Decizia civilă nr. 865/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 865/2013
Ședința publică de la 17 Septembrie 2013 Completul constituit din: PREȘEDINTE M. O. -S.
Judecător Dan-I. T. Judecător E. L. Grefier A. P.
S-a luat in examinare recursul declarat de recurent C. I. L. impotriva Sentintei civle nr. 175/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Gherla, privind și pe intimat G. A. SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezinta reprezentantul recurentului, av. M. I., lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la data de_ intimata a depus la dosar întâmpinare. Instanța comunică reprezentantului recurentului un exemplar de pe întâmpinare.
În temeiul art. 137 si 159 pct. 3 C.pr.civ, instanța pune în dicuție excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj având în vedere calitatea de profesionisti a părților .
Reprezentantul recurentului solicită admiterea excepției invocate. Instanța reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
INSTANȚA
Prin Sentinta civila nr. 175/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Gherla
a fost admisa acțiunea civilă formulată de reclamanta G. A. S.A. împotriva pârâtului C. I. L. și în consecință:
A fost obligata pârâta să plătească reclamantei suma de 7494,49 lei, cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului începând cu data de_ și până la plata efectivă a debitului.
A fost obligata pârâta să plătească reclamantei suma de 563,67 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
După cum reiese din procesul verbal de contravenție seria CC nr.4894835/_, încheiat de Poliția Gherla, la data de_, a avut loc un eveniment rutier în Localitatea Gherla pe str. Principală, în care a fost implicat pârâtul, care în timp ce conducea autoturismul marca VW PASSAT, cu numărul de înmatriculare_ pe DN1, a pierdut direcția de deplasare și a intrat în coliziune cu autovehiculul ce aparține numitul Filep Ștefan, marca Dacia Logan cu numărul de înmatriculare_, ce era parcat regulamentar în parcarea unei societăți. Pârâtul a fost testat cu aparatul
alcoolotest, care a indicat o alcoolemie de 0,82mg/l, alcool pur în aerul expirat.
Prin sentința penală nr. 2037/2010 a Judecătoriei Gherla, pârâtul C.
I. L. a fost găsit vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 al.1 din OUG nr. 195/2002, faptă săvârșită cu ocazia avarierii autoturismului numitului Filep Ștefan și care a fost despăgubit de către reclamantă. (f.33- 35)
Ținând cont că sentința penală nr. 2037/2010 a Judecătoriei Gherla are potrivit dispozițiilor art. 22 din Codul de Procedură Penală, autoritate de lucru judecat cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, iar pârâtul prezentat în fața instanței nu a contestat starea de fapt și drept invocată de reclamantă și reținută și de organul constatator în procesul verbal de contravenție, ce constituie un mijloc de probă în cauză, instanța reține că pârâtul a fost autorul faptei prejudiciabile ce antrenează răspunderea civilă delictuală a acestuia și nu se mai impune aprofundarea acestui aspect.
Din copia poliței de asigurare depusă la dosar a rezultat că autovehiculul pârâtului implicat în evenimentul rutier, a fost asigurat de răspundere civilă la societatea reclamantă.
Din factura fiscală anexată nr.812/_, precum și din devizul de reparație rezultă că valoarea reparațiilor efectuate la autoturismul asigurat, în cuantum total de 7494,49 lei, a fost achitată de către reclamantă, către
S.C. Mercedes Service Impex SRL din Gherla. Numele acestei societăți comerciale nu are nici o legătură cu reprezentanța constructorului de automobile german Mercedes-Benz, care nu are reprezentanță în municipiul Gherla.
Declarația martorilor audiați la solicitarea pârâtului nu probează că a existat vreo înțelegere între părți sau că prețul reparației autoturismului avariat de pârât pute fi mai mic. Faptul că reclamanta a decontat reparația efectuată la un service din orașul Gherla, este normal și nu sunt justificate susținerile pârâtului că ar fi fost alte ateliere care ar fi reparat mai ieftin, atât timp cât persoana prejudiciată are dreptul să-și repare mașina într-un service autorizat și agreat de societatea de asigurare.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite cumulativ condițiile reglementate de art. 998-999 din Codul civil, raportat la momentul producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudiciu,_, pentru a antrena răspunderea civilă delictuală a pârâtului pentru prejudiciul în discuție.
