Sentința civilă nr. 2611/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ Operator date 2516
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 2611
Ședința publică din data de 24 mai 2013 Completul compus din :
S-a luat în examinare acțiunea | formulată de reclamanta P. | G. | C. | |
O. | , cu sediul procesual ales la H. | & A. - S. P. | de A. | , cu |
Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
sediul în Z. | , str. T. | V. | , bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj în contradictoriu cu |
pârâta P. | O. | O. | , cu sediul în O., județ Sălaj, având ca obiect |
constatarea nulității absolute a titlului de proprietate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentantul reclamantei, avocat H. R. u C. și reprezentanta pârâtei, avocat Cobzaș V., ambii cu
împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că reclamanta a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, Note de ședință, fila 53.
Se comunică cu reprezentanta pârâtei, un exemplar din Notele de ședință.
Întrebat fiind dacă și-a precizat acțiunea, reprezentantul reclamantei arată că acțiunea este corect formulată, a depus la dosar Note de ședință și solicită cuvântul pe fondul cauzei.
La solicitarea instanței, reprezentantul reclamantei arată că obiectul cererii este o acțiune în constatare, întemeiată pe art. 111 Cod procedură civilă, art. 37 din Decretul 177/1948 și art. 2 din Decretul 358/1948.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei av. Cobzaș V., arată că prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat două excepții și anume, excepția autorității de lucru judecat, având în vedere că în dosarul nr._, obiectul cererii a fost același, atunci s-a solicitat a se constata că actele normative în baza cărora s-a făcut transcrierea proprietății în favoarea pârâtei au fost abrogate, înscrierea s-a făcut fără să existe un just titlu. Instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri și motivări. Cererea reclamantei în acel dosar, a fost formulată pe mai multe considerente, unul din considerente se regăsește și în acțiunea de față. Prin prezenta cerere reclamanta solicită a se constata nulitatea titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF, pe de altă parte se susține că nu există actul. Arată că a avut un dosar identic cu Catedrala din Z., unde s-a spus că nu există titlu sau titlul este viciat. S-a solicitat de la Arhivele Statului, să facă dovada titlului de proprietate, acel dosar s-a soluționat irevocabil la Înalta Curte de Casație și Justiție. În dosarul nr._ s-a mai discutat acest lucru, respectiv li s-a solicitat să facă dovada titlului de proprietate, reclamanta a arătat că transferul s-a operat în baza actelor normative care acum sunt
abrogate, instanța a făcut trimitere la acele acte normative. Ar trebui ca instanța să vadă acest dosar. Arată că există o practică pe acest formular.
Reprezentanta pârâtei arată că, titlul în baza căruia pârâta deține în prezent imobilul ce formează obiectul cererii de rectificare, este un Titlu de proprietate eliberat în anul 2002.
Reprezentanta pârâtei mai invocă excepția lipsei calității procesuale a reclamantei și lipsa de interes, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantei și persoana care este titularul dreptului pretins. Reclamanta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 34,52 ha teren. Judecându-se cererea reclamantei în dosar_ s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 27,62 ha. Întrucât amplasamentul din CF era ocupat, s-a reconstituit în favoarea reclamantei dreptul de proprietate pe un alt amplasament, în echivalentul celor
27 ha, pe suprafața de 34,52 ha teren în parcela "Crecuța"; prin Titlul de proprietate nr. 1902. Reclamanta a acceptat reconstituirea pe un alt amplasament a dreptului său de proprietate, deci nu există identitate între dreptul asupra căruia solicită ca instanța să se pronunțe și dreptul său.
Având cuvântul asupra excepției autorității de lucru judecat, reprezentantul reclamantei solicită respingerea acesteia, motivând prin faptul, că nu există triplă identitate, întrucât în Decizia nr. 393 din 27 mai 2008 se vorbește despre suprafața de 27,62 ha teren extravilan, arabil și pășune, iar în prezentul dosar este vorba despre teren intravilan, obiect de cult. Depune la dosar Decizia civilă nr. 393/_ . Cu privire la excepția calității procesuale active a reclamantei, solicită respingerea acesteia, arătând că instanța poate aprecia acest lucru verificând în Cartea Funciară.
