Decizia civilă nr. 3072/2013. Legea 10/2001

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ * Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 3072/R/2013

Ședința publică din 14 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.

C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P. N. F., împotriva sentinței civile nr. 169 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, și pe pârâtul intimat P. M. C. - N., precum și pe intervenienta intimată S.C. T.C.I. C. S.A., având ca obiect Legea nr. 10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, doamna avocat M. -E. B., cu împuternicire avocațială pentru redactare și semnare recurs, precum și pentru asistare și pentru reprezentare, care se află la f. 8 din dosar, lipsă fiind reclamanta recurentă personal, reprezentantul pârâtului intimat P. M.

  1. -N. și reprezentantul intervenientei intimate S.C. T.C.I. C. S.A. Procedura de citare este legal îndeplinită.

    Recursul declarat de reclamanta P. N. F., a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 50 din Legea nr. 10/2001.

    S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei recurente arată că nu are de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.

    Curtea pune în discuție o chestiune prealabilă, referitoare la unitatea deținătoare, relativ la T.C.I., a fost analizată de către instanța de fond calitatea de proprietar a imobilului în litigiu, dar în decizia de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție vorbește despre calitatea de unitate deținătoare.

    Reprezentanta reclamantei recurente arată că prin hotărârea atacată nu s- a stabilit cine este entitatea competentă să soluționeze notificarea în temeiul Legii nr. 165/2013 și nu se analizează în nici un fel care este acea societate comercială deținătoare a imobilului în litigiu, însă la momentul exproprierii a fost T.C.I. De asemenea, arată că li s-a spus că unitatea deținătoare ar fi S.C. T.C.I. C. S.A. și, totodată, arată că neanalizarea acestui aspect de către instanță, înseamnă nerespectarea indicațiilor date, prin decizia de casare, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, acesta fiind și motivul pentru care, în principal, a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

    La întrebarea instanței, adresată reprezentantei reclamantei recurente, referitoare la împrejurarea dacă nerespectarea îndrumărilor din decizia de casare este motiv de casare a hotărârii, aceasta arată că, în opinia sa, nerespectarea îndrumărilor din decizia de casare este motiv de casare a hotărârii.

    Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei reclamantei recurente în susținerea recursului care formează obiectul prezentului dosar.

    Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, respectiv solicită:

    1. în principal:

      • admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 raportat la art 3041combinat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., casarea integrală a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond;

    2. în subsidiar:

      • admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 raportat la art. 3041combinat cu art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. și modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta P.

N. F. ;

- admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. mun. C. -N. numai în ceea ce privește modul de soluționare a cererii pentru o suprafață de 525 mp aflată în proprietatea societăților comerciale;

- admiterea în parte a cererii de intervenție formulată de către S.C. T.C.I.

C. S.A., respectiv pentru aceeași suprafață de teren de 525 mp;

- constatarea calității de unitate deținătoare pentru suprafața de 375 mp a

  1. C. -N. ;

    • obligarea pârâtului la soluționarea notificării reclamantei cu nr. 43/_

      , formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 în ceea ce privește suprafața de 375 mp;

    • obligarea pârâtului la restituirea în natură în favoarea reclamantei a suprafeței de 375 mp, situată în C. -N., str. Tineretului nr. 10, identificată în CF nr. 2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. C. ) și nr. top. 14147/1/2/2/1;

  1. obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu s-a stabilit evident cine ar fi unitatea deținătoare și cine ar trebui să soluționeze notificarea formulată de reclamantă și nu s-au respectat indicațiile date prin decizia de casare de către instanța de fond. De asemenea, arată că instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză efectuat de domnul inginer Bota I., fără a mai filtra în sensul celor reținute de Î.C.C.J prin decizia de casare. Totodată, arată că este real că terenul în litigiu a făcut parte din nr. top. 14147/1/2/1, cel care a avut 900 mp, că acesta a fost expropriat și că inițial acest teren a fost în patrimoniul Trustului de Construcții Industriale C. .

