Decizia civilă nr. 997/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Date cu caracter personal Nr. operator: 2516
DECIZIA CIVILĂ NR. 997
Ședința publică din data de 1 octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: K. M., președinte Tribunal Judecător: L. M.
Judecător: D. G., președinte secție civilă Grefier: M. L. -M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimatul I. T. de M. S. , cu sediul în Z., B-dul Mihai V. l, nr. 85, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 115/_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosarul nr._, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, raportat la obiectul cauzei și având în vedere actele existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 115/_, pronunțată de J. Șimleu Silvaniei în dosarul nr._ s-a admis în parte plângerea formulată de petenta SC D. T.
L., s-a dispus anularea parțială a procesului verbal de contravenție seria SJ nr.0004041 din_ în sensul înlocuirii amenzii contravenționale de 5000 lei cu avertisment.
Pentru a se pronunța în acest sens judecătorul fondului reține în esența următoarele :
Prin procesul verbal de contravenție seria SJ nr.0004041 din_ încheiat de ITM S. petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 5000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 13 al. 1 lit. a din Legea 156/2000 republicată.
S-a reținut în sarcina petentei că în urma verificării documentelor aparținând SC D. T. S., care s-a efectuat în data de_ începând cu orele 13,00 la sediul societății situat în L. nr. 206 s-a constatat încălcarea prevederilor art.8 lit. d din Legea 156/2000 coroborată cu art. 9 din aceeași lege și anume societatea nu avea
încheiat cu partenerul străin pentru care execută activitatea de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, contracte care să conțină oferte ferme de locuri de muncă și cel puțin elementele prevăzute la art. 9 din aceeași lege, fapta săvârșită constituie contravenția prevăzută de art. 13(1) lit. a din Legea 156/2000 republicată; încălcarea prevederilor art. 10 din Legea 156/2000 republicată și anume agentul de ocuparea forței de muncă în speță societatea, nu a asigurat încheierea contractelor individuale de muncă în limba română, nedeținând nici un document în acest sens, fapta săvârșită constituind contravenția prevăzută de art. 13(1) lit. a din Legea 156/2000 republicată.
Au fost reținute ca incidente dispozițiile art.13 al. 1 lit. a din Legea 156/2000 potrivit căruia "Constituie contravenții următoarele fapte și se sancționează după cum urmează: a) exercitarea de către agenții de ocupare a forței de muncă a activității de mediere a angajării cetățenilor români în străinătate, cu încălcarea prevederilor art. 8 - 10, cu amendă de la 5.000 lei la 10.000 lei";; și că petenta se face vinovata de săvârșirea contravenției.
Cum potrivit art. 21 al. 3 OG nr. 2/2001 sancțiunea aplicata trebuie sa fie proporțională cu gravitatea de pericol social al faptei săvârșite, la aplicarea sancțiunii urmând să se aibă in vedere împrejurările în care a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire, urmarea produsă, scopul urmărit și circumstanțele personale ale contravenientului, instanța a apreciat că fapta săvârșită de către petentă nu a avut consecințe grave, iar pentru cea de a doua faptă agenții constatatori i-au aplicat sancțiunea avertisment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen ITM S. arătând că prin hotărârea atacată s-a apreciat cu superficialitate gradul de pericol social al faptei contravenționale reținute în sarcina intimat petentei.
Precizează că în urma probatoriului administrat în mod corect a reținut existența faptei contravenționale, dar pe considerentul că sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite s-a înlocuit sancțiunea amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment.
În consecință s-a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție ca temeinic și legal.
În drept invocă prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În recurs nu au fost administrate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de fond a analizat procesul verbal atacat, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G.2/2001, atât sub aspectul legalității cât și al temeiniciei, iar asupra celor statuate sub aspectul temeiniciei nici una dintre părți nu a formulat recurs, hotărârea atacată intrând sub acest aspect în puterea de lucru judecat.
Hotărârea a fost atacată doar sub aspectul reindividualizării sancțiunii și doar sub acest aspect va fi analizată și de instanța de recurs.
reține faptul că prima instanță și-a întemeiat soluția de admitere în parte a plângerii si de modificare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor întocmit de către intimată, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii
contravenționale cu sancțiunea avertismentului, în considerarea respectării principiului proporționalității sancțiunii contravenționale-raportat la fapta săvârșită și urmările produse.
Analizând la rândul său gradul de pericol social concret al faptei savârsite de petent în conformitate cu criteriile prevazute de art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001,
T. apreciază la rândul său cuantumul sancțiunii amenzii aplicate ca nefiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei reținute în sarcina societății petente prin procesul verbal atacat.
Pericolul social al faptei reținute este minim, aspect ce rezultă din faptul că nu s-au produs urmări grave, iar atingerea valorilor sociale ocrotite de art. 13 al. 1 lit. a din Legea 156/2000 a fost minimă.
Având în vedere faptul că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de a reglementa raporturile juridice, soluția instanței de fond de înlocuire a sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment apare astfel ca legală și temeinică.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 Cod procedură civilă și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
Pentru aceste motive
În numele L E G I I,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de I. T. de M. S. împotriva Sentinței civile nr. 115 din_ a Judecătoriei Șimleu Silvaniei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | ||||
K. | M. | L. | M. D. | G. | M. L. | -M. |
Red. LM/_ /Dact.MLM/_ /2 ex.
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 536/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 951/2013. Plângere contravențională → |
|---|
