Sentința civilă nr. 421/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.421/2013
Ședința publică din _
Instanța constituită din: Judecător: O. R. G. Grefier: A. -P. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii civile promovată de reclamanții P. A.
V., R. G.
, împotriva pârâtei S.C. asigurare REASIGUIRAREA S.A.
- S. C.
și intervenientul R. R. V.
, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reprezentantul reclamanților, domnul avocat T. Oniga și reprezentanta pârâtei, doamna consilier juridic Nechita Selena, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care tribunalul din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., raportat la obiectul litigiului, dând cuvântul reprezentanților părților asupra excepției invocate.
Reprezentantul reclamanților își depune la dosar împuternicirea avocațială (f.8), solicitând admiterea excepției raportat la dispozițiile art.95 pct.1 și art.98 Noul Cod de procedură civilă.
Reprezentanta pârâtei își depune la dosar delegația de reprezentare (f.9), solicitând admiterea excepției.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. .
T R I B U N A L U L
Deliberând
, reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de_, reclamanții R. G. și P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R. A.
S.A. și intervenientul forțat R. R. V., au solicitat obligarea pârâtei la plata către reclamantul R. G. a sumei de 7081,17 lei reprezentând cheltuieli pricinuite de accident și a unei prestații lunare periodice începând cu data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunța în acest dosar, constând în salariul minim net pe economie raportat la salariul minim brut pe economie stabilit anual prin hotărâre de guvern, cu titlu de daune dispună obligarea pârâtei la plata către reclamanta P. A. V. a sumei de 20.000 euro, cu titlu de daune morale, și la plata penalităților de 0,1% pe zi aplicate la sumele solicitate de reclamanți începând cu, în principal, data avizării producerii evenimentului asigurat de către părțile prejudiciate, prin cererile de despăgubire, adică_, și până la plata efectivă a întregilor
sume datorate, ia în subsidiar, începând cu data chemării în judecată, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la_, intervenientul forțat R. R. V. a invocat excepția litispendenței față de dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului C., și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, solicitând obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 36 și 205 Cod proc.civ. și art. 49-51 și art. 54-55 din Legea nr. 136/1995.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la_, pârâta S.C. ASIGURARE-R. A. S.A. a invocat excepția litispendenței față de dosarul nr._ al Tribunalului C., iar pe fond a solicitat respingerea primelor capete de cerere ale reclamantului R. G. ca netemeinice, și cenzurarea pretențiilor privind daunele morale pentru ambii reclamanți. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile Ordinului nr. 5/2010 și art. 205 Cod proc.civ.
Prin Sentința civilă nr. 1660/_ pronunțată de Tribunalul Specializat C.,
a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Specializat C. privind judecarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R. A. S.A. și cu intervenientul forțat R. R.
V., invocată din oficiu.
S-a dispus declinarea competenței de judecare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și P. A. V., în contradictoriu cu pârâta S.C. ASIGURARE-R. A. S.A. și cu
intervenientul forțat R. R. V., în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Specializat C. a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul Cod proc.civ., "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate.";
Este necesară așadar, pentru a putea reține competența acestui tribunal de soluționare a unei cereri, să poată fi avute în vedere temeiuri de drept, respectiv texte legale în care să fie menționat faptul că tribunalul specializat este competent să soluționeze cauza.
Tribunalele specializate apărute prin reorganizarea fostelor tribunale comerciale nu au fost avute în vedere la stabilirea normelor de competență în reglementarea competenței materiale cuprinsă în capitolul I al titlului al III-lea din cartea I a Noului Cod de procedură civilă, respectiv a Legii nr. 134/2010, acest act normativ făcând vorbire doar despre tribunal, ca noțiune generică, fără a cuprinde norme de departajare între competența tribunalelor de drept comun și cea a tribunalelor specializate, foste tribunale comerciale.
Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, competența funcțională a prezentului tribunal era stabilită de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a pct. 2, 3 și
4 Cod procedură civilă, art. 36 alin. 3 si art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, precum și art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 coroborat cu art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în forma în care acest act normativ era în vigoare anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cadrul tribunalelor funcționau, printre altele, secții sau, după caz, complete specializate în cauze comerciale, tribunalele specializate preluând cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea Tribunalului Comercial C. acesta a preluat spre soluționare cauzele de natură comercială de pe raza teritorială de competență a Tribunalului C., delimitarea competenței materiale efectuându-se potrivit normelor de drept material existente în cadrul Codului comercial, respectiv art. 3-4, 7,9 și 56 Cod comercial, norme care constituiau crierii de stabilire a naturii comerciale sau civile a unui litigiu.
La data de 1 octombrie 2011, dată la care a intrat în vigoare Noul Cod Civil, potrivit art. 230 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 71/2011, s-au abrogat, printre altele, dispozițiile Codicelui de comerț din 1887 care constituiau criteriile de stabilire a naturii comerciale a unui litigiu, dispozițiile privitoare la obligațiile și contractele comerciale fiind preluate și reglementate de Noul cod civil, acestea urmând a avea pentru viitor o natură civilă.
Mai mult, potrivit art. 6 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a Codului civil, referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege";, cu excepțiile prevăzute de alin. 2, iar potrivit art. 8 alin. 2 din același act normativ, expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț" s-au înlocuit cu expresia "activități de producție, comerț sau prestări de servicii".
De asemenea, noțiunea de comercial a fost înclusă în noțiunea de profesionist alături de întreprinzători, operatori economici, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil, iar potrivit ar. 3 alin. 2-3 din Noul Cod civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv cei care exercită sistematic, singuri sau împreună cu alte persoane, o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri, sau în prestarea de servicii, indiferent daca au sau nu un scop lucrativ. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 3 din Noul Cod civil, dispozițiile acestuia se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice ale subiecte de drept civil.
Urmare a acestor modificări, prin art. 225 din Legea nr. 71/2011 s-a prevăzut că secțiile comerciale existente la data intrării în vigoare a Codului civil în cadrul tribunalelor și curților de apel se vor reorganiza ca secții civile ori, după caz, vor fi unificate cu secțiile civile existente, prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, iar potrivit art. 226 alin. 1, « prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cererile în materia
societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare», iar potrivit art. 228 alin. 1, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș,
C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Tot prin Legea nr.71/2011, s-a prevăzut în mod expres că dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după intrarea în vigoare a Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art.228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.
În ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, Legea nr.71/2011 prevede că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței (art. 228 alin. 2), iar prin dispozițiile art. 219 alin. 1 pct. 1 s-au abrogat în mod expres dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din Vechiul Cod proc.civ.
Astfel, după data de 1 octombrie 2011 s-a pus problema delimitării competențelor funcționale între Tribunalul Cluj și Tribunalul Specializat C. . În soluționarea acestei probleme, legiuitorul a prevăzut că la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței. Raportat la dispozițiile art. 228 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, criteriile de stabilire a competenței materiale a tribunalului specializat sunt: numărul cauzelor, natura cauzelor, specializarea judecătorilor și volumul de activitate al instanței.
Dacă la reorganizarea tribunalului specializat Consiliul Superior al Magistraturii a ținut cont exclusiv doar de volumul de activitate al instanței (pagina 7 a Hotărârii C. nr. 654/_ ) în ceea ce privește competența
funcțională nu se poate reține doar acest criteriu de atribuire de competență, acesta trebuind să fie coroborat și cu criteriul naturii cauzelor, căci în caz contrar s-ar ajunge la o suprapunere de competențe între tribunalul specializat și tribunalul de drept civil, la fel cum nu se poate ține cont doar de criteriul specializării judecătorilor.
Astfel, raportat la dispozițiile art.2 pct.1 lit. b) din Vechiul Cod proc.civ., coroborat cu dispozițiile art.219 din Legea nr.71/2011, cu modificările ulterioare, litigiile comerciale s-au transformat în litigii între profesioniști, având o natură civilă, raporturile obligaționale fiind reglementate de dispozițiile Noului Cod civil, fiind astfel de competența tribunalului de drept comun. Această voință a legiuitorului reiese fără urmă de dubii atât din abrogarea Codicelui de comerț, din eliminarea noțiunilor de act de comerț și fapt de comerț, precum și din includerea noțiunii de comerciant în noțiunea mult mai largă de profesionist.
