Decizia civilă nr. 750/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ
S. CIVILĂ
Decizia civilă Nr. 750/2013 Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE: G. D.
Judecător: M. K. Judecător: M. L. Grefier: M. J. D.
S-a luat în examinare recursul formulat de petenta SS R. S., cu sediul în A., comuna Meseșenii de Jos, nr. 446, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 352 din_ a Judecătoriei Z., în dosar nr._, având ca obiect plângere contravetionala OUG 28/1999.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că la dosarul cauzei intimata Garda Financiară S. depune, prin serviciul de registratură întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța încuviințează înscrisurile existente la dosarul cauzei și reține cauza în pronunțare.
T.
Prin sentința civilă nr. 352 din_ a Judecătoriei Z., în dosar nr._ s-a admis în parte plângerea contravențională formulată de petenta SC S. R. SRL, în contradictoriu cu Garda Financiară - SS ,fiind anulată sancțiunea complementară a suspendării activității comerciale aplicată petentei prin procesul- verbal de contravenție seria H nr. 0228371 din_, precum și prin procesul verbal din data de_ de constatare și suspendare a activității pe o perioadă trei luni,fiind menținute celelalte sancțiuni aplicate prin proces-verbal de contravenție seria H nr. 0228371 din_, respectiv sancțiunile principale a avertismentului și a amenzii de 6.000 lei și sancțiunea complementară a confiscării sumei de 154 lei.
Pentru a se pronunța în acst sens instanța de fond reține următoarele :
Prin procesul-verbal seria H nr. 0228371 din_ întocmit de Garda Financiară S., s-a aplicat sancțiunea avertismentului și cea a amenzii în cuantum de 6.000 lei, contravenientei SC S. R. SRL, pentru săvârșirea faptelor prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999 și art. 1 lit.e din Legea nr. 12/1990, constând în aceea că, la data efectuării controlului contravenienta desfășura activități de comerț cu amănuntul direct către populație, în magazinul aparținând acesteia, fără a emite în toate cazurile, bonuri fiscale cu aparatul de marcat electronic fiscal, iar pentru o parte din marfă, nu deținea documente de proveniență, constatându-se diferențe cantitative.
S-a dispus totodată măsura complementară a suspendării activității pe o perioadă de 3 luni, precum și confiscarea sumei de bani rezultate din săvârșirea
contravenției, în baza art. 14 alin. 2, respectiv art. 11 pct.3 din O.U.G. 28/1999 și a produselor pentru care nu s-au prezentat documentele de proveniență.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține starea de fapt descrisă amănunțit în procesul-verbal.
Neemiterea bonului fiscal pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate ori emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale constituie contravenția prevăzută de art. 10 lit. b) din O.U.G. 28/1999 și se sancționează cu amendă de la 8000 lei la 40000 lei conform art. 11 lit. b) din același act normativ.
În casieria unității, s-a aflat, în ziua controlului suma de 202 lei, iar diferența de 154 lei nu a fost justificată cu documente legale.
În atare condiții săvârșirea faptei prevăzute de art. 10 lit. b) din O.U.G.
28/1999 este evidentă, fiind de altfel recunoscută de către petentă.
Raportându-se la criteriile stipulate de art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001, observând împrejurările faptei, mai ales valoarea foarte mică a sumei eludate de la marcare, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unor asemenea fapte, agentul constatator aplicând corect această sancțiune.
Instanța a anulat însă, tot pe motivul pericolului social redus al faptei săvârșite de petentă, sancțiunea complementară a suspendării activității comerciale aplicată petentei prin procesul-verbal de contravenție seria H nr. 0228371 din _
, precum și prin procesul verbal din data de_ de constatare și suspendare a activității pe o perioadă trei luni,reținând că în cazul de față, aplicarea ei concretă se face numai în funcție de natura și gravitatea faptei, potrivit art. 5 alin.6 din O.G. 2/2001. Or, așa cum s-a arătat mai sus și cum a reținut și agentul constatator, fapta nu prezintă în concret un pericol social ridicat.
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, instanța a reținut recunoașterea petentei în sensul că la data controlului nu a putut prezenta documentele de proveniență pentru o parte din marfa comercializată,și nu există niciun dubiu în ce privește săvârșirea acestei fapte de către contravenientă.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța reține faptul că a fost corect individualizată, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din O.G. 2/2001,neputând fi ignorat faptul că din totalul încasărilor realizate de către petentă la data controlului, pentru mai mult de jumătate din încasări nu au fost emise bonuri fiscale, comercializarea mărfii pentru care nu există documente de proveniență creând premisele sustragerii de la plata impozitelor și taxelor legale.
S-a reținut că sancțiunea aplicată petentei a fost stabilită la cuantumul legal minim.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat recurs în termen petenta
S. R. S. ,solicitând anularea procesului verbal de contravenție pentru fapta constatată la pct.2(Legea nr.12/1990 art. 1 lit. e) ca nelegal și netemeinic cu anularea sancțiunii principale a amenzii în sumă de 6.000 lei.
