Decizia civilă nr. 6/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N r. 6/R/2013
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: M. N., președinte tribunal JUDECĂTOR: S. I.
GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de petenții P. C. L. și C. L. L. PENTRU S. D. DE P. P., împotriva sentinței civile nr.4332/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petenții-recurenți P. comunei L. și C. locală Pentru S. D. de P. P. A. T. L., prin avocat B. E. -Cătălin, lipsă fiind intimații C. județeană B. -N. Pentru S. D. de P.
P. A. T., G. M., G. E. și G. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că nu s-a depus la dosar răspunsul solicitat Primăriei comunei L. prin adresa aflată la fila 20 din dosar.
Instanța constată că la data de_ la dosar s-a depus prin serviciul de registratură, cerere de renunțare la recurs formulată de petentul-recurent P. comunei L. .
Reprezentantul petenților-recurenți, avocat B. E. -Cătălin, solicită instanței a se lua act de cererea de renunțare la judecarea recursului depusă în scris la dosar.
Tribunalul reține pricina în pronunțare.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 4332/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ * a fost respinsă plângerea formulată de petentul P. C. L., în contradictoriu cu intimații C.
J. Pentru S. Drepturilor de P. B. -N., C. L. Pentru S. Drepturilor de
P. L. și G. Viorel. Fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.3692/2010 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ a fost respinsă plângerea formulată de petentul Neamț Olimpiu, în calitate de Primar al comunei L. în contradictoriu cu intimații C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L. și G. Viorel. A fost respinsă cererea reclamantului de obligare a intimatului G. Viorel la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs petentul P. comunei L. și C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare a instanța de fond, iar in subsidiar, au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate si admiterea cererii formulate privind anularea titlului de proprietate nr.59758/19 februarie 2003 emis în favoarea intimatului G. Viorel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că sentința atacată este lovită de nulitate, motiv pentru care recursul declarat a fost admis potrivit argumentelor ce urmează.
La termenul de judecata din 08 decembrie 2010, tribunalul a pus în discuția contradictorie a părților motivul de ordine publică de casare a sentinței atacate constând în lipsa minutei și nesemnarea hotărârii judecătorești de către judecătorul fondului, motiv de casare ce a fost găsit întemeiat, în dosarul de fond nefiind întocmită minuta, care trebuia să fie redactată la data
menționată în hotărâre și să cuprindă soluția adoptată asupra acțiunii deduse judecății și nici nu a fost semnată sentința civilă recurată în cauză de către judecătorul fondului, situație în care hotărârea atacată, prin prisma dispozițiilor de ordine publică anterior reliefate, este lovită de nulitate absolută. Tribunalul a apreciat că, întrucât lipsește minuta și sentința atacată nu a fost semnată de judecătorul fondului s-a aflat în situația în care acțiunea civilă formulată nu a fost soluționată deloc de către prima instanță, nefiind practic cercetat fondul cauzei, caz în care nu s-a mai impus analizarea motivelor de recurs invocate referitoare la nelegalitatea și netemeinicia sentinței, urmând
ca aceste motive, dar și apărările celorlalte părți să fie analizate pe fond în rejudecare.
Analizând actele dosarului, în raport de îndrumările date prin decizia de casare nr. 371/2010 pronunțată de Tribunalul B. - N. în dosar nr._, instanța a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 59758/_, intimatului G. Viorel i s-a constituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5.095 mp situat în intravilanul localității L. (fila 4).
Probatoriul administrat în cauză a atestat faptul că intimatului i s-a constituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 5.095 mp în baza dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora în localitățile cu excedent de suprafață agricolă, cu deficit de forță de muncă în agricultură, se poate atribui în proprietate teren până la 10 ha în echivalent arabil tuturor familiilor care solicită în scris și se obligă să lucreze această suprafață. Temeiul constituirii dreptului de proprietate al intimatului îl reprezintă art. 21 din Legea nr.18/1991.
Textul legal mai sus menționat instituie beneficiarilor acestuia îndeplinirea cumulativă a trei condiții: solicitarea în scris a persoanei, existența excedentului de suprafață agricolă și a deficitului de forță de muncă.
Reclamantul și intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate L. și C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. au invocat neîndeplinirea condiției privitoare la existența cererii formulate în scris de intimatul G. Viorel, sens în care instanța, în baza deciziei de casare nr. 371/2010 a Tribunalului B. - N. a încuviințat suplimentarea probatoriului cu înscrisuri și testimonial.
Astfel, s-a solicitat intimatei comisia locală a depune registrul de intrări al cererilor înregistrate în perioada de referință, sens în care s-a depus "Caiet registru intrare cereri pământ 1991";, din care, într-adevăr nu rezultă înregistrarea cererii de constituire a dreptului de proprietate a suprafeței înscrise în titlul atacat, cerere emanând de la intimatul G. Viorel.