Fată de acestea, tribunalul a constatat că nu poate fi primită teza existentei competenței materiale a tribunalului specializat de soluționare a
litigiilor care au avut o natură comercială (litigii între comercianți sau între comercianți și necomerciați) sub titulatura de litigii între profesioniști, raportat la actualele reglementări de drept procedural și de drept material. În acest sens, tribunalul a avut vedere următoarele motive.
Astfel, daca am accepta ideea că tribunalul specializat este competent să soluționeze litigiile între profesioniști, având în vedere accepțiunea acestui termen prin raportare la dispozițiile art.3 din Noul cod civil și art.8 alin.1 din Legea nr.71/2011, s-ar extinde sfera de competență existentă anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, acesta preluând și litigii care anterior erau de competența exclusivă a secției civile a tribunalului.
De asemenea, raportat la abrogarea art.56 Cod Comercial, litigiile dintre profesioniști și neprofesioniști, nemaifiind supuse regulilor speciale din materia profesioniștilor (din interpretarea per a contrario a art.7201alin. 1 Cod proc. civilă), limitându-se astfel competența tribunalului specializat, prin raportare la competența existentă anterior în materie comercială.
Mai mult, nu se poate aplica prin analogie, raportat la dispozițiile art. 2 pct.1 lit. b) din Vechiul Cod proc.civ. coroborat cu art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr.71/2011, a categoriei de profesioniști în domeniul comerțului, raportându-ne la dispozițiile art.6 și 8 din Legea nr.71/2011, căci criteriul de delimitare oferit este vag, trimiterea la "activități de producție, comerț sau prestări de servicii" nefiind clară, iar o eventuală recurgere la CAEN nu oferă elemente clare de delimitare, iar pe cale de interpretare nu se poate adăuga la lege.
Totodată, criteriul avut în vedere de Consiliul Superior al Magistraturii la momentul reorganizării tribunalelor comerciale în tribunale specializate nu poate fi reținută drept "normă de interpretare"; a voinței legiuitorului, aceasta neavând competența de a edicta norme interpretative cu privire la aceste aspecte. Nu în ultimul rând, tribunalul constată că urmare a absorbirii Codului comercial în Noul Cod civil, sfera dreptului comercial s-a restrâns la materiile strict comerciale (dreptul societar, insolvență, concordat, titlurile de valoare și valorile mobiliare, registrul comerțului), fapt care reiese și din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.223, 227 și art.225 alin.3 din Legea nr. 71/2011.
Chiar dacă dispozițiile art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011 cuprind doar o enumerare cu titlul de exemplu, aceasta nu constituie un element de delimitare a competențelor între tribunalul specializat și tribunalul de drept comun, căci această enumerare se referă la posibilitatea de constituire, în cadrul tribunalului de drept comun, a unor complete specializate, în cadrul aceleiași instanțe repartizarea competențelor între secții putând fi efectuată în temeiul hotărârii colegiului de conducere, situație care însă nu este aplicabilă în situația delimitării competenței între două instanțe.
Determinarea competentei materiale si funcționale a instanțelor judecătorești poate fi făcută doar în baza normelor legale exprese, aceasta neputând fi realizată în baza practicii judiciare sau a unor deziderate sau prezumții cu privire la intențiile legiuitorului, în condițiile în care aceste intenții nu au fost manifestate în cadrul unor dispoziții legale imperative.
Împrejurarea că în ceea ce privește competența materială a tribunalelor specializate, art.228 alin.2 din Legea nr.71/2011 a instituit criteriile ce urmează a fi avute în vedere la stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate, ca fiind numărul și natura cauzelor, specializarea judecătorilor, necesitatea
valorificării experienței profesionale a acestora, precum și volumul de activitate al instanței, nu poate conduce la concluzia că prin aceasta s-a înlăturat criteriul legalității la stabilirea competentei instanțelor judecătorești, criteriile prevăzute de acest text de lege putând fi avute în vedere doar de legiuitor la instituirea normelor de competentă prin care să atribuie competenta tribunalelor specializate. În lipsa unor noi norme în acest sens, tribunalele specializate sunt competente, urmare a intrării în vigoare a Noului Cod civil, să judece doar cauzele la care face trimitere art.
