Decizia civilă nr. 913/2013. Rectificare carte funciară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 913/R/2013
Ședința publică din 28 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
J. ECĂTOR: A. A. C.
J. ECĂTOR: ANA I.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta D. V. împotriva deciziei civile nr. 241/A din 11 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe intimații D. I.
, D. V., D. M., G. M. ȘI C. D., având ca obiect rectificare de carte funciară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 7 februarie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 14 februarie 2013, 21 februarie 2013 și, ulterior, pentru data de 28
februarie 2013.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta D.
V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D. I., D. V., D. M. ,
M., C. D., ca instanța să dispună:
rectificarea CF nr. 18269, cu nr. top. 6045/1/2, în sensul de a se radia dreptul de proprietate asupra terenului de 250 mp, din S. M., str. T., nr.27/b, înscris pe numele pârâților de rândul 1-4 prin reconstituire și partaj, conform sentinței civile nr. 2514/2002,
restabilirea situației anterioare de carte funciară, cu anularea încheierilor de c.f. nr._ și 7642/2007,
anularea parțială a schiței de dezmembrare înregistrată cu nr. 1587/_, în sensul că nr. top. dezmembrat 6045/1/2 să rămână pe vechii proprietari și nu pe pârâți,
radierea notării promisiunii de vânzare cumpărare care s-a făcut în favoarea pârâtului de rândul 5, C. D., prin încheierea de c.f. nr. 5837/_, cu privire la teren.
Cererea reconvențională
Pârâții au formulat cerere reconvențională, prin care au solicitat obligarea reclamantei la predarea suprafeței de teren de 250 mp și ridicarea construcțiilor edificate pe teren.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 3014 din_ a Judecătoriei S. M., acțiunea principală a fost respinsă, fiind admisă cererea reconvențională, reclamanta fiind obligată să predea în deplină proprietate și pașnică folosință a pârâților, suprafața de 250 mp, teren situat în intravilanul Municipiului S. M., pe str. T., înscrisă în C.F. nr. 18269 S.
M., cu nr. top. 6045/1/2, hașurat cu linie magentă și indicată prin reperii 1-2-3-4-B-A-7-1, din raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de ing. Kalmar Tiberiu și anexele 2 și 3, să ridice de pe această suprafață de teren construcțiile din lemn edificate, respectiv casa cu nr. 27/B și magazia, în caz contrar, pârâții au fost autorizați să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala reclamantei, reclamanta fiind obligată să le plătească pârâților 1350 lei cheltuieli de judecată.
Starea de fapt
Pârâții de rândul 1-4 sunt proprietari asupra terenului cu suprafața de 250 mp, arabil în intravilan, așa cum rezultă din extrasul de carte funciară nr. 18269 S. M., cu nr. top. 6045/1/2, în care la poziția nr. 16, s-a notat și promisiunea de vânzare cumpărare privind pe pârâtul C. D. .
Pentru identificarea terenului, s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară de către ing. Kalmar Tiberiu, prin care s-a analizat dispunerea terenului în contextul procesului verbal de punere în posesie, cu privire la titlul de proprietate nr._, coroborat cu datele de carte funciară și schițele și documentațiile cadastrale vizate de O.C.P.I. Maramureș, pentru parcelele din litigiu și cele ale vecinilor din zonă. Astfel, reclamanta folosește suprafața totală de 280 mp, din care suprafața de 250 mp este folosită din parcela cu nr. top. 6045/1/2 din CF nr. 18269 S., teren ce a fost hașurat cu linie magentă, dintre reperii 1-2-3-4-B-A-7-1, așa cum rezultă în anexa nr. 2 și anexa nr. 3. Pe parcela cu nr. top. 6045/1/2, este edificată casa de la nr. 27/B și magazia. Expertul a mai precizat că dezmembrarea acestei parcele nu este în conformitate cu configurația parcelei trecută în procesul verbal de punere în posesie, dar conchide că această parcelă este folosită de reclamantă din terenul pârâților de rândul 1-4.
