Decizia civilă nr. 860/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
ROM. IA TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr.860
Ședința publică din 17 septembrie 2013 Completul constituit din:
Președinte: C. N. C., judecător Judecător: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: H. I. - D.
Grefier: H. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de petenta SC Trans Maresa LS
, cu sediul în loc. L., str. I., nr. 371, Jud. Bistrița - Năsăud, împotriva Sentinței civile nr. 549 din_ pronunțată de J. Șimleu Silvaniei, în dos. nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită potrivit disp. art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că pricina se află la primul termen de judecată, recursul est6e motivat și semnat, iar potrivit disp. art. 15 lit. i din Legea 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Verificând potrivit dispozițiilor art. 1591Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să judece prezenta cauză.
În baza înscrisurilor existente la dosar, reținând și poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei și în lipsă, conf. art. 242 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând, reține că:
Prin Sentința civilă nr. 549/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta SC Trans Maresa LS L., împotriva procesului-verbal de contravenție seria
I. nr. 0064261/_, întocmit de intimatul Inspectoratul de S. pentru C. în T. R. -I.S.C.T.R B. .
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria I. nr.0064261/_ întocmit de intimat, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 3000 lei pentru săvârșirea contravenției prev.de art.5 pct.18 din HG 69/2012.
S-a reținut în sarcina sa că în data de_ ora 11,10 pe raza localității Bobota, pe DN 1F km 122+800 jud.Sălaj a fost oprită și verificată autobasculanta cu nr.de înmatriculare_ deținută și utilizată de SC T. LS L., în timp ce efectua un transport de marfă în trafic național, fiind condus de M. F.
D. în calitate de conducător auto. În urma verificării documentelor și a bazei de date ARR s-a constatat nedeclararea conducătorului auto în baza de date,
nerespectându-se obligația de a transmite în format electronic disponibil pe site, modificarea privind situația conducătorilor auto angajați.
Prima instanță a reținut că, din înscrisurile depuse de către petentă în probațiune, rezultă că corespondenta cu intimata, privind transmiterea in format electronic a situațiilor, s-a purtat la 20 aprilie 2012 (f.7-9), deci cu mult înainte de sancționarea sa, motiv pentru care, in baza art.34 din OG nr.2/2001, prima instanță a respins ca neîntemeiată plângerea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petenta SC Trans Maresa LS, solicitând, în principal, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecată în primă instanță Judecătoriei Beclean, iar în subsidiar, modificarea setinței, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului- verbal de contravenție, sau în sensul modificării acestuia prin înlocuirea amenzii cu avertisment.
Referitor la necompetența teritorială a primei instanțe, recurenta susține că fapta contravențională pentru care a fost sancționată nu se putea săvârși în trafic, deoarece faptul de a nu comunica situația angajaților în format electronic, către I.
, nu se putea produce decât de la sediul firmei, situație în care, conform OG 2/2001, competentă material și teritorial pentru soluționarea litigiului era Judecătoria Beclean, în a cărei circumscripție teritorială se află sediul petentei.
Referitor la temeinicia procesului-verbal, recurenta arată că a solicitat cheia de acces pentru înregistrarea online a șoferilor angajați, parola fiind primită în data de 20 aprilie 2012. Ulterior primirii cheii de acces a încercat de mai multe ori să intre în baza de date pentru a face înregistrările online, însă acestea au eșuat. La data controlului înregistrările erau raportate în sistemul informatic al ARR, dar probabil acestea nu au fost validate, neputând fi vizualizate de inspectorul de trafic. În privința individualizării sancțiunii, apreciază că amenda aplicată este într-
un cuantum foarte ridicat, în raport de posibilitățile de plată ale societății. De asemenea, recurenta solicită să fie avut în vedere că se află la prima abatere de acest fel, motiv pentru care sancțiunea avertismentului este suficientă.
Intimatul Inspectoratul de S. pentru C. în T. R. -I.S.C.T.R B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. Intimatul apreciază că instanța de fond a ținut cont de toate prevederile normelor legale în vigoare, precum și de toate împrejurările relevante în soluționarea cauzei. Motivele de recurs invocate de petentă sunt neîntemeiate. Așa cum a reținut instanța de fond, petenta nu a dovedit că la data constatării faptei, șoferii săi erau introduși în baza de date a ARR.
Cu privire la pericolul social al faptei, intimatul susține că gravitatea acesteia este stabilită de către legiuitor prin chiar textul legal de sancționare a acesteia
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este, în parte, întemeiat pentru următoarele motive:
Referitor la primul motiv de recurs, vizând necompetența teritorială a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, T. constată că acesta este inadmisibil, având în vedere că excepția nu a fost invocată în fața primei instanțe, ci pentru prima dată în fața instanței de recurs, iar în conformitate cu prevederile art. 304 pct.3 C.pr.civ.,
încălcarea competenței de ordine publică poate constitui motiv de recurs doar în condițiile în care aceasta a fost invocată în condițiile legii, iar în conformitate cu prevederile art.159 ind.1 alin.2 C.pr.civ., neconpetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
În ce privește fondul litigiului, T. apreciază că instanța de fond a efectuat o analiză temeinică a procesului verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, analizând întâi legalitatea și ulterior temeinicia procesului verbal, pe baza materialului probator administrat în cauză și prin aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în speță.