De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente face referire la H.G. nr. 341/1991, în vigoare la momentul când s-au emis certificatele de atestare asupra terenurilor și totodată, arată că judecătorul de la fond nu explică nici cum a stabilit existența unui titlu de proprietate în favoarea S.C. T.C.I. C. S.A., ci acest aspect doar se deduce pentru că nimeni nu a cerut nimic, inclusiv S.C.

T.C.I. C. S.A.

În concluzie, reprezentanta reclamantei recurente solicită casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se explica dacă lucrarea de expertiză efectuată în cauză este suficientă pentru justa soluționare a cauzei sau se impune efectuarea altei expertize în care să se arate și succesiunea dreptului de proprietate.

Reprezentanta reclamantei recurente arată că în ceea ce privește suprafața de 375 mp, proprietar apare Statul Român, fără altă individualizare. De asemenea, în ceea ce privește interpretarea că Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, arată că această interpretare a pornit de la faptul că este vorba de spații verzi, astfel încât, în mod vădit este vorba de un teren

cuprins în domeniul public și imobilele destinate uzului public rămân în proprietatea statului.

De asemenea, reprezentanta reclamantei recurente arată că în situația în care instanța va considera că nu se impune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, în subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanta P. N. F., în sensul celor menționate în memoriul de recurs. Susține că notificarea cu privire la cei 375 mp ar fi trebuit soluționată de P. mun. C. -N., însă într-o altă procedură, cu privire la cei 375 mp, urmează să indice cine este identitatea investită cu soluționarea notificării.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, sens în care, depune la dosar chitanța nr. 109/_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.000 lei și bonul fiscal din_, care atestă plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.000 lei, precum și o xerocopie de pe acest bon fiscal, semnată de către doamna avocat M.

-E. B. .

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 169 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ * s-a admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C. -N. .

S-a respins cererea formulată de către reclamanta P. N. F., în contra pârâtului P. M. C. -N., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către SC T. C. SA.

Reclamanta a fost obligată să achite intervenientei suma de 700 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că antecesorul reclamantei

P. Ștefan decedat în_, față de care aceasta și-a stabilit calitatea de moștenitor prin certificatul de moștenitor 28/_ emis de BNP Feurdean P., a solicitat prin notificarea înregistrată la B.E.J. Boloș M. nr. 43/2002, plata despăgubirii pentru imobilul teren în suprafață de 900 m.p., expropriat în baza Decretului 442/1970 și a Decretului 264/1979 situat în C. -N., str. Tineretului nr. 10.

Notificarea a fost înregistrată la Primăria M. C. -N., sub nr. dosar intern 4103 .

Cercetând acest dosar tribunalul a constatat că terenul litigios a fost înscris inițial în CF nr. 23962 C. cu nr. top.14147/1/2/2, arător în str. Soporului nr. 10, în suprafață de 900 mp în favoarea lui P. Ștefan și soția M. și expropriat prin Decretul nr. 264/_ și 442/_ .

Ținând cont de îndrumarul deciziei de casare, conform prevederilor art. 315 alin. 1 C. pr. civ. Tribunalul a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice de identificare topografică a terenului, având în vedere actele depuse de intervenienta accesorie SC T. C. SA.

În cuprinsul expertizei efectuate de către expertul Bota I. acesta a redat istoricul terenului litigios din perspectiva transcrierilor în CF, inițial fiind înscris, așa cum s-a arătat anterior în CF nr. 23962 C. cu nr. topo 14147/1/2/2, cu o suprafață de 900 mp, proprietate a antecesorilor reclamantei, cartea funciară

fiind sistată ca urmare a exproprierii terenului în baza decretelor de expropriere menționate.

În urma acestui transfer, parcela a fost comasată cu alte imobile din zonă și a fost înscrisă în CF nr. 53542 C. în favoarea Statului Român în administrarea operativă a Trustului de Construcții Industriale C. -N., iar în anul 1994 a fost dezmembrată parcela în discuție alături de celelalte parcele cu care a fost comasată, în mai multe parcele, o parte din acestea reînscriindu-se în CF nr. 53542 sub A+3-9 în favoarea vechiului proprietar.

În anul 1999, în baza Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M10 nr. 0295 imobilul de sub A+9 unde a fost inclus topograficul în discuție s-a dezmembrat și noile imobile s-au înscris în CF nr. 1. în favoarea Statului Român și în CF nr. 1. C. în favoarea Statului Român și SC T. Contractor General SA.

