Decizia civilă nr. 991/2013. Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

DECIZIA CIVILĂ NR. 991/2013

Ședința publică din 01 Octombrie 2013

Completul compus din:

Președinte: D. G., președinte secție civilă

Judecător: K. M., președinte Tribunal Judecător: I. D. -D.

Grefier: C. P. E.

S-a luat în examinare recursul formulat de petentul A. R. G. , cu domiciliul procesual ales în C. -N., str. Dorobanților, nr. 15, ap. 3 - cabinet avocat Daciana Paler Groșan, împotriva sentinței civile nr. 1274 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurentul A.

R. G. - avocat Ciacoi A. M. - cu delegație de substituire la dosar - fila 14, lipsă fiind intimatul - I. de P. J. S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că potrivit dispozițiilor art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997, prezenta cauză este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, recursul este motivat, este semnat, după care :

Instanța, verificându-și competența, constată că potrivit dispozițiilor art. 159¹ Cod procedură civilă este competentă să judece cauza.

Reprezentantul recurentului depune la dosar delegație - fila 14 și arată că nu are alte cereri.

Nefiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat.

Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în sensul admiterii plângerii contravenționale formulate de petent, arătând că prin hotărârea pronunțată prima instanță reține: 1 - proba foto face dovada deplină a vitezei autovehiculului condus de petent și 2 - se susține că normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar sunt îndrumătoare pentru operatori dar Ordinul nu este obligatoriu pentru instanță, părerea reprezentantului recurentului este diferită față de această susținere a instanței de fond.

Cu privire la viteza înregistrată a autovehiculului condus de petent, se arată că prin normele de metrologie legală aparatele radar, care funcționează în regim staționar au o eroare maximă de + 3% pentru viteze de până la 100 km/h, raportat la viteza înregistrată în prezenta cauză de 101 km/h există un dubiu cu privire la

viteza înregistrată, iar făcând calculul, aplicând eroarea maximă de + 3%, rezultă că petentul circula cu viteza de 98 km/h, iar fapta nu se încadra pentru suspendarea dreptului de a conduce.

Cu privire la cel de-al doilea aspect se arată că normele de metrologie legală stabilite prin Ordinul nr. 301/2005 emis de Biroul Român de Metrologie Legală sunt obligatorii, fiind acte administrative cu caracter normativ care se publică în Monitorul Oficial, acest ordin este un act normativ obligatoriu emis în aplicarea Legii, în concluzie în cauză există un dubiu asupra vitezei înregistrate și potrivit principiului ,,in dubio pro reo"; și a art. 6 din CEDO, în concluzie se solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.

Instanța, în raport cu obiectul cererii, a actelor depuse la dosar, reține cauza în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 1274 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău în dosarul nr._, s-a respins ca nefondată plângerea contravențională formulată de petentul A. R. G., împotriva procesului-verbal seria CP nr. 2856529 încheiat la_ de agentul constatator Gui D. iel din cadrul S.R. - I.P.J. S., organ constatator intimat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal încheiat la_ de I.P.J S., s-a aplicat amenda de 1400 lei contravenientului A. R. G. pentru săvârșirea faptei prevăzute și sancționate de art. 102 alin.3 lit. e) din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că, la data de_, ora 16,09, a condus autoturismul_ prin localitatea Zimbor cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar. Totodată, s-a reținut permisul de conducere al contravenientului în vederea suspendării.

Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că fotografiile obținute printr-un mijloc tehnic certificat potrivit legii constituie proba indubitabilă cu privire la viteza autovehiculului condus de petent. Fixarea înregistrării electronice s-a făcut prin fotografii depuse la dosar. De asemenea, a fost depus suportul electronic pe care s-a realizat înregistrarea. Vizionând această înregistrare, nu mai rămâne nici cel mai mic dubiu în ceea ce privește comiterea faptei de către petent și vinovăția lui.

Dovada relevantă în ceea ce privește calitatea măsurătorilor efectuate cu un mijloc tehnic este dovada omologării acestuia și verificării lui metrologice, în condițiile art. 109 alin.2 din O.U.G. 195/2002 republicată. Această dovadă a fost făcută de organul constatator.

Normativele cu privire la utilizarea aparatelor radar conțin norme tehnice îndrumătoare pentru operatori, fiind cu atât mai puțin obligatorii pentru instanță. Singurele norme obligatorii sunt dispozițiile legii, or, câtă vreme aparatul este omologat, verificat metrologic și a fixat și reprodus video viteza autovehiculului condus de petent, instanța constată, în condițiile legii, săvârșirea faptei de către petent.

