Încheierea civilă nr. 147/2013. Pretenții

Dosar nr. _

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

cod operator 4204

ÎNCHEIERE CIVILĂ Nr. 147/A

Ședința publică din 26 Iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.

J. ecător G. G. P.

G. ier A. Sas

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelanta T. F., cu dom. în V. de Sus, str. 22 D. nr. S23, ap. 9, jud. M. împotriva sentinței civile nr.2194/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosar nr. _

, având ca obiect pretenții.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.

T.

Prin sentința civilă nr. 2194/_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus, în dosar nr._ s-a respins cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta T. F., în contradictoriu cu pârâții A. R., A. G. sr, A. G. jr., A. (H. ) A., P. E. și P. E. și a fost obligată reclamanta să plătească pârâților A. R., A. G. sr, A. G. jr.,

A. A. suma de 900 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că:

Reclamanta a formulat în fața instanței o cerere prin care solicită obligarea pârâților la plata unor daune morale pentru prejudiciul cauzat demnității, onoarei și reputației sale, prin traumele psihice, fizice și morale suferite în urma tulburării folosinței locuinței sale, timp de 7 ani, începând din 2006, precum și prin cuvintele jignitoare și insultele care i-au fost aduse de pârâți în această perioadă și cu ocazia evenimentului petrecut în data de _

.

Având în vedere faptele la care se raportează reclamanta, cererea acesteia de obligare a pârâților la plata unor daune morale se impune a fi analizată raportat la condițiile antrenării răspunderii civile delictuale a

acestora în sensul prevederilor art. 998-999 C.civ vechi, în conformitate și cu disp.art.19 din Legea nr.71/2011.

Răspunderea civilă pentru daune morale s-a conturat pe tărâm delictual, jurisprudența și doctrina juridică promovând admiterea reparării bănești a daunelor morale, în temeiul art.998 și 999 C.civ., articole potrivit cărora ,, orice faptă care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara";. Cum textele legale nu fac distincție între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, în aplicarea principiului ,, unde legea nu distinge, nici interpretul nu este chemat a o face"; înseamnă că ambele sunt susceptibile de a fi reparate pe cale bănească.

Pentru a exista răspundere civilă delictuală se cer întrunite cumulativ mai multe condiții, și anume: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, existența vinovăției sub forma intenției, neglijenței sau imprudenței, capacitatea delictuală a celui ce a săvârșit fapta ilicită.

Astfel, fapta ilicită are un caracter obiectiv, fiind o manifestare exterioară a unei atitudini de conștiință sau voință a unei persoane. Prejudiciul este rezultatul încălcării unui drept subiectiv al victimei datorită faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Cele două condiții trebuie să coexiste datorită unui raport de cauzalitate, în sensul că prejudiciul cauzat, efectiv suferit, este consecința firească a faptei ilicite.

În speța de față, se pune problema de a stabili dacă atitudinea pârâților, așa cum a fost descrisă de reclamantă și dovedită în cadrul litigiului, poate sau nu poate fi reținută ca intrând în sfera ilicitului și dacă a fost sau nu dovedit un prejudiciu moral suferit de reclamantă, urmare a faptelor ilicite ale pârâților, jurisprudența statuând că ,,răspunderea civilă delictuală este menită nu a-l sancționa pe autorul faptei ilicite ci pentru a acoperi sau repara un prejudiciu";.

Reclamanta și pârâții sunt vecini de bloc, locuind pe același palier. Așa cum a reieșit din înscrisurile depuse de reclamantă în probațiune, între părți există o stare conflictuală veche, perpetuată pe durata mai multor ani și datorată unor neînțelegeri cu privire la folosința spațiilor comune. Reclamanta a formulat de-a lungul timpului mai multe reclamații și plângeri împotriva pârâților, fiind luate împotriva acestora sancțiuni contravenționale, în cazul pârâților A., și sancțiuni contravenționale și penale, în cazul pârâților P. .

În ceea ce privește evenimentul din data de_, instanța a reținut că în acesta a fost implicată reclamanta și pârâții A. R., A. G. jr. și A. (H. ) A., nu și pârâții P. E. și P. E. . În raportul nr.351/_ este consemnat că intervenția echipajului de poliție a fost solicitată prin serviciul 112 de pârâta A. R., arătându-se că părțile implicate și-au adresat reciproc cuvinte jignitoare și vulgare, tulburând liniștea locatarilor de pe scară ( fila 177).

Aspectele consemnate au fost confirmate și de martora Mariș I. G. ( fila 201).

Conform Proceselor-verbale încheiate la aceeași dată, toate părțile implicate au fost sancționate contravențional, inclusiv reclamanta ( filele 178- 181).

