Decizia civilă nr. 976/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 976/R/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei privind pe recurent S. N. și pe intimat M. A.
, având ca obiect recursul împotriva Sentinței civile nr. 2819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 2 octombrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civila nr. 2819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, și în consecință, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul S. N. împotriva pârâtului M. A., având ca obiect pretenții; a fost obligat reclamantul la plata către pârât a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Din actele și lucrările existente la dosar, instanța reține următoarele:
Se reține de către instanță din dosarele penale atașate prezentei cauze că în anul 2008 pârâtul a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare în posesie prev. de art. 220 alin. 1 și 3 C.pen., plângere care face obiectul dosarului nr. 8.757/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
În data de_, procurorul de caz a pronunțat o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, confirmată prin ordonanța prim procurorului nr. 265/II/2/2009 din data de 5.0. .
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale a reclamantului, pârâtul a formulat plângere ( dosar penal nr._ ) soluționată prin sentința penală nr.110/2009 instanța a pronunțat achitarea reclamantului, a respins acțiunea civilă formulată de M. A., obligându-l totodată pe acesta la plata către reclamant a sumei de 1.600 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții pârâtul a formulat apel care a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 171/A/2010.
Împotriva acestei soluții, pârâtul a formulat recurs, admis prin decizia penală nr.514/R/2010, cauza fiind trimisă spre rejudecare formându-se dosarul nr._ înregistrat în data de_ .
Dosarul penal nr._, a fost soluționa prin sentința penală nr.260/_ prin care reclamantul a fost achitat deoarece faptei îi lipsește unul din elementele constitutive (art. 10 lit. d C.pr.pen.), fără a se solicita și acorda cheltuieli de judecată
Împotriva acestei soluții, pârâtul a formulat recurs la Curtea de Apel C. care prin decizia penală nr. 914/R/2011 a fost respins ca nefundat, decizia fiind definitivă și irevocabilă. În dispozitivul deciziei penale nr.914/R/2011 se menționează în mod expres că "respinge cererea inculpatului S. N. de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare";.
Din motivarea acestei decizii, cu privire la cheltuielile judiciare solicitate de reclamantul din cauză, instanța de recurs a constatat că la dosarul cauzei în recurs au fost depuse mai multe chitanțe reprezentând plata onorariului avocațial către avocatul C. Bodescu, respectiv Matiș C. . Or, instanța de recurs a constatat că prin chitanțele depuse nu s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare făcute de inculpat în fața instanței de recurs, iar eventualele cheltuieli ocazionate de derularea procedurilor judiciare în fața instanței de fond și în alte cicluri procesuale se impunea să fie solicitate cu acea ocazie. Rezultă deci că reclamantul trebuia să solicite cheltuielile judiciare pentru fiecare fază procesuală la finalizarea acesteia, cererea formulată doar în recurs pentru toate cheltuielile fiind respinsă de către instanța de recurs.
Pronunțându-se cu privire la cheltuielile judiciare din dosarele penale derulate între părți, o nouă cerere privind aceste cheltuieli în fața instanței civile nu mai poate avea finalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal recurs reclamantul S. N.
, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare se arată că soluția asupra excepției autorității de lucru judecat este netemeinică și nelegală întrucât între cele două acțiuni nu există tripla identitate. Prima acțiune a avut obiect plângere penală, iar a doua acțiune o cerere de chemare în judecată având temei juridic art. 998 cod civil și 274 Cod procedură civilă.
Prin Decizia penală nr. 914/R/2011 Curtea de Apel C. nu s-a pronunțat cu privire la imposibilitatea de a solicita aceste cheltuieli printr-o altă acțiune separată ci a respins doar cererea de acordare a acestor cheltuieli având în vedere că nu a făcut dovada cheltuielilor făcute în fața instanței de recurs, iar curtea de apel nu se putea pronunța decât cu privire la cheltuielile din acea fază.