Dezlegarea în drept
Acțiunea în rectificare de carte funciară poate fi susținută pentru radierea înscrierilor inexacte sau nevalabile, fie îndreptarea celor inexacte, fie îndreptarea greșelilor materiale săvârșite cu prilejul efectuării înscrierilor în cartea funciară. Ea poate avea un caracter real, atunci când se referă la înscrieri privitoare la nașterea, modificarea sau stingerea drepturilor reale imobiliare. Sau personal, atunci când se urmărește îndreptarea înscrierilor privitoare la drepturi de creanță supuse notării în cartea funciară. Jurisprudența a statuat că acțiunea în rectificare de carte funciară este o acțiune accesorie grefată pe acțiunea principală, care constituie suportul său juridic. Prin urmare, într-o acțiune promovată în fața instanțelor și prin care se urmărește rectificarea cărții funciare, trebuie să existe două capete de cerere, un capăt principal, dat de acțiunea care constituie suportul cererii de rectificare și care vizează, după caz, desființarea titlului, nevalabilitatea înscrierii, precum și unul accesoriu, reprezentat de cererea de rectificare propriu zisă. Acțiunea în rectificare poate avea caracter principal doar atunci când rectificarea se solicită pe alte temeiuri decât nevalabilitatea sau
ineficacitatea actului juridic în baza căruia s-a realizat înscrierea, cum ar fi nevalabilitatea încheierii de carte funciară sau greșita calificare a dreptului.
Raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 7/1996, prima instanță a considerat că acțiunea reclamantei are caracter accesoriu, fiind grefată pe invocarea unei posesii și a faptului că a efectuat o construcție pe terenul ce
reprezintă proprietatea pârâților de rândul 1-4. Posesia reclamantei nu este o posesie utilă, fiind doar o detenție precară, așa cum prevede art. 1853 alin. 2 din Codul civil, cu privire la suprafața de teren de 250 mp, pe care au fost edificate ilegal construcții, așa cum a rezultat din procesul verbal de contravenție nr. 56/1988 emis de fostul Consiliu P. ular al Municipiului S.
M. .
Reclamanta nu a promovat o acțiune principală, la care să fie accesorie rectificarea, prin care să invoce nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate, în categoria cărora poate fi discutat și valabilitatea procesului verbal de punere în posesie, pentru că acest aspect se invocă în motivele acțiunii, că nu a fost respectată punerea în posesia anterior eliberării titlului de proprietate.
Cu privire la cererea de la pct. 3 privind radierea notării promisiunii de vânzare cumpărare, instanța a considerat că este o cerere legală, având în vedere regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 7/1996, modificat și completat, astfel că și acest capăt de cerere a fost respins ca nelegal și netemeinic.
Cu privire la acțiunea reconvențională, instanța a considerat că pârâții de rândul 1-4 sunt îndreptăți la predarea suprafeței de teren de 250 mp, în calitatea de coproprietari, de la reclamanta deținătoare a terenului, neproprietară, având în vedere dispozițiile art. 480 din Codul civil. Acțiunea are un caracter real revendicativ și rezultă clar din expertiză că suprafața de 250 mp, este deținută de către reclamantă din terenul pârâților.
Cu privire la dreptul de accesiune privind construcțiile efectuate ilegal de reclamantă, instanța, în baza art. 494 din Cod civil, a obligat reclamanta să ridice construcțiile efectuate pe suprafața de teren de 250 mp, pe cheltuiala celui care le-a făcut.
Apelul
Prin decizia civilă nr. 241/A/_ a Tribunalului Maramureș, apelul reclamantei a fost respins ca nefondat, fiind respinsă și cererea intimatului
D. M. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele acestei decizii, se reține că, prin Titlul de Proprietate nr. 44248/45 din_, s-a reconstituit pârâților D. I., D. V., D.
M., G. M. și altor persoane, dreptul de proprietate asupra terenului intravilan în suprafață de 7200 mp, din nr. topo 6101; 6102; 6106/2 respectiv de 7689 mp, nr. topo 6045/1/2 și din nr. topo 6045/1/3, ambele parcele situate pe strada T. din S. M. .
