. 977/2003, se constată că aceasta a fost formulată pentru prima dată în recurs., ceea
ce din perspectiva art. 316, raportat la art. 294 Cod procedură civilă este inadmisibil.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. N. I. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 675 din_ a Judecătoriei Ș. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
I. D. | D. | G. | K. | M. | C. P. | E. |
Red. I.D../_ /Dact.ECP./_ /2 ex./ Judecător fond C. A. S.
| ← Decizia civilă nr. 257/2013. Pretenții | Sentința civilă nr. 268/2013. Pretenții → |
|---|
