Decizia civilă nr. 87/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 87/R/2013

Ședința publică din 11 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S. S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C. M. ,

împotriva sentinței civile nr. 754 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. C., având ca

obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.

A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat de reclamanta C. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.

S-a făcut referatul cauzei după care C. lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reclamantei recurente și reprezentantului pârâtului intimat posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.

La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror S.

A., lipsă fiind reclamanta recurentă și reprezentantul pârâtului intimat.

C. constată că prin memoriul de recurs, la f. 4 din dosar, reclamanta recurentă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.pr.civ.

Totodată, constată că la f. 5 din dosar există o împuternicire avocațială, care atestă împrejurarea că reclamanta recurentă C. M. i-a împuternicit pe domnii avocați Avram Flaviu și P. A. pentru a-i acorda asistență juridică și pentru a o reprezenta în dosarul nr._ al Curții de A. C. .

De asemenea, constată că la data de_, a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 3 exemplare, care a fost formulată și înregistrată la dosar de către pârâtul intimat S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin D.G.F.P. a jud. C., prin care solicită respingerea recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 754 din_ a Tribunalului C. și menținerea hotărârii recurate, ca fiind temeinică și legală.

Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, C. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei P. ui de pe lângă

de A. C. asupra recursului declarat de reclamantă.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că, în baza art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009, prin acțiunea promovată de reclamantă s-a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate tatălui reclamantei de către S. comunist, însă reclamanta nu a formulat un petit prin care să solicite constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicată tatălui său, prin internarea într-o colonie de muncă pentru 24 de luni, deși această împrejurare rezultă din dosarul C.N.S.A.S și nefiind analizată această chestiune esențială a caracterului politic al măsurii administrative aplicată tatălui reclamantei, nu se pot solicita direct despăgubiri.
Totodată, arată că aspectele menționate în Decizia M.A.I. nr. 50/1950 nu se încadrează în prevederile art. 3 din Legea nr. 221/2009.
1. reține cauza în pronunțare.
  După închiderea dezbaterilor, s-a prezentat în cauză un domn avocat, care arată că se prezintă în substituirea domnului avocat Avram Flaviu, căruia C. i- a comunicat că în prezenta cauză s-au făcut două strigări, și întrucât la a doua strigare a cauzei nu s-a pronunțat niciuna dintre părți, dar s-a solciitat judecarea în lipsă, cauza a rămas în pronunțare, reprezentanta P. ui punând concluzii pe fond.
  C U R T E A
  Prin sen tinț a c iv il ă n r. 754/_, pronunț ată de T ribun alul Clu j în dos ar nr._ , s-a respins acțiunea promovată de reclamanta C. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect acordarea unor despăgubiri în sumă de 110.000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate de statul comunist.
  Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței următoarele:
  "Din cuprinsul dosarului remis instanței de către C.N.S.A.S. în ceea ce îl privește pe antecesorul reclamantei, defunctul Fărcaș V., tribunalul reține că acesta a fost internat într-o colonie de muncă în temeiul Deciziei M.A.I nr.50/1950(filele 26-57 din dosar).
  Potrivit ar.3 din Legea nr.221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
  1. Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
  2. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.
    344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282
    din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2
    august 1960;
  3. Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;
  4. Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;

Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui.
De asemenea în conformitate cu art.4 alin 2 ale aceluiași act normativ persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
În mod evident Decizia M.A.I nr.50/1950 nu se încadrează între actele normative expres prevăzute de către legiuitor în cuprinsul dispozițiilor art.3 din Legea nr.221/2009.
Pentru a fi incidente în speță dispozițiile art.5 alin 1 lit.b din Legea nr.221/2009 potrvit cărora orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, tribunalul consideră că inițial reclamanta ar fi trebuit să solicite constatarea caracterului politic al măsurii administrative aplicate antecesorului ei, respectiv internarea într-o colonie de muncă potrivit Decizie M.A.I nr.50/1950, condiție absolut necesară din perspectiva acordării unor despăgubiri materiale.
Or, în prezenta speță reclamanta a formulat un singur capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtului, S. R. la plata unei sume de 110 000 lei, constând în valoarea bunurilor confiscate de către Staul comunist antecesorului său.
Astfel, respectând principiul disponibilității care guvernează procesul civil, conform art.129 alin final C pr civ tribunalul este ținut de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Rolul activ al instanței presupune doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat.
Raportat la toate aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca nefondată acțiunea promovată reclamanta C. M., domiciliată în mun. Dej, str. Corbului, nr.8 C, jud. C. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, str. Apolodor, nr.17, sector 5";.
Împ o tr iv a aces te i se n tințe a decl ar at rec urs, în termen legal, reclamanta C.M. , solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 304, rap. la art. 312 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., admiterea recursului și, în principal, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii introductive, iar în subsidiar, casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei.
În motivarea recursului au fost reproduse prevederile art. 5 din Legea nr. 221/2009, precizându-se că prin adoptarea acestei legi legiuitorul a urmărit completarea cadrului legislativ, referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimul opresiv și să încerce să își exercite drepturile fundamentale.
Reclamanta a făcut dovada existenței condițiilor cumulative prevăzute de lege pentru a se putea antrena răspunderea delictuală a pârâtului, nefiind necesar, așa cum nefondat a apreciat instanța de fond, să se formuleze, anterior promovării cererii, o solicitare de constatare a caracterului politic al măsurii administrative, câtă vreme, acest caracter politic a fost constatat anterior, soția numitului Fărcaș V. fiind luată în evidența Asociației Foștilor Deținuți Politici, în calitate de urmaș, beneficiara Decretului-lege nr. 118/1990, aspect ce rezultă din legitimația nr. 91916.
Prin Decizia M.A.I. nr. 50/1950 tatăl reclamantei, Fărcaș V., a fost internat într-o colonie de muncă, pentru o perioadă de 24 de luni, măsură care a avut caracter politic, iar ca o consecință a acestei forme de detenție cu caracter politic, i-au fost confiscate o serie de bunuri imobile, printre care: casa de locuit cu trei camere (trecută în proprietatea S. ui R. în baza procesului-verbal nr. 1472/_ ), intrată în proprietatea veșnică a C.A.P. Vad, ulterior demolată; tractorul marca Fordson și o batoză.
În acest sens instanța de fond a încuviințat efectuarea unui raport de evaluare pentru a se stabili valoarea celor două bunuri mobile confiscate și a cărui contravaloarea o solicită reclamanta, iar conform raportului de evaluare întocmit în cauză, tractorul are o valoare de 11.904 lei, iar batoza, o valoare de 15.440,8 lei.
În consecință, apreciază reclamanta recurentă, sunt antrenate condițiile răspunderii civile delictuale, impunându-se admiterea acțiunii reclamantei în temeiul art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Recurenta a solicitat și cheltuieli de judecată, constând din onorariu expertiză, în cuantum de 500 lei, cheltuieli de deplasare, în cuantum de 259 lei și onorariu avocațial la fond, în cuantum de 2.000 lei, invocând în acest sens prevederile art. 274 C.pr.civ.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul S. R., prin Ministerul
F in anțelor Publ ice , a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că, pentru admisibilitatea unei acțiuni în despăgubiri, întemeiată pe prevederile art.
5 lit. b din Legea nr. 221/2009, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri, trebuie să se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Ori, prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu a solicitat și constatarea caracterului politic al măsurii administrative constând în internarea într-o colonie de muncă, conform Deciziei M.A.I. nr. 50/1950, deși aceasta era o condiție absolut necesară din perspectiva acordării unor despăgubiri materiale.
Recursul este nefondat.
Legea nr. 221/2009, așa cum o spune chiar titulatura sa, a fost edictată în scopul de a se asigura despăgubirea celor care au suferit prejudicii morale și/sau materiale în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, din cauza unor condamnări cu caracter politic sau a unor măsuri administrative asimilate acestora.
Prin prisma Legii nr. 221/2009 pot fi solicitate despăgubiri de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic ori care au fost supuse, evident împotriva voinței lor, unor măsuri administrative cu caracter politic,
pentru prejudiciile morale și materiale ce le-au fost cauzate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Desigur, după declararea ca neconstituțional a textului art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, prin Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, respectiv, după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei în interesul legii nr. 12/_, dosar nr. 14/2011, nu se mai poate discuta despre acordarea unor daune morale în temeiul Legii nr. 221/2009, în favoarea persoanelor îndreptățite, ci doar despre daune materiale, circumscrise textului art. 5 alin. 1 lit. b din aceeași lege.
Însă, prealabil stabilirii eventualelor despăgubiri materiale cuvenite în temeiul acestui text legal, este necesar să se stabilească caracterul politic al condamnării sau al măsurii administrative.
Prin urmare, întemeiat pe dispozițiile acestei legi - ținând cont, totodată, de Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, și de Decizia în interesul legii nr. 12/_, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dosar nr. 14/2011 -, pot fi promovate trei categorii de acțiuni :
1. - o primă categorie vizează cererile prin care se solicită instanței să constate caracterul politic al condamnării ori al măsurii administrative;
2. - a doua categorie este aceea a cererilor prin care se solicită acordarea de despăgubiri materiale în condițiile stabilite de lege;
3. - a treia categorie are în vedere cererile prin care se solicită instanței de judecată să dispună repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea
judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.
1. Legea nr. 221/2009 definește ea însăși, în textul art. 1, alin. 1, 2 și 3, ce anume se înțelege prin condamnare cu caracter politic și anume:
  A. . 1 - "Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945";.
  A. . 2 - " Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
  a) art. 185-187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1-194^4, 196^1, 197, 207-209,
  209^1-209^4, 210-218, 218^1, 219-222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229,
  230, 231^1, 258-261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
  284 ultimul alineat, art. 323-329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
  1. Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
  2. Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
  3. Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare
    1. e, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
  4. art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
  5. art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
  6. Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
  7. Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
  8. Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
  9. art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968";.