În subsidiar,solicită
reindividualizarea sancțiunii principale a amenzoii în sensul aplicării acesteia administratorului societății ca persoană fizică înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului;
transformarea amenzii în avertisment față de prevederile art. 21 din OG 2/2001
În motivarea recursului formulată arată următoarele :
În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 1, lit. e) din Legea nr. 12/1990, instanța de fond a reținut faptul că petenta nu a recunoscut că nu a putut prezenta, la data controlului documente de proveniență pentru o parte din marfa aflată la vânzare, marfă în valoarea totală de 479 lei.
Ceea ce nu reține instanța sunt condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, așa cum au fost prezentate în plângerea contravențională și în punctele de vedere formulate împotriva întâmpinării intimatei, depuse la dosarul cauzei. Acest fapt ne conduce să apreciem ca lipsită de temeinicie menținerea sancțiunii principale a amenzii contravenționale în sumă de 6000 lei, instanța de fond considerând-o corect individualizată de către organul de control prin raportare la criteriile prevăzute de art. 21, alin. (3) din OG nr. 2/2001.
Referitor la gradul de pericol social concret al faptei, acesta este unul redus, având în vedere contravaloarea mică ( și nu cantitățile ) de mărfuri supuse confiscării, respectiv în sumă totală de 749 lei, iar faptul că ne-am recunoscut fapta și am recumpărat aceste mărfuri după confiscare, conform facturii nr. 1. și a chitanței nr. 1., documente emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
la data de_ ( practic la o zi de la data încheierii procesului verbal de către organele de control ale Gărzii Financiare ), dovedește buna credință a petentei și lipsa intenției de a dori să se sustragă în mod voit de la prevederile legale în domeniu.
Prin întâmpinare Garda Financiară - SS solicită respingerea recursului formulat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, având în vedere că s-au săvârșit două fapte contravenționale și petenta a fost sancționată pecuniar doar pentru a doua faptă, cu minimul amenzii prevăzut de actul normativ care o reglementează iar pentru prima faptă s-a aplicat avertismentul, precum și gradul de pericol social ridicat al faptei, consideră că nu se impune reindividualizarea sancțiunii principale a amenzii și nici transformarea acesteia în avertisment. Referitor la solicitarea petentei recurente de a aplica amenda persoanei fizice Țârlea I., arată intimata că acest lucru este imposibil întrucât aceasta este organizată ca societatea comercială și nu persoană fizică autorizată.
În ceea ce privește faptul că a recumpărat mărfurile confiscate și au întocmit nota de recepție conform facturii emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice S., apreciază că acest aspect nu are relevanță în cauză, deoarece această operațiune este ulterioară întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria H nr. 1228371/_ .
A pronunța o soluție favorabilă petentei, fie și prin înlocuirea amenzii cu avertismentul, ar însemna o încurajare a agenților economici să încalce legea sub aparența corectitudinii.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, inclusiv 304 indice 1 Cod procedură civilă, se constată că recursul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Așa cum și prima instanță a reținut petenta contravenientă nu a fost în măsură să prezinte agenților de control documentele de proveniență pentru o parte din marfa aflată la vânzare,în valoare de 479 lei.
Recurenta arată că instanța de fond nu a reținut condițiile concrete în care această faptă a fost săvârșită -fără însă a preciza prin recursul formulat care au fost aceste condiții concrete de care instanța nu a ținut cont.
reține că în condițiile în care petenta a recunoscut faptul că la data controlului nu a putut prezenta documentele de proveniență pentru o parte din marfa comercializată,iar circumstanțele concrete invocate prin plângerea formulată nu au fost dovedite - petenta nesolicitând admiterea vreunei cereri în probațiune, nu există niciun dubiu în ce privește săvârșirea faptei prevăzute de art. 1 lit .e din L.12/1990 de către de către petenta recurentă.
De asemenea gradul de pericol social a fost apreciat de către instanță ca fiind unul redus,fapt ce a stat la baza hotărârii de anulare a sancțiunii complementare a suspendării activității comerciale aplicată petentei,dar raportat că și sancțiunea amenzii a fost stabilită la minimul prevăzut de L.12/1990,s-a apreciat judicios că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de organul constator.
Față de starea de fapt corect reținută de prima instanță ,instanța de recurs reține la rândul său temeinicia procesului verbal, care a fost probat în condițiile legii precum și împrejurarea că petenta nu a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute prin actul atacat.
Față de cele arătate, de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța de control judiciar va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta SS R. S., cu sediul în A., comuna Meseșenii de Jos, nr. 446, jud. S., împotriva sentinței civile nr. 352 din_ a Judecătoriei Z. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013.
Președinte, G. D. | Judecător, M. K. | Judecător, M. L. |
Grefier, M. J. D. |
Red.LM/_
Dact.MJD/_ Ex.2
Jud. fond E. R. U. D.
| ← Decizia civilă nr. 501/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 68/2013. Plângere contravențională → |
|---|
