Sentința civilă nr. 226/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.226/2013
PREȘEDINTE: | A. -F. | D. |
GREFIER: | A. -P. | B. |
Ședința publică din 16 Aprilie 2013 Completul de judecată este constituit din:
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii în cauza civilă formulată de reclamanții S.
D., S. P., M. Ana, Z. M. , împotriva pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect despăgubiri la Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 16 Aprilie 2013 s-au depus la dosarul cauzei prin fax și ulterior fiind înregistrate prin serviciul de registratură al tribunalului concluzii scrise din partea reclamanților, prin doamna avocat Mătușan Constanța, atașate la filele 99-103 dosar, iar dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 Aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
În rejudecare, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea introductivă înregistrată în data de_, reclamanții S. D.
, S. P., M. Ana și Z. M. au chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța: sa constate caracterul politic al condamnării suferite de antecesorul lor
I., prin sentința penala nr. 31/_ pronunțata in dosar nr. 1494/1949 al
ui Militar C., care a fost condamnat la 7 ani temnița grea, 5 ani degradare civica si confiscarea averii, pe care a executat-o in întregime; să oblige pârâtul la acordarea de daune morale în cuantum de 250.000 Euro către reclamanți, respectiv echivalentul în lei al acestei sume ia cursul BNR la data plății pentru suferințele cauzate; să oblige pârâtul la plata daunelor materiale în cuantum de 8.000 lei reprezentând contravaloarea animalelor confiscate in urma hotărârii de condamnare;
În motivele cererii, reclamanții arată că sunt descendenții defunctului S. I.
, decedat in data de_ .
Tatăl lor a suferit o condamnare politica, fiind condamnat prin sentința penala nr.31/_, pronunțata in dosar nr. 1494/1949 de către T. Militar
C. Secția I, la o pedeapsa de 7 ani temnița grea, 5 ani degradare civica si confiscarea averii, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzuta de art. 209 pct. III C penal.
Conform biletului de liberare nr. 03827/1956, acesta a fost liberat după executarea integrala a pedepsei, adică la data de 28 mai 1956, fiind privat de libertate in perioada 31 mai 1949 - 28 mai 1956, pe o perioada de 7 ani de zile.
In ceea ce privește daunele morale solicitate, considera că acestea sunt rezonabile și îndreptățite, raportat la faptul că începând de la vârsta de 36 de ani și până la 43 de ani tatăl lor a stat departe de familie, fiind chinuit, bătut, înfometat și umilit.
La data arestării avea soție si de asemenea 2 copii mici, pe care trebuia sa-i întrețină. Fiindu-le si confiscate animalele si diferite terenuri, mamei l-a fost foarte greu sa se descurce singura cu doi copii foarte mici( de 2 ani si 6 ani)
Traumele s-au resimțit si după eliberare, deși încerca sa duca o viata normala dar fara bani, muncind si întreținându-si familia din munca câmpului, insa sechelele alimentației si chinurile suferite au lăsat urme atât fizice cat si psihice.
Lipsa îmbrăcămintei si încălțămintei corespunzătoare, frigul indurat de-a lungul mai multor ierni in condiții vitrege - aproape afara, indiferent daca erau temperaturi cu minus - i-au afectat sănătatea.
În Penitenciar si in Colonia de munca erau supuși unui regim de exterminare deoarece a îndurat o foamete cumplită - primea doar pâine din tărâțe de mălai și terci, arpacaș în aceste condiții extreme a slăbit foarte mult. Igiena era de asemenea precară, fiind plini de păduchi.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor materiale apreciază ca acestea sunt justificate deoarece li s-au confiscat doua bivolițe care constituiau sursa de hrana pentru familie.
Odată cu aceasta confiscare mamei reclamanților i-a fost foarte greu sa îi crească, sa le asigure hrana mai ales ca laptele era principalul aliment pentru copii. Din aceasta cauza au suferit de foame si nu numai după arestarea si condamnarea tatălui lor, ci si după venirea lui acasă, deoarece părinții nu aveau resurse materiale pentru a cumpăra alte animale. Au precizat valoarea celor doua bivolițe de lapte la valoarea actuala a acestor animale.
Calitatea procesuala a reclamanților reiese din dispozițiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 221/2009, fiind descendenții de gradul I al deținutului politic.
În drept, invoca dispozițiile art. 1, lit. b si d, din Decret Lege nr. 118/1990, art. 3 lit. a, c din OUG 214/1999, art1, art.2 lit. a), art. 3, art. 5 alin. 1 lit. a si b din Legea nr. 221/2009.
