Decizia civilă nr. 83/2013. Uzucapiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 83/R
Ședința publică din _
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: W. D.
JUDECĂTORI: P. G.
: P. M. B.
GREFIER: M. C.
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii de recurs formulată de pârâtul
C. P. cu domiciliul în R., nr. 1063, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 372/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ și pentru astăzi, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil formulat, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 372 pronunțată la data de 10 iulie 2012 de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă, modificată, intentată de reclamanta P. M., prin mandatar P. M. în contradictoriu cu pârâții cu C. P. , V. A., C. I. , P. M. , C. I. , C. G. , C.
T., C. V., C. I., B. V., B. G., T. M. și T. I.
și în consecință, s-a constatat că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate, prin moștenire, asupra imobilului de natură teren, situat în localitatea R., la locul numit *Zapodiile Hâlbocii*, înscris în C.F. 50430 (prin conversia din C.F. vechi 5242), nr. top. 3915/2, în suprafață de 9760 m.p., identificat între punctele 1-2-3-5-6- 7-8-9-10-11-12-13-14-15-4-1 în anexa grafică la raportul de expertiză întocmit de ing. expert P. oviciu C. G., s-a dispus înscrierea în c.f. a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului de mai sus, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de topograf Zugravu Horia Gavrilă, plan ce face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
De asemenea, instanța a stabilit parțial mejda dintre proprietatea reclamantei și proprietatea pârâtului C. P., ca fiind linia care unește punctele 1-2-3 și respectiv 11-12-13-14 din anexa grafică la raportul de expertiză întocmit de ing.
expert P. oviciu C. G., anexă care face parte integrantă din dispozitivul sentinței.
În privința acțiunii formulate de reclamantul P. M., aceasta a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
Pârâtul C. P. să plătească reclamantei suma de 2.852 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel s-a reținut din extrasele C.F., din planul de amplasament și delimitare, adeverință eliberată de Primăria comunei R. și declarațiile martorilor Botizan Grigore și Griguța Gavrilă faptul că imobilul din litigiu de natură teren, situat în intravilanul comunei R. de la locul numit *Zăpodiile Hâlbocii* înscris în C.F. 50430 (prin conversia din C.F. vechi 5242), nr. top. 3915/2, în suprafață de 9760 m.p., identificat între punctele 1-2-3-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15- 4-1 în anexa grafică la raportul de expertiză întocmit de ing. expert P. oviciu C. G.
, a format proprietatea tabulară a defunctului C. I., care a fost bunicul reclamantei.
Acesta, in timpul vieții și-a înzestrat cei patru copii, respectiv pe C. I. căs.
C. -mama reclamantei P. M., pârâtul C. P., C. I. -decedat și C.
M. căs. B. -decedată. C. I. a avut patru copii C. I. jr., C. G. ,
C. T. și C. V. . B. M. a avut trei copii, C. I., B. V. și B. G.
.
Terenul din litigiu a făcut parte dintr-un corp mai mare pe care defunctul l-a împărțit în două, astfel că o parte a dat-o ca zestre mamei reclamantei și cealaltă fiului său C. P. . Ca urmare cele două imobile pe aproape două părți se învecinează nemijlocit.
Așa cum declară frații reclamantei și cum recunosc ceilalți pârâți, încă din anul 1974 C. I. i-a transmis terenul. La rândul ei, cu titlu de zestre fiicei sale, P.
M. . Aceasta a folosit terenul până în urmă cu câțiva ani fără a fi conturbată, insă recent intre ea și unchiul ei, pârâtul C. P. s-au ivit neînțelegeri cu privire la o limită a hotarului pe care erau amplasați niște copaci și pe care parțial soțul reclamantei i-a tăiat. Cu ocazia respectivă au fost sesizate organele de cercetare, iar
P. M. a fost trimis în judecată pentru tăiere ilegală de arbori, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomirești nr.48/P/2011, care a fost înregistrat la instanță sub nr._ . Prin sentința penală nr.70 pronunțată la 17 august 2011 P. M. a fost condamnat pentru săvârșirea faptei reținută mai sus, iar latura civilă a fost disjunsă.
Cu toate că în această cauză C. s-a constituit parte civilă prin rechizitoriu nu s-a reținut că P. M. ar fi comis și infracțiunea de furt de arbori, ceea ce duce la concluzia că ar fi tăiat arborii doar de pe terenul său, că aceștia îi aparțin astfel că in condițiile legii a comis doar o singură faptă penală respectiv cea de tăiere ilegală de arbori. Sentința a fost recurată, însă recursul a fost respins de către Curtea de Apel C. .