227 din Legea nr. 71/2011, respectiv cele pentru care "legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";.
Prin art.24 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, se prevede expres si imperativ că dispozițiile legii noi de procedura se aplica
"proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare";, iar dispozițiile art.3 alin.1 din Legea nr.76/2012 au același conținut cu cel al normei generale instituite la art.24 din Noul Cod proc.civ., în ce privește aplicarea în timp a normelor de procedură civilă, deci inclusiv a celor ce reglementează competenta instanțelor judecătorești.
Nu în ultimul rând trebuie avut în vedere faptul că, dacă codul de procedură civilă anterior în urma modificărilor aduse acestuia prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, conținea dispoziții derogatorii în ce privește cauzele în care părțile aveau calitatea de profesioniști, astfel de dispoziții nu se mai regăsesc în Noul Cod de procedură civilă prevăzut de Legea nr.134/2010.
În ce privește cauza de fată, aceasta reprezintă un proces început după intrarea în vigoare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, iar cauza nefiind dintre cele la care face trimitere art.227 din Legea nr.71/2011, respectiv cele pentru care "legea specială prevede în mod că expres sunt de competența tribunalelor comerciale";, tribunalul retine că nu este competent, ca tribunal specializat, în soluționarea cauzei de fată.
Față de aceste motive, având în vedere disp. art.129 alin.2 pct. 2, art.130 alin.1, art.131 alin.1 și art.132 alin.1 și 3 din Noul Cod proc.civ., respectiv din Legea nr.137/2010, raportat la art.37 alin.3 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările aduse prin Legea nr.71/2011, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., invocată din oficiu, și a declinat competența de judecare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții R. G. și P. A.
V., în contradictoriu cu pârâta S.C. Asigurare-R. A. S.A. și cu intervenientul forțat R. R. V., în favoarea Tribunalului C. - Secția civilă.
La termenul de judecată din data de_, instanța a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția civilă.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil și derivă dintr-un contract de asigurare.
Așadar, litigiul are natură comercială, în conformitate cu prevederile art. 3 pct. 17 din Codul comercial sub imperiul căruia s-au născut și s-au derulat raporturile juridice dintre părți.
Potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale […].
Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate [….]. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial C., acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii"; (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț";, respectiv "fapte de comerț";) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate.
Dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Este real că prin art. 19 din Legea nr. 71/2011 a fost abrogat art. 2 pct. 1 lit. a C.pr.civ. care stabilea în favoarea tribunalelor cererile în materie comercială al căror obiect este de peste 100.000 lei și astfel, aparent, soluționarea cauzei ar reveni tribunalul civil prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b C.pr.civ. și art. 5 al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Cu toate acestea, soluția care rezultă din interpretarea art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, conform topografiei textului, este cea contrară.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, C. și Mureș, în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 228 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, C. și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate prin Hotărârea C. nr. 654 din 31 august 2011. Pentru
a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale, prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială"; era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codul comercial din 1887.
În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Având în vedere considerentele și dispozițiile legale expuse, instanța va admite excepția invocată și în baza art. 132 N.C.P.C. va declina competența în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Văzând și dispozițiile art. 133 și 134 din Codul procedură civilă, instanța va constata existența conflictului negativ de competență între cele două tribunale de pe raza Curții de Apel C. și va înainta dosarul acestei din urmă instanțe, în vederea pronunțării unui regulator de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. și în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții R. G., P. A. V., în contradictoriu cu S.C.
ASIGURARE R. S.A., în favoarea Tribunalului Specializat C. . Constată ivit conflictul negativ de competență.
Dispune trimiterea dosarului la C. ea de Apel C., pentru regulator de competență.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Judecător,
O. R. G.
Grefier,
-P. B.
A.P.B./_ /O.R.G./_ /6 ex.
| ← Decizia civilă nr. 39/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 277/2013. Pretenții → |
|---|