Contrar susținerilor reclamantei, Procesul-verbal seria AP nr. 2506938 din data de_ nu a fost anulat de către instanța de judecată, împotriva acestuia nefiind formulată plângere de către reclamantă, prin Sentința civilă nr.2838/2011 a Judecătoriei V. de Sus, pronunțată în dos.nr._ al acestei instanțe, menținută prin Decizia civilă nr.418/R a T. ui M., constatându-se prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale stabilită prin acest act sancționator.

Reputația, onoarea, demnitatea unei persoane sunt un număr infinit de imagini în care se regăsește percepția publică, aprecierea, părerea publică favorabilă sau defavorabilă despre cineva, felul în care acea persoană este cunoscută sau apreciată de către public în sens larg.

Afectarea acestor valori printr-o faptă ilicită și producerea astfel a unui prejudiciu moral, presupun ca această percepție publică asupra persoanei să fie modificată în sens defavorabil, urmare a faptei ilicite, or reclamanta nu a făcut dovada că i s-ar fi adus un astfel de prejudiciu, cu atât mai mult cu cât atitudinea pârâților nu s-a manifestat în public.

Apoi, nu a fost dovedită nici existența unor consecințe negative în plan psihic și fizic datorate relațiilor tensionate existente între reclamantă și pârâți, și nici modul și gradul în care aceste stări conflictuale au afectat psihicul și fizicul reclamantei, o simplă prezumție în acest sens nefiind suficientă pentru antrenarea răspunderii delictuale și stabilirea existenței unui prejudiciu moral.

Faptele săvârșite de pârâtul P. E., la care reclamanta a făcut referire în cererea sa și precizările ulterioare și pe care reclamanta înțelege să le dovedească cu fotografiile depuse la dosarul cauzei (filele 140-144) și declarațiile date în dos.de cercetare penală (filele 222-224) au fost judecate definitiv, conform Sentinței penale nr.186/2008 din dos.nr._ al Judecătoriei V. de Sus.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța a constatat că cererea reclamantei este nefondată, aceasta nefăcând dovada prejudiciului efectiv suferit, urmare a faptelor imputate pârâților, astfel că acțiunea acesteia a fost respinsă.

Fiind căzută în pretenții, în baza art.274 C.pr.c., reclamanta a fost obligată la plata către pârâții A. R., A. G. sr., A. A. și A.

G. jr. a sumei de 800 lei cu titlu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței justificative depusă la dosarul cauzei ( fila 241).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel T. F. solicitând admiterea apelului și obligarea pârâților la despăgubirile solicitate și cheltuieli de judecată.

Cererea nu a fost motivată în drept.

La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2013 apelanta a depus cerere de renunțare la apelul formulat dar instanța a apreciat că se impune a de complini lipsa semnăturii apelantei de pe cererea de apel.

La data de_ s-a depus o nouă cerere de renunțare la apelul formulat de către apelantă și constatând ca fiind semnată cererea de apel, instanța a pus în discuție cererea de renunțare la calea de atac.

Reprezentantul intimaților, prezent la dezbateri, a solicitat a se lua act de renunțarea la calea de atac dar cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.

Raportat la prevederile art. 246 alin. 1 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 298 Cod procedură civilă, "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă";, iar potrivit alin. 4 interpretat per a contrario, până când nu s-a intrat în dezbaterea fondului, renunțarea se poate face și fără învoirea celeilalte părți, tribunalul va lua act de renunțarea apelantei la apelul formulat.

Cererea privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 120 lei urmează a fi respinsă de instanță întrucât cheltuielile s-au efectuat ulterior renunțării.

Astfel, chitanța nr. 373/_, în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocat (fila 15), bon fiscal din_ în sumă de 139 lei (fila 16) și bon fiscal din_ în sumă de 120 lei (fila 25), reprezintă cheltuieli de judecată efectuate de intimați după depunerea la dosar de către apelantă a cererii de renunțare la calea de atac, respectiv_ (fila 6).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:

Ia act de renunțarea apelantei T. F. domiciliată în V. de Sus str. 22 D. bloc S23 scara A etajul IV ap. 9, jud. M. la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 2194/_ pronunțată de J. ecătoria V. de Sus.

Respinge cererea intimaților A. R., A. G., H. A. și A.

G. jr. privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de azi, 26 iunie 2013.

PREȘEDINTE

J. ECĂTOR

GREFIER

W. D.

P. G.

Sas A.

Red. WD/_

Tred. A.S. / 27 Iunie 2013 - 9 ex

J. ecător la fond: V. F. F.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Încheierea civilă nr. 147/2013. Pretenții