Reprezentanta pârâtei susține că dețin aceste terenuri în baza Titlului de Proprietate, și sunt înscrise în C.F.
Instanța, invocă din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, raportat la cadrul procesual dedus judecății și la petitul cerereii.
Întrebat fiind care este titlul în baza căruia s-a operat rectificarea de carte funciară în CF și temeiul legal al cererii, reprezentantul reclamantei arată că, titlul ar putea fi Sentința Judecătoriei P. ulare a Locului care să constate transferul folosinței respectiv art. 37 din Decretul 177/1948 sau actul administrativ emis de o comisie interdepartamentală prin care s-ar fi transferat acest imobil de pe P. G. C. pe P. O. . În motivare arată că actele administrative care nu au fost respectate au fost descrise prin Notele de ședință depuse la dosar. Este vorba despre Decretul 177/1948 și Decretul 358/1948. Solicită respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
Având cuvântul, reprezentanta pârâtei susține că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat nulitatea absolută a unui act, iar în cazul în care ar fi depus actul, să se constate nulitatea acestuia, iar dacă nu au depus actul, să se constate că acesta nu există. Arată că, reclamanta a arătat în motivarea de fapt, că este vorba despre Decretul 177/1948 și Decretul 358/1948, asupra cărora, instanța de apel a dispus o dată. Prin Decizia Curții de A. C. s-a constatat inexistența titlului de transfer a proprietății. Reclamanta nu a concretizat titlul la care se referă. Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii.
Instanța pe baza actelor de la dosar, reține cauza în pronunțare asupra excepției inadmisibilității.
T R I B U N A L U L,
Deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul 3113/84/ _ la Tribunalul Sălaj, reclamanta P. G. -C. O. a chemat în judecată pe pârâta P. O. ROMÂNĂ O., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să dispună rectificarea CF nr. 87, nr. top 76/d/1 în suprafață totală de 5007 mp cu lăcaș de cult, în sensul anulării încheierii de intabulare nr. 61 din 10 februarie 1967; să se dispună revenirea la situația anterioară, ținând cont de sentința civilă nr. 1692 din 31 martie 2005, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 62 din 13 ianuarie 2011, a Tribunalului Sălaj, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar pe fond s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. G. C. O., în contradictoriu cu pârâta P. O. ROMÂNĂ O., privind rectificarea cărții
funciare și revenirea la situația anterioară.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit mențiunilor CF nr. 87 O., nr. top 76/d/1, suprafața de 5007 mp teren intravilan, a aparținut Bisericii G. -Catolice O. și că în baza raportului oficios și a decretelor nr. 177 și nr. 178 din 4 august 1948, imobilul a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 34 din Legea nr. 7/1996, considerând că actul în temeiul căruia s-a făcut înscrierea nu a fost valabil și că nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Pe terenul în litigiu se află și un lăcaș de cult, care nu este evidențiat în cartea funciară. În legătură cu același teren, a mai existat între părți un proces având ca obiect ieșirea din indiviziune, finalizat prin sentința civilă nr. 1692/2005, ocazie cu care suprafața de 3 ha 8527 mp a trecut în proprietatea municipiului Z., iar suprafața litigioasă în favoarea proprietarului existent.
Acțiunea în rectificare cu caracter principal nu poate fi admisă, deoarece pe cale principală reclamanta ar fi trebuit să solicite nulitatea sau anularea actului în baza căruia s-a efectuat înscrierea. În prezenta cauză nu există un capăt de cerere prin care să se solicite constatarea nevalabilității titlului și nici nu se poate reveni la situația anterioară, câtă vreme din expertiza topografică rezultă că suprafața reală este mult mai mică decât cea evidențiată în cartea funciară, iar pe teren este edificat un lăcaș de cult. Faptul că actul normativ în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea este abrogat, nu are relevanță în speță, deoarece abrogarea celor două acte normative s-a făcut cu efect doar pentru viitor, în caz contrar ar contraveni dispozițiilor art. 15 din Constituție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P. G. -C. O.