Din considerentele deciziei rezultă acest lucru. Mai mult, din alte hotărâri judecătorești rezultă că au fost acordate cheltuieli de judecată, iar Curtea nu avea posibilitatea să lipsească de conținut prev art. 193 alin. 5 C.pr.pen. În mod cert curtea s-a pronunțat doar cu privire la imposibilitatea de a acorda aceste cheltuieli în faza de recurs.
Intimatul a depus întâmpinare
, solicitând respingerea recursului, întrucât în mod întemeiat s-a soluționat excepția.
Temeiul invocat nu este altul atâta timp cât asupra acelorași pretenții există pronunțată o hotărâre. De asemenea, se invocă hotărâri jurisprudențiale prin care s-a stabilit că hotărârea penală trebuie în principiu să aibă autoritate față de toți membrii societății inclusiv față de părțile care se judecă în civil.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică în temeiul art. 312 C.pr.civ. instanța îl va admite pentru următoarele considerente:
Între părți, așa cum s-a reținut și de către instanța de fond, a avut loc un proces, finalizat prin Decizia penală 914/R/2011. În cuprinsul acestei decizii a fost respinsă cererea lui S. N. de obligare a părții vătămate M. A. la plata cheltuielilor de judecată.
Din analiza acestei hotărâri judecătorești rezultă fără dubiu că instanța a respins cererea inculpatului S. N. de obligare a părții vătămate la plata cheltuielilor judiciare avansate în recurs.
Aceste considerente întăresc soluția cuprinsă în dispozitiv, însă în ceea ce privește formularea unor pretenții în fața instanței de recurs, fiind evident că prin decizia pronunțată Curtea de Apel C. nu a avut în vedere cheltuielile făcute în tot cursul procesului penal. Această interpretare rezultă din argumentele reținute în considerentele deciziei potrivit căreia "instanța de recurs constată că prin chitanțele depuse nu s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare făcute de inculpat în fața instanței de recurs
";.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea la plata tuturor cheltuielilor de judecată în tot procesul penal, respectiv onorarii de avocat, a unei sume de bani reprezentând contravaloarea zilelor de lucru și a sumelor reprezentând contravaloarea biletelor de transport.
Instanța era datoare să analizeze pretențiile formulate în legătură cu tot procesul penal fiind evident din probațiunea administrată că în cursul procesului penal exceptând faza recursului, partea a depus înscrisuri care atestă angajarea unor apărători și plata unor sume de bani reprezentând cheltuieli de judecată.
Din analiza Deciziei penale 914/R/2011 rezultă fără echivoc că nu s-a respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată pentru tot ciclul procesual ci doar pentru faza de recurs. Interpretarea data de instanța de fond considerentelor amintitei decizii este eronată întrucât instanța nu s-a pronunțat admisibilității formulării pe cale separată a unor astfel de pretenții. În această situație recurentul are deschisă calea unei acțiuni separate, mai puțin pentru eventuale cheltuieli de judecată făcute în faza de recurs, respectiv prin pronunțarea Deciziei 914/R/2011.
Apreciind că în cauză nu este îndeplinită, față de considerentele arătate mai sus, tripla identitate prev de art. 1201 Cod civil, excepția autorității de lucru judecat nu este incidentă în cauză decât pentru eventualele cheltuieli făcute în faza de recurs.
Având în vedere considerentele de mai sus, văzând și disp art. 312 alin. 1 și 5 și 304 pct. 9 C.pr.civ. tribunalul va admite recursul declarat de reclamantul S.
N. împotriva Sentinței civile nr. 2819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța va analiza și va avea în vedere pretențiile formulate prin prisma motivelor invocate în legătură cu cheltuielile de judecată în procesul penal, contravaloarea zilelor de muncă și al biletelor de transport, reținând
totodată că cererea de obligare la cheltuieli de judecată doar pentru faza de recurs în care s-a pronunțat decizia 914/R/2011, hotărârea Curții de Apel este definitivă și se impune a fi respectată în considerarea autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul S. N. împotriva Sentinței civile nr. 2819 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -
N., pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este irevocabilă.
pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, C. -G. H. |
Red.dact.D.T./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond. R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 4136/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 22/2013. Pretenții → |
|---|