În final, după comasările, dezmembrările și acordării de numere cadastrale, terenul în suprafață de 900 mp în discuție se regăsește astfel: 152 mp ocupați de blocul din str. Tineretului nr. 8-10 identificați în parcela cu nr. topo 14146/3 din CF nr. 1. C. înscrisă în favoarea intervenientei; 91 mp ocupate de parcarea auto din fața blocului menționat care se regăsește pe imobilul cu nr. topo 14144/2/_ 5/1/_ 5/2/_ 5/3/_ 6/_ 6/_ 7/1/2/1/4 și

14147/1/2/2/4 înscrise în CF nr. 53542 în favoarea SC T. Contractor General SA; 38 mp ocupați de spațiul verde din spatele aceluiași bloc care se identifică pe parcela cu nr. cadastral 10255/1 înscrisă în CF nr. 2. C. în favoarea intervenientei; 244 mp ocupați de aleea betonată care se suprapune peste imobilul cu nr. cadastral 10255/1 înscris în CF nr. 2. C. în favoarea

intervenientei și suprafața de 375 mp pe care reclamanta o solicitată a-i fi restituită în natură, din care, 203 mp se regăsește pe imobilul cu nr. cadastral 10255/1 înscris în CF nr. 2. C. și 172 mp care se regăsește pe imobilul cu nr. top 14146/5 înscris în CF nr. 2. C., de asemenea înscrise în favoarea intervenientei.

Prin obiecțiunile formulate, reclamanta s-a prevalat de greșita identificare a terenului liber de construcții, respectiv suprafața de 375 mp arătată anterior, însă expertul, prin cele două completări la raportul de expertiză (fila 115, 165 dosar) și în baza suplimentării probațiunii din perspectiva identificării terenului a arătat ferm că aceasta se suprapune peste terenul proprietatea intervenientei, respectiv 172 mp peste imobilul cu nr. topo 14146/5 înscris în CF nr. 2. C. și 203 mp se regăsesc în parcela cu nr. cadastral 10255/1 înscrisă în CF nr. 2. C. care inițial a avut nr. topo 14144/2/2/_ 5/1/2/_ 5/2/2/_ 5/3/2/_ 6/9/_ 6/8/_ 7 / 1/ 2 / 1/2/1 și 14147/1/2/2/2/1, în final atribuindu-se numărul cadastral 2. în CF nr. 2. .

De asemenea, a precizat că numerele topografice rezultate în urma comasării și redistribuirii nu se mai regăsesc ca poziție peste numerele topo a căror cărți funciare au fost sistate, pozițiile numerelor topografice rezultate după redistribuire nu se regăsesc pe vechiul amplasament. După această redistribuire, poziția numerelor topo rezultată din planul de redistribuire este bună și rămâne valabilă pentru toate operațiunile viitoare.

Din cele redate anterior a rezultat că imobilul face parte din patrimoniul unei societății comerciale anterior momentului apariției Legii nr. 10/2001, situație în care P. municipiului C. -N. nu are calitate procesuală pasivă, bunul neaparținând nici domeniului public nici celui privat al municipiului.

Drept urmare, acțiunea promovată a fost respinsă urmând a fi admisă cererea de intervenție potrivit art. 51 C. pr. civ.

În baza art. 274 C. pr. civ. reținând culpa procesuală a reclamantei, a fost obligată să achite intervenientei suma de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu cuvenit expertului, alte cheltuieli nefiind justificate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. N. F. solicitând în principal, admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 3041comb. cu art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civilă, casarea integrală a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în fața instanței de fond, în subsidiar admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. art. 3041comb. cu art. 304 pct. 7 și 9 C. pr. civilă și modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. municipiului C. -N. numai în ceea ce privește modul de soluționare a cererii pentru o suprafață de 525 mp aflată în proprietatea societăților comerciale, admiterea în parte a cererii de intervenție formulată de către SC T. C. SA, respectiv pentru aceeași suprafață de teren de 525 mp, constatarea calității de unitate deținătoare pentru suprafața de 375 mp a M. C. -N., obligarea pârâtului la soluționarea notificării noastre cu nr. 43/_, formulate în temeiul Legii n_ în ceea ce privește suprafața de

375 mp, obligarea pârâtului la restituirea în natură în favoarea recurentei a suprafeței de 375 mp, situată în C. -N., str. Tineretului nr. 10, identificată în CF nr. 2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. C. ) și nr. topografic 14147/1/2/2/1 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin Sentința civilă nr. 169/_ instanța de fond a soluționat cererea de chemare în judecată în sensul că :

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Mun.