Având in vedere că în temeiul art.320 ind.1 alin.5 C.proc.pen a fost disjunsă latura civilă, s-a întocmit un dosar nou cu nr._ . Prin sentința civilă nr.619 din
_ instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă în despăgubiri formulată de către C. P. .
Pentru a da această soluție s-a reținut că limita de demarcație dintre cele două terenuri nu a fost stabilită de către părți, de aceea ambele susțin că acei copaci crescuți pe hotar le-ar aparține.
Instanța in virtutea rolului activ a pus în discuția părților necesitatea administrării mai multor probe, în principal a celei cu martori și a unei expertize topografice, insă cu aceasta din urmă reclamantul nu a fost de acord. A prezentat martori, din declarațiile cărora nu reieșit cu claritate care este linia de mejdă și cui aparțin acei arbori.
De altfel părțile au mai purtat un proces anterior înregistrat la instanță sub nr._ având ca obiect servitute de trecere, acțiune prin care P. M. a solicitat constituirea unei servituți de trecere peste terenul lui C. P. . Prin sentința civilă nr. 394 din 22 iunie 2011 acțiunea a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției invocate din oficiu a lipsei calității procesuale active a reclamantului, având in vedere faptul că acesta nu era intabulat.
Pentru a-și reglementa situația juridică a terenului, pentru a stabili pe porțiunea in conflict linia de mejdă și respectiv pentru a se afla în situația de a cere constituirea unei servituți de trecere P. M. împreună cu soția M. au formulat prezenta acțiune.
Dacă inițial au cerut constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, prin uzucapiune, ulterior in funcție de susținerile părților și de declarațiile martorilor, dar și prin chestiunile puse in discuție de către instanță reclamanta P. M. a înțeles să-și modifice acțiunea in sensul de a cere constatarea dreptului de proprietate asupra terenului, prin moștenire.
Prin probele administrate în cauză, acte, martori și expertiză coroborate cu recunoașterile pârâților, aceasta a dovedit că terenul din litigiu a aparținut bunicului ei C. I. . Acesta a transmis terenul celor doi fii C. P. și C. căs. C.
I. . La rândul ei aceasta din urmă a transmis terenul fiicei sale reclamantei C. M. căs. P. .
După decesul lui C. I. cei patru copii s-au partajat voluntar, lucru recunoscut de către pârâtul C. P. și de către unii dintre moștenitorii fraților lui, astfel că terenul din litigiu a rămas tot în lotul mamei reclamantei. La decesul acesteia și reclamanta s-a partajat voluntar cu surorile și fratele ei, terenul revenindu-i în lot tot reclamantei.
Potrivit art. 650 și urm. C.civ. succesiunile se deschid prin moarte. Art. 659 arată că acestea sunt diferite copiilor și descendenților defunctului, ascendenților și rudelor sale colaterale într-o ordine și după reguli stabilite legal.
În speță, prima instanta a retinut ca, succesiunea lui C. I. s-a transmis din generație în generație doar descendenților.
Moștenirea poate să fie acceptată pur și simplu în sensul că succesibilul nu mai dobândește nici un drept, ci consolidează dobândirea care s-a produs ope legis
de la data deschiderii moștenirii și pierde posibilitatea de a renunța la ea sau de a o accepta sub beneficiul de inventar.
In speță s-a apreciat ca este incidenta exact această situație pentru că reclamanta a acceptat moștenirea de la mama ei asupra bunurilor care se aflau deja in folosința acesteia.
Prima solicitare a reclamantei, față de situația reținută a fost apreciata ca nefiind legala întrucât prescripția nu curge contra succesiunii, nici in privința creanțelor, nici in privința drepturilor reale potrivit art.1862 alin.2 C.civ., precum și art.713 alin.2 C.civ.
Aceste dispoziții legale sunt valabile atât in ceea ce o privește pe reclamantă cât și in ceea ce-l privește pe P. M., care inițial a apreciat că folosind împreună cu soția terenul primit de către aceasta cu titlu de zestre și ulterior moștenit a dobândit asupra lui proprietatea, prin uzucapiune.
In privința stabilirii liniei de hotar dintre proprietățile lor, s-a reținut în primul rând că neînțelegeri au apărut doar cu privire la aliniamentul 1-2-3-4 din anexa la raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. expert P. oviciu C. G., sens in care s-a constatat ca este vorba de acea porțiune de pe care P. M. a tăiat câțiva copaci.
