Sentința civilă nr. 154/2013. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
SENTINȚA CIVILĂ NR. 154
Ședința publică din_ Instanța constituită din:
Președinte: S. -T. A. -Ana
G. ier: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra acțiunii civile formulate de reclamantul H. Shmuel, cu domiciliul procesual ales la avocat Octavian Ulici din C. N., Bd. 21 D., nr. 76, ap.1, județul C., în contradictoriu cu pârâtul Primarul orașului V. de S. - P. O. V. de S., având ca obiect cerere la Legea nr.10/2001.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind
consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. în data de_ sub nr._, reclamantul H. Samuel în contradictoriu cu P. V. de S. - dl. Primar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună în baza dispozițiilor legale în vigoare, restituirea în natură a imobilelor, identificate conform actului de expropriere "Comuna V. l de S., str. Dobrogeanu Gherea (23 August) și str. Morii format din două case curte și grădină și alte dependințe";, înscrise în CF 6631 al comunei V. l de S. nr. topo 292/a/1/a/b, cumpărate în anul 1938 de la numitul Gotleib Izidor conform sentinței civile nr. 3706 din 09 septembrie 1955 din dosar nr. 3683/956 al T.
ui P. ular al Raionului V. Regiunea Baia Mare, valoarea estimată a imobilului fiind de 100.000 Euro, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat instanței că prin notificarea înregistrată sub nr. 233/_ la Biroul Executorului Judecătoresc Bucur I. ,
V. l de S., jud. M., a mai solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv de Statul Român, imobile situate în V. l de S., str. Dobrogeanu Gerea și str. Morii (complex) clădiri și teren aferent, evaluate la acea dată la suma de 100.000 lei.
S-a susținut că prin dispoziția nr. 700/2003, Primarul orașului V. de S., a respins cererea notificată, privind acordarea de măsuri reparatorii, pe motivarea că nu este dovedit dreptului de proprietate, asupra imobilelor revendicate. Împotriva acestei dispoziții se formulează contestație, ce a format obiectul dosarului nr._ . prin sentința nr. 1156/2007 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui M., este respinsă contestația pe aceeași motivare în fond, a lipsei actelor doveditoare ale drepturilor solicitate.
S-a arătat că împotriva acestei sentințe recurentul formulează apel, soluționat prin decizia civilă nr. 151/A/2008 de către Curtea de Apel C. . Prin această hotărâre se respinge în mod nelegal apelul, pe motivarea că reclamantul nu dovedește calitatea de moștenitor, or naționalizarea a fost efectuată în persoana recurentului și nu a privit antecesorii săi. Reclamantul nu face dovada proprietății imobilelor la data naționalizării, având în vedere faptul că se prevalează numai de un act sub semnătură privată prin care a cumpărat imobilele fără să dovedească că a achitat tot prețul, act care nu a fost înregistrat în registrele de publicitate imobiliară.
S- susținut că prin sentința civilă 3706/1955 a T. ui P. ular al raionului V. de S., pe calea unei prestații tabulare se certifică faptul că H. Samuel devine proprietar al unei imobil situat în V. l de S. str. August colț cu Dobrogeanu Gherea, dar Curtea de Apel consideră că nu este o legătură între acea hotărâre judecătorească și imobilele cumpărate prin actul sub semnătură privată, iar respectiva hotărâre nu este pronunțată împotriva proprietarilor tabulari.
Reclamantul a arătat că în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută și în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Așadar, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, or în cauză actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, se află în posesia reclamantului.
Reclamantul a arătat că a solicitat în termen restituirea în natură a bunului. Cererea sa a fost însă respinsă într-o primă etapă a procedurii, prin aceea că nu a făcut dovada ca antecesorul său ar fi deținut în patrimoniu,
dreptul de proprietate asupra imobilului naționalizat, a cărui restituire în natură se solicita prin prezenta. Totuși, în situația în care titularul notificării nu a depus actele doveditoare ale dreptului său de proprietate până la data soluționării, instituția investită se pronunță prin decizie/dispoziție administrativă doar pe baza actelor depuse în fața Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001. este adevărat că art. 23 din Legea nr. 10/2001 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, pot fi depuse până la data soluționării notificării, însă sintagma, "până la data soluționării notificării"; nu are în vedere numai etapa administrativă a soluționării notificării. Această sintagmă trebuie înțeleasă ca referindu-se la soluționarea notificării în oricare dintre cele două etape administrative, înaintea entității notificate, sau judiciară, prin hotărâre irevocabilă a instanței de judecată.
Reclamantul a arătat că a mai solicitat și invitarea sa la pârât pentru încheierea unui proces verbal privind starea de fapt a imobilului, conform art. 41 (2) din Legea 10/2001, dar nu a primit nici o convocare. De asemenea nici pentru solicitarea de a comunica situația juridică actuală a imobilului, nu a fost primit vreun răspuns, sau pentru cererea de comunicare a informațiilor în baza art. 25 (2) din Legea 10/2001.