. 3 - "Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în R. ia, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare";.
Art. 2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 568/2001, de aprobare a ordonanței, prevede următoarele :
"Constituie infracțiuni săvârșite din motive politice infracțiunile care au avut drept scop:
1. exprimarea protestului împotriva dictaturii, cultului personalității, terorii comuniste, precum și abuzului de putere din partea celor care au deținut puterea politica;
2. susținerea sau aplicarea principiilor democrației și a pluralismului
  politic;
3. propaganda pentru răsturnarea ordinii sociale existente pana la 22
  decembrie 1989 sau manifestarea împotrivirii fata de aceasta;
  c1) acțiunea de împotrivire cu arma și răsturnare prin forță a regimului comunist;
4. respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, recunoașterea și respectarea drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale;
5. înlăturarea măsurilor discriminatorii pe motive de naționalitate sau de origine etnică, de limba ori de religie, de apartenența sau opinie politica, de avere ori de origine socială";.

Potrivit art. 1 alin. 4 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnărilor prevăzute la alin. 3 se constată de instanța judecătorească, în condițiile prevăzute la art. 4 din lege, acest din urmă text legal prevăzând că

"persoanele condamnate penal în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. (2) pot solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor, potrivit art. 1 alin. (3)";.

Din conținutul art. 1 alin. 4, coroborat cu art. 4 alin. 1 teza I din Legea nr. 221/2009 rezultă evident faptul că instanța de judecată poate fi sesizată cu o cerere în constatarea caracterului politic al condamnării doar dacă este vorba despre condamnări pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art.

2 alin. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 568/2001, în timp ce, în situația condamnărilor despre care fac vorbire alin. 1 și 2 ale art. 1 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al condamnării este prezumat prin însuși textul legii.

Tot Legea nr. 221/2009 definește ce anume se înțelege prin măsură administrativă cu caracter politic, precizând în art. 3:

"Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:

Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.
344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;

e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;

f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui";.

Însă, ca și în cazul cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al condamnării, și în situația cererilor având ca obiect constatarea caracterului politic al măsurii administrative, instanța de judecată este abilitată, prin chiar dispozițiile Legii nr. 221/2009, să se pronunțe doar cu privire la alte măsuri administrative decât cele prevăzute la art. 3, întrucât, măsurile menționate în textul art. 3 sunt prezumate ca având caracter politic chiar de către legiuitor, nemaifiind necesară o a doua constatare în acest sens din partea instanței de judecată.