Prin expertiza întocmită în acest dosar, topograful a precizat că au fost de față pe terenul din litigiu atât reclamanta cât și pârâtul C. P. și fiecare a susținut varianta lui. Reclamanta a arătat că mejda este formată din arborii existenți pe trasul pct.1-2-3, iar pârâtul a apreciat că suprafața delimitată de pct.1-2-3-4-1 care cuprinde 43 mp îi aparține, iar mejda este pe aliniamentul pct.3-4. Din discuțiile purtate de către expert cu cele două părți reiese că atât pârâtul cât și reclamanta au recunoscut la fața locului că salcâmii, despre care aceasta din urmă susține că marchează mejda, au existat încă din anul 1974, fiind limita dintre terenul folosit de pârât și mama reclamantei.
Ca urmare expertul a concluzionat că în această zona limita dintre proprietăți este cea marcată de copacii existenți în 1974 pe aliniamentul 1-2-3.
Încă din momentul în care expertul a făcut măsurătorile la fața locului, precum și după întocmirea lucrării de expertiză, pârâtul a arătat că este nemulțumit și de limita pretinsă de către reclamantă între pct. 11-12-13-14. Motivarea acestuia a fost aceea că în acea zonă a avut loc o alunecare de pământ precum și faptul că limita de mejdă trebuie să fie dreaptă cea dintre pct.11-14.
La fața locului expertul a constat că mejda vizibilă, în funcție de semnele naturale de hotar este pe aliniamentul pct. 11-12-13-14.
Instanța a apreciat că motivarea pârâtului potrivit căreia linia de mejdă ar trebui să fie dreaptă pur și simplu este de-a dreptul puerilă. În zonă în primul rând datorită formelor de relief, în special munte și deal, limitele de mejdă dintre proprietățile părților foarte rar reprezintă o linie dreaptă. Alteori neregularitatea liniei este determinată chiar de voința părților.
Instanța mai reține că între planul de amplasament și delimitare a imobilului din litigiu întocmit în anexa grafică a raportului de expertiză (f.149), planul de
amplasament și delimitare întocmit de către ing.expert Zugravu Horia Gavrilă, precum și expertiza întocmită de în dosarul nr._ de către ing.expert Zegreanu
N., vizibil există identitate. Ca urmare susținerile pârâtului C. P. nu pot fi plauzibile in situatia in care trei ing.experți în dosare diferite, fără a lua legătura unul cu celălalt întocmesc o schiță identică a terenului și fac o identificare asemănătoare.
Mai mult s-a reținut că în această cauză pârâtul a refuzat să prezinte martori, fiind însă de acord cu întocmirea unei expertize topografice.
Potrivit art.584 C.civ. orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietăților care se învecinează nemijlocit.
Legea nr.7/1996 recunoaște existența proprietății extratabulare dobândită prin moștenire, impunând înscrierea acestui drept în c.f. doar în situația in care proprietarul dorește să dispună de lucrul său. Or în speță reclamanta nu dorește înstrăinarea terenului, ci dimpotrivă reglementarea situației juridice. S-a mai aratat că între ea și unchiul său C. P. s-ai ivit neînțelegeri legate de mejdă, precum și de dreptul de a trece peste terenul acestuia din urmă.
J. ecatoria a mai retinut ca in cazul in care instanta va aplica dispozițiile acestui articol ad literam atunci reclamanta nu va putea niciodată să-și înscrie dreptul de proprietate în c.f., fiindcă pârâtul nu este de acord cu limitele de mejdă, iar grănițuirea " nu se poate"; cere dacă nu ești intabulat. De aceea instanța apreciind că legea recunoaște proprietatea extratabulară și mai mult că se impune reglementarea situației juridice dintre cele două părți consideră că admiterea ambelor petite ale acțiunii este legală și întemeiată. Iar ca o finalitate se poate observa că în situația in care sentința va rămâne definitivă, reclamantei al cărui drept de proprietate s-a constatat a fi dobândit prin moștenire i s-a soluționat și problema grănițuirii.
Art. 20 din legea 7/1996 arată că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s- a constituit sau s-a transmis în mod valabil.
Față de cele reținute și având in vedere si prevederile art. 111 C.pr.civ., 650 și urm. C.civ., Legea 115/1938 și Legea 7/1996, instanța a admis acțiunea, conform dispozitivului sentinței.