Prin sentința civilă nr. 315/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamanții S. D., S. P., M. Ana, născută S. și Z. M., născută S.
, împotriva pârâtului S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. a județului C. și, în consecință:
S-a constatat caracterul politic de drept al condamnării defunctului S. I. prin sentința penală nr. 31/_, pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138/_, pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 563/1950, prin care a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii.
S-a respins capătul de cerere privind daunele morale, bunurile confiscate și cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr.31 din_ pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din _
, pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 563/1950, defunctul S. I., antecesorul reclamanților, a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, făcându-se aplicațiunea art. 209 pct. III C.pen., combinat cu art. 157 C.pen. și Decretul nr. 212/1948, reținându-se în sarcina sa că a susținut, prin alimente și bani, activitatea unei organizații subversive din care făcea parte, cooptând și alți membri.
Așadar, fiind incidente prevederile art. 1 alin. 2 lit. a din Legea nr. 221/2009, urmând a se constata caracterul politic de drept al condamnării defunctului.
Petitul privind acordarea daunelor morale a fost respins, având în vedere că prin Decizia nr. 1358/_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 761 din_ și intrată în vigoare la aceeași dată s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. Constanța, într-o serie de dosare aflate pe rolul T. ui Constanța - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 5 alin. 1 lit. a teza I
din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, sunt neconstituționale.
Potrivit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale "Decizia prin care se constată neconstituționalitatea … a unei dispoziții dintr-o lege … în vigoare, este definitivă și obligatorie";.
În atare situație, solicitarea de acordare a daunelor morale, în temeiul textului de lege declarat neconstituțional, nu poate fi primită, aceeași soartă având și cererea formulată pe temeiul dreptului comun, raportat la motivarea deciziei menționate.
Astfel, din cuprinsul acestei decizii, T. a reținut faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudența acestei instanțe, "atât Parlamentul cât și Guvernul, respectiv autoritățile și instituțiile publice urmează să respecte cele stabilite de Curtea Constituțională în considerentele și în dispozitivul prezentei decizii";.
De asemenea, Curtea a avut în vedere și faptul că "nu poate exista decât o obligație <morală> a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate";,
"Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat… că dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu impun statelor membre nici o obligație specifică de a repara nedreptățile sau daunele cauzate de predecesorii lor";.
Din această perspectivă, Curtea a concluzionat că "în materia despăgubirilor pentru daunele morale suferite de foștii deținuți politici în perioada comunistă nu ar exista vreo obligație a statului de a le acorda și, cu toate acestea, legiuitorul român de după 22 decembrie 1989 a adoptat 2 acte normative, Decretul-lege nr. 118/1990 și Legea nr. 221/2009, având același scop";.
În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională a Ungariei, stabilind că măsura compensării prevăzută de legislația internă, care reglementa acordarea de despăgubiri pentru daune morale persoanelor condamnate politic în perioada comunistă, nu este luată pe baza existenței unei obligații legale, care-și are izvorul în trecut, ci statul a acordat aceste compensații în echitate, astfel încât nicio persoană nu poate avea un drept substanțial la despăgubiri pentru daune morale.
Instanța constituțională a mai avut în vedere faptul că "prin adoptarea art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 nu s-ar putea susține că persoanele în cauză ar putea avea o <speranță legitimă> (astfel cum este consacrată în jurisprudența constată a Curții Europene a Drepturilor Omului) la acordarea despăgubirilor morale întrucât, așa cum a statuat instanța de la Strassbourg … atunci când există o dispută asupra corectei aplicări a legii interne și atunci când cererile reclamanților sunt respinse în mod irevocabil de instanțele naționale, nu se poate vorbi despre o <speranță legitimă> în dobândirea proprietăților";. În acest sens, a fost citată o cauză în care o dispoziție de lege referitoare la obținerea compensațiilor a fost anulată pe calea exercitării controlului de constituționalitate al acesteia, ceea ce a dus la concluzia Curții Europene a Drepturilor Omului că reclamanții nu au putut dobândi o <speranță legitimă> în obținerea compensațiilor respective.
A rezultat, așadar, din cele menționate anterior, că, în opinia Curții Constituționale, S. R. nu poate fi considerat persoană răspunzătoare de prejudiciile cauzate condamnaților politici și celor care au fost supuși măsurilor administrative cu un asemenea caracter, nefiind aplicabile, astfel, prevederile art. 998-999 C. civ. Implicit, nici celelalte condiții ale antrenării răspunderii civile delictuale nu sunt îndeplinite.
Față de cele ce preced, tribunalul a respins petitul privind daunele morale.
