Decizia civilă nr. 4130/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4130/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. I. E. împotriva deciziei civile nr. 308 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C., având
ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă mandatarul reclamantei recurente T. I. E., fiul acesteia domnul Bădilă D. A., reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. Dobrescu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, la data de 23 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală, un exemplar fiind comunicat cu mandatarul reclamantei recurente.
Mandatarul reclamantei recurente arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Mandatarul reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Susține că instanța de fond a considerat că proba cu martori a fost neconcludentă în condițiile în care au fost audiați martorii, iar în nemotivare acestei hotărâri s-a făcut referire la aceste declarații însă nu s-a ținut cont de aceste declarații.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului C., reclamanta T. I.
E. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să se constate caracterului politic al condamnării defunctului său tată, T. Diodor, prin sentința penală nr. 621 din 14 iunie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune C., pronunțată în dosar nr.
523/1960, caracterul politic al măsurii administrative dispuse în mod abuziv împotriva defunctei sale mame, T. E., care, la data de 20 octombrie 1959, a fost concediată din postul de profesoară ca urmare a arestării tatălui său, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de către defuncții săi părinți și de către reclamantă în cuantum de
9.000.000 lei.
În motivarea cererii, a arătat că, în fapt, este fiica defuncților T. Diodor și T. E. .
Tatăl ei a fost arestat la data de 5 septembrie 1959 și, prin Sentința penala nr. 621 din 14 iunie 1960 a Tribunalului Militar de Regiune C., pronunțată în dosar nr. 523/1960, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică cu confiscarea totală a averii personale, pentru "complicitate la crimă de trădare de patrie". Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului de către Tribunalul Suprem Colegiul Militar prin decizia nr. 224 din I septembrie 1960. După care a efectuat 4 ani și 11 luni de închisoare, a fost eliberat de la închisoarea din Gherla în
luna august 1964, în urma unei amnistii care viza condamnații politici.
În urma arestării tatălui ei, mama sa, care era profesoară la școala din comuna Suceag, a fost dală afară din învățământ la data de 20 octombrie 1959 nu a mai reușit să se angajeze în altă parte.
În urma suferințelor psihice cauzate de aceste persecuții, la foarte scurt timp după concediere, mama sa fost internată la Clinica de psihiatrie din C. -cu diagnosticul neurastenie persistentă cu elemente depresive și psihonevroză depresivă. Ulterior externării, s-a pensionat pe motiv de boală - invaliditate integrală (de gradul HI), așa cum dovedește decizia Sfatului popular al Orașului C., secția sănătate și prevederi sociale, nr. 14.301/30 mai 1960 și a primit o pensie de 281 lei.
Apoi, pentru a nu pierde pensia, din șase în șase luni s-a prezentat la control.
Așa cum reiese din documentele depuse la dosar, diagnosticul a fost reconfirmat de fiecare dată, pană când a rămas definitiv la data de_ .
Având în vedere pensia foarte mică a mamei, pe parcursul celor doi ani de liceu ce mai rămăseseră, reclamanta a reușit sa se întrețină doar datorită celor doi frați mai mari ai săi, care o ajutau deși, și ei, la rândul lor, aveau salarii foarte mici.
Cu privire la daunele morale solicitate și la cuantumul acestora, a apreciat că acestea reprezintă doar o mică reparație pentru suferințele pe care le-a îndurat întreaga familie în urma persecuțiilor venite din partea regimului comunist.
Având în vedere că dispozițiile art. 5, al. I, lit. a, din Legea 221/2009 au fost declarat neconstituționale, a considerat că dispozițiile de drept comun în materie de răspundere civilă delictuală sunt pe deplin aplicabile, în consecință, arată că își întemeiază petitul 3 al prezentei acțiuni și pe art. 998-999 C. Civ.
Astfel, reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite toate condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a S. ui R. față de starea de fapt din prezente speță.
De asemenea, interpretarea procedurilor legale anterior menționate trebuie să aibă în vedere art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului precum și art. 1 din Protocolul. 1 al Convenției, dispoziții care au prioritate față de legislația națională.
