Decizia civilă nr. 169/2013. Plângere contravențională
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator date nr. 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 169/2013
Ședința publică din data de 19 Noiembrie 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: K. M., președinte tribunal JUDECĂTOR: D. G., președinte secție civilă
H. A., grefier
S-a luat în examinare apelul formulat de apelantul I. DE S. PENTRU C. ÎN T. R. - I.S.C.T.R. R. NR. 5 T., cu
sediul social în T., C. D., nr. 67, județul Timiș, împotriva Sentinței civile nr. 687 din 04 iunie 2013, pronunțată de J. Ș. S., în dosar civil nr._, având ca obiect - plângere contravențională -.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, procedura de citare este legal îndeplinită, apelul este motivat, a fost comunicată cererea și motivele de apel cu intimata, intimata a depus întâmpinare în termen legal, s-a comunicat apelantului întâmpinarea iar apelanta nu a depus răspuns la întâmpinare. A. ul este scutit de taxe. A. anta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța raportat la obiectul cererii și a documentelor existente la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Prin Sentința civilă nr. 687 din 04 iunie 2013 a Judecătorie Ș. S. a fost admisă plângerea petentei S.C. A. SSR.L. Ș. S. împotriva procesului verbal nr. 0064014 din_ încheiat de I. de S. pentru C. în T. R. - I., prin care petenta a fost sancționată cu 8.000 lei amendă pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 6 din O.G. nr. 37/2007 raportat la art. 9 alin. 1 lit. c, reținându-se în sarcina acesteia că autovehiculul condus de conducătorul auto Sabo Cristian Robert nu a respectat în data de_ perioada minimă de odihnă zilnică.
S-a dispus de prima instanță înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că procesul verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor de legalitate prevăzute de Ordonanța nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal prima instanță a reținut că, fapta contravențională reținută în sarcina contravenientului a fost constată în mod direct de agenții constatatori, instanța a acordat acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
În privința sancțiunii aplicate prima instanță a reținut că, instanței ia revenit sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Prezumția simplă de legalitate nu a fost răsturnată de către petent, petenta nedepunând înscrisuri sau nepropunând probe care să confirme susținerile din motivele plângerii, însă raportat la întreaga stare de fapt mai sus menționată, instanța reține că din probele administrate reiese că nu s-a analizat de către agentul constatator pericolul social concret al faptelor contravenientului .
Instanța a apreciat ca intimata nu a consemnat în cadrul procesului verbal împrejurări concrete de natură a aprecia pericolul social al faptei contravenientului, iar in lipsa acestora, instanța va face aplicarea principiului "in dubio pro reo"; și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului.
Instanța a constatat că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, art. 7 alin. 3: "Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune";. În măsura în care faptele nu au avut în concret urmări socialmente periculoase se poate aplica contravenientului măsura avertismentului, aceasta fiind o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Împotriva acestei sentințe intimata I. de S. pentru C. în T.
- I. a formulat recurs solicitând admiterea acestuia și rejudecând cauza, să se respingă acțiunea petentei și să se mențină procesu-verbal de contravenție.
În motivarea apelului intimata arată că, prima instanță a pronunțat hotărârea cu încălcarea art.237 Cod procedură civilă, articol potrivit căreia instanța a avut obligația să îndeplinească, în condițiile legii, acte de procedură la cererea părților, ori din oficiu, pentru pregătirea dezbaterii în fond a procesului, dacă este cazul.
Instanța de fond a dat o interpretare nereală bazată pe considerente de ordin subiectiv, nerespectând dispozițiile legale.
Față de cele expuse mai sus, a considerat că instrumentarea în mod eronat a probelor nu a justificat pronunțarea unei sentințe arbitrare care favorizează o activitate ilegală.
Instanța de fond nu s-a referit în considerentele sale asupra realității stării de fapt consemnate și a făcut un comentariu echivoc asupra legii substanțiale privind contravenția.
Prin întâmpinarea sa, petenta S.C. A. SSR.L. Ș. S. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că prima instanță a promovat soluția recurată, ținând seama de împrejurările în
care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de faptul
că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, astfel încât a ajuns la concluzia că amenda aplicată în cuantum de 8.000 lei (la limita maximă prevăzută de legiuitor) este deosebit de ridicată, în vădită disproporție cu fapta săvârșită și cu gradul acesteia de pericol social.
Nu se pot reține argumentele invocate de apelanta-intimată, potrivit cărora sentința a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii și cu atât mai puțin, nu poate fi reținută aprecierea că prin pronunțarea soluției de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului instanța ar fi "favorizat o activitate ilegală";.
Referitor la critica adusă de apelanta-intimată potrivit căreia "instanța de fond mu se referă în considerentele sale asupra realității stării de fapt consemnate și face un comentariu echivoc asupra legii substanțiale privind contravenția";, arătăm faptul că această apreciere este nefondată deoarece, așa cum am arătat, instanța de fond a reținut faptul că "din probele administrate reiese că nu s-a analizat de agentul constatator pericolul social concret al faptelor contravenientului"; deoarece "intimata nu a consemnat în procesul-verbal împrejurări concrete de natură a aprecia pericolul social al faptei contravenientului";.
ul este întemeiat pentru următoarele :
Petenta a fost sancționată cu amenda de 8.000 lei în baza art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 actualizată, pentru fapta prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 6 din aceiași ordonanță.
