Sentința civilă nr. 286/2014. Legea 10/2001
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ DOSAR NR._
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr.677/2001
SENTINȚA CIVILĂ NR.286/2014
PREȘEDINTE: | A. -F. | D. |
GREFIER: | A. -P. | B. |
Ședința publică din 11 Iunie 2013 Completul de judecată este constituit din:
S-a lua spre examinare acțiunea civilă promovată de reclamanta H. G.
, în contradictoriu cu pârâții B. T. S.A., - S. Z., C. local al municipiului C. -N., C. M. T., C. C., B. V., B.
V. , având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu a răspuns nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că dezbaterea pe fond a cauzei și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 Mai 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Deliberând, reține că prin cererea formulată la data de_ și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus către reclamanta H. GIZELA împotriva pârâților C. Local al Mun. C. -N., prin primar, C.
T. și soția C. C., respectiv B. V. și soția B. V. s-a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40389/_, intervenit între pârâtul de rândul 1 și pârâții C. M. T. și C. C. cu privire la apartamentul nr. 18 situat în C. -N., str. C., nr.17, jud. C. ; să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 40377/_
, intervenit între pârâtul de rândul 1 și pârâții B. V. și B. V. cu privire la apartamentul nr. 17 situat în C. -N., str. C., nr.17, jud. C. ; să dispună restabilirea situației anterioare în sensul radierii dreptului de proprietate a al pârâților de rândul 2 ( C. M. T. și C. ) din CF nr. 2.
-C1-U2 de sub B1, precum și al dreptului de ipotecă a pârâtului de rândul 1 de sub C1; să dispună restabilirea situației anterioare în sensul radierii dreptului de proprietate a al pârâților de rândul 3 ( B. V. și V. ) din CF nr. 2. - C1-U4 de sub B1, precum și radierea dreptului de proprietate cu privire la părțile indivize comune ale acestor pârâți înscrise în CF 2. C. ., nr. CF vechi
- 1. C. . A mai solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, în caz de opunere.
În motivare, a arătat, în esență, că apartamentele nr. 17 și 18 situate din punct de vedere administrativ în mun .C. -N., str. C., nr.17, jud. C. au reprezentat proprietatea antecesorului reclamantei Czink Iosif, după cum rezultă din evidențele CF 943 C. . Statul Român a preluat imobilul din care făceau parte cele două apartamente la data de 26 septembrie 1959 în baza Decretului nr. 92/1950, întâbulându-și dreptul de proprietate sub B6. Ulterior, imobilul menționat a fost împărțit pe apartamente și această carte finciară a
fost sistată pentru lipsă de imobil, iar apartamentele în discuție au ajuns în final în cărțile funciare menționate în cerere.
După apariția Legii nr.112/1995 a formulat cerere în vederea restituirii în natură a imobilului, după cum de altfel, a uzat și de prevederile dispozițiilor Legii nr.10/2001, deoarece aceste imobile se încadrau în categoria imobilelor preluate abuziv, notificând în acest sens, în termen entitatea abilitată prin lege pentru soluționarea notificării. A mai arătat reclamanta că ulterior, după apariția Legii nr. 10/2001 Statul Român, prin intermediul C. ui Local al mun . C. -N., a înstrăinat cele două apartamente către persoanele fizice pârâte în prezenta cauză, nesocotind în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 10/2001 precum și drepturile și interesele sale legitime.
În drept cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii s-au depus următoarele înscrisuri: copie dispoziție de restituire și propunerea privind acordarea de despăgubiri, extras CF nr. 2. - C1-U2, extras CF 2. -C1-U4, extras CF nr. 2., copie CF nr. 943 C. .
Pârâții B. V. și B. V. au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat, în esență, că au dobândit imobilul prin act de vânzare-cumpărare de la pârâtul de rândul 1. După încheierea contractului de vânzare-cumpărare au procedat la înscrierea în CF a imobilului dobândit. Acești au arătat că în cauză își găsește aplicarea principiul ocrotirii dobânditorului de bună-credință cu titlu oneros, ca și excepție de la principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis.
Legal citat, pârâții C. M. T. și C. C. au depus întâmpinare (f.61-64), prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Aceștia au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului la acțiune, prin raportare la dispozițiile art. 45 alin.6 din Legea nr. 10/2001.