În dosarul nr. 687/1998 al Judecătoriei S. M., a fost dezbătută ieșirea din indiviziune a părților cu privire la imobilele cuprinse în titlul de proprietate anterior menționat. În respectivul litigiu, a fost chemată în judecată, în calitate de pârâtă, și apelanta D. V. (la aceea vreme, Pricop). Aceasta a fost prezentă la termenul de judecată din data_ . În respectiva cauză, s-a realizat un raport de expertiză în specialitatea topografie de către expert judiciar Bocsak V., care a arătat că, din terenul
expertizat, o suprafață de 1000 mp este în folosința numitului I. G., care a prezentat Titlul de Proprietate și proces verbal de punere în posesie, iar, din suprafețele repartizate pentru D. Ilona și alții, o porțiune de teren de 202 mp este în folosința numitei Pricop V., care nu are pentru teren nicio justificare sau repartiție, edificând o casă de locuit. Parcela respectivă este relevată în schița depusă la fila 105 din dosarul anterior amintit. Concluziile sunt reluate și în completarea raportului de expertiză. La termenul de judecată din 11 aprilie 2002, pârâta Pricop V. a arătat că folosește 250 mp din terenul de pe strada T. .
Prin sentința civilă nr. 2514 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 687/1998, s-a dispus admiterea în parte a acțiunii (inclusiv față de Pricop V. ), respingerea ei față de I. G., s-a dispus ieșeirea din indiviziune a părților, iar pârâților D. I., D. M., D.
V. și G. M. li s-a atribuit terenul situat în S. M., str. T. nr. 2, în suprafață de 6989 mp. Instanța a reținut că din parcela de teren situată pe strada T. în suprafață de 7689 mp, pârâtului I. Ghoerghe i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru 1000 mp prin titlu de proprietate, iar Pricop V. deține din același trup de teren suprafața de 202 mp, fără niciun titlu, sens în care de la partaj s-a exclus doar suprafața de 1000 mp deținută legal de pârâtul I. Ghorghe.
Pârâta Pricop (actualmente D. ) V. nu a atacat hotărârea, aceasta rămânând irevocabilă, prin respingerea apelului, conform deciziei civile nr. 33/A din_ a Tribunalului Maramureș. În temeiul acestei sentințe civile, intimații și-au intabulat drepturile în CF nr. 18269 S. M.
, nr. topo. 6045/1/2.
Autoritatea de lucru judecat are, din perspectivă procesuală, două ipostaze: aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură a demonstra un anume aspect în legătură cu raporturile juridice dintre părți, conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864.
Excepția procesuală a autorității de lucru judecat are ca situație premisă tripla identitate de părți, obiect și cauză, precum și un efect extinctiv, negativ, în sensul că împiedică o nouă judecată identică. Aceasta nu este incidentă în cauză. În schimb, efectul pozitiv al lucrului judecat, ca prezumție, se impune într-un proces ulterior, ce are doar o legătură cu cel purtat anterior între aceleași părți, legătură în temeiul căreia s-ar ridica problema readucerii în discuție a unei chestiuni litigioase care a fost anterior dezlegată și care nu mai poate primi o soluționare diferită, care să contrazică o statuare judecătorească anterioară.
În această ordine de idei, instanța a reținut că, în privința apelantei D.
V., s-a statuat, prin sentința civilă nr. 2514 din_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr. 687/1998, că terenul pe care este edificată casa acesteia a revenit pe calea reconstituirii dreptului de proprietate, moștenire și partaj, intimaților D. I., D. V., D. M., G.
M., deoarece pârâta din litigiu nu avea nici un drept asupra respectivei suprafețe de teren. Deși avea posibilitatea, petenta nu a uzat de căile de atac exercitabile împotriva respectivei hotărâri judecătorești și nici nu s-a apărat în vreun fel. Aspectul anterior menționat nu poate fi reluat și soluționat într- un sens contrar în prezentul litigiu, chiar în contextul concluziilor formulate de expertul Kalmar Tiberiu (vizând neincluderea parcelei folosite de reclamantă în procesul verbal de punere în posesie emis în anul 1994).