, solicitând desființarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că faptul că lăcașul de cult nu este notat în cartea funciară, nu impietează asupra caracterului special al acestui tip de acțiune, căci în caz contrar instanța ar fi trebuit să se autosesizeze asupra competenței sale materiale. Totuși, instanța a reținut că lăcașul de cult nefiind
înscris în cartea funciară, rectificarea de carte funciară nu s-ar justifica, mai ales că reclamanta nu a făcut dovada asupra edificatului, însă a respins cererea de audiere a martorilor Terheș Gheorghe, Sabou Leontin și Gherman I. . Biserica O.
O. și-a edificat pentru comunitatea din O. un lăcaș de cult nou, aflată în stadiu de finalizare, motiv pentru care reclamanta a solicitat o expertiză la fața locului și întocmirea unei adrese către primărie pentru a certifica dacă există autorizație de construire pentru biserică. Prima instanță însă a refuzat sistematic
orice probe pentru dovedirea acțiunii, inclusiv înscrisul în baza căruia s-a înscris pârâta în cartea funciară.
Ieșirea din indiviziune prin sentința civilă nr. 1692/2005 s-a purtat în contradictoriu cu P. G. -O., entitate care nu există.
Justificarea acțiunii reclamantei s-a grefat pe inexistența unui tilu real care să fi stat la baza înscrierii Bisericii Ortodoxe în cartea funciară, deoarece potrivit art. 2 din Decretul nr. 358/1948, bunurile preluate de la Biserica G. -C. trebuiau să treacă în proprietatea statului, iar nu a unei alte entități. Actul oficios nu a existat, iar trecerea s-a făcut direct și arbitrar în proprietatea Bisericii Ortodoxe, contrar legii de la acea vreme. Justificarea că acel act normativ a fost abrogat, are extremă importanță în modalitatea abrogării, dat fiind că a avut un vădit caracter discriminatoriu și a adus prejudicii morale grave Statului Român.
Art. 37 din Decretul-lege nr. 177/1948 arată în alin. (1) că dacă 10% din membrii unei comunități religioase părăsesc acel cult, comunitatea locală a cultului părăsit pierde dreptul de proprietate. În alin. (4) al aceluiași articol se arată că acest lucru se va întâmpla printr-o acțiune în constatare soluționată de judecătoria populară a locului, aspect ce nu a fost respectat, neexistând o sentință definitivă și irevocabilă și nici o dreaptă și prealabilă despăgubire. Titlurile așa-zise, invocate, ce au stat la baza intabulării Bisericii Ortodoxe, nu pot fi reținute, ca fiind decretele nr. 177/1948 și nr. 358/1948, ci scriptele ce trebuiau să emane în urma lor: un proces-verbal de predare-primire întocmit de o comisie intraparlamentară, ori o sentință definitivă și irevocabilă.
Prin cererea introductivă de instanță, formulată în mod separat în prezentul dosar, la data de _, de petenta H. & A. - S. P. de
A., cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj,, nr. _
, în calitate de reprezentantă a reclamantei P. G. C. O., a solicitat în contradictoriu cu pârâta P. O. (?) constatarea, în temeiul art. 111 Cod pr. Civ. a nulității absolute a titlului în baza căreia s-a operat rectificarea de carte funciară în CF 87 de sub topo. 76/d/1, în baza căruia s-a operat întabularea cu încheierea 61 din 10 februarie 1967, sau chiar inexistența sa (??), invocând practic aceleași motive care au stat la baza declarării apelului împotriva sentinței civile nr. 62 din 13 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ și care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 247/A/ din 8 iunie 2011 a Curții de apel C., pe următoarele considerente:
Imobilul grădină în suprafață de 5007 mp înscris în CF nr. 87 O., nr. top 76/d/1, în baza încheierii nr. 2013 din 12 noiembrie 1927, s-a renotat în favoarea fostei proprietare Biserica G. -C. din O. .
Cu încheierea nr. 61 din 10 februarie 1967 ";în baza raportului oficios cu numărul de mai sus și în baza Decretului nr. 177 și 178 din 4 august 1948 se notează rectificarea numelui Bisericii G. -Catolice de sub B1 și et. în acela de P.