Pe fond au arătat că pârâții C. nu au avut cunoștință de existența niciunei notificări privind revendicarea asupra imobilului, nici anterior cumpărării nici la momentul încheierii contractului sinalagmatic, auzind de eventuale notificări, doar în urma comunicării prezentei acțiuni. Pe cale de consecință pârâții de rândul 2 sunt cumpărători de bună credință. Au mai arătat pârâții, că în situația în care s-ar constata existența unei cauze de nulitate absolută, în speță nu este aplicabil principiul repunerii părților în situația anterioară, raportat la buna-credință a acestora, în acest sens fiind dispozițiile art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
În drept, au invocat prevederile art. 115, art. 274 Cod procedură civilă, art. 480, 969 Cod civil, Legea nr.10/2001, Legea nr. 112/1995.
Pârâtul de rândul 1 C. local al municipiului C. -N. a depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii.
În apărare a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -
, și declinarea competenței de soluționare în favoarea T. ului C., având în vedere dispozițiile art. III din Legea nr. 247/2005, conform cărora "Actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinație de locuință, încheiate după data de 14 Februarie 2001, cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din OUG nr.40/1999 și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 45 alin.1 din Legea nr.10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului";.
A mai arătat că intenția legiuitorului a fost de a conferi tribunalului competența de soluționare a cauzelor în care persoana interesată solicită anularea contractelor prin care au fost înstrăinate imobilele revendicate în timpul soluționării procedurii de restituire, esențial fiind momentul încheierii
contractului (după data de 14 februarie 2001 - data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001).
De asemenea a mai invocat pârâtul și excepția lipsei capacității procesuale de folosință a C. ui local al Mun. C. -N. în prezenta cauză. A arătat că în conformitate cu prevederile art. 1 alin.2 lit. d din Legea nr. 215/2001, C. local al Mun. C. -N., este organ deliberativ al unității administrativ-teritoriale, organ ce nu are personalitate juridică, personalitatea fiind deținută, potrivit art. 21 de către municipiu.
A mai fost invocată și excepția prescripției dreptului material la acțiune, raportat la prevederile art. 45 din Legea nr. 10/2001.
Totodată, a mai fost invocată și excepția lipsei de interes a reclamantei, având în vedere că reclamanta a solicitat, în temeiul Legii nr.10/2001, prin intermediul B.E.J. Cîmpian M. - Notificarea nr. 957/_ restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. C., nr.17.
Notificarea a fost soluționată prin Dispoziția nr.3991/19 Iunie 2008 de către Primarul mun. C. -N., prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale - Titlul VII din Legea nr.246/2005 și pentru apartamentele în litigiu, având în vedere despăgubirile încasate în baza Legii nr.112/1995.
Dispoziția primarului nu a fost contestată, dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001 fiind imperative, în speță termenul imperativ împlinit, astfel reclamanta achiesând la soluția propusă.
Pe fond, a arătat că cele două contracte au fost încheiate în baza cererilor de cumpărare a locuinței de către foștii chiriași, pârâții de rândul 2 și 3. notificarea privind revendicarea imobilului a fost înregistrată la Primăria municipiului C. -N. la data de 10 August 2001, ulterior înstrăinării apartamentelor, și anume data de 20 Aprilie 2001.
Vânzarea apartamentelor s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 9 alin.1 din Legea nr.112/1995. Mai mult, la data vânzării apartamentelor nu exista notată în cartea funciară vreo acțiune de-a reclamantei sau a antecesorului ei.
Prin Sentința civilă nr.4316/05 Martie 2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., invocată de pârâtul Municipiul C. -N. și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamanta H. G., în contradictoriu cu pârâții C. local al municipiului
C. -N., prin primar, C. M. T. și C. C., B. V. și B. V.
, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr.40389/20 Aprilie 2001 intervenit între pârâtul de rândul 1 și pârâții de rândul 2, având ca obiect apartamentul nr.18 situat în C. -N., strada C. nr.17, respectiv a contractului nr.40377/20 Aprilie 2001, încheiat între pârâtul de rândul 1 și pârâții de rândul 3, având ca obiect apartamentul nr.17 situat în C.