  1. -N. ,

    • a respins cererea pe care a formulat-o ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă,

    • a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului formulată de către TC1 C. SA.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere exclusiv constatările din raportul de expertiză și cele două lucrări completatoare (completare și supliment la raport) realizate în cauză de către dl. expert Bota I. . Dl. expert a stabilit că întreaga suprafață de 900 mp ce aparținut antecesorului

P. Ștefan, este ocupată de terenuri ce se află acum unele în proprietatea SC T. CONTRACTOR GENERAL SA iar altele în proprietatea SC T. C. SA.

În privința suprafeței de 375 mp (inclusă în suprafața de 900 mp a antecesorului recurentei) ce a solicitat a le fi restituită în natură, s-a indicat în cuprinsul raportului de expertiză că aceasta este în prezent ocupată de două imobile aparținând intervenientei T. C. SA, după cum urmează:

- 203 mp se regăsesc pe imobilul cu nr. cad. 10255/1 înscris în CF nr. 2.

C. și

C. .

- 172 mp se regăsesc pe imobilul cu nr. top. 14146/5 înscris în CF nr. 2. Instanța de fond și-a însușit concluziile raportului de expertiză și a

considerat că imobilul face parte exclusiv din patrimoniul unei societăți comerciale situație în care P. M. C. -N. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece bunul nu aparține nici domeniului public și nici celui privat al municipiului.

Critică hotărârea instanței de fond din perspectiva art. 304 pct. 9 și 304 1

  1. pr.civ, sentința pronunțată fiind netemeinică și nelegală.

    1. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre ce nu se conformează dispozițiilor obligatorii stabilite de către înalta Curte de C. și Justiție.

      1. Prin Decizia civilă nr. 267/2011, ÎCCJ a dispus casarea hotărârilor pronunțate până la acel moment în cadrul prezentului dosar și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se stabili, având în vedere toate înscrisurile aflate la dosar și prin intermediul unei expertize, care este instituția ce are calitatea de unitate deținătoare și este astfel obligată la soluționarea notificării privind acordarea măsurilor reparatorii înscrise în Legea nr. 10/2001.

        Soluționând cererea de chemare în judecată, Tribunalul Cluj s-a limitat la a reitera concluziile raportului de expertiză și, prin prisma acestora, a rezolvat doar excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. M. C. -N., fără însă a stabili în mod clar cine este, în aceste condiții, persoana juridică sau instituția ce are obligația de a soluționa notificarea și a le acorda măsurile reparatorii.

        Instanța de fond a indicat, în mod vag, faptul că imobilul ar fi aparținut unei societăți comerciale anterior momentului apariției Legii nr. 10/2001, dar nu a identificat exact această societate în condițiile în care în discuție se află două asemenea persoane juridice, respectiv SC T. CONTRACTOR GENERAL SA și SC

        T. C. SA.

      2. Dispozițiile obligatorii al ÎCCJ nu au fost respectate nici din perspectiva modului de apreciere al probelor făcut de către instanța învestită cu rejudecarea cauzei în fond. Decizia ÎCCJ a precizat în mod clar că rejudecarea trebuie să aibă în vedere toate înscrisurile existente la dosar și administrarea tuturor probelor necesare, pentru a stabili dacă imobilul sau parte din acesta face parte din domeniul public sau privat al municipiului C. -N. . respectiv pentru a se stabili regimul juridic al proprietății, inclusiv proba cu expertiza tehnică.

      Vă rog să constatați că instanța de fond, rejudecând cauza după decizia instanței supreme, a limitat analiza probelor existente în cauză la concluziile raportului de expertiză, iar pe acestea nu le-a mai coroborat și nici nu le-a analizat în raport de înscrisurile pe care le-a adus ca probe în sprijinul poziției procesuale.

