Decizia civilă nr. 966/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 966 /2013Ședința publică din 1 octombrie 2013 Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte tribunal Judecător: I. D. -D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul formulat de contestatoarea G. M., cu domiciliul în Ș. S., str. C., nr. 5, județul Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 772 din_, pronunțată de J. Ș. S. în dosar nr._, având ca obiect acțiune plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare nu se prezintă nimeni iar la a doua strigare se prezintă pentru recurenta G. M. - avocat P.
M. - cu delegație de substituire la dosar - fila 11, lipsă fiind intimații: Ș. Marineal D. și B. E. J. K. L. F. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul este motivat, semnat, taxele judiciare dispuse în cauză au fost achitate - fila 8, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza.
Reprezentanta recurentei depune la dosar delegație - fila 11 și arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul exonerării recurentei de la plata onorariului executorului, arătând că executorul judecătoresc a înțeles să execute și suma de 5300 lei reprezentând onorariu executor, perceput pentru munca depusă iar plata s-a făcut direct din bancă.
Instanța în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 772/_ a Judecătoriei Ș. S. a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B. ui E. J. K. L. F.
, invocată din oficiu de către instanță și s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de către contestatoarea G. a M. în contradictoriu cu intimata S. M. D. .
S-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de către contestatoare.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc cu motivarea că, potrivit disp. art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, dispozițiile art. 57 și 58 din Legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
In cadrul contestațiilor la executare litigiul se poartă doar între părțile din cadrul executării silite, în speță de față între creditor și debitori, biroul executorului judecătoresc neavând calitate procesuală pasivă în astfel de cauze, în cadrul cărora se contestă actele de executare întocmite.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că, în condițiile în care contestatorul debitor nu si-a adus la îndeplinire de bunăvoie obligația stipulată in cuprinsul titlului executoriu, in mod legal executorul judecătoresc a procedat la punerea in executare a hotărârii judecătorești. Faptul că debitoarea a înțeles, după începerea executării silite să achite debitul, nu are efect asupra cheltuielilor stabilite, deoarece acestea au fost stabilite la data de_, iar debitoarea început a achita din debit ulterior acestei date, achitând ultima tranșă la data de_ (f. 10-13). După această dată, la o distanță de 4 luni, executorul somează din nou debitoarea pentru achitarea restului.
Cu privire la cuantumul onorariului de executor, se reține că sumele plătite cu titlu de onorariu pentru executorul judecătoresc reprezintă cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite și față de dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat potrivit acestor acte normative, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Conform Ordinului nr. 2561/2012 emis de către Ministerul Justiției, onorariul maximal al executorului judecătoresc nu poate fi mai mare de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite. În cauza de față, creditorul a solicitat recuperarea sumei de 51.052,97 lei, deci onorariul executorului nu trebuia să depășească 10% din această sumă, adică 5.105,297 lei, la care se adaugă TVA, rezultând suma de 6330,569 lei. Se observă, astfel, că executorul judecătoresc, stabilind în procesul verbal de constatare din data de_ (f. 12 dos. de
executare) un onorariu de 6200 lei, a stabilit un onorariu sub maximul stabilit de lege pentru astfel de executări.
Instanța nu poate interveni pentru a mări sau micșora cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul de executor, având în vedere că legea a reglementat plafoanele minime și maxime între care trebuie să fie stabilit, oferind astfel protecție debitorului. Onorariile executorului judecătoresc, calculate în limitele impuse de art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000, cum este cazul în speță, nu pot fi disproporționat de mari față de munca depusă de executor, astfel cum a susținut intimata-contestatoare, întrucât textul de lege menționat înlătură orice disproporție vădită. TVA-ul este o taxă pe care executorul nu o reține pentru el, ci o virează imediat la bugetul de stat și nu se include în cuantumul onorariului propriu-zis și nu se are în vedere la aplicarea algoritmului de calcul prevăzut de art. 37 alin.1 din Legea nr.188/2000, dar se impută tot celui ce se face vinovat pentru declanșarea procedurii de executare silită.
Referitor la susținerile contestatoarei, prin care s-a învederat instanței că s-a achitat de către creditoare doar suma de 1240 lei cu titlu de onorariu pentru executorul, se reține că în conformitate cu art. 371 indice 7 Cod pr. civ. actul prin care s-au stabilit cheltuielile de executare reprezintă titlu executoriu, nefiind necesar a fi achitate efectiv. Împrejurarea că aceste cheltuieli de executare, precum și cele cu onorariul de executor, nu au fost avansate în întregime, inițial, de către creditor, fiind plătite din creanța executată, nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.371 indice 7 din Codul de procedură civilă, deoarece debitoarea, refuzând aducerea la îndeplinire, de bunăvoie, a dispozițiilor conținute în titlul executoriu,
și-a asumat implicit și faptul plății cheltuielilor pe care executarea silită le presupune, respectiv onorariile executorului și taxele de timbru sau poștale.
Deși s-au îndeplinit condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța trebuie să verifice dacă această măsură se impune în speță, întrucât măsura suspendării silite are caracter excepțional, putând fi dispusă numai în cazuri temeinic justificate, simpla depunere a cauțiunii fixate de către instanță neatrăgând automat acordarea suspendării executării silite până la soluționarea contestației.