Raportat la prevederile în materia drepturilor omului pe care le-a menționat anterior, arată că decizia Curții Constituționale nr. 1360/_
nu satisface exigențele de claritate, accesibilitate și previzibilitate impuse de jurisprudența CEDO. Astfel, față de momentul apariției Legii 221/2009, subsemnata aveam cel puțin o speranță legitimă ca voi putea fi în sfârșit despăgubită pentru prejudiciul moral suferit de întreaga familie.
Aceste modificări legislative care aproape că golesc de conținut legea 221/2009 sunt în contradicție flagrantă cu prevederile art. 6 din Convenția
E.D.O care garantează dreptul la un proces echitabil. Acest principiu fundamental reglementat în materia drepturilor omului este grav încălcat de cele două decizii absolut contradictorii ale Curții Constituționale respectiv deciziile 1354/_ și 1360/_ .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 308/_ a Tribunalului C., a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. I. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și s-a luat act de împrejurarea că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Considerente
Din actele comunicate de CNSAS, reiese că tatăl reclamantei T. Diodor, decedat la data de_, a fost condamnat prin Sentința Penală nr. 621/_ a Tribunalului Militar al Regiunii a III-a Militare C., irevocabilă prin Decizia nr. 224/_ a Tribunalului Suprem al RPR la 10 ani muncă silnică și 7 ani degradare civică pentru săvârșire infracțiunii de complicitate la trădare de patrie prev. de art. 121 al. 1, 2 cod penal, art. 123 alineat penultim cod penal, comb. cu art.186 al. 1,2 cod penal. Acesta a fost arestat la data de_ în baza mandatului de arestare nr._, iar la data de_ a fost emis mandatul de executare a pedepsei nr.942/1960. La data de_ T. Diodor a fost grațiat conform Decretului nr. 411/1964 al Consiliului de Stat.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea nr.221/2009, constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191,
193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 -
218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1,
258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284
ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art .4 alin. 1 din aceeași lege, "persoanele condamnate penal
]n perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 al. 2, pot, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării lor. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător";.
Raportat la stare de fapt descrisă mai sus și ținând cont de aceste dispoziții legale, instanța a constatat că, în privința tatălui reclamantei, defunctul T. Diodor, condamnarea suferită pentru infracțiunea de complicitate la trădare de patrie prev. de art. 121 al. 1, 2 cod penal, art. 123 alineat penultim cod penal, comb. cu art. 186 al. 1, 2 cod penal constituie de drept condamnare cu caracter politic, încadrându-se în categoria celor expres prev. la art. 1 al. 2 din Legea nr. 221/2009.
Având în vedere că însăși legea recunoaște caracterul politic al acestei condamnări, nu este necesar un demers judiciar, în acest sens.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 221/2009 constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu
obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:a) Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr.
258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;b) Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr.
1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960; c) Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;d) Ordinul nr. 5/Cabinet/1948,Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne; e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui.
Potrivit art.4 al.2 din lege persoanele care au făcut obiectul unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, pot, de asemenea, solicita instanței de judecată să constate caracterul politic al acestora. Prevederile art. 1 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.
Mama reclamantei, defuncta T. E. a fost profesoară la școala din comuna Suceag.
Deși a susținut că mama sa, T. E., decedată la data de_, a fost concediată abuziv la data de_, ca urmare a arestării soțului acesteia, T. Diodor, reclamanta nu a depus actul care să ateste această împrejurare.
În exercitarea rolului activ conform art. 129 Cod pr. civilă, instanța a făcut demersuri la mai multe instituții la care reclamanta a presupus că ar deține ordinul de concediere, solicitări care au rămas fără rezultat.
Astfel, s-a solicitat ordinul de concediere de la Școala Gimnazială Baciu,jud,C., Inspectoratul Școlar Județean C., Arhivele Naționale- Serviciul Județean C., Consiliul Județean C., Primăria com. Baciu, însă niciuna dintre aceste instituții nu dețin vreun document referitor la concedierea defunctei T. E. .
Din înscrisurile medicale depuse la filele 9-17 dosar, rezultă că încetarea raporturilor de muncă ale defunctei T. E. s-a datorat incapacității de muncă și nu arestării soțului său. Ca urmare, aceasta s-a și pensionat din motive medicale începând cu data de_ . De reținut din decizia nr. 14.301, că la momentul pensionării def. T. E. avea o vechime în muncă de 25 de ani.