Prin motivele de apel, s-au invocat pentru prima dată prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, aspect ce contravine dispozițiilor art. 294 Cod procedură civilă, aceasta fiind în mod evident o "cerere nouă";, în justificarea
interesului apelantei, raportat la obiectul acțiunii principale, chiar dacă, sub aspect reconvențional, ar putea primi calificarea de mijloc de apărare. Pe cale de consecință, cererea nouă nu poate fi primită în cadrul apelului.
Pe de altă parte, instanța a apreciat că prima instanță a analizat în mod corect acțiunea în rectificare de carte funciară din perspectiva dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996, ca fiind de principiu o acțiune accesorie grefată pe acțiunea principală, care constituie suportul său juridic și a reținut în mod judicios că reclamanta nu a promovat o acțiune
principală prin care să invoce nulitatea actelor de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea pârâților, raportat la susținerile acesteia că nu s- ar fi respectat limitele punerii în posesie a pârâților. Nu a putut fi reținută ipoteza lipsei de concordanță a înscrierii din cartea funciară, cu situația juridică reală a imobilului, deoarece acest caz de rectificare vizează situațiile în care neconcordanța dintre starea tabulară și starea reală poate fi înlăturată numai pe calea rectificării (în general erori de identificare topografică), iar pe de altă parte s-a avut în vedere neconcordanța situației juridice reale a unui imobil, cu cea reflectată în cartea funciară, deci nu a unei simple stări de fapt, precum cea invocată de reclamantă.
Instanța a constatat că apelanta nu opune intimaților vreun titlu pentru folosirea terenului, mai mult, în contradictoriu cu aceasta, s-a atribuit terenul la partaj pârâților-reclamanți, astfel încât, în temeiul prevederilor art. 480 Cod civil, în mod corect s-a admis cererea de revendicare formulată de pârâți.
În ce privește casa de locuit și magazia amplasate pe terenul în litigiu, instanța a reținut că, în aplicarea prevederilor art. 494 Cod civil, soluția menținerii construcțiilor edificate pe terenul aflat în proprietatea altei persoane se impune ori de câte ori edificarea acestora s-a realizat cu bună credință ori, în contextul relei credințe a constructorului, dacă proprietarul terenului optează pentru preluarea lor cu indemnizarea celui care le-a ridicat.
În speță, pe calea cererii reconvenționale, pârâții au solicitat desființarea construcțiilor.
Procesul - verbal de contravenție nr. 56/1988, încheiat apelantei (care la acea vreme purta numele de Hima) relevă că aceasta a fost obligată la demolarea construcției din lemn, parter, edificată fără autorizație pe strada
T., nr. 27, așadar nu se poate reține că aceasta ar fi fost de bună - credință la edificarea sa, pentru a fi înlăturată aplicarea dispozițiilor art. 494 alin. 2 din Codul civil de la 1864. De asemenea, apelanta nu a înfățișat vreun titlu care să o fi legitimat să edifice pe terenul proprietatea intimaților
D. și G. .
De asemenea, din depoziția martorilor audiați la propunerea apelantei, a rezultat că aceasta este cea care a amplasat construcția pe teren, așadar, în persoana apelantei, se verifică această calitate de "constructor"; de rea - credință.
Recursul
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal recurs reclamanta, solicitând modificarea ei, în sensul admiterii apelului, schimbării sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii principale și respingerii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivarea recursului ei, reclamanta învederează că, din expertiza efectuată în fața primei instanțe, rezultă că terenul aflat în posesia reclamantei, pe care este amplasată gospodăria acesteia, nu este cuprins în titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie emise în
favoarea pârâților D. și G. .
În dosarul acvirat, reclamanta a fost chemată în judecată, hotărârea pronunțată în acel dosar referindu-se la o ieșire din indiviziune, ea nefiind obligată la predarea vreunei suprafețe de teren, acesta fiind motivul pentru care a ales să exercite prezenta acțiune, solicitând anularea schiței de dezmembrare în temeiul căreia pârâții de rd. 1-4 și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară.