O. Română, în ce privește imobilele de sub A+9-14";.
Această rectificare s-a efectuat în perioada în care era în vigoare Decretul- Lege nr. 115/1938, iar înscrierile în baza acestui act normativ erau guvernate printre altele și de principiul legalității, care înseamnă că judecătorul nu putea
încuviința decât înscrierea actelor și faptelor juridice anume prevăzute de lege și nu se putea sprijini decât pe cererea și pe actele care o însoțeau, în urma cercetării dacă înscrisul pe baza căruia se solicita înscrierea întrunea condițiile cerute de lege pentru înscrierea dreptului sau faptului în cartea funciară.
Din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză de expertul Irimieș Mircea, rezultă că parcela cu nr. top 76/d/1 din CF nr. 87 O., are în realitate doar suprafața de 3400 mp, teren pe care există edificată o biserică utilizată de P. (Biserica) O. din O. . Așadar, în cauză este dovedită starea de fapt, contrar susținerilor apelantei, care critică sentința apelată pentru că prima instanță nu i- ar fi admis în probațiune audierea martorilor și cercetarea la fața locului.
Prin încheierea nr. 61 din 10 februarie 1967, nu s-a făcut altceva decât s- a rectificat numele proprietarului tabular, din Biserica G. -C., în acela de P.
O. Română, pe baza raportului oficios și în baza Decretului nr. 177/1948 și a Decretului nr. 178/1948.
Existența raportului oficios nu poate fi contestată de reclamantă prin simpla negare a existenței lui, față de exigențele principiului legalității înscrierilor în cartea funciară, iar valabilitatea acelui raport oficios dresat în temeiul decretelor nr. 177/1948 și nr. 178/1948, nu a fost dovedită.
Dar acțiunea introductivă de instanță este redactată eliptic, deoarece reclamanta omite să se refere la lăcașul de cult existent pe parcela nr. top 76/d/1 și că în prezent această parcelă are doar suprafața de 3400 mp, în loc de 5007 mp cât figurează în cartea funciară. (Intimata susține că deține titlul de proprietate eliberat în anul 2002 asupra acestui teren).
Potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
Întrucât reclamanta nu a dovedit cu înscrisuri că încheierea de carte funciară nr. 61 din 10 februarie 1967, raportul oficios, sau înscrierea nu ar fi fost valabile, în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâtei.
Continuându-se judecarea pricinii în prezentul dosar, la termenul din data de 15 septembrie 2011 întrebat fiind care este obiectul acțiunii promovate, reprezentantul reclamantei, av. Hârza C. arată că solicită instanței constatarea nulității absolute a titlului în baza căruia s-a operat rectificarea de carte funciară în CF 87 nr.top 76/d/1 și în baza căruia s-a operat întabularea, sau chiar constatarea inexistenței acestuia, situație în care instanța a pus în vedere reprezentantului reclamantei să individualizeze titlul despre care face vorbire. Acesta arată că se află în imposibilitatea de a da curs solicitării instanței, la fel cum nu poate indica nici alt obiect al acțiunii. Reprezentantul reclamantei a depus la dosar decizie nr.247/A/2011 a Curții de A. C., decizie pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj și a susținut că că titlurile care au fost
invocate ca stând la baza întabulării Bisericii Ortodoxe, nu pot fi reținute ca fiind cele doua decrete 177/1948 și 358/1948, ci ar trebuie să fie un proces-verbal de predare-primire întocmit de o comisie intraparlamentară, ori după caz o sentință definitivă și irevocabilă a judecătoriei populare a locului.
Pe de altă parte, reprezentanta pârâtei a arătat că înțelege să invoce excepția autorității de lucru judecat, între prezenta cauză și dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, existând identitate de obiect, cauză și părți.
Prin încheierea civilă din _ s-a dispus suspendarea judecării acțiunii formulată de reclamanta P. G. C. O. în contradictoriu cu pârâta P.
O., în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție iar prin încheierea din 17 mai 2012 a fost respinsă cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta P. G. -C. O. .