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță, în baza procesului - verbal de contravenție, necombătut prin probe concludente de către petentă. De altfel, așa cum a reținut și instanța fondului, societatea petentă nu a contestat fapta propriu-zisă, respectiv nu a susținut că, la data controlului, datele de identificare ale conducătorului auto angajat, M. F. D., ar fi fost transmise și înregistrate la ARR.
Fapta săvârșită de petentă este prevăzută și sancționată de art. 5 pct. 18 din HG 69/2012 și sancționată cu amenda cuprinsă între 3.000 lei și 6.000 lei, conform art. 8 alin.1 din același act normativ.
Este întemeiat însă motivul de recurs ce vizează individualizarea sancțiunii aplicate. Cu privire la acest aspect, analizând fapta contravențională săvârșită de către petentă prin prisma dispozițiilor art.7 alin.2 și art.5 alin.5 din OG 2/2001, având în vedere și toate criteriile cuprinse în art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, precum și circumstanțele concrete ale cauzei, instanța de recurs apreciază că fapta săvârșită prezintă un grad de pericol social concret redus și se impune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 3.000 lei cu sancțiunea avertismentului, această din urmă sancțiune fiind în speță suficientă pentru atingerea scopului preventiv al sancțiunii contravenționale.
În acest sens, este de reținut că proporționalitatea se determină prin raportare la natura și gravitatea faptei, iar în aprecierea gravității trebuie avute în vedere mai multe criterii ce țin de starea de fapt și care pot indica un grad mai ridicat sau mai redus de periculozitate socială a faptei. Astfel, ținând cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de rezultatul produs care, în speță, nu este unul cu implicații sociale grave, și de circumstanțele personale ale petentei, instanța de recurs apreciază că fapta concretă săvârșită de către petentă prezintă un grad de pericol social redus, atingerea adusă valorii sociale ocrotite, fiind una minimă. Sunt relevante astfel și circumstanțele personale ale petentei față de care nu au fost dovedite antecedente contravenționale în materie și care a recunoscut, în fond, comiterea faptei, precum și faptul că aceasta, ulterior sancționării sale, a intrat în legalitate, înregistrând datele șoferilor săi angajați în baza de date a ARR .
Faptul că în norma de sancționare a fost prevăzut un cuantum relativ ridicat al amenzii, nu reprezintă un argument suficient pentru a fundamenta o soluție de respingere a cererii de înlocuire a amenzii cu avertismentul, întrucât legiuitorul a avut în vedere pericolul abstract al faptelor reglementate ca și contravenții, ori la alegerea și individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama de pericolul concret
al faptei săvârșite, alături de celelalte criterii stabilite de art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001.
În raport cu aspectele reținute, în speță, contrar aprecierilor primei instanțe, deși nu se poate vorbi de lipsa faptei contravenționale, sancțiunea
"avertismentului"; este suficientă, raportat la împrejurarea că petenta nu s-a sustras de la obligația de plată a contravalorii tarifului către ARR pentru a putea transmite formularul cu situația conducătorilor auto, de natură să întărească aprecierea că sancțiunea avertismentului își îndeplinește funcția preventivă și punitivă la care tinde o sancțiune contravențională.
Față de cele arătate, apreciind întemeiat motivul de recurs invocat cu privire la individualizarea sancțiunii aplicate, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 C.pr.civ. și art. 312 alin.1, 2 și 3 C.pr.civ., T. va admite în parte recursul și va modifica Sentința civilă nr. 549/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei, în sensul că va admite în parte plângerea formulată de petenta SC Trans Maresa LS L. împotriva procesului-verbal de contravenție seria I. nr. 0064261 întocmit la data de_ de intimatul Inspectoratul de S. pentru C. în T. R. -
I.S.C.T.R B., pe care îl va modifica, în sensul înlocuirii amenzii aplicate în sumă de 3000 lei, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de SC Trans Maresa LS contra sentinței civile nr. 549 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea formulată de petentă și modifică procesul- verbal de contravenție seria I. nr. 0064261/_ în sensul înlocuirii amenzii cu avertismentul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2013.
Președinte, N. C. C. | Judecător, P. D. | Judecător, I. D. H. |
Grefier, V. H. |
Red.H.I.D./_ | ||
Dact.H.V./_ | ||
Ex.2 | ||
Jud. fond: C. | A. | S. |
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 538/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 258/2013. Plângere contravențională → |
|---|