Dacă procesul verbal de punere în posesie ar fi cuprins și terenul aflat în posesia reclamantei, aceasta nu mai avea cum să figureze ca vecină cu pârâții.
Anularea schiței de dezmembrare reprezintă acțiunea principală la care face referire instanța de apel, consecința admiterii acesteia fiind rectificarea cuprinsului cărții funciare.
Invocarea în apel a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991 reprezintă o apărare de fond și nu o cerere nouă, astfel că aceasta trebuia analizată de instanța de apel.
Întâmpinarea din recurs
Pârâtul D. M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, reiterând, în esență, considerentele hotărârilor instanțelor de fond.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat
la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., în care acestea pot fi încadrate,
curtea apreciază că acesta este parția l fondat, din considerentele ce urmează
a fi expuse:
Astfel, în ceea ce privește starea de fapt stabilită de instanțele de fond, aceasta nu mai poate fi reanalizată în cadrul recursului, hotărârea instanței din apel fiind motivată cuprinzător.
Conform acestei stări de fapt, terenul aflat în posesia reclamantei este cuprins în titlul de proprietate eliberat pe numele pârâților 1-4, astfel că schița în temeiul căreia aceștia și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară corespunde titlului de care se prevalează. Reclamanta a solicitat rectificarea fundamentându-și acțiunea pe nulitatea schiței (prin acțiunea principală), nu și a titlului de proprietate în baza căruia aceasta a fost
întocmită, refuzând să formuleze o acțiune în constatarea nulității titlului de proprietate, deși prima instanță a repus cauza pe rol în scopul de a-i pune în vedere această împrejurare, așa cum rezultă din încheierea ședinței publice din 9 noiembrie 2011 (f. 164 dosar judecătorie).
Față de această stare de fapt, soluția dată de către prima instanță asupra acțiunii principale ce viza rectificarea cuprinsului cărții funciare raportat la schița de dezmembrare și nu la titlul de proprietate în temeiul căruia aceasta a fost întocmită și respingerea apelului reclamantei de către tribunal sunt legale și temeinice.
Referitor la cererea reconvențională, însă, soluția instanței de apel este greșită. Aceasta este o acțiune în revendicare, fundamentată pe dispozițiile art. 480 C. civ., iar în apel reclamanta a invocat dispozițiile art. 23 din Legea nr. 18/1991, susținând că, la rândul ei, ar avea un drept de proprietate asupra terenului în litigiu. Conform dispozițiilor art. 23 alin. 1 și 2 din legea fondului funciar republicată, sunt si rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodărești, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea țărănimii, aceste suprafețe fiind cele evidențiate în actele de proprietate, în cartea funciară, in registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării in cooperativa agricolă de producție. Așadar, aceste terenuri au devenit de drept proprietatea persoanelor indicate de lege sau a succesorilor în drepturi ai acestora, un titlu de proprietate emis în temeiul legii fondului funciar în astfel de situații având doar un caracter declarativ de drepturi.
Instanța de apel a apreciat că aceasta reprezintă o cerere nouă, în sensul art. 294 alin. 1 teza I C. pr. civ., inadmisibilă în apel. În realitate, sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în teza a II-a din același alineat, conform căreia excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi. Reclamanta a invocat o apărare de fond, nu a formulat o acțiune în revendicare (pentru că era în posesie) sau una în constatare în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvenționali. Această apărare de fond se referă la compararea titlurilor de proprietate de care se prevalează fiecare dintre părțile cu interese contrarii, în cazul pârâților fiind vorba despre titlul de proprietate nr. 44248/45/_ (f. 4 dosar judecătorie), în timp ce, în cazul reclamantei, este vorba despre o dobândire în temeiul legii (un titlu de proprietate nefiind emis și oricum, în cazul ei, în măsura în care se verifică ipoteza din textul de lege, având doar caracter declarativ de drepturi).
