Decizia civilă nr. 4040/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 4040/R/2013
Ședința publică din 18 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ
I. -D. C.
G.: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: AURELIA SLABU
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN D.G.F.P. A JUD. M.
, împotriva sentinței civile nr. 619 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, privind și pe reclamanta intimată T. T. -C., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind și reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. M., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în temeiul art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care, C. lasă cauza la a doua strigare pentru a da reprezentantului pârâtului recurent și reclamantei intimate posibilitatea de a se prezenta la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., doamna procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind și reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
C. constată că prin memoriul de recurs, pârâtul recurent a solicitat
judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri, conform prevederilor art. 242 alin. 2 C.pr.civ. (f. 4 dosar)
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că se impune a fi soluționată excepția inadmisibilității și a lipsei de interes a recursului, pentru că toate motivele de recurs se referă la Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, or aceste decizii nu fac obiectul cauzei, practic, critica formulată de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. M. trebuia să se refere numai la caracterul politic al condamnării tatălui reclamantei, respectiv a defunctului Tomoiaga V. .
C., din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 301 C.pr.civ., art. 3021alin.1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și 2
C.pr.civ. raportat la art. 306 C.pr.civ. invocă și pune în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nulității recursului, invocată, din oficiu, de către Curte,
C. reține cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului. C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 619 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta T.
T. C., împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și, în consecință, s-a constatat caracterul politic al condamnării suferite de defunctul Tomoiagă V. prin sentința penală nr. 137 din 2 martie 1950, pronunțată de T. Militar C., în dosar nr. 44/1950.
S-a respins cererea reclamantei privind acordarea daunelor morale, precum și, a daunelor materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.137/1950 T. Militar C. l-a condamnat pe defunctul Tomoiagă V. (tatăl reclamantei) la pedeapsa închisorii din care acesta a executat 4 ani și 26 zile în perioada_ -_ în Formațiunea 0655 Onești.
Infracțiunea pentru care defunctul a fost condamnat a fost delictul de uneltire contra ordinii sociale prev. de art.209 p.IV c.penal combinat cu Decr. 212/1948, faptă ce este considerată cu caracter politic în temeiul art.1 al.2 lit.a și d din Legea 221/2009.
Cererea reclamantei privind constatarea caracterului politic al condamnării a fost admisă.
Referitor la daunele morale prev. inițial de art.5 alin.1 lit.a din Legea 221/2009 s-a reținut obligativitatea Deciziei ÎCCJ nr.12/_ - recurs în interesul legii prin care cu caracter obligatoriu în baza art.330 ind.7 alin.4 C.p.civ. s-a stabilit că urmare a Deciziilor Curții Constituționale nr.1355/2010 și 1360/2010, disp.art.5 alin.1 lit.a teza 1 din Legea nr.211/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei pentru acțiune în despăgubiri nesoluționate la data pronunțării celor două decizii ale Curții Constituționale.
În consecință, cererea privind daunele morale a fost respinsă conform dispozitivului.
Referitor la daunele materiale reprezentând contravaloarea amenzii penale achitate de defunctul său tată, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta este îndreptățită să primească în baza art.5 alin.1 lit.b din Legea nr.221/2009 echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărârea de condamnare și care nu au fost restituite în temeiul altei legi speciale, respectiv imobile restituite în baza legilor fondului funciar ori a Legii nr.10/2001. În temeiul acestei dispoziții legale nu se poate acorda însă cu titlu de daune materiale vreo sumă de bani reprezentând valoarea actualizată a amenzii aplicate și cheltuielilor de judecată, acestea având un regim juridic diferit decât bunurile confiscate. Oricum, nici nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că amenda la plata căreia a fost obligat defunctul prin sentința de condamnare ar fi fost efectiv achitată, situație în care această cerere a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe, pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia,
modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii petitului privind constatarea caracterului politic.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat că potrivit art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
În privința petitului privind daunele morale, reclamantul și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile textului legal mai sus arătat, însă acesta a fost declarat neconstituțional prin decizia Curții Constituționale nr. 1358/2010, astfel încât, în prezent, nu mai există temei juridic pentru acordarea daunelor morale ca măsuri reparatorii.
În consecință, această decizie împreună cu decizia nr. 1360/2010 a Curții Constituționale, este general obligatorie, opozabiăe erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că ea se aplică atât cauzelor aflate în curs de soluționare cât și celor ce se vor soluționa în viitor.