Cu toate acestea, martorii audiați (f. 42 - 45), confirmă faptul existenței cererii formulate de intimatul G. Viorel și nu doar atât, ci inclusiv propunerea de atribuire care s-a făcut în acest sens la nivelul comisiei locale L., relevantă fiind în acest sens declarația martorului Avram D. (fila 42).
Fără a lua în discuție faptul că scriptul intitulat "Caiet registru intrare cereri pământ 1991"; nu are forță probantă absolută și nu produce efectele de natură a proba inexistența cererii formulate de intimatul G. Viorel - neavând serie și număr, conform documentelor tipizate și inventariate de intimată, martorul mai sus citat învederează aspectul că, nu se ținea o evidență specială a cererilor formulate de cetățenii care solicitau teren în temeiul Legii 18/1991 rep., însă exista, un registru general al primăriei, în care se înregistrau asemenea cereri care, erau de regulă soluționate, luându- se decizii în raport de obiectul lor.
Prin eliberarea titlului de proprietate intimatului se prezumă relativ că acesta a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate, instanța apreciind că lipsa cererii din dosarul intimatului nu este suficientă pentru a răsturna prezumția relativă de existență a cererii, de vreme ce actele care au stat la baza emiterii titlului de proprietate, aflate în evidența celor două comisii, nu sunt complete, nefiind găsită în arhiva comisiilor nici contestația soluționată prin Hotărârea nr. 39/1995 a Comisiei Județene B. - N. de aplicare a L. 18/1991. Ori, este exclus să se fi soluționat o contestație fără ca această contestație să existe în materialitatea ei.
Faptul că intimatul nu a prezentat în instanță și nu a depus copia cererii formulate, în baza Legii fondului funciar, nu este în măsură a conduce la concluzia că această cerere nu a existat, cu atât mai mult cu cât titlul de proprietate atacat a fost emis în anul 2003, iar obligația înregistrării și evidențierii ei, incumbându- i intimatei C. L. L. .
Este în afara oricărei discuții împrejurarea că, legea - art. 21 din Legea nr. 18/1991 - nu instituie obligativitatea dublului sau multiplului exemplar al cererilor formulate, în vederea emiterii titlurilor de proprietate.
Poziția oscilatorie a reclamantului în raport de îndreptățirea intimatului G. Viorel la constituirea dreptului înscris în titlul atacat este dată în cauză și prin aceea că inițial, prin cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "la dosarul intimatului nu există decât cererea lui fără nici o altă dovadă care să justifice atribuirea de teren";, reclamantul recunoscând astfel, inițial, existența cererii intimatului. De altfel și procesul-verbal din data de_ relevă faptul că decizia Comisiei locale L. de solicitare a anulării titlului de proprietate emis în favoarea intimatului a fost determinată exclusiv de numărul mare de persoane care au formulat cereri în baza Legii nr. 247/2005 și imposibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea acestor persoane, invocându-se ca motiv ne nulitate faptul că numiții G. E., G. Viorel, G. I. și Istrate I. nu au fost membrii cooperatori și nu au lucrat în CAP, fără a se invoca inexistența cererii.
Desfășurarea de activitate în folosul CAP și calitatea de membru cooperator nu se numără printre condițiile necesare pentru constituirea dreptului de proprietate în baza art. 21 din Legea nr.18/1991, astfel că lipsa acestor calități nu atrage nulitatea titlului de proprietate emis intimatului. De asemenea existența a numeroase cereri ulterioare de reconstituire a dreptului de proprietate și imposibilitatea reconstituirii din lipsă de teren nu reprezintă o cauză de nulitate a titlului de proprietate al intimatului, câtă vreme la momentul constituirii dreptului de proprietate în favoarea intimatului exista excedent de suprafață agricolă și deficit de forță de muncă. Aceste condiții - existența excedentului și a deficitului de forță de muncă sunt de asemenea prezumate că erau îndeplinite la momentul constituirii dreptului de proprietate, iar reclamantul și comisiile de aplicare a legilor fondului funciar nu au probat contrariul, astfel încât susținerile formulate urmează a fi înlăturate.
Potrivit dispozițiile art. 3 din Legea nr.169/1997 sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, în favoarea persoanelor fizice care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri
Titlul de proprietate eliberat intimatului se bucură de prezumția relativă de legalitate, fiind prezumată astfel îndeplinirea tuturor condițiilor menționate anterior, iar sarcina răsturnării acestei prezumții revine reclamantului sau celor ce contestă legalitatea titlului de proprietate. Cum prezumția nu a fost răsturnată în cauză și nici nu s-a probat existența unei cauze de nulitate a titlului, în baza textelor legale mai sus menționate, instanța a respins plângerea formulată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul P. comunei L. și în calitate de mandatar pentru intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate L.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și drept consecință admiterea cererii formulate la fondul cauzei respectiv anularea TP 59758/_ emis în favoarea pârâtului- intimat G. Viorel.