Acțiunea reclamantului P. M. a fost respinsa sub aspectul tuturor petitelor întrucât acesta nu poate uzucapa, chiar dacă a folosit pe o perioadă îndelungată, un teren pe care soția sa l-a dobândit cu titlu de moștenire și care conform Codului civil și Codului familiei are caracterul unui bun propriu. În această situație reclamantul P.
M. nu are calitatea procesuală activă, motiv pentru care s-a admis această excepție invocată din oficiu.
În temeiul art. 274 C.proc.civ. pârâtul C. P. a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată avansate de către reclamantă, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar, prezentarea a doi martori și contravaloarea zilelor în care reclamanta sau mandatarul acesteia s-a prezentat la instanță, inclusiv ale transportului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. P. în cuprinsul căruia a aratat ca se solicita admiterea recursului si casarea sentintei atacate cu coonsecinta trimiterii cauzei spre rejudecare.
In motivarea recursului s-a aratat in esenta faptul ca, instanta nu a lamurit sub toate aspectele cauza, expertiza efectuata nefiind completa, instanta de fond respingand obiectiunile depuse la raportul de expertiza intocmit in cauza.
Sub un alt aspect s-a aratat ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca din 1974 a folosit terenul respectiv si nici actele normative in baza carora a inteles sa formuleze actiunea sa. Desi instanta a inteles ca reclamanta a formulat o precizare de actiune prin care si-a modificat cererea din actiunea in constatarea uzucapinii in cerere avand ca oobiect constatarea dreptului de proprietate prin mostenire acest aspect nu reiese cu claritate din actele dosarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța constată că:
Prin cererea inițial formulată reclamanții P. M. și P. M. au solicitat constatarea dreptului de proprietate, prin uzucapiune asupra suprafeței de 9760 mp, teren situat în locul Hîlboci, teren deținut încă din 1974.
Terenul menționat de reclamanți, în cuprinsul cererii formulate face parte din CF 5242 R., nr. topo. 3915, astfel cum a fost identificat în planul de amplasament și delimitare aflat la fila 2 din dosarul de fond. În CF 50430 R., CF provenit din conversie de pe hârtie a CF 5242 R. (f. 3) apar ca și proprietari tabulari C.
I., T. M. și T. I., fiecare dintre aceștia dobândind cu titlu de vânzare- cumpărare 1/3 din suprafața de teren 13686 mp.
La termenul din 21 septembrie 2011, reclamanta P. M. a arătat că terenul a fost primit de la antecesorii săi, în prezent decedați, iar frații săi - în nr. de 4, nu au pretenții față de acest teren.
La 23 septembrie 2011, reclamanta P. M. a formulat completare de acțiune în cuprinsul căreia a chemat în judecată pârâta V. A., C. I., P. M. și C. P. solicitând în contradictoriu cu aceștia întabularea terenului situat în locul numit Zapodi - suprafața de 9760 mp, teren ce a fost primit ca zestre de la părinți.
În cauză a fost efectuată Nota de Constatare aflată la filele 50, în cuprinsul căreia se identifică terenurile respective.
Martorii audiați (Botiza Grigore f 51 și Griguța Gavrilă f. 52) au arătat că reclamanta a primit terenul cu titlu de zestre de la părinții săi și aceasta îl folosește după anul 1989.
În ședința publică din_, C. P. arată că a avut încă 3 frați, I., I. și M., iar posesia terenului a început încă din 1925. Urmare a acestei precizări s-a formulat o nouă precizare de acțiune fiind introduși în cauză, moștenitorii proprietarilor tabulari - verii primari ai reclamantei (f. 156). De asemenea, la același termen a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P.
M. reținându-se că acesta nu poate uzucapa terenul primit de soția sa de la antecesorii soției.
La_, la dosarul cauzei a fost depusă adresa, potrivit căreia, reclamanta solicită întabularea terenului în suprafață de 9760 mp conform raportului de expertiză, deoarece terenul a fost primit cu titlu de zestre atât de către reclamantă cât și de către mama sa.
La fila 82 din dosar a fost depus certificatul de deces al proprietarului tabular Kreceștean Iuon, acesta decedând în data de 8 august 1980.
Ulterior la 8 martie 2012 P. M. -mandatarul reclamantei P. M. a arătat, prin precizarea scrisă că terenul este folosit din anul 1974, antecesorii săi folosind terenul din 1951, astfel că solicitarea sa este aceea de a se întabula terenul conform art. 111 C.pr.civ. Contrar stării de fapt, instanța a reținut că s-a formulat și cerere pentru stabilirea liniei de hotar între terenul reclamantei și al pârâtului C.
