Decizia civilă nr. 985/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 985
Ședința publică din 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: D. G., președinte secție civilă
Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D. -D.
Grefier: C. P. E.
S-a luat în examinare recursul declarat de petentul M. F. M., cu domiciliul în localitatea Mal, nr. 40, județul S., împotriva sentinței civile nr. 758 din_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosar nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul M. F.
M. asistat de apărătorul acestuia - avocat Gavriș I. Darie - cu împuternicire avocațială depusă la dosar - fila 12 lipsă fiind A. N. a V. .
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 187 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, semnat, după care :
Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza.
Reprezentantul recurentului depune la dosar un set de acte - fila 10-11 și arată că nu are alte cereri.
Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, arătând că procesul verbal se putea întocmi la fața locului iar viciile din actul de constatare ar duce la nulitate absolută a acestuia. Petentului i s-a întocmit și dosar penal și nimeni nu poate fi tras la răspundere de două ori pentru aceeași faptă, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Instanța în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 758/_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului M. F. -M. privind anularea procesului verbal de contravenție nr. 0626889/_, încheiat de A. N. a
V. - D. J. pentru A. și O. V. S. prin care petentul a fost sancționat cu amendă în sumă de 3.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.63 din Legea 86/2006, reținându-se în sarcina acestuia că în data de_, pe
raza localității Bobota județul S. a fost oprit în trafic de către inspectorii de poliție din cadrul BCCO C. Napoca-SCCO S., împreună cu inspectorii vamali din cadrul DJAOV S., iar în urma controlului s-a descoperit cantitatea de 1000 kg zahăr, ambalată în 20 de saci a câte 50 kg, cu etichete inscripționate în limba ucraineană, marfă pentru care nu a putut prezenta nici un fel de documente justificative.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, sub aspectul legalității
, procesul-verbal atacat, cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001, care prevede la art. 17 că, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu. Cât privește excepția nulității absolute a procesului-verbal atacat datorită faptului că acesta a fost întocmit în lipsa petentului, la sediul intimatei și nu a fost prezent nici un martor, această nulitate este una relativă, nefiind expres prevăzută de actul normativ și care dobândește finalitate numai în ipoteza în care petentul dovedește în fața instanței vătămarea produsă prin nerespectarea acestei prevederi legale. Or, datorită faptului că nu s-a făcut o astfel de dovadă de către petent, instanța nu va putea da valență unor astfel de susțineri.
Petentul a fost reprezentat de avocat, a avut posibilitatea să formuleze cereri în probațiune, având posibilitatea să dovedească o stare contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, dar nu a înțeles să beneficieze de acest drept.
Procesul -verbal atacat a fost încheiat pe baza constatărilor nemijlocite ale organului constatator, situație în care acest act - procesul-verbal de contravenție din speță - beneficiază de prezumția de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de formă prevazute de lege) este asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune ca emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă) - de care se bucură procesul-verbal, ca act administrativ.
Aceasta prezumție, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătoresti, astfel că putem afirma că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care instanța europeana îl dă acestui concept.
Cum aceste prezumții nu au fost răsturnate în cauză și nu s-a creat nici măcar un dubiu asupra realității celor consemnate în acest act, instanța va respinge ca nefondată plângerea petentului.
Analizând și cererea subsidiară a petentului, de a i se aplica sancțiunea avertismentului, având în vedere gradul de pericol ridicat al abaterii contravenționale în cauză, respectiv cantitatea foarte mare de marfă pe care petentul o transporta, 1 tonă, fără a-i putea justifica proveniența printr-o factură fiscală și paguba însemnată adusă bugetului de stat prin nedeclararea unor mărfuri de contrabandă, instanța apreciază profund nevădită solicitarea petentului de a fi doar avertizat și nu amendat pentru fapta săvârșită.
Împotriva acestei sentințe, petentul F. M. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia și anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar transformarea amenzii în avertisment.
În motivarea recursului se arată că, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că, procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nu face dovada celor consemnate până la înscrierea în fals, nefiind vorba de o comunicare a citațiilor și actelor de procedură, ca operațiuni juridice și înscrisuri făcute de participanții la proces, ci de un act administrativ unilateral al autorității prin care s-au formulat acuzații și s-au aplicat sancțiuni contravenționale.
Sub acest aspect instanța de fond nu trebuie să pornească de la premisa că petentul este vinovat de cele consemnate în procesul verbal și el este cel care trebuie să dovedească contrariul.
Procesul-verbal trebuie completat cu probe iar în această speță trebuiau să existe martori asistenți.
Este inadmisibil să apreciem că un proces-verbal se bucură de o prezumție absolută de legalitate și doar proba contrarie poate înlătura starea de fapt descrisă de agentul constatator.
Prin întâmpinarea sa, intimata D. Generală Regională a Finanțelor Publice C. -Napoca a solicitat respingerea recursului, arătând că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea prevederilor legii iar acesta se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și de veridicitate.
Recursul este nefondat pentru următoarele:
Deși în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, acesta face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, în vigoare la data înaintării plângerii, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor. Prin urmare, este evident că o persoană care are calitatea de contravenient nu beneficiază de o prezumție de nevinovăție, așa cum s-ar fi întâmplat dacă fapta ar fi fost calificată ca fiind penală. Este adevărat că nu se poate nega forța probatorie a procesului- verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. Astfel în măsura în care procesul verbal nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție nu se mai poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În speță însă procesul verbal de contravenție este susținut de probe și anume pe lângă Nota de constatare care a fost semnată de către petent (f.18) există și nota explicativă a petentului (f.19) prin care arată că nu se pot prezenta documente de proveniență și de plată a cantității de 1000 kg zahăr găsit în autoturismul lui la data de_ .
În atari condiții procesul-verbal este susținut de probe, procesul-verbal făcând dovada celor inserate în acesta, iar dovada contrară a acestora nu s-a produs.
Aceste considerente fac astfel ca recursul se fie nefundat, urmând să fie respins.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul M. F. M. împotriva sentinței civile nr. 758 din 1 iulie 2013 a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
Președinte | Judecător | Judecător | Grefier | ||
D. G. | K. M. I. | D. | C. P. | E. |
Red.K.M./_
Tehnored.M.V./_ /4 ex. Jud. fond - P. P.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 211/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 29/2013. Plângere contravențională → |
|---|