Fără a mai repeta motivele prezentate mai sus, succint, instanța arată că, prin continuarea executării silite pornite împotriva contestatoarei, s-ar satisface în totalitate creanța existentă, cu atât mai mult cu cât titlu executoriu sau formele de executare nu au fost anulate sau modificate.
Împotriva acestei sentințe contestatoarea G. M. a declarat recurs solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea recursului se arată că B. Executorilor Judecătorești are calitate procesuală, contrar celor reținute de prima instanță, deoarece onorariul executorilor se contestă în speță, onorariu care trebuia să fie achitat din creanța executată, iar această opțiune a fost a executorului, motiv pentru care și acesta are un interes în prezenta cauză și este necesar a fi parte în proces. Dacă onorariul nu ar fi urmat să fie achitat din creanța executată, atunci într-adevăr interesul ar fi doar al creditoarei în soluționarea prezentei cauze.
Pe fondul cauzei se arată că în mod nelegal a respins contestația la executare prima instanță, deși s-a arătat în motivarea cererii introductive că între
contestatoare și creditoarea Ș. M. D. a intervenit o înțelegere în cursul lunii februarie 2012, în urma căreia recurenta a achitat integral datoria față de creditoare. În această situație, nu se mai impunea atât executarea silită a contestatoarei cât nici plata onorariului pentru executor, atâta timp cât susnumita a achitat datoria față de creditoare înainte de a se începe executarea efectivă (procesul verbal de constatare a creanței a fost emis la data de 27 februarie 2012 de către B. executorului judecătoresc K. L. F. ). Doar după ce s-a întocmit acest proces-verbal începe efectiv executarea silită, ori contestatoarea până la acea dată a achitat toate datoriile față de creditoare. Mai bine spus, creanța trebuia să existe în momentul începerii executării.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs cum că în mod nelegal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, deși contestația viza onorariul acestuia, acesta având interes în executare câtă vreme onorariul a fost achitat, recursul este nefondat pentru următoarele:
Executorul judecătoresc dobândește calitate procesuală pasivă în contestația la executare doar în situația în care acesta ar refuza începerea sau continuarea executării, ar omite sau ar îndeplini actele de executare în mod neregulat, ar interpreta greșit titlul executoriu atribuindu-i alt înțeles, ajungând la diminuarea creanței, ar indisponibiliza un număr insuficient de bunuri ale debitorului, ar fixa termene de îndeplinire a actelor de procedură peste limitele maxime prevăzute de lege, situații în care, de regulă promovarea contestației la executare se face de către creditor. Concluzia se desprinde din dispozițiile art. 399 alin. 1 teza finală Cod procedură civilă, dar și din dispozițiile art. 53 din Legea nr. 188/2000 potrivit cărora, împotriva refuzului executorului judecătoresc de a întocmi un act, partea interesată poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială se află sediul biroului executorului judecătoresc.
Legat de calitatea procesuală pasivă a executorului judecătoresc Curtea Constituțională, având de soluționat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 399 Cod procedură civilă, care în opinia autorului excepției, prin omisiune nu prevede obligativitatea citării ca parte în cadrul contestației la executare a executorului judecătoresc, a stabilit că "în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și în consecință, nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare, iar problema unei asemenea calități a organului de executare s-ar putea pune numai în ipoteza din art. 399 alin. 1 ultima teză Cod procedură civilă, atunci când se face contestație la executare pentru motivul că organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege (Decizia nr. 162/_ ";.
Prin urmare executorul judecătoresc poate dobândi calitate procesuală doar atunci când refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare, când partea interesată are la îndemână, fie calea contestației la executare, fie cale plângerii după caz.
În toate celelalte situații biroul executorului judecătoresc nu dobândește calitate procesuală pasivă, această calitate aparținând persoanelor implicate în
executare, dar hotărârea ce se va da îi va fi opozabilă executorului, chiar dacă nu a fost parte în proces.
Cum în speță nu este vorba despre vreuna din situațiile amintite, biroul executorului judecătoresc nu are calitate procesuală pasivă și, deci, excepția invocată a fost corect respinsă de către instanța de fond.
Pe fondul cauzei instanța de recurs reține că, apărarea recurentei cum că în februarie 2012 a achitat integral datoria față de creditoare și nu se mai impunea nici executarea silită și nici plata onorariului pentru executor, nu este susținută de probe.
Astfel suma de 643 lei a fost achitată în_ (f.9), 1800 lei în_ (fila 8), 1946 lei în_ (f.10), 1928 lei în_ (f.11), 1.909 lei în_ (f.12),
1888 lei în 12.o7.2012 (f.13), 1907 lei în_ (f.13), deci toate sumele după data de_ când a fost emisă somația (f.9 dosar execuțional) deci ulterior și nu anterior începerii executării silite.
Niciunul din motivele invocate în recurs nefiind deci întemeiat, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatoarea G. M. împotriva sentinței civile nr. 772 din_ a Judecătoriei Ș. S. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
Președinte | Judecător | Judecător | Grefier | |||||
D. G. | K. | M. | I. | D. | C. | P. | E. |
Red.K.M./_ /Tehnored.M.V./_ /4 ex./ Jud. fond S. L.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 53/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 885/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