Acest text de lege prevede aplicarea unei amenzi între 4.000 și 8.000 lei.
Intimata a aplicat amenda maximă de 8.000 lei prevăzută pentru această contravenție.
Dacă prima instanță în ceea ce privește temeinicia și legalitatea procesului verbal de contravenție a pronunțat o soluție legală și temeinică, în ceea ce privește sancțiunea aplicată, nu a respectat principiul proporționalității.
Instanța de apel reține că, în analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.G. nr. 37/2007, a căror încălcare a fost constatată prin procesul-verbal de contravenție contestat au drept scop asigurarea siguranței circulației pe drumurile publice, în vederea evitării producerii de accidente și a desfășurării traficului rutier în condiții optime.
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Regulamentul Parlamentului European și al Consiliului CE nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr.3821/85 și (CE) nr.2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului, conducătorul auto are obligația de a respecta perioadele de repaus zilnic și săptămânal (alin. 1), pe parcursul fiecărei perioade de douăzeci și patru de ore de după perioada de repaus zilnic sau săptămânal, conducătorul trebuie să efectueze o nouă perioadă de repaus zilnic. În cazul în care perioada de repaus zilnic care intră în această perioadă de douăzeci și patru de ore este de cel puțin nouă ore, dar mai puțin de unsprezece ore, perioada respectivă de repaus zilnic este considerată perioada de repaus zilnic redusă.
Analizând pericolul social al acestui gen contravenții, instanța constată că dispozițiile legale, inclusiv cele comunitare, adoptate pentru reglementarea
acestui domeniu de activitate, respectiv O.G. nr.37/2007, Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1892/2006 și Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, au ca obiectiv prioritar verificarea condițiilor de muncă ale conducătorilor auto, creșterea siguranței rutiere și respectarea principiilor concurenței loiale între întreprinderi/operatori de transport rutier. Instanța amintește că această contravenție, definită prin "nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă";, nu este o contravenție de rezultat, ci una de pericol, în sensul că nu este necesară producerea unui prejudiciu, urmarea periculoasă constând tocmai în probabilitatea producerii unor urmări nefavorabile relațiilor sociale pe care legea le protejează. Raportat la scopul dispozițiilor legale amintite, această contravenție este de natură a aduce atingere fiecăruia dintre cele trei categorii de obiective protejate de lege. Dintre acestea, instanța apreciază că punerea în pericol a siguranței circulației rutiere, prin desfășurarea activității de conducere pe drumurile publice în condiții de oboseală fizică și psihică a conducătorului auto, prezintă o periculozitate deosebită, prin posibilitatea, ca, din cauza oboselii, șoferul să-și piardă concentrarea, atenția, să adoarmă, creând astfel riscul producerii unor accidente de natură a pune în pericol grav viața și integritatea corporală nu doar a șoferului, ci și a celorlalți participanți la trafic și consideră că o astfel de faptă contravențională prezintă un pericol social deosebit de ridicat. Gradul sporit de pericol social se reflectă în însuși minimul în cuantum ridicat - 4.000 lei - al amenzii contravenționale prevăzută de lege pentru acest gen de fapte și duce la concluzia că fapta este considerată chiar și de legiuitor ca prezentând o gravitate sporită. Prin urmare, luând în considerare aceste aspecte, instanța de apel consideră că sancțiunea amenzii în cuantum minim de 4.000 lei este în măsură să corespundă pe deplin gradului de pericol concret al faptei săvârșite, astfel încât va reține că sancțiunea minimă de 4.000 lei este îndestulătoare pentru atingerea scopului social al pedepsei.
În acest context, în urma admiterii apelului urmează a se schimba hotărârea primei instanțe în sensul că, va admite apelul declarat de intimata I. de S. pentru C. în T. R. - I. R. Nr. 5, împotriva Sentinței civile nr. 687 din 04 iunie 2013 a Judecătoriei Ș. S. pa care o schimbă în sensul că va dispune reducerea amenzii de 8.000 lei aplicată petentei S.C. A.
S.R.L. Ș. S. prin procesul verbal de contravenție seria I. nr. 0064014 din 23 ianuarie 2013 încheiat de I. la 4.000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L E G I I,
D E C I D E :
Admite apelul declarat de intimata I. de S. pentru C. în T.
R. - I. R. Nr. 5, împotriva Sentinței civile nr. 687 din 04 iunie 2013 a Judecătoriei Ș. S. pa care o schimbă în sensul că dispune reducerea amenzii de 8.000 lei aplicată petentei S.C. A. SSR.L. Ș. S. prin procesul verbal de contravenție seria I. nr. 0064014 din 23 ianuarie 2013 încheiat de I. la 4.000 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | |||
K. M. | D. | G. | H. | A. |
Red. K.M. / _
Dact. H.A. /_ / 4 ex. Jud. fond: S. L.
| ← Decizia civilă nr. 54/2013. Plângere contravențională | Decizia civilă nr. 454/2013. Plângere contravențională → |
|---|