      În măsura în care instanța ar fi procedat astfel se putea cu ușurință observa faptul că extrasele CF actuale, dar și copia integrală a CF 53542 C. (CF în care inițial a fost transcrisă suprafața de 900 mp în favoarea Statului Român, în prezent sistată), contrazic clar și fără echivoc concluziile raportului de expertiză întocmit de către dl. expert Bota I. . Dl. expert însuși nu a explicat aceste contradicții decât printr-un răspuns vădit evaziv (în completarea depusă la data de 14 noiembrie 2012 la dosar, s-a precizat că "în CF nr. 1. (format nou 2.

      ) nu se specifică că nr. topo 14147/1/2/2/1 are suprafața de 375 mp", precum și că "expertiza tehnică întocmita de expert tehnic V. ezan Valeriu este la dosar și instanța de judecată poate să dea o hotărâre și în baza identificărilor descrise în acei raport") și care nu a elucidat problema esențială, aceea a regimului actual al proprietății asupra terenului de 900 mp luând în considerare tocmai actele de proprietate de care s-a prevalat intervenienta SC T. C. SA. De fapt, așa cum este argumentat raportul de expertiză semnat de dl. expert Bota I., separat de concluziile pe care le prezintă, situația terenului și, în special, a suprafeței de 375 mp (pe care o apreciază ca suprafață liberă, ce poate fi restituită în natură), a rămas nelămurită.

      Consideră deci că hotărârea instanței de fond este nelegală cât timp nu conferă valoare justă probei cu înscrisuri, ce face pe deplin dovada susținerilor recurentei - extrasele și copia CF (ca acte ce evidențiază existența titlului de proprietate în favoarea statului) - dându-se, în schimb, valoare exclusivă probei cu expertiza deși, aceasta cuprinde, așa cum rezultă din conținutul ei, o

      "reconstituire" ipotetică a modului cum terenul a fost împărțit și apoi antrenat în operațiunile de comasare și redistribuire, deci o apreciere subiectivă din partea d- lui expert.

      Susține afirmațiile făcute prin prisma următoarelor aspecte ce rezultă din analiză atentă a înscrierilor de CF:

      - terenul pentru care solicită acordarea măsurilor reparatorii a fost expropriat de la antecesorul nostru, P. Ștefan, prin Decretul nr. 442/0_ și Decretul 264/_, suprafața totală expropriată fiind de 900 mp iar d.p.d.v topografic imobilul era identificat cu nr. 14147/1/2/2 și înscris în CF nr. 23962

      1. , ca arător în str. Soporului nr. 10.

        • ulterior exproprierii, imobilul a fost înscris în CF 53542 C., sub A+l, poziția 16, iar dreptul de proprietate intabulat în favoarea Statului român (Bl) și

          în administrarea operativă a T. C. -N. .

        • la 26 aprilie 1994 în baza unei documentații de dezmembrare și a planului de redistribuire, topograficul 14147/1/2/2 este alipit altor topografice ce în final ajung să însumeze 8535 mp, înscris în favoarea vechiului proprietar.

        • la 15 aprilie 1999, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M10 nr. 0295, întregul imobilul în suprafață de 8535 mp se dezlipește iar, în mod particular, topograficul 14147/1/2/2 este dezlipit în 6 parcele cu nr. 14147/1/2/_ 7/1/2/2/6, după cum rezultă din înscrierea de sub B11.

        • la aceeași dată, noul corp funciar format din topograficele 10144/2/_ 5/1/_ 5/2/_ 5/3/_ 6/_ 6/_ 7/1/2 /1/1 și 14147/1/2/2/1

          se transcriu în CF nr. 1. nou înființată în favoarea Statului Român (B12), iar celelalte topografice se reînscriu în favoarea vechiului proprietar și apoi în favoarea SC T. CONTRACTOR GENERAL SA.

        • în prezent, CF nr. 1. a fost transpusă în sistem electronic de carte funciară și a primit nr. 2. C. -N. dar a fost păstrată evidența topografică astfel că și din studiul cărții electronice rezultă foarte clar faptul că top. 14147/1/2/2/1 este înscris în această CF, în favoarea Statului Român.