Referitor la capătul de cerere privind acordarea contravalorii bunurilor confiscate, acesta a fost respins, având în vedere faptul că, în ședința publică din_, a fost încuviințată proba testimonială, având ca și teză probatorie și aspectul legat de confiscare, martorii fiind citați pentru următorul termen, însă aceștia nu s-au prezentat, reprezentanta reclamanților nu a mai insistat în recitarea lor, depunând o precizare de acțiune pe temeiul dreptului comun, iar la
ultimul termen de judecată nu a mai înțeles să se prezinte nici aceasta și nici reclamanții.
În consecință, fiind incidente prevederile art. 1169 C.civ. coroborate cu art.
129 alin.1 C.pr.civ., reclamanții având obligația să-și probeze pretențiile.
Cât privește acordarea cheltuielilor de judecată aferente petitului admis, T. a respins această cerere, aceste pretenții nefiind justificate conform art. 274 alin. 2 C.pr.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, reclamanții S. D., S. P., M. Ana, născută S. și Z. M., născută
S., cât și pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. C. .
Prin recursul declarat, reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată și precizată.
În ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, se apreciază că în mod greșit prima instanță a respins această cerere, în condițiile în care reclamanții nu au renunțat la invocarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 221/2009, păstrând acest text de lege pe lângă celelalte invocate în cursul procesului.
Trebuia să se considere că Decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale nu este aplicabilă cauzelor aflate pe rol la data pronunțării acestei decizii, ci numai celor ulterior înregistrate, altfel s-ar crea premisele unui tratament diferențiat aplicat persoanelor aflate în situații similare.
În sensul incidenței principiului neretroactivității este și jurisprudența C.E.D.O., conturată prin Hotărârea din 8 martie 2006 în cauza Blecic contra Croația (paragraful 81).
În ceea ce privește cererea de a fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, se apreciază că respingerea acestei cereri este neîntemeiată, atâta timp cât cheltuielile făcute de părți au fost dovedite, iar S. R. se află în culpă procesuală.
Pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. C., a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea primei instanțe este nelegală cu privire la dispoziția care constată caracterul politic al condamnării suferite de autorul comun al reclamanților, fiind vorba de o condamnare căreia legea îi conferă caracter politic, astfel că nu era necesară o statuare a instanței de judecată sub acest aspect.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a F. P. C. a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți, atâta timp cât nu mai există un temei juridic pentru acordarea daunelor morale, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 fiind declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1358 din _
.
Curtea a constatat că recursurile declarate în cauză se impun a fi admise, cu consecința casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la același tribunal, în considerarea celor ce succed:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 5 din Legea nr. 221/2009, judecarea cererilor prin care se solicită instanței de judecată să constate caracterul politic al condamnării pentru alte fapte decât cele prevăzute la art. 1 alin. 2 ori să constate caracterul politic al unor măsuri administrative, altele decât cele prevăzute la art. 3, se face "cu participarea obligatorie a procurorului";.
Participarea procurorului la judecata acestor cereri și punerea de concluzii este de natură să condiționeze legalitatea actelor de procedură săvârșite de instanță și a hotărârii pronunțate, sancțiunea operantă fiind nulitatea absolută, pentru nelegala constituire a completului.
În cauză, observă Curtea că în ședința publică din 29 martie 2011, procurorul de ședință a declarat că nu înțelege să participe la soluționarea cauzei
pendinte, astfel că acesta nici nu a pus concluzii cu prilejul dezbaterilor judiciare orale asupra fondului (pag. 68 dosar tribunal).
Corespunde realității faptul că reclamanții au sesizat instanța de judecată cu soluționarea unei cereri având ca obiect constatarea caracterului politic al unei condamnări căreia Legea nr. 221/2009 îi conferă de drept acest caracter, prin dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. a.
Or, dispozițiile imperative referitoare la obligativitatea participării procurorului sunt cuprinse în art. 4 al Legii nr. 221/2009, care reglementează ipotezele în care condamnările sau măsurile administrative luate nu au ex lege caracter politic, fiind absolut necesară o statuare a instanței sub acest aspect.
Indiscutabil, însă, participarea procurorului este obligatorie în toate situațiile de sesizare a instanței de judecată, fără a se putea aprecia cu privire la interesul părții în formularea unei astfel de cereri înainte de pronunțarea hotărârii judecătorești și, în funcție de acesta, a se stabili obligativitatea participării procurorului .
Cum reclamanții au sesizat instanța de judecată cu o cererea având ca obiect constatarea caracterului politic al unei condamnări, independent de interesul acestora, participarea procurorului era obligatorie.
