Decizia civilă nr. 770/2013. Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
DECIZIE CIVILĂ NR. 770
Ședința publică din data de 09 iulie 2013 Completul compus din:
Președinte: DP, vicepreședinte tribunal Judecător: D. G.
Judecător: C. D. Grefier: P. A.
S-au luat în examinare recursul declarat de recurenta A. N. DE A.
F. B., împotriva sentinței civile nr. 1287/_, pronunțată în dos. nr._ a Judecătoriei Z., având ca obiect, contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratură de către intimatul N. M. întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr.1287/_ a Judecătoriei Z. s-a respins excepția prescripției dreptului material de stabilire a obligației fiscale, invocată de către contestatorul N. M. .
S-a admis contestația la executare formulată de contestatorul N. M., în contradictoriu cu intimata A. N. de A. F. .
S-a dispus anularea somației din data de_ și a titlului executoriu nr.
75/_ emise de către C. de A. de SS .
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut, în esență următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la stabilire a obligației fiscale instanța o va respinge ca nefondata pentru considerentele ce urmează:
Astfel, în primul rând trebuie stabilit că, în cauză nu sunt incidente prevederile Decretul 167/1958, privind prescripția extinctivă, ci normele derogatorii de la dreptul comun, în ceea ce privește prescrierea stabilirii si executării silite a creanțelor fiscale, norme juridice cuprinse în Codul de procedură fiscală. Aceasta deoarece dreptul special primează în raport cu dreptul general.
Mai mult de atât, în ceea ce privește calcularea termenului de prescripție a stabilirii și executării creanțelor fiscale, care este de 5 ani, legea conține norme derogatorii și referitor la momentul de la care începe să curgă acest termen. Astfel, potrivit art.133, alin.1 C.proc.fisc., acest termen de prescripție începe să curgă începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de a stabili creanța fiscală. Prin urmare, în speță, termenul de prescripție a stabilirii majorărilor/dobânzilor de întârziere a început să curgă de la data de 1 ianuarie
1
2007 întrucât debitul principal a fost datorat pentru perioada 2006-2010 iar conform art.120 alin.1 din OG nr.92/2003, dobânzile/majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua următoare termenului de scadență și până la data stingerii sumei datorate inclusiv.
Cu privire la fondul cauzei: Prin Decizia de impunere nr.63 din_ s-a stabilit că contestatorul datorează majorări de întârziere în cuantum de 3.415 lei. La aceeași dată,_ C. de A. de S. a emis și Decizia de impunere nr.63 prin care s-a stabilit obligația contestatorului de plata a sumei de 3.415 lei reprezentând majorări de întârziere. Tot la aceeași dată,_ C. de A. de S.
S. a emis contestatorului o a treia decizie de impunere, nr. 75 prin care în mod absolut identic s-a stabilit obligația acestuia de plata a sumei de 3.415 lei cu titlu de majorări de întârziere.
Astfel, la data de_ C. de A. de SS a emis titlul executoriu nr. 75 și somația pentru suma de 3.415 lei.
Prin Decizia nr. 11 din_ C. de A. de S. a modificat Decizia de impunere nr.75/_ și Decizia de impunere nr.63/_ prin anularea obligațiilor de plată accesorii.
Ulterior, prin Decizia nr.3843.3 din_ contestatorului i s-a stabilit obligația de plată a sumei de 3.415 lei reprezentând dobânzi/majorări de întârziere. Împotriva acestui act, a formulat contestație în conformitate cu prevederile art.205 si 207 din OG nr.92/2007 contestatorul, care a fost soluționată de emitent prin Decizia nr. 118 din 2 noiembrie 2012. Prin Decizia nr. 118 din 2 noiembrie 2012,
de A. de SS a admis contestația nr. 9017/2012 formulată împotriva Deciziei nr. 3843/_, pe care a desființat-o cu motivarea că aceleași majorări de întârziere au fost impuse prin Decizia nr.63/_
Aceste decizii de impunere reprezintă acte administrative fiscale în sensul prevăzut de art. 41 din OG 92/2003 și totodată titluri de creanță fiscală, în sensul celor prevăzute de art. 110 alin.3 din OG 92/2003. Acestea au fost contestate de către debitor pe calea contestației administrative reglementate de dispozițiile art. 205 si urm. C.pr.fiscală și au fost desființate.
Se constată astfel că, în mod nelegal, organul de executare a demarat procedura executării silite a debitorului, solicitând instanței de executare încuviințarea executării silite și emițând apoi somația de executare împotriva debitorului, la 9 august 2011.
În consecință, desființarea Deciziei de impunere nr.75/_ și a Deciziei de impunere nr.63/_ prin anularea obligațiilor de plată accesorii, respectiv a Deciziei nr. 3843.3/31.05.201 impune în mod necesar anularea și a tuturor actelor de executare silită efectuate în temeiul acestor titluri, și anume a somației emise în data de_ și a titlului executoriu nr.75/_ .
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta A. N. de A. F. arătând în motivare că sentința pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care ridică excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei din următoarele motive:
Executarea a fost începută de către C. Județeană de A. de SS și continuată de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Z. .
N. de A. F. nu este parte în acest raport juridic, nu are calitatea de pârât întrucât nu are nici o obligație față de contestator.
2
P e fond se reține că începând cu 1 iulie 2012 casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de A. F. în vederea colectării creanțelor reprezentând contribuții sociale datorate de persoanele fizice, deci în speță ar avea calitate Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Z. .
Recursul nu este fondat:
Potrivit art.V alin.4 din O.U.G. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr.571/2003 Cod Fiscal, începând cu data de 1 iulie 2012 casele de asigurări sociale predau organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de A. F. în vederea colectării creanțelor respectând contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, stabilite și neachitate până la data de 30 iulie 2012.
Chiar dacă predarea - preluarea creanțelor pe titluri de creanțe și de scadențe pe bază de protocol a avut loc între case și subunitățile Agenției Naționale, nu exclude calitatea procesuală pasivă a acesteia, care poate delega pentru respectarea administrației fiscale locale.
Pe de altă parte, excepția are caracter privat, conform dispozițiilor art.159 Cod procedură civilă, și poate fi invocată la prima zi de înfățișare sau la primul termen de judecată. Ori, în cauză pârâta nu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive la prima instanță, ceea ce echivalează cu acceptarea acestei calități.
Calitatea procesuală pasivă a Administrației Naționale este conferită și de raportul de subordonare administrativ - fiscală dintre acestea și organele fiscale județene.
Față de cele ce preced,tribunalul constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală astfel că urmează să respingă ca nefondat recursul.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. N. DE A.
F. B., împotriva sentinței civile nr. 1287/_, a Judecătoriei Z. . Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 iulie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
DP D. G. C. DP A.
Plecat în C.O.semnează plecat în C.O semnează Vicepreședintele instanței Vicepreședintele instanței
DP DP
Red.DP/_
DactAP/_ Ex.2
Jud. fond C. C.R.
3
| ← Decizia civilă nr. 1130/2013. Contestaţie la executare | Decizia civilă nr. 53/2013. Contestaţie la executare → |
|---|