      În acest sens sunt și concluziile raportului de expertiză întocmit în primul ciclu procesual de către dl. expert V. ezan ce identifică suprafața ce corespunde topograficului 14147/1/2/2/1 din totalul de 3010 mp înscriși în CF 1. C. (CF electronic 2. C. -N. ), respectiv este vorba de o suprafață de 375 mp.

      Prin urmare, afirmațiile d-lui expert Bota din cuprinsul raportului de expertiză, în sensul că întregul teren ce a aparținut antecesorului recurentei este ocupat de imobile aflate în proprietatea unor societăți comerciale, este eronată si contrazisă de înscrierile din CF.

      Deși dl. expert precizează în cuprinsul completării la raportul de expertiză tehnică faptul că SC T. C. SA nu ocupă teren din CF nr. 1. C., nu explică totuși cum a ajuns la concluzia că întregul teren pe care l-a solicitat este ocupat în prezent de imobile aparținând unor societăți comerciale. Iar această situație neclară a fost acceptată fără rezerve de către instanța de fond prin preluarea ei, fără o minimă verificare pe baza actelor de la dosar, în cuprinsul hotărârii judecătorești.

      În aceste condiții, apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală fiind vădit că în ceea ce privește suprafața de 375 mp aceasta este liberă iar dreptul de proprietate asupra acestui teren aparține Statului Român, așa cum este și în prezent înscris în CF.

    2. Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, raportat strict la aspectele reținute în cuprinsul raportului de expertiză, instanța de fond fundamentează hotărârea pe motive străine de natura pricinii.

      În cadrul prezentului dosar, nimeni nu a contestat înscrierea dreptului de proprietate a Statului Român asupra parcelei din care face parte și topograficul 14147/1/2/2/1 și nu s-a solicitat rectificarea înscrierilor de CF pentru ca și acest topografic să facă parte dintre terenurile ce au fost atribuite inițial societății

      T. CONTRACTOR GENERAL S.A. Împrejurarea că încă de la data realizării operațiunilor de dezmembrare s-a dorit ca acest nr. top. să rămână în proprietatea statului rezultă nu doar din extrasul de CF, ci si din documentația aferentă acestor operațiuni, documentație în care în mod absolut clar se menționează că top 14147/1/2/2/1 rămâne în proprietatea Statului Român.

      În aceste condiții, aprecierea instanței că întregul teren ce a aparținut antecesorului recurentei este ocupat de imobile aparținând unor societăți comerciale este o mențiune străină de obiectul prezentului dosar, în absența unui act administrativ sau hotărâre judecătorească care să statueze în sensul că top 14147/1/2/2/1 a fost atribuit unei persoane juridice de drept privat.

      Consideră că hotărârea instanței de fond apare ca argumentată pe motive străine de natura cauzei, în condițiile în care motivarea, prin "unilateralitatea" ei, reia doar concluziile raportului de expertiză și exclude complet analiza titlului de proprietate al statului, ca și aceea a titlului de proprietate al intervenientei.

      Raportul de expertiză nu este nici titlul de proprietate al intervenientei, nici actul care să îi confere intervenientei un drept de proprietate asupra terenului cu nr. top. 14147/1/2/2/1 (a cărui suprafață a fost stabilită încă în primul ciclu procesual, prin expertiza ing. V. ezan, ca fiind de 375 mp) iar instanța avea obligația de a verifica în mod direct, prin intermediul actelor aflate la dosarul cauzei, dacă intervenienta are titlu de proprietate și ce imobile sunt obiectul titlului ei de proprietate, acest aspect având o vădită repercusiune asupra modului de soluționare a cererii sale de intervenție.

    3. Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, este netemeinică și nelegală în contextul în care instanța de fond nu a stabilit cine este unitatea deținătoare căreia îi revine obligația de a soluționa notificarea recurentei.

      Cauza principală a trimiterii cauzei spre rejudecare a fost aceea ca instanța de recurs a apreciat că instanțele de fond și apel din primul ciclu procesual nu au lămurit pe deplin circumstanțele cauzei și nu au clarificat cine are calitatea de persoană deținătoare a imobilului în discuție.