Au fost audiate martorele Cenan Otilia și Corchiș Stănică Ana, care au afirmat că au văzut-o supărată pe defuncta T. E., de la care au aflat că a fost dată afară din învățământ. Nici una dintre cele două martore nu a văzut vreun document din care să reiasă concedierea defuncta T. E. .
În lipsa unui început de dovadă scrisă cu privire la faptul concedierii defunctei T. E., proba testimonială este neconcludentă, neformând convingerea instanței în sensul celor afirmate de către reclamantă.
Referitor la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale în sumă de 9.000.000 lei, instanța reține că
reclamanta și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Potrivit art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 "orice persoana care a suferit condamnari cu caracter politic in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a facut obiectul unor masuri administrative cu caracter politic, precum si, dupa decesul acestei persoane, sotul sau descendentii acesteia pana la gradul al II-lea inclusiv, pot solicita instantei de judecata, in termen de 3 ani de la data intrarii in vigoare a prezentei legi, obligarea statului la:
acordarea unor despagubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despagubirilor se va tine seama si de masurile reparatorii deja acordate persoanelor in cauza in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, si al Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 568/2001, cu modificarile si completarile ulterioare";.
Ulterior, prin OUG nr.62/2010 dispozițiile art.5 alin.1 lit. a din lege au fost modificate, având următorul cuprins: "acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare în cuantum de până la:
10.000 de euro pentru persoana care a suferit condamnarea cu caracter politic în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic;
2. 5.000 de euro pentru soțul/soția și descendenții de gradul I;
3. 3. 2.500 de euro pentru descendenții de gradul al II-lea";.
Prin decizia nr.1358/2010 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr.761/_, s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța și s-a constatat că prevederile art.5 alin.(1) lit.a) teza întâi din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 147 alin.(1) din Constituție, dispozițiile din legile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
În consecință, instanța constată că, în condițiile în care de la data publicării deciziei menționate au trecut 45 de zile, fără să intervină nici o modificare a dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, aceste dispoziții și-au încetat efectele juridice.
Recursul
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului ei, reclamanta reia starea de fapt învederată în cererea de chemare în judecată. În plus, în ceea ce privește sentința obiect al recursului, arată că instanța de fond nu a ținut cont de cele mai importante elemente din declarațiile martorilor, despre care nu a vorbit în
considerentele hotărârii. În fapt, martora Cenan Otilia a declarat că a aflat despre concedierea mamei reclamantei chiar de la inspectorul șef, imediat după ce s-a produs fapta, inspector care a fost cel care i-a înmânat mamei reclamantei ordinul de concediere. Cealaltă martoră, Corchiș Stănică Ana, a declarat că știe de la mama reclamantei și de la familia acesteia că a fost dată afară din învățământ din cauza arestării soțului ei.
În mod greșit a reținut prima instanță că, din actele medicale depuse la dosar, rezultă că încetarea raporturilor de muncă a avut loc ca urmare a incapacității de muncă a mamei reclamantei, întrucât, din primul act medical, precum și din data pensionării, 30 mai 1960, rezultă că acestea sunt emise la 7 luni după data concedierii. În plus, diagnosticul este de depresie, or o astfel de boală intervine în urma unui șoc psihic, care s-a datorat arestării soțului ei și concedierii abuzive ce a lăsat familia fără venituri.
Martora Cenan Otilia a declarat că făcea naveta pe jos cu mama reclamantei, 14 km pe zi și aceasta era sănătoasă.
Mama reclamantei avea 45 de ani la data când a fost pensionată de boală, în condițiile în care pensionările se făceau doar la împlinirea vârstei de 55 de ani. Pensionara pentru incapacitate de muncă s-a făcut în 1960, astfel că mama reclamantei nu avea cum să fie pensionată pe cale obișnuită în anul 1959.