Niciunul din motivele de nelegalitate invocate de petent nu atrag nulitatea absolută a procesului-verbal. Această sancțiune intervine numai în cazul lipsei cu desăvârșire a vreunuia dintre elementele prevăzute la art. 17 din O.G. 2/2001.

Motivele invocate de petent cu privire la nelegalitatea încheierii procesului- verbal sunt apte să conducă la anularea acestuia numai dacă petentul dovedește că

a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod, potrivit art. 105 alin.2 teza I Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001, în acest sens fiind și Decizia în interesul legii nr. XXII din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin urmare, cât privește modul de încheiere a procesului-verbal, instanța reține că, față de existența și concludența probei tehnice la care ne-am referit deja, nu era absolut necesară prezența martorului asistent și nici măcar a persoanei contraveniente, în raport de dispozițiile art. 109 alin.3 din O.U.G. 195/2002. Totuși, chiar din relatarea făcută în plângere de către petent, care a refuzat să primească pe loc procesul-verbal, nu rezultă niciun indiciu că ar fi fost vătămat prin modul în care s-a încheiat și i s-a comunicat procesul-verbal de contravenție, astfel încât să se impună anularea actului pentru singur acest motiv, în condițiile art. 105 alin.2 Cod procedură civilă aplicabil în baza art. 47 din O.G. 2/2001.

Împotriva acestei sentințe, petentul A. R. G. a declarat recurs solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii plângerii contravenționale prin anularea procesului verbal de contravenție iar în subsidiar se solicită înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertisment.

În motivarea recursului se arată că prima instanță a reținut în mod eronat starea de fapt descrisă în procesul verbal interpretând și aplicând în mod greșit normele legale incidente în materie pronunțând o hotărâre netemeinică în opinia recurentului.

În motivul de recurs se arată că viteza reținută de către agentul constatator (102 km/h) nu corespunde realității fiindcă Norma de Metrologie Legală NML 021-05 prevede la art. 3.1.1 erori tolerate pentru măsurarea vitezei de ±3 km/h, aplicarea marjelor de eroare constituind o obligație legală.

Existând o eroare tolerată a aparatului radar, agentul constatator trebuia să aibă în vedere și să rețină că viteza reală cu care circula contravenientul a fost de 98 km/h și nu de 102 km/h, că acesta nu depășise cu 50 km/h viteza maximă admisă pe sectorul de drum respectiv și drept consecință să îi aplice sancțiunea legală, adică punctele penalizatoare și amenda corespunzătoare, fără a se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce.

Recursul este întemeiat pentru următoarele motive:

Conform art. 3.1.1 din Normele de Metrologie Legală - NML 021-05 aparatele de măsurare a vitezei de circulație a autovehiculelor (cinometrele) "Erori tolerate pentru măsurarea vitezei"; lit. b), eroarea tolerată pentru cinometrele care funcționează în regim staționar, cum este cazul în speță, este de + 3 km/h pentru viteze de până la 100 km/h și + 3 % din valoarea contravențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.

Conform înregistrării pe suport CD aflată la dosar viteza autoturismului condus de petent a fost măsurată de cinometrul care funcționa în regim staționar, condiție în care trebuie aplicată toleranța de ± 3 km/h, având în vedere că autoturismul condus de petent a fost înregistrat cu 101 km/h.

Aplicându-se această toleranță, viteza cu care petentul circula putea fi de 98 km/h, condiție în care nu se poate vorbi de o depășire cu peste 50 km/h a vitezei legale admise de lege, situație în care nu este aplicabilă sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

În atari condiții recursul petentului urmează a fi admis, hotărârea atacată modificată și judecând cauza în fond va fi admisă în parte plângerea petentului și va fi înlăturată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

D E C I D E:

Admite recursul declarat de petentul A. R. G. contra sentinței civile nr. 1274 din_ a Judecătoriei Z. .

Modifică hotărârea atacată și judecând cauza în fond admite în parte plângerea petentului A. R. G. și înlătură sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce.

Menține restul dispozițiilor procesului verbal de contravenție seria CP nr.

2856529 din 12 dec. 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 01 Octombrie 2013.

Președinte,

Judecător,

Judecător,

Grefier,

D. G.

K.

M. I.

D.

C. P.

E.

Red. KM/_ dact. ECP/_ /2 ex./jud. fond P. C. Rareș

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 991/2013. Plângere contravențională