Față de considerentele mai sus expuse, având în vedere și dispozițiile art. 22 din Legea nr.136/1995 potrivit cărora asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei, în limitele indemnizației plătite, instanța a admis în totalitate pretențiile principale care fac obiectul prezentei pricini.
În ceea ce privește pretențiile accesorii, instanța a apreciat ca fiind fondate întrucât pârâtul nu a achitat la scadență contravaloarea reparațiilor efectuate și suportate de către societatea reclamantă, pentru o deplină reparare a prejudiciului cauzat, instanța consideră întemeiată cererea de obligare a autorului faptei ilicite nu numai la plata echivalentului pagubei, ci și la plata dobânzilor aferente acestei sume începând cu data convocării la conciliere și până la momentul achitării integrale a debitului.
Pe cale de consecință, instanța a apreciat cererea reclamantei întemeiată, fiind îndeplinite cerințele art. 998-999 din Codul civil vechi,
art.22 din legea nr.136/1995, astfel că a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 7494,49 lei, cu titlu de despăgubiri civile, precum și la plata dobânzii legale aferente debitului începând cu data de_ și până
la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 563,67 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar .
Impotriva hotararii a declarat recurs pârâtul
C. I. L., solicitând admiterea hotărârii atacate, casarea în parte în sensul neadmiterii în totalitate a pretențiilor intimatei-reclamante în sumă de 7494,49 lei cu titlu de despăgubiri civile stabilite prin hotărârea atacata.
Declarația martorilor audiați la solicitarea paratului nu probează ca a existat vreo intelegere intre parti sau ca prețul reparației autoturismului avariat de parat poate fi mai mic.
Faptul ca reclamanta a decontat reparația efectuata la un service din orașul Gherla,este normal si nu sunt justificate susținerile paratului ca ar fi fost alte ateliere care ar fi reparat mai ieftin, atata timp cat persoana prejudiciata are dreptul sa-si repare mașina intr-un service autorizat si agreat de societatea de asigurare..."
In concluziile scrise am arătat faptul ca la data de_ la solicitarea intimatei-reclamanta m-am prezentat la conciliere pentru a-mi prezenta punctul de vedere referitor la valoarea reparațiilor autoturismului avariat,dar la acea data deja toate formalitățile privind reparația au fost efectuate respectiv cu factura 812/_ si O.P. 382/_ .
Practic, aceasta nu a fost o conciliere in sensul dispozițiilor art.720 C.pr.civ. de vreme ce in realitate mi s-a pus in vedere sa achit suma de 7494,49 lei deja virata in contul S.C"MERCEDES SERVICE IMPEX" S.R.L.
Astfel in mod formal a fost consemnat punctul meu de vedere ca nu sunt de acord cu valoarea stabilita exagerata in raport cu pagubele suferite.
Însuși persoana păgubita asa cum rezulta din declarația sa, a apreciat după discuția avuta de patronul S.C. MERCEDES IMPEX SRL ca reparația ar costa circa 20-30 milioane lei.
Mai mult,potrivit art.54 din Legea 136/1995 si art.28 din Ordinul 3108/2004 de punere in aplicare a legii, despăgubirile se stabilesc pe baza convenției dintre asigurat, persoana pagubita,si asigurătorul RCA, ori in cazul când nu s-a realizat intelegerea,prin hotărâre judecătoreasca.
In acest sens recurentul a inteles sa solicite introducerea in cauza in calitate de intervenient al persoanei păgubite Filep Ștefan ,audiat insa in calitate de martor.
Instanța de fond, in motivația hotărârii nu a ținut seama de dispozițiile legale invocate mai sus ,de faptul ca "concilierea" a fost de fapt o simpla formalitate fara nici un efect juridic,ci s-a mărginit doar a retine ca "declarația martorilor audiați la solicitarea paratului nu probează ca a existat vreo intelegere intre parti sau ca prețul reparației autoturismului avariat de parat putea fi mai mic."