Instanța de fond a considerat că nu există un început de dovadă scrisă care să facă mai concludentă proba cu martori, or, în realitate, din filele cărții de muncă rezultă încetarea raporturilor de muncă la_, la scurt timp după începerea anului școlar și arestarea soțului, din catalogul depus de Școala Suceagu rezultând înlocuirea acesteia în timpul anului școlar, în condițiile în care încetarea normală a contractului de muncă a unui cadru didactic se producea la sfârșitul anului școlar. Evenimentul intempestiv care a determinat încetarea raportului de muncă a fost arestarea tatălui reclamantei, întrucât soția unui deținut politic nu putea fi lăsată să lucreze ca și cadru didactic.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, reclamanta apreciază că a fost încălcat art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 6 din C.E.D.O., ea având o speranță legitimă că va putea fi despăgubită la sfârșitul procesului.
Întâmpinarea din recurs
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pentru că nu s-a dovedit caracterul politic al măsurii administrative, însă, în măsura în care, în urma reevaluării probelor, instanța de recurs va stabili o altă stare de fapt, admiterii acestui capăt de cerere. Cu privire la daunele morale, s-a arătat că reclamanta nu putea vorbi de o speranță legitimă, invocând în acest sens jurisprudența C.E.D.O. în cauzele Cazacu
împotriva Moldovei, Ernewein împotriva Germaniei și Klaus și Iouri Kiladze împotriva Georgiei.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în ceea ce privește caracterul politic al condamnării, deși s-a solicitat admiterea în totalitate a acțiunii, în fapt, s-a cerut doar modificarea în parte a sentinței, fiind formulate motive de recurs doar cu privire la celelalte capete de cerere, instanța nefiind, astfel, investită cu soluționarea unui recurs pe acest capăt de cerere. Dacă s-ar aprecia, totuși, că ar exista o investire a instanței, pe acest aspect neexistând
vreun motiv de ordine publică, recursul, oricum, nu ar putea fi analizat pe fond, raportat la dispozițiile art. 306 Cod proc. civ.
În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, există o practică constantă a instanțelor, fundamentată pe deciziile nr. 1358/2010 a Curții Constituționale și nr. 12/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, ambele obligatorii pentru instanță, potrivit cărora dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
În ceea ce privește măsura concedierii, din copia carnetului de muncă al mamei reclamantei (f. 101 dosar tribunal), rezultă că acesteia i-a încetat angajarea la data de_, în condițiile în care soțul ei a fost arestat la_, așa cum rezultă din mandatul de arestare nr._, emise de secția de anchete a Direcției Regionale Oradea a M. ui Afacerilor Interne (f. 71 dosar tribunal), așadar, la un timp relativ scurt după arestarea soțului, iar pensionarea pe motive de boală a avut loc abia cu începere din_, decizia datând din 30 mai 1960 (f. 11). Din conținutul deciziilor asupra capacității de muncă, însă, rezultă că, în fapt, cauza invalidității s-a ivit la data de _ , diagnosticul nefiind numai acela de neurastenie persistentă cu elemente depresive, ci și cel de colecistopatie (litiază), precum și de spondiloză DLS, care nu permiteau, nici efort psihic, nici efort de coloană (f. 12-17).
Așadar, din probele administrate, nu rezultă cu certitudine că încetarea raportului de muncă s-a datorat arestării tatălui reclamantei, probele conducând spre concluzia că mama acesteia suferea anterior acestei împrejurări de boli care puteau să determine o incapacitate de a-și desfășura activitatea de cadru didactic.
Referitor la proba cu martori, unul dintre aceștia a declarat că știe cele relatate din discuții cu familia reclamantei și nu din constatările sale personale, declarația acestuia nefiind, astfel, concludentă, iar celălalt martor, este adevărat că a declarat că știa de la inspectorul șef de faptul că mama reclamantei a fost dată afară din învățământ din motive politice și că mama reclamantei nu suferea de nicio boală, pentru că făcea naveta pe jos 14 km, însă aceste declarații sunt contrazise de înscrisurile existente la dosar, mama reclamantei fiind reevaluată periodic cu privire la bolile de care suferea, din 6 în 6 luni, așa cum rezultă din deciziile depuse la dosar, care toate au constatat existența acelorași boli, persistentă în timp.
Din aceste considerente, curtea apreciază că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, aceasta urmând să fie menținută în recurs.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. I. E. împotriva sentinței civile nr. 308 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
ANA I. A. | C. | A. | A. C. C. | B. |
Red. CAA/dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: A.C. C.
| ← Sentința civilă nr. 1253/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 1086/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