-N., strada C. nr.17, jud. C., în favoarea T. ului C., Secția civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond, care fac de prisos, în tot sau numai în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Având în vedere că au fost invocate mai multe excepții simultan, instanța a determinat ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
În acest sens, văzând și prevederile art.105 alin.1 Cod procedură civilă, conform cărora actele de procedură îndeplinite de către un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sau privată, vor fi
declarate nule, în condițiile legii, instanța a soluționat mai întâi excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N., invocată de către pârâtul C. local al municipiului C. - N. .
Conform art. III din Titlul I al Legii nr. 247/2005, "actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile cu destinația de locuință, încheiate după data de 14 februarie 2001 cu nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 40/1999 privind protecția chiriașilor și stabilirea chiriei pentru spațiile cu destinația de locuințe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 241/2001, cu modificările ulterioare, și care nu au fost atacate în instanță în condițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, pot fi atacate la secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află imobilul notificat în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentului titlu sau, după caz, de la data luării la cunoștință a încheierii contractului.";
Prezenta cauză are ca obiect anularea contractelor de vânzare-cumpărare a două apartamente de locuit, ap. nr. 17 și ap. nr. 18, situate în C. -N., strada C., nr.17.
Cele două contracte, nr.40389/20 Aprilie 2001 și nr.40377/20 Aprilie 2001 au fost încheiate după data de 14 Februarie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr.10/2001, fiind încheiate la data de 20 Aprilie 2001.
În ceea ce privește condiția privind nerespectarea interdicției prevăzute de art. 44 din Ordonanța de urgență a Guvernului, instanța a arătat că acest text de lege prevede că sunt interzise sub sancțiunea nulității absolute înstrăinarea sub orice forma, concesionarea, ipotecarea, contractul de leasing, precum și orice închiriere sau subinchiriere în beneficiul unui nou chiriaș, a bunurilor imobile - terenuri și construcții cu destinația de locuința -, care fac obiectul unei incunostintari scrise, notificări sau cereri în constatarea sau realizarea dreptului de proprietate din partea persoanelor fizice sau juridice deposedate de aceste bunuri. Această prevedere legală trebuie interpretată prin coroborare cu prevederea art. 21 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, conform căreia sub sanctiunea nulitatii absolute, pana la solutionarea procedurilor administrative si, dupa caz, judiciare, generate de prezenta lege, este interzisa instrainarea, concesionarea, locatia de gestiune, asocierea in participatiune, ipotecarea, locatiunea, precum si orice inchiriere sau subinchiriere in beneficiul unui nou chirias, schimbarea destinatiei, grevarea sub orice forma a bunurilor imobile - terenuri si/sau constructii notificate potrivit prevederilor prezentei legi.
Or, instanța a constatat că potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, termenul până la care putea să depună notificările persoanele îndreptățite era de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, și anume de la data de 14 Februarie 2001, termen care a fost ulterior prelungit succesiv prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.109/2001 si prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 145/2001.
Contractele a căror anulare se solicită au fost încheiate la data de 20 Aprilie 2001, iar notificarea reclamantei a fost efectuată la data de 08 August 2001, în termenul de 6 luni prevăzut de art.22 din Legea nr.10/2001.
Față de aceste prevederi legale instanța a constatat că excepția invocată de către pârâtul C. local al municipiului C. -N., este întemeiată, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. III din Legea nr.247/2005, fiind vorba despre o cerere în anularea unor acte având ca obiect înstrăinarea de imobile cu destinație de locuință, încheiate după data de 14 Februarie 2001, cu nerespectarea dispozițiilor prevăzute de art.44 din O.U.G. nr.40/1999, motiv pentru care a admis și a dispus declinare soluționării cauzei în favoarea T. ului C., Secția Civilă.
Astfel, la data de 12 Martie 2013 s-a înregistrat pe rolul T. ului C. prezentul dosar.