Intimatul Primarul O. V. de S. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este chemată în judecată P. O. V. de S., solicitându-se instanței dispunerea restituirii în natură a imobilelor situate pe str. Dobrogeanu Gherea (23 August) și str. Morii, înscrise în CF nr. 6631 nr. topo 292/a/1/a/b.
Având în vedere obiectul cauzei, pârâta a precizat că se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001. Potrivit acestei reglementări speciale care se aplică în mod prioritar față de orice reglementare de drept comun, în instanță se contestă dispoziția de respingere a notificării sau a cererii de restituire, ori, în prezenta cauză nu se contestă nici o dispoziție, reclamantul făcând o simplă cerere de restituire în natură a unui imobil preluat abuziv, totuși, fără a face abstracție de faptul că reclamantul a contestat dispoziția primarului de respingere a notificării sale în dosar nr._, definitiv și irevocabil soluționat. Calitatea procesuală pasivă o are autoritatea emitentă a dispoziției de respingere- primarul, or în prezenta cauză este chemată în judecată primăria, care, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu este o autoritate publică, fiind doar o structură funcțională, fără personalitate juridică, fără capacitate de folosință și exercițiu.
Pe cale de consecință, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului V. de S., calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză neputând să o aibă decât Primarul orașului V. de S. .
S-a mai invocat excepția tardivității și inadmisibilității cererii de restituire în natură a unui imobil direct în fața instanței de judecată, fără parcurgerea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic
al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv, nu se face plângere expresă împotriva unei dispoziții de respingere a notificării depusă de către reclamant potrivit legii mai sus arătate.
S-a invocat și excepția tardivității depunerii de acte doveditoare de proprietate, motivat atât de faptul că notificarea a fost definitiv și irevocabil soluționată prin Dispoziția nr. 700/2003 și prin decizia nr. 7850/2009 a ÎCCJ dosar nr._, cât și de faptul existenței termenului de decădere pentru depunerea unor astfel de acte, prevăzut de Legea nr. 10/2001, art. 23, respectiv, notificarea a fost soluționată definitiv atât pe cale administrativă prin emiterea Dispoziției nr. 700/2003, cât și pe cale judecătorească prin Decizia nr. 7850/2009 a ICCJ.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat excepția autorității de lucru judecat a cauzei, existând aceleași părți, același obiect și aceeași cauză, motivat de faptul că restituirea în natură a imobilului solicitat de către reclamant a făcut obiectul dosarului nr._ a T. ui M. . Reclamantul a depus la P. orașului V. de S. notificarea nr. 233/_ prin BEJ Bucur I. . Prin Dispoziția primarului orașului V. de S. nr. 700/2003 a fost respinsă această notificare. În dosarul nr. 5153/100/207 reclamantul a făcut contestație împotriva Dispoziției nr. 233/2001. Prin sentința civilă nr. 1156/2007 Tribunalul Maramureș a respins acțiunea ca nefondată. În urma apelului declarat de către reclamant împotriva acestei sentințe, Curtea de Apel C., în baza actelor depuse la dosar de către apelant (contract de vânzare -cumpărare din 1949, CF în extenso, sentința civilă nr. 3706/1955), prin Decizia civilă nr. 151/A/2008 a respins apelul ca nefondat. Prin decizia nr. 7850/2009, ÎCCJ a respins recursul declarat de către reclamant. S-a arătat că astfel există identitate de părți: același reclamant și același pârât; identitate de obiect; restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv de către stat, prin anularea dispoziției nr. 700/2003; identitate de cauză: notificarea nr. 233/2001.
S-a precizat că actele doveditoare noi, în accepțiunea reclamantului, de fapt sunt acte doveditoare depuse la Curtea de Apel C. chiar de către reclamant, pe cale de consecință, nu se poate vorbi despre acte doveditoare noi. Iar dacă s-ar considera că sunt acte noi, acestea nu pot fi luate în considerare tocmai în temeiul prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, s-a invocat excepția tardivității cererii, în temeiul art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care Dispoziția nr. 700/2003 a fost comunicată reclamantului. Pe fond, s-a arătat că este nefondată cererea reclamantului, în condițiile în care acesta nu a făcut dovada proprietății asupra imobilelor solicitate.
Prin scriptul depus la fila 20 dosar, ca răspuns la adresa comunicată de instanță, reclamantul a învederat că își întemeiază în drept acțiunea pe dispozițiile art. 23, 24.4, 26.3 din Legea nr. 10/2001.
S-a atașat dosarul nr._ al T. ui M. .
Analizând cererea formulată și excepțiile invocate, T. reține
următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primărie, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
În sistemul Legii nr. 10/2001, anterior modificării acesteia prin Legea nr. 247/2005, art. 20 alin. 3 stabilea că primăria era entitatea obligată la restituire, prin dispoziția primarului, ca unitate deținătoare notificată. Raportat la împrejurarea că urmare a notificării nr. 233/_, s-a emis de către Primarul orașului V. de S. Dispoziția nr. 700/_, așadar anterior modificărilor legislative, se apreciază că în cauză, raportat la modalitatea în care reclamantul a formulat acțiunea, nu se poate aprecia că Primăria Vișeu de Sus ar fi lipsită de calitate procesuală pasivă.
