Sentința civilă nr. 1330/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr.1330/2013
Ședința publică din: 18 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. | I. | ,judecător |
GREFIER: H. | V. |
Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud
reprezentat prin: SÂNGEORZAN ANGELA,prim procuror adjunct
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamanta K. A. împotriva pârâtului S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nici una dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Prin întâmpinarea aflată la filele 15-16 în dosar nr._ s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Reprezentantul parchetului nu formulează cereri prealabile soluționării cauzei.
Nefiind de formulat cereri prealabile judecării cauzei, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea cauzei în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că prizonieratul nu constituie o măsură cu caracter politic în sensul dispozițiilor Legii nr. 221/2009, respingerea capătului de cerere privitor la plata daunelor morale, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, a fost declarat neconstituțional art. 5 alin. 1 teza întâi din Legea nr. 221/2009.
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin cererea înregistrată inițial în data de_ la Tribunalul Mureș sub nr._, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, reclamanta
K. A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța în cauză să constate calitatea tatălui său M. Andrei de persoană cu condamnare politică, întrucât a fost prizonier de război în perioada_ -_ în URSS și obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin privarea de liberate în perioada menționată, în sumă de
lei și de despăgubiri civile în sumă de 75.000 lei.
În motivarea cererii s-a arătat că tatăl reclamantei a fost prizonier de război în fostul URSS fiind privat de libertate. S-a arătat că reclamanta este beneficiară a prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 și în temeiul legii 221/2009 nu a fost despăgubită.
În drept au fost invocate prevederile art. 4 și 5 din Legea 221/2009, modificată.
Au fost anexate cererii copia actelor de stare civilă și copia livretului militar al defunctului(f.2-8 dos. Trib. Mureș).
În fața Tribunalului Mureș, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată (f.15-17).
Prin sentința civilă nr. 322/_, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul arătat, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, unde s-a înregistrat sub nr. de mai sus.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, legal citat și la instanța de față, nu și-a delegat reprezentant în instanță, iar întâmpinarea depusă după închiderea dezbaterilor nu poate fi avută în vedere de tribunal.
Examinând cererea dedusă judecății, tribunalul constată că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta și-a fundamentat solicitarea de acordare a unor daune materiale și morale pe prevederile Legii 221/2009, modificată, mai precis art. 5 alin.1 lit. a și b.
Așa cum se reține chiar în denumirea Legii nr. 221/2009, aceasta are ca domeniu de reglementare condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Reclamanta a solicitat constatarea caracterului politic al luării ca prizonier la tatălui său la data de 10 iunie 1944, măsură ce a luat sfârșit la 15 septembrie 1947.
Potrivit prevederilor art.3 din Legea 221/2009, "Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității
P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui";.
Art. 4 alin.2 al aceluiași act normativ, acordă posibilitatea de a se constata caracterul politic și a altor măsuri administrative, decât cele enumerate la art. 3.
Contrar susținerilor reclamantei, măsura luării ca prizonier al antecesorului acesteia nu poate fi calificată ca fiind o măsură administrativă cu caracter politic în sensul prevederilor Legii 221/2009.
Pentru a atrage aplicabilitatea prevederilor citate, măsura pretinsă a avea caracter politic trebuie să îndeplinească 2 condiții:
să fi fost dispusă în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
să fi fost luată de un organ administrativ al S. ui R., în exercitarea atribuțiilor sale de reprimare a rezistenței anticomuniste.
Măsura căreia i-a fost supus antecesorul reclamantei nu îndeplinește nici una din aceste condiții. Măsura luării ca prizonier de război a tatălui reclamantei s-a luat anterior datei limită precizate de textul legal, în contextul general al stării de război, de către autoritățile străine, și în mod evident fără scopul de a reprima rezistența anticomunistă din țară.
Prevederile art. 5 alin.4 din lege, care acordă posibilitatea pentru beneficiarii DL 118/1990 de a obține și drepturile conferite de acest act normativ, nu pot conduce la concluzia că toți beneficiarii decretului - lege sunt beneficiari și ai Legii 221/2009.
Aceasta deoarece decretul amintit are un domeniu de reglementare mult mai larg, vizând nu numai persoanele care au fost persecutate politic, ci și persoanele deportate și cele constituite în prizonieri, iar legea nr. 221/2009 nu mai are în vedere și cele două categorii din urmă.
În același sens s-a statuat și prin Decizia în interesul legii nr.15/2012, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că "În interpretarea si aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din același act normativ si art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 214/1999, deportarea si prizonieratul in fosta U.R.S.S. anterior datei de 6 martie 1945 nu reprezintă masuri administrative cu caracter politic, in sensul Legii nr. 221/2009";.
Așa fiind, măsura luată față de antecesorul reclamantei nu are un caracter politic în sensul legii arătate, fiind nejustificată și pretenția de acordare a unor despăgubiri de natură morală și materială în temeiul acesteia.
Tribunalul mai reține că pretențiile bănești ale reclamantei vizând acordarea unor despăgubiri cu caracter moral erau oricum neîntemeiate, de vreme ce prin Decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, prevederile art. 5 alin.1 lit.a din legea 221 au fost declarate neconstituționale, și ca urmare a trecerii termenului de 45 de zile prevăzut de 147 alin.1 din Constituție, și-au încetat efectele. În consecință în prezent nu există nici un temei legal pentru obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri morale pentru măsurile administrative cu caracter politic luate în intervalul 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMNELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta K. A.
domiciliată în comuna U., nr.91, Județul Bistrița-Năsăud, împotriva pârâtului S.
PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B., Sector 5, str.A., Nr,17.
Hotărârea este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. H. V.
Red./Tehnored. S.I. 2 ex _
| ← Sentința civilă nr. 621/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 226/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