Cu acea ocazie s-a constatat că dosarul la care s-a făcut referire se află pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, analizarea și soluționarea excepției autorității de lucru judecat fiind astfel imposibilă. Pe de altă parte, s-a reținut că soluționarea cererii formulată în prezentul dosar are o strânsă legătură cu cauza aflată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție (dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj, soluționarea prezentei depinzând de modul de soluționare al acțiunii din dosarul inițial promovat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal reclamanta
G. C. O., solicitând modificarea încheierii atacate în sensul admiterii cererii de repunere pe rol și în consecință, continuarea judecății. În motivarea recursului, s-a arătat că dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj a fost suspendat în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosar care trebuia suspendat până la soluționarea prezentei cauze.
În recurs s-a depus dovada că soluționarea recursului din dosarul nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost suspendat în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc.civ., până la soluționarea irevocabilă a pricinii ce formează obiectul dosarului nr._ al Tribunalului Sălaj.
Prin urmare, instanța de control judiciar Curtea de apel C., a constatat, prin decizia civilă nr. 4166/R/_, pronunțată în dosar nr._, că respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală, motiv pentru care, în baza art. 304 pct. 9 și 312 alin. 1 Cod proc.civ., a admis recursul declarat de reclamanta P. G. C. O., împotriva încheierii civile din 17 mai 2012 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr._, pe care o modifică în sensul că a admis cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă și a dispus continuarea judecății, în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj.
Astfel, la termenul din data de_, instanța a învederat părților că din înscrisurile aflate la dosar nu reiese cu exactitate care este titlul în baza căruia s- a operat rectificarea de carte funciară și nici care este obiectul cererii și temeiul de drept, la care reprezentantul reclamantei, av. Hârza R. u C. a solicitat, acordarea unui nou termen de judecată în vederea precizării în scris a acțiunii sale.
La termenul următor din data de_, petenta H. & A. - S. P. de A., a depus "note de ședință"; prin care a artătat că își menține punctul de vedere din acțiunea introductivă de instanță, eschivându-se practic de la obligația impusă de instanță de a-și preciza obiectul cererii și temeiul legal al acesteia, printr-o formulare eliptică și sfidătoare la adresa instanței, de genul că temeiul de drept și actele administrative au fost descrise cu claritate în acțiunea introductivă a fost arătat cu claritate, însă pentru a ușura munca instanței de fond în
lecturarea cererii introductive "reiterăm deja cele arătate"; în sensul că temeiul de drept constă în art.111 C.p.c, nerespectarea procedurii prevăzute de art.37 din Decretul 177/1948 și a art. 2 din Decretul 358/1948 iar actele administrative "la care facem referire";, care nu numai că ar fi lovite de nulitate absolută și dacă ar fi emise, dar nu au fost emise niciodată, sunt cel prev.de art.37 din Decretul nr.177/1948 care ar putea fi sentința Judecătoriei P. ulare a Locului care să constate transferul folosinței sau actul administrativ emis de o comisie interdepartamentală prin care s-ar fi transferat acest imobil de pe P. G. -C. pe P. O. "; (f.53;54).
Rezultă așadar din cele ce preced, că ne aflăm în fața unui abuz de drept procesual din partea petentei H. & A. - S. P. de A., cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj, care a formulat, inițial, în numele reclamantei o acțiune P. G. C. O. o acțiune în rectificare de carte funciară cu privire la un teren, pe care se află un locaș de cult și care este întabulat în favoarea pârâtei P. O. O., invocând că aceasta nu deține un titlu legal iar după ce a pierdut procesul în primă instanță (și ulterior și în apel), a pornit prezenta acțiune, invocând nulitatea titlului care a stat la baza întabulării sau inexistența sa, fără a preciza în concret care este titlul pe care îl atacă în instanță, în temeiul art. 111 Cod procedură civilă, astfel că a obținut suspendarea procesului ințial, din dosar nr._, aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, până la soluționare prezentei cauze și care, în lipsa precizării clare a cererii introductive de instanță, în conformitate cu prev. art.112 Cod procedură civilă, ar putea fi la rândul său suspendată, în temeiul art.1551Cod procedură civilă.
