Sentința civilă nr. 621/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 621
Ședința publică din data de 18 aprilie 2013 Instanța constituită din: Președinte: P. M. B.
G. ier: B. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul Maramureș reprezentat prin procuror Blajan C. .
Pe rol este soluționarea cauzei civile formulată de către reclamanta K.
E., domiciliată în B. M., str. Dr. Victor B., nr. 13, ap. 69, județul M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat prin Direcția Generală a F. P. M., cu sediul procesual ales în B. M., str. A. S., nr. 2 A, județul M., având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta K. E.
, personal, lipsă fiind pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că la data de_, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare, în două exemplare, întâmpinarea este însoțită de mandatul de reprezentare dat de Ministerul Finanțelor Publice prin adresa nr. 11425 din _
. De asemenea, prin aceiași adresă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, în conformitate cu dispozițiile art. 87 pct. 1 Cod procedură civilă își alege sediul procedural la sediul Direcției Generale a F. P. M. . Întâmpinarea a fost comunicată cu reclamanta la data de_ - dovada la fila 29.
Instanța verificându-și competența, constată că revine competenței instanțelor judecătorești competența generală de a soluționa cereri având ca obiect cereri de despăgubiri în baza Legii 221/2009, potrivit art. 1-4 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește competența materială, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, se constată că revine T. ui, în primă instanță competența de a soluționa astfel de cereri, iar din punct de vedere teritorial revine T. ui în cărei circumscripție domiciliază reclamantul competența de a soluționa cererea, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 221/2009.
De asemenea, la data de_, prin serviciul registratură reclamanta K.
E. a depus precizare de acțiune, nesemnată, și un set de înscrisuri care au fost depuse și cu cererea inițială de chemare în judecată, precizarea a fost comunicată cu pârâtul la data de_ - dovada la fila 31.
Reclamanta K. E., legitimată de instanță cu C.I. seria MM nr. 4. eliberată la data de_ semnează, în ședință publică, precizarea depusă.
Instanța recalifică excepția prescripției invocată de Ministerul Finanțelor Publice ca fiind excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată având ca obiect daune morale și pune în discuție această excepție.
Reclamanta K. E. arată că nu a știut de această lege, dacă știa ar fi introdus mai repede acțiunea, dar cineva i-a spus că poate depune și acum, consideră că este în termen.
Reprezentantul M. ui Public formulează concluzii de admitere a excepției tardivității introducerii acțiunii având în vedere termenul de trei ani stipulat în conținutul Legii nr. 221/2009, iar reclamanta nu poate invoca necunoașterea legii.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată înregistrată pe rolul T. ui M. la data de 19 decembrie 2012, reclamanta K. E., a chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței acordarea sumei de 10 000 lei cu titlu de daune morale.
În motivarea cererii formulate s-a arătat că tatăl reclamantei K. E. a fost deportat prizonier de război în U.R.S.S. în perioada ianuarie 1945 -_ .
În drept cererea a fost motivată pe prevederile Legii 221/2009.
Au fost atașate cererii formulate, în copie un set de înscrisuri (f. 2-9).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 1 ianuarie 2013, la dosarul cauzei a fost depusă din parte M. ui F. P., în reprezentarea S. ui R., întâmpinare, în cuprinsul căreia s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar în fond s-a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă.
Instanța a recalificat excepția prescripției invocată de pârâtul S. R. - Prin Ministerul Finanțelor Publice ca fiind excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri morale în sumă totală de 10.000 lei daune morale. Temeiul juridic al acțiunii formulate îl constituie prevederile legii 221/2009.
În motivarea cererii reclamanta a arătat și a făcut dovada că este succesoarea defunctului K. (I.) Ș., născut în data de 23 august 1927 și decedat la data de_ în B. M. (f. 2 - 5 din dosar).
În baza art. 5 alin. 1 din legea 221/2009, persoana vătămată, sau moștenitorii acesteia până la gradul al II-lea, pot solicita în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii despăgubiri constând în daune morale, respectiv materiale.
Legea nr. 221/2009 a fost publicată în Monitorul Oficial al R. iei partea I, la data de 11 iunie 2009 și a intrat în vigoare a intrat în vigoare la data de 13 iunie 2009, astfel că termenul de 3 ani pentru a se solicita despăgubirile arătate s-a împlinit la data de 13 iunie 2012. Formularea unei solicitări în temeiul legii arătate mai sus la data de 19 decembrie 2012 este făcută cu depășirea termenului de 3 ani arătat mai sus.
Așadar în privința solicitării de a se acorda daune morale, instanța va admite excepția tardivității formulării cererii, astfel că cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri va fi respinsă ca tardiv formulată.
Susținerea reclamantei potrivit căreia nu a avut cunoștință de existența legii 221/2009 și nici data la care aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel că la data de 19 decembrie 2012, data la care a formulat cererea se afla în termenul prevăzut pentru formularea cererii nu va fi avută în vedere de instanță. Legea a intrat în vigoare la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al R. iei și de la această dată a devenit aplicabilă tuturor cetățenilor R. iei, indiferent că aceștia aveau cunoștință de existența legii sau nu. Termenul de 3 ani urma să fie calculat de la acest moment indiferent de faptul că se cunoștea existența acestei norme legale. În concluzie se reține că reclamanta nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a beneficia de un alt termen pentru formularea cererii de chemare în judecată.
Reținând cele de mai sus, instanța consideră cererea formulată de reclamanta K. E. ca fiind tardivă, astfel că aceasta va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri.
Respinge ca tardiv formulată cererea formulată de reclamanta K. E. domiciliată în B. M., str. Dr. Victor B. nr. 13, ap. 69, jud. M., în contradictoriu cu S. R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice cu sediul procesual ales în B. M. str. A. S. nr. 2A la sediul DGFP M. și cu citarea P. ui de pe lângă Tribunalul Maramureș.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 18 aprilie 2013.
Președinte G. ier
P. M. B. B. M.
Red./. P.M.B./_
Dact. M.B./_
Ex. 6, com. 4 ex./ _
| ← Decizia civilă nr. 1086/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 1330/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