Rezultă că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai poate aplica, iar instanța de judecată are obligația să nu aplice în prezenta cauză textul legal mai sus arătat.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ.
Reclamanta intimată T. T. -C. deși legal citată, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să-și exprime poziția procesuală.
În ședința publică din_ , C. din oficiu, în temeiul art. 316 C.pr.civ. coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., art. 301 C.pr.civ., art. 3021alin.1 lit. c C.pr.civ., art. 303 alin. 1 și 2 C.pr.civ. raportat la art. 306 C.pr.civ. a invocat și a pus în discuție excepția nulității recursului pentru nemotivarea acestuia în termenul legal.
De asemenea, la același termen de judecată reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. a invocat excepția inadmisibilității și a lipsei de interes a recursului, pentru că toate motivele de recurs se referă la Deciziile Curții Constituționale nr. 1358/2010 și 1360/2010, or aceste decizii nu fac obiectul cauzei, practic, critica formulată de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin D.G.F.P. a jud. M. trebuia să se refere numai la caracterul politic al condamnării tatălui reclamantei, respectiv a defunctului Tomoiaga V. .
Astfel, conform art. 316 C.pr.civ., dispozițiile de procedură privind judecata în apel se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol, iar art. 298 C.pr.civ. prevede că, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezentul titlu.
Excepția inadmisibilității recursului invocată de reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. va fi respinsă deoarece art.4 alin.6 din Legea nr.221/2009, așa cum a fost introdus de pct. 1 al art. XIII din Legea nr. 202 din 25 octombrie 2010, publicată în MO nr. 714 din 26 octombrie 2010, stabilește că
"Hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența curții de apel"; .
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ., C. se va pronunța cu prioritate asupra excepției nemotivării în termen legal a cererii de recurs, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a recursului.
Astfel, art. 301 C.pr.civ. statuează că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Potrivit art. 3021alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ. prevede că, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
Conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2, respectiv a motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs, care însă este obligată să le păună în dezbaterea părților.
În speță, pârâtul recurent a solicitat admiterea căii de atac, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii petitului privind constatarea caracterului politic, fără să dezvolte în fapt și în drept critica referitoare la admiterea acestui capăt de cerere de către prima instanță.
Pentru a conduce la modificarea hotărârii supusă controlului judiciar, recursul nu se poate limita la o simplă indicare "de formă"; a textelor legale, condiția legală a "dezvoltării motivelor"; implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se întemeiază.
Așadar, simpla prezentare a modului în care se dorește a fi reformată hotărârea recurată, în lipsa unei argumentații în fapt și în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de modificare indicate face imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate și de netemeinicie de către instanța de recurs., sens în care, în lipsa elementelor menționate, cererea de recurs se impune a fi anulată.
Astfel, deși nu este în mod expres reglementat de legea procesuală civilă, interesul reprezintă o condiție esențială pentru exercitarea acțiunii civile și reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Condiția interesului nu este cerută numai la punerea în mișcare a acțiunii prin introducerea cererii de chemare în judecată, ci ea trebuie îndeplinită în legătură cu toate formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile, inclusiv în exercitarea căilor de atac.
Interesul trebuie să îndeplinească cumulativ anumite cerințe și anume: să fie legitim, să fie personal, să fie născut și actual.
În speță, așa cum s-a arătat, prin sentința recurată s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă, respingându-se cererea reclamantei privind acordarea daunelor morale.
Având în vedere că prima instanță a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, C. constată că interesul pârâtului în exercitarea căii de atac a recursului nu este născut și actual astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele pe care trebuie să le îndeplinească această condiție fundamentală de exercițiu al căii de atac.
Pentru aceste considerente și având în vedere că în speță nu este incident nici un motiv de ordine publică din cele reglementate de art. 306 alin. 2 C.pr.civ.,
, în temeiul art. 137 alin. 1 coroborat cu art. 3021alin. 1 lit. c și art. 303 alin. 1 și alin. 2 C.pr.civ., va admite excepția nemotivării recursului în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentințe criticate și, în consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 306 alin. 1 C.pr.civ., va constata nulitatea
recursului declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. M. împotriva sentinței civile nr. 619 din_ a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Constată nul recursul declarat de pârâtul S. R., prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D. G. A F. P. A JUDEȚULUI M. împotriva sentinței civile nr. 619 din_ a T. ui M.
, pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
A. -A. P. C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
G. ,
-A. M.
Red.A.A.P./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.tribunal: D. W. .
| ← Decizia civilă nr. 543/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 225/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