Față de cele ce preced, verificându-se motivul de casare de ordine publică reglementat prin art. 304 pct. 1 C.proc.civ., în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 teza a II-a, Curtea a admis cele două recursuri și a casat hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal, într-o legală constituire a completului de judecată.
Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din 01 februarie 1950 pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 563/1950 defunctul S. I., antecesorul reclamanților, a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, făcându-se aplicațiunea art. 209 pct. III C.pen., combinat cu art. 157 C.pen. și Decretul 212/1948, reținându-se în sarcina sa că a susținut, prin alimente și bani, activitatea unei organizații subversive din care făcea parte, cooptând și alți membri(filele 55-63 din dosarul_ al T. ui C. ).
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4,
210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230,
231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art.
284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Conform art.5 alin.1 lit.a din lege, orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței de judecată, în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit prin condamnare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor se va ține seama și de măsurile reparatorii deja
acordate persoanelor în cauză în temeiul Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în MOf al R. iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R. iei a constatat că dispozițiile art I pct.1 și art.II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit.a teza întâi sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a reținut că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice în perioada comunistă - există reglementări paralele, și anume, pe de o parte Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte Legea nr.221/2009. Potrivit dispozițiilor art.3 alin,1 din Legea nr.24/2000 republicată"; Normele de tehnică legislativă sunt obligatorii la elaborarea proiectelor de lege de către Guvern…iar art.6 alin 1- Conținutul și fundamentarea soluțiilor legislative prevede că reglementările cuprinse în actul normativ trebuie să fie temeinic fundamentate, luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a statului roman și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne, precum și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la care R. ia este parte. Reglementarea critcată nu respectă aceste reguli de tehnică legislativă…iar despăgubirile sunt menite a produce satisfacția morală a recunoașterii faptelor nelegale, a încălcării drepturilor în perioada comunistă, iar nu a compensa în bani suferința persoanelor persecutate În consecință, reglementarea criticată nu a fost temeinic motivată.
A mai reținut Curtea Constituțională că textul legal criticat este prea vag, încalcă și regulile referitoare la precizia și claritatea normei juridice. Principiul legalității presupune, de asemenea, existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile în aplicarea lor așa cum reiese din jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
După declararea caracterului neconstituțional a dispozițiilor art.5 alin.1 lit. a din Legea nr.221/2009 reclamanții și-au precizat acțiunea și pe dispozițiile art.998-999 cod civil și dispozițiile art.3, art. 5 pct.1 și 5 pct.5, art.6. art.7. art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului( filele 50-53 din dosarul_ ).
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul apreciază că potrivit art.3 alin1 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În cauză, problema care se pune este aceea de a stabili data de la care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă, tribunalul apreciind că data începerii curgerii este 09 aprilie 1990, data intrării în vigoare a Decretului Lege 118/1990.
Prin Decretul nr.33/1989 s-a desființat Departamentul Securității S. ui. Dacă până la acest moment reclamantul nu ar fi îndrăznit să acționeze statul în judecată, din cauza fricii față de organul represiv al Securității, după desființarea acesteia nimic nu l-ar fi împiedicat să introducă o acțiune în justiție împotriva S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect obligarea la daune morale.
De altfel, prin adoptarea Decretului Lege nr.118/1990 și intrarea acestuia în vigoare la 9 aprilie 1990 s-a recunoscut caracterul politic al condamnărilor
la care au fost supuse unele persoane în perioada de după 6 martie 1945, perioada detenției fiind considerată vechime în muncă, respectiv 1 an de detenție constituie 1 an și 6 luni vechime în muncă. Totodată, persoanelor condamnate politic li s-a acordat și o îndemnizație lunară de 200 lei/pe an de detenție.
Prin același act normativ foștilor condamnați politic li s-a acordat numeroase alte drepturi ca: scutirea de la plata taxelor și impozitelor, asistență medicală și medicamente gratuite, transport gratuit în mijloacele de transport în comun,etc.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a a cursului prescripției, tribunalul apreciază că în temeiul art. 8 alin 1 din Decretul Lege 167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștintă expirase la data promovării prezentei acțiuni.
De altfel, lecturând considerentele Deciziei nr.1358/2010 a Curții Constituționale, reiese că în domeniul acordării de despăgubiri pentru daunele morale persoanelor persecutate din motive politice au fost emise o serie de acte normative, respectiv Decretul lege nr.118/1990, republicat și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.568/2001, cu modificările și completările ulterioare, iar pe de altă parte Legea nr.221/2009.