P. .
Din actele dosarului se constata ca reclamanta impreuna cu sotul, P. M. au fornulat cererea de chemare in judecata prin care au solicitat instantei sa constate faptul ca au dobandit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului in natura faneata situat in extravilan in locul numit Zapodiile sau Halboci.
Aceasta cerere nu a fost precizata in sensul ca s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate prin dezbaterea mostenirii antecesorilor reclamantei P.
M. . In fapt din cuprinsul dispozitivului sentintei atacate si din motivarea acesteia nu se poate deduce care este mostenirea care s-a dezbatut, care sunt mostenitorii si eventual partajul realizat de catre acesti mostenitori.
Instanta de fond a aratat "constata ca reclamanta a dobandit dreptul de proprietate, prin mostenire asupra imobilului de natura teren";. Reclamanta a sustinut, fapt retinut de instanta de judecata in considerentele sentintei la fila 180 din dosar, ca terenul respectiv a apartinut lui C. I. care a inzestrat-o pe C. I., mama reclamantei, care la randul sau a transmis terenul fiicei sale, reclamanta P.
M. .
Din acest punct de vedere se pune problema mostenirii care a fost dezbatuta in prezenta cauza, daca a fost instanta investita cu o astfel de cerere. Astfel, sustinerea recurentului potrivit careia instanta de fond face referire la o precizare de actiune prin care s-a modificat cererea de chemare in judecata, precizare din care nu rezulta caracterul actiunii promovate sunt considerate ca fiind intemeiate. Acest motiv de recurs poate fi incadarat ca fiind motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
Din cele aratate mai sus se constata ca instanta de fond nu a lamurit caracterul cererii, care sunt capetele de cerere formulate, daca cererea vizeaza constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune sau constatarea dobandirii unui drept prin mostenire legala, acest fapt echivaland cu nesolutionarea cauzei. Consecinta acestui fapt va fi admiterea recursului, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.
In rejudecare instanta va stabili obiectul cererii de chemare in judecata, urmand sa analizeze doar cererile formulate de parti. De asemenea, va avea in vedere si dispozitiile art. 111 C.proc.civ., urmand sa stabileasca in ce masura natura actiunii
este una in realizare sau una in constatare, punand in discutie si eventuala inadmisibilitate a actiunii formulate in masura in care va stabili ca obiectul cererii de chemare in judecata este cerere in constatare a unei situatii de fapt.
În ceea ce privește solicitarea având ca obiect obligarea intimatei P. M. la plata cheltuielilor de judecată, instanța consideră cererea întemeiată, având în vedere prevederile art. 274 C.proc.civ., astfel că o va obliga la plata sumei de 130 lei sumă ce reprezintă taxa judiciară de timbru achitată în cauză în recurs.
Având in vedere cele de mai sus, precum si prevederile art. 312 raportat la prevederile art. 304 C.proc.civ., instanta urmeaza sa admita recursul formulat de C.
I., sentinta urmand sa fie casata, iar cauza trimisa spre rejudecare instantei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul
declarat de C. P. cu domiciliul procesual ales în Baia Mare str. Moldovei nr. 9/3, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 372 pronunțate la data de 10 iulie 2012 de Judecătoria Dragomirești, în dosarul nr._, pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Obligă intimata P. M. la plata sume de 130 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | IER | ||||
W. D. | P. | G. | P. M. B. | M. | C. |
Red./dact./M.B.P./_ 2ex.
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
Din
CĂTRE
JUDECĂTORIA DRAGOMIREȘTI
Vă înaintăm alăturat dosarul cu nr. mai sus menționat, întrucât prin decizia civilă nr. 83/R/20 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admis recursul
declarat de C. P. cu domiciliul procesual ales în Baia Mare str. Moldovei nr. 9/3, jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 372
pronunțate la data de 10 iulie 2012 de Judecătoria Dragom irești, în dos arul nr. _
, pe care a casat-o în întregim e și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Dosarul conține un număr de
file, având atașate: dosarul nr.
_ al Judecătoriei Dragomirești (conținând 197 file).
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. M. C.
| ← Decizia civilă nr. 4444/2013. Uzucapiune | Încheierea civilă nr. 32/2013. Uzucapiune → |
|---|