De altfel, demersul procesual al reclamantului a individualizat și pe Primarul O. V. de S. la fila 2 din acțiunea introductivă.
În ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât, se apreciază că aceasta nu este incidentă în speță.
T. reține că autoritatea de lucru judecat are, din perspectivă procesuală, două ipostaze: aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă și acea de prezumție, mijloc de probă de natură a demonstra un anume aspect în legătură cu raporturile juridice dintre părți, conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 din Codul civil de la 1864.
Excepția procesuală a autorității de lucru judecat are ca situație premisă tripla identitate de părți, obiect, cauză, precum și un efect extinctiv, negativ, în sensul că împiedică o nouă judecată identică.
Așadar se impune verificarea întrunirii cerinței triplei identități: de părți; obiect; cauză între prezentul litigiu și cel soluționat irevocabil în dosarul nr._ al T. ui M., distinct de finalitatea demersului procesual al reclamantului.
În dosarul nr._ reclamantul H. Samuel a formulat în contradictoriu cu Orașul V. de S. prin Primar o contestație împotriva Dispoziției nr. 700/_ emisă de Primarul orașului V. de S., în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a aceluiași imobil cu cel indicat în prezenta acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1156 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș, acțiunea reclamantului în anularea dispoziției evocate a fost respinsă. În dosarul de apel înregistrat la Curtea de Apel C. reclamantul a mai depus o serie de înscrisuri în probațiune, care au fost examinate prin decizia civilă nr. 151/A/2008 din_ a Curții de Apel C., instanța pronunțându-se
în sensul respingerii ca nefondat a apelului. Prin decizia civilă nr. 7850 din_ Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul declarat de reclamantul H. Samuel.
În acest litigiu reclamantul a înțeles să solicite în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor situate în V. de S., strada Dobrogeanu Gherea (23 August) și strada Morii format din două case curte și grădină și alte dependințe";, înscrise în CF 6631 al comunei V. de S. nr. topo 292/a/1/a/b, cumpărate în anul 1938 de la numitul Gotleib Izidor conform sentinței civile nr. 3706 din 09 septembrie 1955 din dosar nr. 3683/956 al T. ui P. ular al Raionului V. Regiunea Baia Mare. Ca temei de drept a indicat dispozițiile art. 23, 24.4, 26.3 din Legea nr. 10/2001.
Cu toate acestea, reclamantul nu a înțeles prin acțiune să critice în mod expres dispoziția nr. 700/_, neindividualizând-o ca act a cărui validitate să fie verificată de instanță, aspect relevat și prin întâmpinarea formulată, sens în care se apreciază că între cele două acțiuni nu există identitate de cauză. Pe cale de consecință, excepția autorității de lucru judecat nu va fi primită,
În schimb, se constată că acțiunea promovată de reclamant, în modalitatea în care acesta a înțeles s-o formuleze și s-o argumenteze, dar reținând temeiul juridic invocat, anume dispozițiile Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă.
Pe de o parte, prin motivarea în fapt a cererii reclamantul se rezumă la a critica hotărârile judecătorești prin care i s-a respins plângerea formulată împotriva dispoziției nr. 700/_, ceea ce nu poate fi primit, în considerarea puterii de lucru judecat de care se bucură hotărârea irevocabilă opozabilă reclamantului, acesta beneficiind de trei grade de jurisdicție pentru a-și expune argumentele relative la dreptul de proprietate invocat în cadrul procedurii administrative.
Pe de altă parte, reclamantul a formulat o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 26 alin.3 din Legea nr. 10/2001, dar ale cărei petite nu pun în discuție verificarea unei dispoziții sau decizii adoptate în cadrul procedurii speciale prevăzute de legea specială, solicitând doar restituirea în natură a imobilelor, cerere finalmente promovată în această modalitate tocmai pentru a evita eventuala incidență a excepției autorității de lucru judecat. Or legea nu recunoaște o atare modalitate de exercitare a dreptului, actul normativ special invocat de reclamant prestabilind o procedură specifică, mai întâi administrativă, de soluționare a notificării, pe care de altfel reclamantul a parcurs-o și a criticat-o judiciar.
Raportat la aceste considerente, acțiunea va fi respinsă conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei orașului
V. de S. și excepția autorității de lucru judecat.
Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul H. Samuel, domiciliat în Rosh Aain, str. Efrondi, nr. 35 Israel, cu domiciliul procesual ales în C. N., bd. 21 D., nr. 76, ap.1, județul C., la Cabinet de Avocat Octavian Ulici, în contradictoriu cu pârâta Primăria Vișeu de Sus, strada 22 D. nr. 19, județul M. - prin Primar.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 30 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. T. A. Ana R. M.
Red./S.T.A.A./_
Tehnred./R.M./_ /4ex.
| ← Decizia civilă nr. 1827/2013. Legea 10/2001 | Decizia civilă nr. 259/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