În motivarea recursului, s-a arătat că dintr-o eroare, în cererea de chemare în judecată a fost înscris TP nr.59758/_ în loc de TP nr.59758/2003 precum și că în conținutul cererii a fost înscrisă mențiunea că, la dosarul existent la C. L. L. nu exista decât cererea pârâtului intimat G. Viorel, când de fapt în evidențele Comisiei Locale nu exista nici măcar această cerere.
Mai arată că aceste aspecte au fost reținute de instanță în defavoarea recurentului, apreciindu- se că primarul comunei ar fi avut o poziție oscilatorie pe parcursul soluționării cauzei. La dosarul cauzei a fost depus în original acel registru nominal, în care erau înregistrate toate cererile formulate de cetățeni pentru constituirea/reconstituirea dreptului de proprietate, acest înscris și mențiunile din cuprinsul lui chiar dacă nu ar purta o serie și un număr, nu pot fi înfrânte prin declarațiile evazive ale unor martori.
Potrivit prevederilor art.24 din HG 131/1991 în anexa 12a se înscriu cu suprafețe atribuite, familiile cărora urmează să li se atribuie teren în localitățile cu excedent de suprafață agricolă și cu deficit de forță de muncă. Potrivit art.20(1) din Legea 18/1991 aceste terenuri se atribuiau din rezerva la dispoziția Comisiei locale în limita a 10 ha, familiilor care solicitau în scris și se obligau să lucreze aceste suprafețe. În conformitate cu prevederile art.18(2) din Legea 18/1991, terenurile care urmau să fie atribuite sunt cele agricole aflate în extravilan aflate la dispoziția comisiilor locale de fond funciar. Or, așa cum se observă din titlu de proprietate atacat, terenurile atribuite se află situate în intravilanul localității L. și nu în extravilan. A. acestor considerații instanța de fond nu s-a pronunțat deloc, deși prin dispozițiile instanței de casare era obligată să o facă.
S-a mai arătat faptul că, mai mult decât atât, pârâtul intimat împreună cu familia sa mai dețineau teren în proprietate (soției acestuia G. M. fiindu-i reconstituit un drept de proprietate in suprafața de 2 ha și 7400 m.p. prin TP nr.59246/_ ).
Din înscrisurile depuse de părți cu ocazia judecării recursului împotriva sentinței civile nr.3692/2010 rezultă faptul că intimatul G. Viorel ar fi formulat la data de_ o contestație în fața Comisiei județene B. -N., prin care arată că "în anul 1994 la reanalizarea cererilor de către
C. locală, nu a mai fost înscris în listele afișate."
Analizând această contestație prin Hotărârea nr. 39 din_, comisia județeană o soluționează, în sensul respingerii ei, astfel cum rezultă de altfel și din procesul-verbal încheiat în_ cu ocazia ședinței comisie județene de aplicare a legii fondului funciar, existent la dosar (pct. 1). În mod surprinzător, aceeași comisie județeană mai emite o hotărâre ce poartă același nr. 39, dar din data de_ , hotărâre prin care ar fi de această dată validată constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 0,50 ha teren agricol, în favoarea aceluiași intimat G. Viorel.
Recurentul apreciază că atâta timp cât Hotărârea nr.39/_ nu a fost atacată cu plângere în fața Judecătoriei B. în termenul legal, cea de a doua hotărâre a comisiei județene nu putea să producă niciun efect juridic, astfel încât emiterea Titlului de proprietate în favoarea intimatului apare ca nelegală și datorită acestui aspect.
La data de_ recurentul P. comunei L. a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 4332/2012 a Judecătoriei B. .
Analizând cu prioritate manifestarea de voință a P. ui comunei L., în calitate de recurent și de mandatar al intimatei-recurente C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., tribunalul constată că nu există nici un impediment față de renunțarea la calea de atac declarată, astfel încât urmează să ia act de această renunțare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului declarat de petentul P. comunei L. și intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor L., ambii cu sediul în com. L., jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr.4332 din_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||||
B. | I. S. | M. | N. | S. | I. | E. | M. -M. |
Red./Dact. B.I.Sz./E.M.M.,
_, 2 ex.
Jud. fond: Vrânceanu Voichița
| ← Decizia civilă nr. 148/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 8/2013. Fond funciar → |
|---|
