Decizia civilă nr. 349/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CI VILĂ NR. 349/R/2013 Ședința publică din data de 13 septembrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I. GREFIER: E. M. -M.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul B. V., împotriva sentinței civile nr. 40/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul civil nr. _
, având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul intimat G. G., avocat D. Bîtă, cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei, lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin încheierea de ședință din data de 17 iulie 2013, instanța a respins cererea de ajutor public judiciar formulată de petentul-recurent B. V. ca neîntemeiată.
Tribunalul constată că recursul este în termen formulat, motivat, comunicat și netimbrat, cu taxa judiciară de timbru de 367,5 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat D. Bîtă invocă excepția netimbrării recursului și solicită admiterea excepției și anularea recursului declarat de pârâtul-recurent ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 40 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. G. în contradictoriu cu pârâtul B. V. și, în consecință l-a obligat pe pârât să plătească reclamantului suma de 10.400 lei cu titlu de restituire împrumut și suma de 1.740 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că:
Potrivit înscrisului intitulat "angajament de plată"; (f.7 dosar fond), la data de _
, reclamantul i-a dat pârâtului cu titlu de împrumut suma de 10.400 lei, iar pârâtul s-a obligat să restituie această sumă până la sfârșitul lunii decembrie anul 2009.
Aceste aspecte au rezultat și din declarațiile martorilor semnatari ai înscrisului intitulat "angajament de plată";, Ciocan Solomon și Cotul Aurel, audiați de instanța de fond și care au arătat că au fost prezenți la încheierea înscrisului recunoscându-și semnăturile.
Având în vedere situația de fapt astfel reținută, faptul că termenul de scadență convenit între părți pentru restituirea întregului împrumut s-a împlinit la data de 30 decembrie 2009 și pârâtul nu a făcut dovada nici pe parcursul prezentului proces că a restituit suma luată cu titlu de împrumut de la reclamant, instanța de fond a considerat că acțiunea a fost întemeiată, astfel încât în baza art. 969 și 970 Cod civil, a admis acțiunea formulată de reclamant și în consecință l-a obligat pe pârâtul B. V. să restituie reclamantului G. G. suma totală de 10.400 lei, împrumutată de la acesta.
La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile art. 225 C.proc.civ, coroborând lipsa nejustificată a pârâtului la interogatoriu, pe care a interpretat-o ca un început de dovadă scrisă, cu restul materialului probator administrat în cauză.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul aflându-se în culpa procesuală a fost obligat să plătească reclamantului suma de 1.740 lei cheltuieli de judecată ce a reprezentat taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâtul B. V.
, solicitând în principal, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Năsăud, aceasta în baza dispozițiilor art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, iar în subsidiar, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii civile formulată de reclamantul G. G., aceasta în baza dispozițiilor art. 304 alin.9 Cod procedură civilă, cu obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, pârâtul recurent B. V. a apreciat sentința recurată ca netemeinică și nelegală prin prisma următoarelor scurte considerente:
În primul rând, a învederat faptul că nu a avut cunoștință de existența cauzei, nefiind legal citat la judecarea procesului, arătând în acest sens că, deși s-a reținut că la fondul cauzei pârâtul-recurent a fost citat semnând personal citația, acest aspect nu a corespuns adevărului.
Astfel, pârâtul-recurent a arătat că nu a semnat citațiile emise pe numele lui și nici nu a primit aceste citații, sau eventual alt act procedural emis în dosarul de fond.
Față de acest aspect, s-a apreciat că pârâtul recurent a fost într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta și formula apărări în cauză, aspect față de care a solicitat casarea sentinței și trimiterea dosarului spre rejudecare la Judecătoria Năsăud.
În subsidiar, s-a apreciat că sentința a fost neîntemeiată, motivat de faptul că instanța fondului a procedat în mod arbitrar la calificarea raportului juridic existent între părțile litigante.
Astfel, deși probele administrate în dosarul cauzei (înscrisul de la fila 7 dosar fond, probele testimoniale) nu au indicat natura exactă a raportului juridic între părți, instanța calificând în mod arbitrar natura raportului juridic ca fiind a unui contract de împrumut, fără nicio argumentație și fără ca măcar să pună acest aspect în discuția contradictorie a părților.
Mai mult, pârâtul-recurent a învederat faptul că înscrisul utilizat în probațiune de către reclamant și însușit în totalitate de către instanță, intitulat "angajament de plată";
- fila 7 dosar de fond, a fost un înscris fals, neînsușit de către acesta.
De altfel, în acest sens s-a învederat faptul că la dosarul de fond nici măcar nu a existat în original sau în copie certificată înscrisul mai sus amintit, înscris pe care de altfel reclamantul și-a bazat pretențiile.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 si urm. Cod procedură civilă și ale art.
274 Cod procedură civilă.
Reclamantul inimat G. G., legal citat, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat, potrivit dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, așa cum a rezultat din actele existente la dosarul cauzei, reclamantul intimat a promovat o acțiune civilă pe rolul Judecătoriei Năsăud, având ca obiect restituire împrumut, iar în urma probelor administrate la fondul cauzei, acțiunea civilă a fost admisă și astfel a fost recurentul a fost obligat să achite intimatului suma de 10.400 lei, inclusiv cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța acea sentință, s-a arătat că la fondul cauzei au fost încuviințate și administrate probe testimoniale (au fost audiați martorii semnatari ai angajamentului), a fost citat cu mențiunea "personal la interogator"; recurentul și dovada cu înscrisuri sub semnătură privată, respectiv "angajamentul de plată";. Temeiul juridic pe care și-a întemeiat acțiunea a fost art. 1578 și urm, 1170,1176 Cod civil.