În consecință, nu poate fi admisă opinia conform căreia dreptul la acțiune s-a născut la apariția Legii nr.221/2009 atâta timp cât anterior, prin actele normative invocate, persoanelor condamnate politic li s-a recunoscut dreptul la despăgubiri pentru daunele morale.
Și prin prisma aplicării Convenție Europene a Drepturilor Omului, ratificată de R. ia prin Legea 30/1994 publicată în Monitorul Oficial 135 din data de_ solicitarea reclamanților de acordare a daunelor morale apare ca fiind prescrisă.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul va admite
excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților
S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință va respinge petitul 2 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. D., S. P.
, M. ANA născută S. și Z. M. născută S. privind obligarea pârâtului
R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește solicitarea reclamanților de constare a caracterului politic al condamnării defunctului S. I. , tribunalul o va respinge ca fiind neîntemeiată deoarece așa cum am evocat anterior constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute pentru faptele prevăzute în art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194,
194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 - 209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 -
222, 224, 225, 227, 227^1, 228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267,
268^7, 268^8, 268^12, 268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare.
În schimb tribunalul apreciază că este întemeiată solicitarea reclamanților de acordare a despăgubirilor materiale pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit actelor de stare civilă existente la filele 8-19 din dosarul nr._ a
ui C. se desprinde indubitabil calitatea de descendenți a reclamanților față de defunctul S. I., condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale prin Sentința
penală nr. 31 din_ pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 536/1950.
În conformitate cu art.5 alin 1 lit b orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada
6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Astfel, reclamanții prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate au calitatea de persoane îndreptățite la repararea prejudiciului material produs ca urmare a condamnării cu caracter politic al antecesorului său.
Așa cum rezultă din dispozitivul Sentinței penale . 31 din_ pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 536/1950 defunctului S. I., antecesorul reclamanților i s-a aplicat și pedeapsa complementară de confiscare a averii, ca o consecință a condamnării.(fila 61 din dosarul_ al T. ui C. ).
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ al T. ui C. reclamanții au solicitat în mod explicit obligarea pârâtului Staul R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale în cuantum de 8000 lei, reprezentând contravaloarea celor 2 bivolițe confiscate ca o consecință a confiscării.
În rejudecare, ca urmare a pronunțării Deciziei Civile nr.2480/R/2011 a Curții de Apel C., reclamanții au formulat o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Staul R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale constând în contravaloarea uneltelor agricole ce au aparținut antecesorului lor, a hainelor acestuia, contravaloarea pachetelor trimise acestuia de membrii familiei în perioada de detenție, contravaloarea deplasărilor membrilor familiei, contravaloarea recoltelor, a amenzii și a sumelor bănești ce i se cuveneau deținutului S. I. (filele 72-73 din dosarul ).
T. statuează că această cerere anterior evocată nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale, ci o cerere modificatoare, întrucât prin intermediul acesteia reclamanții au urmărit să modifice un element esențial al acțiunii introductive și anume obiectul cererii, solicitând contravaloarea altor bunuri decât cele cu care a fost inițial învestită instanța de judecată.
Cererea modificatoare a fost formulată de către reclamanți nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art.315 C pr civ, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat recursul.
Potrivit înscrisului de la fila 46 din dosar, respectiv adresa nr.1909/_ a Primăriei Comunei Cătina tribunalul reține că prețul de vânzare al unei bivolițe gestante în perioada septembrie 2010 pe raza acestei comunei era de 3700 lei.
Prin adresa nr.152/_ a Primăriei Comunei Cătina s-a relevat că prețul de vânzare al unei bivolițe gestante în perioada actuală 2013 pe raza comunei Cătina este între 4000-4300 lei.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.5 alin 1 lit b din Legea 221/2009 va admite în parte acțiunea civilă formulată de
reclamanții S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută
S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință va obliga pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților despăgubiri în cuantum de 8 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință va respinge petitul 2 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S.
D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.
Respinge ca neîntemeiat petitul 1 din cererea de chemare în judecată privind solicitarea reclamanților de constatare a caracterul politic al condamnării defunctului S. I. prin Sentința penală nr. 31 din_ pronunțată de T. Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de Curtea Militară de Casație și Justiție în dosar nr. 536/1950 prin care a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D., S. P.
, M. ANA născută S. și Z. M. născută S. în contradictoriu cu pârâtul
R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință:
Obligă pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților despăgubiri în cuantum de 8 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2013.
Președinte,
-F. D.
Grefier,
A. -P. B.
Redactat/A.P.B./16 Aprilie 2013
Red. A.F.D./tehn A.P.B /25 aprilie 2013 9 exemplare
| ← Sentința civilă nr. 1330/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 177/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