Potrivit art.137 alin 1 C pr civ instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei H. G., tribunalul o va respinge ca neîntemeiată, întrucât prin Dispoziția nr.3991/19 Iunie 2008 emisă de către Primarul mun. C. -N. s-a reținut că aceasta are calitatea de persoană îndreptățită, conform dispozițiilor art.3 alin 1, lit. a coroborat cu art.4 alin 2 din Legea nr.10/2001, în ceea ce privește imobilele în litigiu, stabilindu-se în favoarea acesteia despăgubiri, în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII al Legii nr.247/2005.
De asemenea, în ceea ce privește excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C. local al municipiului C. -N., tribunalul o găsește ca neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare nr. 40389/_ cu privire la apartamentul nr. 18 situat în
C. -N., str. C., nr.17, jud. C., precum și a contractului de vânzare- cumpărare nr. 40377/_, cu privire la apartamentul nr. 17 situat în C. -N.
, str. C., nr.17, jud. C., C. local al mun. C. -N. a fost entitatea contractantă, având calitatea de vânzător(filele 47-52 din dosarul înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -N. )
În schimb, tribunalul apreciază că este întemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei H. G. în ceea ce privește promovarea prezentei acțiuni pentru considerentele ce urmează fi expuse în continuare:
Așa cum s-a exprimat în literatura de specialitate interesul este o condiție de exercițiu a acțiunii civile, fiind firesc ca procedura judiciară să nu fie pusă în mișcare dacă nu aduce părții nici un avantaj legal, ci urmărește doar șicanarea părții adverse, încărcând inutil rolul instanțelor de judecată.
Interesul poate să fie material, când se urmărește obținerea de către reclamant a unui folos de ordin patrimonial.
Or, în prezenta speță, tribunalul reține că în favoarea reclamantei H. G. s-a emis de către Primarul mun. C. -N. Dispoziția nr.3991/19 Iunie 2008, în ceea ce privește imobilele în litigiu, respectiv apartamentul nr. 18 situat în C. -
, str. C., nr.17, jud. C., și apartamentul nr. 17 situat în C. -N., str. C., nr.17, jud. C., stabilindu-se în favoarea acesteia despăgubiri, în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII al Legii nr.247/2005, această dispoziției nefiind contestată în instanță, aspect confirmat de însăși reclamantă
, precum și de înscrisul existent la fila 12 din prezentul dosar.
Astfel, reclamanta, în temeiul Legii nr.10/2001, în ceea ce privește imobilele în litigiu, a obținut măsuri reparatorii în una dintre modalitățile edictate de lege și anume despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr.247/2005, modalitate acceptată neechivoc de către reclamantă, aceasta nemaiputând uzita și de o altă modalitate alternativă de retrocedare întrucât, pe această cale, s-ar ajunge la o dublă reparație.
Raportat la aceste aspecte, tribunalul conchide că prezentul demers juridic al reclamantei nu poate să aibă un folos de ordin patrimonial așa cum am evocat anterior, motiv pentru care urmează a fi admisă excepția lipsei de interes a reclamantei H. G. și pe cale de consecință va respinge acțiunea civilă promovată de aceasta ca fiind lipsită de interes.
În ipoteza în care a fost admisă excepția lipsei de interes, condiție a promovării acțiunii civile, tribunalul apreciază că nu se mai impune a fi analizată excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul C. local al Mun. C. -N. și pârâții C. M. T. și C. C. .
În temeiul art.274 C pr civ tribunalul va obliga reclamanta H. G. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului C. M. T. în cuantum de 1.500 lei, onorariu avocat și în favoarea pârâtei B. V. în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei H. G.
.
Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului C.
local al municipiului C. -N. .
Admite excepția lipsei de interes a reclamantei H. G. și pe cale de consecință va respinge acțiunea civilă promovată de aceasta ca fiind lipsită de interes.
Obligă reclamanta H. G. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului C. M. T. în cuantum de 1.500 lei, onorariu avocat și în favoarea pârâtei B. V. în cuantum de 1.500 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de11 Iunie 2013
Președinte,
-F. D.
Grefier,
A. -P. B.
Red./A.P.B./11 Iunie 2013/5 p./1225 Red. A.F.D./9 exemplare/13 iunie 2013
| ← Decizia civilă nr. 226/2013. Legea 10/2001 | Sentința civilă nr. 107/2013. Legea 10/2001 → |
|---|