Reclamantul intimat a arătat că a împrumutat recurentului-pârât B. V. suma de 10.400 RON, acesta din urmă motivând că a avut ceva probleme familiale și a avut nevoie de niște bani, pe care în acel moment nu îi avea.
S-a arătat că, cunoscându-l de mai mult timp, intimatul nu a rămas nepăsător și la rugămintea recurentului l-a împrumutat cu acea sumă de bani, iar prin
"angajamentul de plată"; din data de 24 aprilie 2009, recurentul a recunoscut suma împrumutată luându-și angajamentul ca până la finele lunii decembrie 2009 să achite aceeași sumă integral, dar în mai multe tranșe. Intimatul a menționat că până în luna martie 2012 (data promovării acțiunii), cu toate că recurentul a fost somat să achite suma de bani datorată, acesta nu a înțeles să o achite.
De asemenea, s-a arătat că, niciunul din motivele de recurs invocate nu au putut conduce la casarea și sau modificarea sentinței civile recurate.
Așa cum au prevăzut dispozițiile art. 1576 cod civil "împrumutul este un contract prin care una din părți dă celeilalte o oarecare câtime de lucruri cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeași specie și calitate";. Intimatul a mai arătat că, în mod corect instanța de fond a dat eficiență juridică acelor dispoziții legale, care coroborate cu dispozițiile art. 949, 969 și 977 Cod civil, au făcut posibilă pronunțarea unei sentințe legale.
S-a menționat că, în motivele de recurs, recurentul nu a fost legal citat, aspect care nu a corespuns realității deoarece așa cum s-a putut observa din domiciliul indicat chiar de către acesta în cererea de recurs, adică comuna Ș., str. P., nr. 134, a corespuns cu domiciliul înscris în "angajamentul de plată";.
Intimatul a precizat că, dacă ar fi corespuns adevărului acea ipoteză, atunci de ce recurentul nu și-a indicat un alt domiciliu, răspunsul fiind unul singur, că recurentul a locuit la adresa indicată de intimat prin acțiune și a știut de existența dosarului, dar nu s-a prezentat la judecată pentru a putea invoca în recurs motivul citării nelegale.
S-a arătat că, chiar dacă s-ar accepta că recurentul nu a știut de existența dosarului, cum s-a făcut că, după pronunțarea unei sentințe defavorabile a știut de existența acesteia. Chiar dacă recurentul nu a mai locuit la domiciliul la care a fost citat, având în vedere domiciliul din înscrisul sub semnătură privată cât și dovada
îndeplinirii procedurii de citare, intimatul a arătat nu a fost în culpă procesuală și astfel, nu a putut fi sancționat prin casarea sentinței recurate, atât timp cât singurul domiciliu pe care l-a cunoscut a fost cel de mai sus indicat.
Intimatul a precizat că, în subsidiar s-a invocat că actul a fost unul fals pentru că nu a existat originalul la dosarul cauzei și că nu s-a indicat natura raportului juridic dintre părți, aspect neadevărat în opinia intimatului, în primul rând că natura raportului juridic dintre părți a rezultat fără putință de tăgadă din chiar conținutul înscrisului "… prin prezentul angajament mă obligă să achit… sumă care a fost primită de susmenționatul de la …..";, prin urmare raportat la dispozițiile art. 977 Cod civil "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor";.
Referitor la "falsul înscrisului";, chiar acea remarcă îl miră pe reclamant, pentru că din câte a cunoscut, angajamentul de plată a fost scris chiar de către recurent, dar a fost posibil ca, recurentul așa cum a "uitat"; să achite cuantumul sumei de 10.400 lei, a uitat din anul 2009 că a redactat și acel înscris.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 115, art. 242 alin. 2, 274, art. 312 și urm.
Cod procedură civilă.
La termenul din_ s-a invocat de intimat excepția netimbrări a cererii de recurs
.
Analizând cu prioritate conform art. 137 C.proc.civ. excepția invocată, tribunalul reține următoarele
:
La înregistrarea recursului pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, președintele completului a verificat dosarul și în baza dispozițiilor Legii nr. 146/1997 a stabilit prin rezoluție în sarcina recurentei taxa de timbru în valoare totală de 367,5 lei, iar în baza OG nr. 32/1995 timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 367,5 lei și timbru judiciar de 5 lei sub sancțiunea anulării cererii de recurs în caz de neachitare, citația fiind înmânată soției recurentului (f.9). Este de reținut că recurentul
B. V. a formulat cerere pentru acordarea ajutorului public judiciar, dar nu a depus nici un înscris justificator în susținerea cererii formulate, motiv pentru care cererea a fost respinsă prin încheierea din_ .
Obligația timbrării și sancțiunea legală ce intervine în cazul neîndeplinirii ei, cea a anulării cererii, după prescripțiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 i-au fost aduse la cunoștință recurentului prin citație, cu toate acestea, nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală ce-i revine până la data de față și nu a achitat taxa judiciară de timbru.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul apreciază că excepția netimbrării este întemeiată și va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul B. V. , împotriva sentinței civile nr. 40/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud.
Văzând dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul va obliga pe recurentul B. V. să plătească intimatului G. G., suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs - onorariu avocat (f.28).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată de intimat.
Anulează ca netimbrat recursul formulat de pârâtul B. V., cu domiciliul în Ș., S. P., nr.134, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 40/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud.
Obligă recurentul B. V. să plătească intimatului G. G., cu domiciliul în Sîngeorz Băi, S. C., Nr.3, jud. Bistrița-Năsăud, suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. | I. S. | S. | I. | B. R. I. |
GREFIER
E. M. M.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: C. M.
| ← Decizia civilă nr. 252/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 1074/2013. Pretenții → |
|---|