      Solicită instanței de recurs să observe faptul că, în urma pronunțării Sentinței civile nr. 169/2013, deficiența remarcată de către ÎCCJ în cuprinsul hotărârilor pronunțate se menține. Astfel, în continuare, cauza nu este pe deplin lămurită iar aspectul esențial avut în vedere de către ÎCCJ ca dispoziție obligatorie pentru instanța de rejudecare, acela al identificării unității deținătoare, rămâne pe mai departe nesoluționat

      Față de această situație, apreciază că singura modalitate în care în prezentul dosar se poate ajunge la pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale este acela de a se trimite cauza înapoi spre rejudecare pentru a se clarifica problema unității deținătoare ținând cont nu doar de concluziile raportului de expertiză ci și de toate înscrisurile aflate la dosarul cauzei.

    4. În măsura în care în fața instanței de recurs se va aprecia că motivele de recurs impun doar modificarea hotărârii solicită a se constata că în mod greșit

instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului pentru întreaga suprafață revendicată.

După cum a precizat mai sus, topograficul cu nr. 14147/1/2/2/1, (având suprafața de 375 mp conform expertizei întocmite de către dl expert V. ezan) face parte din suprafața totală de 3010 mp înscrisă în CF 2. C. -N. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 1. C. ) având ca proprietar

Statul Român. Deși în cuprinsul acestei cărți funciare nu se face vreo mențiune că terenul a fost dat în administrarea M. C. -N. este totuși evident că această entitate are în prezent calitatea de unitate deținătoare a bunului și astfel obligată la soluționarea notificării recurentei.

Afirmațiile recurentei se susțin pornind de la destinația pe care această suprafață de teren o are înscrisă în CF, respectiv aceea de teren accese, alei, spații verzi. Apreciază că, dată fiind această destinație a terenului, folosința și administrarea acestui bun revine autorității administrative locale. În egală măsură, interesul pentru deținerea unui asemenea teren este categoric al administrației publice locale astfel că exercitarea dreptului de proprietate nu poate fi făcută decât prin intermediul administrației M. C. -N. .

Prin urmare, unitatea deținătoare pentru imobilul în suprafață de 375 mp identificat prin raportul de expertiză al dlui expert V. ezan este Municipiul C. -

N., astfel că, în conformitate cu disp. art. 21 alin. 4 comb. cu art. 24 alin. 2 pârâtul P. M. C. -N. este cel obligat să soluționeze notificarea recurentei în sensul aplicării măsurii reparatorii de restituire în natură a suprafeței aflate în proprietatea statului.

Calitatea procesuală pasivă în prezentul litigiu revine astfel P. ui municipiului C. -N. în privința obligației de a soluționa notificarea reclamantei pentru cei 375 mp, chiar dacă pentru diferența de suprafață de 525 mp voi fi, la rândul meu, obligată să continui demersurile prevăzute de Legea nr. 10/2001 în fața unei alte persoane juridice deținătoare și cu o altă măsură reparatorie decât cea de restituire în natură.

În drept: art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 3041comb. cu art. 304 pct.7 și 9

C. pr. civilă, art. 274 C. pr. civilă.

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă "În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesitații administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului."

Prin Decizia civilă nr. 267/2011, ÎCCJ a dispus casarea deciziei civile nr. 265/A din 14 octombrie 2009 pronunțată de Curte de Apel C. și a sentinței civile nr. 373 din 5 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.

S-a dispus ca în rejudecare să se aibă în vedere toate înscrisurile aflate la dosar și să se administreze toate probele inclusiv o expertiză tehnică pentru a se stabili dacă imobilul sau o parte a acestuia se află în domeniul public sau privat al municipiului C. -N. .

În funcție de regimul proprietății asupra imobilului se va stabili cine este unitate deținătoare și în ce măsură primarul are obligația de a soluționa notificarea, de a constata dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent sau prin restituire în natură.

Prin urmare instanța de fond trebuia după casarea cu trimitere să stabilească, pe lângă regimul proprietății, cine are calitatea de unitate deținătoare.