Recurentul nu contesta faptul ca persoana prejudiciata are dreptul sa-si repare mașina intr-un service agreat de societatea de asigurare,ci faptul ca valoarea reparațiilor este exagerata in raport cu avariile produse in care sens am inteles sa depun la dosar si o alta varianta de calcul a costurilor lucrărilor respectiv devizul" S.C. LUCS SERV." S.R.L., varianta neluata in seama nici de reclamanta, nici de instanța de fond si care au avut la baza criteriile prevăzute de Normele de aplicare a Legii 136/1995 Anexa 1,privind vechimea autoturismului avariat.
In concluzie, consideră ca motivele invocate in hotărârea atacata sunt contradictorii,s-au aplicat greșit normele legate in materie,drept pentru care rugam a admite recursul si casarea in parte a hotărârii atacate.
Asa cum a arătat in intampinare in incidentul consemnat in procesul verbal al Politiei din_ am avariat 2 autoturisme,iar autoturismul proprietatea numitului SILAGHI P. ,_ a fost reparat in baza intelegerii din_ conform declarației pe care o depun la dosar.
Recurentul menționează acest aspect ,pentru a arata ca in fapt numai intre acesta,asigurator si S.C"MERCEDES IMPEX" S.R.L. a existat o "intelegere."
Prin întâmpinarea formulată, intimata
G. A. a invocat excepția necompetenței materiale a T. ului Cluj-sectia civila având in vedere natura comerciala a obiectului prezentului dosar, respectiv una dintre părțile contestației la executare este o societate comerciala.
Având in vedere aceste aspecte solicită admiterea excepției invocate si declinarea competentei in favoarea T. ului Comercial Cluj.
Referitor la recursul formulat de către paratul-recurent C. I. L. împotriva sentinței civile 175/2013 intimata solicită respingerea ca fiind neintemeiat si pe cale de consecința sa se constate ca aceasta este temeinica si legala.
Paratul-recurent critica sentința atacata pentru aceleași motive pe care Ie-a invocat si in întâmpinarea formulata, respectiv faptul ca suma de 7494,49 lei achitata de societatea noastră cu titlu de despăgubire si solicitata de la acesta este exagerata in raport cu pagubele suferite.
Suma de 7494,49 lei a fost achitata de societatea noastră pentru reparațiile autovehiculului Dacia Logan cu număr de înmatriculare_ avariat in urma accidentului rutier cauzat din culpa asiguratului nostru RCA -dl C. loan L. . In baza înștiințării de dauna depusa de persoana păgubita, societatea noastră in baza poliței de asigurare RCA PD 1016893 a deschis si instrumentat dosarul de dauna UCJ1/3472. Atâta timp cat persoana păgubita a făcut dovada ca asiguratul este vinovat de producerea accidentului si a depus polița de asigurare RCA societatea de asigurare are obligația sa constate daunele produse, sa deschidă dosar de dauna si sa plătească despăgubirile cuvenite. Din moment ce polița de asigurare a fost înmânata persoanei păgubite, asiguratul a fost de acord ca plata daunelor sa fie preluata de asigurătorul sau RCA, motiv pentru care invocarea faptului ca acesta nu si-a dat acordul pentru plata despăgubirii către persoana păgubita este nejustificat, cu atât mai mult cu cat dl C. loan L. a dat declarații la societatea noastră si a participat la constatarea daunelor.
Mai mult, avariile produse in urma accidentului rutier au fost consemnate de către organele de politie in procesul verbal si au fost constatate si de către reprezentanții societății noastre, astfel ca unitatea reparatoare a efectuat reparațiile in baza procesului verbal de constatare a daunelor emis de către societatea noastră si semnat inclusiv de către paratul-recurent C. loan L. fara nici un fel de obiectiune. Conform facturii fiscale si devizului de reparație emis de către unitatea reparatoare, valoarea acestor reparații efectuate in baza acestui proces verbal cu respectarea soluțiilor tehnologice stabilite a fost in cuantum de 7494,49 lei, asigurătorul RCA având obligația de a repara integral prejudiciul cauzat prin fapta asiguratului sau. Atâta timp cat nu au existat neconcordante intre reparațiile ce trebuiau efectuate si cele cuprinse in devizul de reparație, subscrisa a achitat suma menționata pe factura de reparație direct unității service.