Reclamanta nu a formulat un capăt de cerere privind anularea titlului de proprietate emis pe numele pârâților și nici nu mai poate formula o astfel de cerere în căile de atac, conform art. 294 alin. 1 teza I C. pr. civ., poate, însă, în temeiul tezei a II-a a aceluiași alineat, pe calea unei apărări de fond raportat la cererea reconvențională a pârâților, să invoce nulitatea titlului de care aceștia se prevalează ca fundament al cererii și să solicite, ca o consecință (nu desființarea acestuia, căci aceasta se poate face doar pe cale de acțiune, ci) respingerea cererii reconvenționale.
Instanța de apel nu a analizat fondul cererii reconvenționale, necomparând titlurile părților, apreciind greșit că aceasta este o cerere nouă, neobservând că, în realitate, este o apărare de fond, motiv pentru care se impune, în temeiul art. 312 alin. 6 ind. 1 C. pr. civ., casarea parțială a hotărârii, în ceea ce privește soluția dată asupra cererii reconvenționale și
trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite, soluția asupra acțiunii principale urmând a fi păstrată, din considerentele arătate.
Instanța de apel a mai avut în vedere o împrejurare datorită căreia a apreciat că nu se impune analiza cererii reclamantei (oricum ar fi ea calificată), reținând că, prin sentința civilă nr. 2514 din 19 septembrie 2002 a Judecătoriei S. M., pronunțată în dosarul nr. 687/1998, s-a statuat că reclamanta nu are niciun titlu asupra terenului ce constituie și obiectul prezentului litigiu, ea neformulând cale de atac împotriva acestei sentințe, care se impune, astfel, cu putere de lucru judecat pe această chestiune litigioasă dezlegată. În realitate, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii,
deși acțiunea a fost admisă și împotriva reclamantei (pârâtă în acel dosar), nu există vreo dispoziție din dispozitiv care să o vizeze, doar în considerente reținându-se că terenul ocupat de ea va fi supus partajului între alte părți din acel dosar, pentru că ea îl ocupă fără titlu. Astfel, în condițiile în care prin dispozitivul hotărârii nu s-a stabilit vreo obligație în sarcina ei, reclamanta ar fi avut interesul să atace hotărârea sub aspectul considerentelor care o prejudiciau, ceea ce, deși reprezenta o posibilitate, nu era în mod univoc statuată de vechiul Cod de procedură civilă.
Chiar dacă s-ar trece pe această problemă de claritate și previzibilitate a normei și s-ar accepta fără rezerve soluția instanței de apel cu privire la acest aspect, în cadrul rejudecării apelului, în temeiul art. 129 alin. 4 C. pr. civ., în clarificarea apărărilor reclamantei (raportat la soluția irevocabilă asupra acțiunii principale și dezlegarea irevocabilă asupra stării de fapt privind cuprinderea terenului obiect al litigiului în titlul de proprietate al pârâților), dar și din oficiu, în temeiul art. 315 C. pr. civ., instanța de apel va pune în discuția părților și va analiza ca apărare de fond raportat la cererea
reconvențională, în afara celei deja invocate expres de reclamantă, valabilitatea titlului de proprietate al pârâților, doar un titlu valabil, respectiv un drept născut dintr-un titlu valabil bucurându-se de protecția legii. Aceasta deoarece instanța poate să invoce din oficiu, nu doar excepții absolute, ci și apărări de fond ce vizează încălcarea unor norme de drept substanțial de ordine publică, inclusiv a celor ce reglementează nulități absolute.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanta Dzudzura V. împotriva deciziei civile nr. 241 din_ a Tribunalului Maramures, pronunțată în dosarUL nr._, pe care o casează parțial, în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale și, în aceste limite, trimite apelul spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Maramures.
Menține dispozițiile privind soluționarea acțiunii principale. Irevocabile.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | ||
A. C. A. | A. C. | ANA I. C. | B. |
Red. C.A.A. dact. GC 2 ex/_
J. . apel: B. Giuroiu, A. Stamate-Tămășan
| ← Decizia civilă nr. 276/2013. Rectificare carte funciară | Decizia civilă nr. 314/2013. Rectificare carte funciară → |
|---|