Astfel, art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 prevede că: "persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.

A doua categorie de acțiuni ce pot fi promovate în temeiul Legii nr. 221/2009 sunt cele prin care se solicită, de către persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic sau au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, acordarea unor despăgubiri materiale, în condițiile precizate în art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009.
Astfel, potrivit art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, "orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
b) acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare";.
Pe lângă despăgubirile materiale ce pot fi pretinse în condițiile art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009, persoanele care au suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care au făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, pot solicita instanței de judecată să dispună repunerea în drepturi, în cazul în care prin hotărârea judecătorească de condamnare s-a dispus decăderea din drepturi sau degradarea militară.

Cu alte cuvinte, dacă nu este vorba despre o condamnare cu caracter politic de drept, ori despre o măsură administrativă al cărei caracter politic de drept să fie stipulat prin însuși textul Legii nr. 221/2009, reclamantul, care se încadrează în dispozițiile acestei legi, trebuie să solicite instanței de judecată, în prealabil solicitării de despăgubiri materiale, constatarea caracterului politic al condamnării ori al măsuri administrative.

Această solicitare nu trebuie, așa cum nefondat apreciază recurenta, să fie făcută pe calea unei acțiuni separate, anterioară acțiunii având ca obiect acordarea despăgubirilor materiale, ci poate fi făcută printr-un prim petit, în cadrul aceleiași acțiuni prin care se solicită și acordarea despăgubirilor materiale. În speță, reclamanta a învestit instanța doar cu o cerere având ca obiect acordarea unor despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate de la antecesorul său ca urmare a faptului că acesta a fost internat într-o colonie de muncă timp de 24 de luni, prin Decizia M.A.I. nr. 50/1950 (f.

26-57 dosar fond).

Întrucât stabilirea unei măsuri administrative, prin Decizia M.A.I. nr. 50/1950 nu are, de drept, caracter politic în sensul art. 3 alin. 1 lit. a - f din Legea nr. 221/2009, reclamanta ar fi trebuit să solicite instanței constatarea caracterului politic al acestei măsuri administrative în condițiile art. 4 alin. 2 din aceeași lege.

Chiar dacă antecesorul reclamantei a fost supus unei măsuri administrative abuzive, aceea a internării sale într-o colonie de muncă, reclamanta nu poate solicita direct instanței de judecată acordarea despăgubirilor materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate, fără o solicitare prealabilă de constatare a caracterului politic al acestei măsuri administrative, și aceasta pentru că Decizia M.A.I. nr. 50/1950 nu este menționată în textul art. 3 alin. 1 lit. a - f a Legii nr. 221/2009.

Cu alte cuvinte, internarea într-o colonie de muncă în baza acestei Decizii

nr. 50/1950 nu are de drept caracter politic.
Împrejurarea că mama reclamantei este beneficiară Decretului-lege nr. 118/1990, în calitatea sa de urmaș al lui Fărcaș V., cu privire la care s-a dispus internarea într-o colonie de muncă prin Decizia M.A.I. nr. 50/1950, nu este de natură să înlăture, în privința reclamantei, incidența art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
Constatându-se așadar că reclamanta a solicitat doar acordarea de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor confiscate ca o consecință a unei măsuri administrative care nu este de drept cu caracter politic, fără să fi învestit instanța și cu o cerere având ca obiect constatarea caracterului
politic al acestei măsuri, C. apreciază că soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii reclamantei, este legală și temeinică, Tribunalul pronunțându-se în limitele învestirii sale, în deplin acord cu prevederile art. 129 alin. final C.pr.civ.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., C. urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. M. împotriva sentinței civile nr. 754 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
I. -D. C.
A.
-A.
P.
C.
-M.
CONȚ
GREFIER
1. -A. M.

Red.CMC/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.F.D.

← Încheierea civilă nr. 15/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009		Sentința civilă nr. 1253/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 →

Decizia civilă nr. 87/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 87/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009