Întrucât dl C. L. se afla sub influenta băuturilor alcoolice in momentul producerii accidentului, societatea noastră avea dreptul in temeiul art 58 lit b din Legea 136/1995 sa recupereze de la acesta despăgubirea plătită, acesta fiind si motivul pentru care s-a făcut convocarea la conciliere . Doar in urma plații despăgubirii s-a născut si dreptul subscrisei la recuperare, prin urmare convocarea la conciliere nu se putea face decât după momentul plații si nu anterior. Asiguratul si-a dat acordul pentru deschiderea dosarului de dauna si a participat la constatarea daunelor, insa atâta timp cat reparațiile efectuate au respectat aceasta constatare recurentul nu poate contesta ca valoarea acestor reparații este exagerata.
Faptul ca acesta a reușit sa se înțeleagă cu celalalt conducător auto implicat in accident prin plata unei sume de bani, si acesta nu s-a adresat asigurătorului sau RCA nu are nici o implicație in ceea ce privește obiectul acestei cauze. Numitul Filep Ștefan s-a adresat insa societății noastre care in temeiul legii avea obligația sa deschidă dosar de dauna si sa plătească despăgubirile cuvenite in baza documentelor justificative depuse.
Plata despăgubirilor nu s-a făcut in baza unei " înțelegeri" ci pe baza unor documente de reparație verificate ca fiind conforme cu constatarea avariilor produse, aceasta fiind si singurul mod de plata a unor despăgubiri.
Este adevărat ca intre recurent si persoana prejudiciata au existat discuții anterior adresării celui din urma către societatea noastră in privința plații daunelor produse, insa faptul ca persoana prejudiciata la acel moment a apreciat ca valoarea reparațiilor ar fi in jur de 20-30 milioane lei nu poate duce la ideea ca aceasta este si suma finala de plata. Aceasta suma a fost doar apreciata de o persoana fara cunoștințe tehnice in domeniul auto, insa pentru a putea face o estimare aproximativa avariile trebuiau sa fie văzute de specialiști in domeniu, iar anumite piese sa fie demontate pentru a stabili exact întinderea avariilor si soluțiile tehnologice corecte.
Asa cum a arătat prin întâmpinarea depusa la instanța de fond, devizul de reparație depus in probatiune provenind de la o alta unitate service nu face dovada ca suma achitata si solicitata de la recurent este exagerata. Acest deviz a fost întocmit fara a vizualiza autovehiculul cu avariile produse, nu cuprinde codul pieselor cuprinse in deviz pentru a putea stabili daca acestea sunt piese originale, de producător sau second hand, iar in definitiv acesta nu este un deviz de reparație pe care unitatea service sa-l deconteze.
Analizând excepția invocată, tribunalul constată că este întemeiată, astfel că urmează să fie admisă pentru următoarele considerente:
Asupra excepției de necompetență, tribunalul reține că în speță este vorba de un litigiu între profesioniști, conform definiției date de Noul Cod Civil.
Prin acțiunea în regres formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pe care le-a achitat în temeiul unei polițe de asigurare, fiind astfel vorba despre raporturi juridice privind persoane care au calitatea de profesioniști în materia activităților de producție, comerț sau prestări de servicii.
Potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ si fiscal, cauze privind conflicte de munca si asigurări sociale, precum si, in raport cu natura si numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. T. ele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului B. și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de
județ. T. ele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea T. ului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzand posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
T. ele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea C. nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include
toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Ca urmare, tribunalul va admite excepția necompetenței T. ului Cluj-Secția civilă și va declina competența de soluționare a recursului în favoarea T. ului specializat Cluj.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite exceptia necompetentei materiale a T. ului Cluj.
Declina competenta de solutionare a recursului declarat de parat C.
I. L. impotriva Sentintei civile nr. 175/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei Gherla, in favoarea T. ului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Septembrie 2013.
Președinte, M. O. -S. | Judecător, Dan-I. T. | Judecător, E. L. |
Grefier, A. P. |
A.P. 19 Septembrie 2013 Jud fond - F. S.
Red. OSM/tehn AP-_
| ← Decizia civilă nr. 846/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 252/2013. Pretenții → |
|---|