În schimb în rejudecarea fondului instanța a stabilit că terenul în suprafață de 900 mp în discuție se regăsește astfel: 152 mp ocupați de blocul din str. Tineretului nr. 8-10 identificați în parcela cu nr. topo 14146/3 din CF nr. 1. C. înscrisă în favoarea intervenientei; 91 mp ocupate de parcarea auto din fața blocului menționat care se regăsește pe imobilul cu nr. topo 14144/2/_ 5/1/_ 5/2/_ 5/3/_ 6/_ 6/_ 7/1/2/1/4 și 14147/1/2/2/4

înscrise în CF nr. 53542 în favoarea SC T. Contractor General SA; 38 mp ocupați de spațiul verde din spatele aceluiași bloc care se identifică pe parcela cu nr.

cadastral 10255/1 înscrisă în CF nr. 2. C. în favoarea intervenientei; 244 mp ocupați de aleea betonată care se suprapune peste imobilul cu nr. cadastral 10255/1 înscris în CF nr. 2. C. în favoarea intervenientei și suprafața de 375 mp pe care reclamanta o solicitată a-i fi restituită în natură, din care, 203 mp se regăsește pe imobilul cu nr. cadastral 10255/1 înscris în CF nr. 2. C. și 172 mp care se regăsește pe imobilul cu nr. top 14146/5 înscris în CF nr. 2. C., de asemenea înscrise în favoarea intervenientei.

Din cele redate anterior instanța a stabilit că imobilul face parte din patrimoniul unei societății comerciale anterior momentului apariției Legii nr. 10/2001, situație în care P. municipiului C. -N. nu are calitate procesuală pasivă, bunul neaparținând nici domeniului public nici celui privat al municipiului.

Din cele expuse anterior reiese că în rejudecarea fondului instanța nu a stabilit cine are calitatea de unitate deținătoare.

Faptul că instanța de fond a stabilit că P. municipiului C. -N. nu are calitate procesuală pasivă nu înseamnă că a stabilit cine are calitatea de unitate deținătoare, așa cum a stabilit prima instanță de recurs.

Prin urmare, și în rejudecare instanța de fond va stabili cine are calitatea de unitate deținătoare, așa cum a stabilit prima instanță de recurs, prin Decizia civilă nr. 267/2011.

Nu este suficient ca instanța de fond să stabilească faptul că P. municipiului C. -N. nu are calitate procesuală pasivă, pentru că trebuie stabilit cine are calitatea de unitate deținătoare, deoarece unitatea notificată dacă nu deține imobilul sau nu are calitatea de unitate deținătoare sau entitate investită cu soluționarea notificării, trebuie să comunice acest fapt persoanei îndreptățite, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, împreună cu toate datele privind persoana fizică sau juridică deținătoare a imobilului solicitat.

Legiuitorul stabilește în sarcina persoanei îndreptățite obligația ca în termen de 6 luni de la primirea comunicării de la unitatea notificată inițial să se adreseze unității deținătoare a imobilelor.

Prin decizia nr. 20/2007 Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii stabilește că "În aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care, s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv ci și notificarea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate."

Dacă instanța poate soluționa pe fond notificarea rezultă că poate stabili orice soluție se ivește din aplicarea Legii nr.10/2001, inclusiv în aplicarea art. 27, să stabilească în locul unității notificate cine are calitatea de unitate deținătoare și să soluționeze pe fond notificarea.

În rejudecare instanța de fond va analiza și cele indicate în prezentul recurs, care nu au putut fi analizate, ca și precizarea că entitatea competentă trebuie să soluționeze notificarea în temeiul Legii nr. 165/2013.

Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3 și 5, art. 299 alin. 1 și art. 315 alin.

1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamanta P. N. F. împotriva sentinței civile nr. 169 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta P. N. F. împotriva sentinței civile nr. 169 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. _

*, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe Tribunalul Cluj.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,

JUDECĂTORI,

I. -D. C.

A. -A.

P.

C.

-M.

CONȚ

GREFIER,

  1. A. M.

Red. I.D.C./Dact. R.V.

2 ex./_

Jud. fond: O. -C. T. - Tribunalul Cluj

← Încheierea civilă nr. 174/2013. Legea 10/2001  Decizia civilă nr. 3244/2013. Legea 10/2001 →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 3072/2013. Legea 10/2001