Este cât se poate de evident că prin acest comportament procesual, petenta
H. & A. - S. P. de A. care, acționând în numele reclamantei P.
G. C. O., fără a justifica în această cauză și o împuternicire expresă din partea acesteia (f.8) nu urmărește altceva decât o tergiversare "sine die"; a procesului - prin formularea voită și cu rea credință de cereri ulterioare alambicate, incomplete și imprecise în ce privește obiectul concret al cererii dedusă judecății și respectiv temeiuri legale greșite (astfel art. 111 Cod procedură civilă vizează constatarea existenței sau inexistenței unui drept și nu constatarea nulității absolute a unui act juriridic civil, cu atât mai puțin a unui act normativ care a stat la baza emiterii unui act administrativ de întabulare), punând în dificultate instanțele de judecată pentru soluționarea fondului cauzei, pentru ca apoi să se invoce nelegalitatea hotărârii, bazată pe propria culpă și eventual casarea cu trimitere - sau, pur și simplu se dorește blocarea actului de justiție, prin suspendarea reciprocă și pe motive diferite a celor două dosare, între care, cel puțin aparent, există o strânsă legătură.
Un astfel de comportament vădit abuziv a fost constatat de instanță și cu alte ocazii, în cauze similare și acesta se impune a fi curmat, astfel că, instanța va respinge ca vădit netemeinică cererea petentei H. & A. - S. P. DE A., formulată în calitate de reprezentantă a reclamantei P. G. C.
O., în contradictoriu cu pârâta P. O. ( instanța a dedus O. ) pentru constatarea, în temeiul art. 111 Cod pr. Civ. (vechi) a nulității absolute a titlului (??!) în baza căreia s-a operat rectificarea de carte funciară în CF 87 de sub topo. 76/d/1, în baza căruia s-a operat întabularea cu încheierea 61 din 10 februarie 1967, sau chiar inexistența sa (??!), (adică cel prevăzut de art. 37 din Decretul
nr.177/1948, care ar putea fi: sentința Judecătoriei P. ulare a Locului care să constate transferul folosinței; actul administrativ emis de o comisie
interdepartamentală prin care s-ar fi transferat acest imobil de pe P. G. C. pe P. O. ).
În baza art. 1081alin.1 pct.1 lit.a Cod. pr.civ. (vechi), va aplica petentei H.
& A. - S. P. de A., cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj, o amendă procedurală în sumă de 200 lei, cu drept de reexaminare, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca vădit netemeinică cererea petentei H. & A. - S. P. DE A. , cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj,
formulată în calitate de reprezentantă a reclamantei P. G. C. O., cu sediul procesual ales la H. & A. - S. P. de A., cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj, în contradictoriu cu pârâta P.
O. (O., cu sediul în O., județ Sălaj), pentru constatarea, în temeiul art. 111 Cod pr. Civ. (vechi) a nulității absolute a titlului în baza căreia s-a operat rectificarea de carte funciară în CF 87 de sub topo. 76/d/1, în baza căruia s-a operat întabularea cu încheierea 61 din 10 februarie 1967, sau chiar inexistența sa, (adică cel prevăzut de art. 37 din Decretul nr.177/1948, care ar putea fi: sentința Judecătoriei P. ulare a Locului care să constate transferul folosinței;actul administrativ emis de o comisie interdepartamentală prin care s-ar fi transferat acest imobil de pe P. G. C. pe P. O. ).
În baza art. 1081alin.1 pct.1 lit.a Cod. pr.civ. (vechi), aplică petentei H. &
A. - S. P. de A., cu sediul în Z., str. T. V., bl. Flora, ap. 5, județ Sălaj, o amendă procedurală în sumă de 200 lei, cu drept de reexaminare, în termen de 15 zile de la comunicare. Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de _ | . | |
Președinte, | Grefier, | |
M. S. | A. | L. |
Red.MS/_
Dact.A.L/_ /2ex
9
| ← Decizia civilă nr. 6/2013. Actiune in constatare | Încheierea civilă nr. 78/2013. Actiune in constatare → |
|---|
