Decizia civilă nr. 72/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/A/2013
Ședința publică din 12 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 883 din 14 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimatul C. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin încheierea ședinței camerei de consiliu din data de 11 iulie 2013, s-a respins cererea formulată de către reclamantul apelant P. I., prin care a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, aceasta fiind comunicată apelantului la data de 24 iulie 2013.
Apelantul reclamant nu a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de respingere a cererii de acordare a ajutorului public judiciar și nici nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 655,5 lei și 5 lei timbru judiciar.
Constatând că nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina lui, curtea, în baza art. 137 Cod proc.civ., invocă excepția netimbrării recursului, în conformitate cu prevederile art. 146/1997 și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 889 din_ a T. ului Cluj a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în privința capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale a fost respinsă cererea de chemare formulată de reclamantul P. I., în contradictoriu cu pârâtul C. I., având ca obiect revendicare și despăgubiri materiale și a fost respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale, ca prescrisă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cererea având ca obiect obligarea pârâtului la plata despăgubirii în sumă de
3.000.000 lei pentru prejudiciul moral suferit de reclamantul P. I., este prescrisă pentru următoarele considerente:
Art. 998 și 999 C.civ. reglementează răspunderea civilă delictuală, care constituie o sancțiune civilă cu caracter reparator și intervine în cazul săvârșirii faptului ilicit cauzator de prejudicii. Acțiunea are un caracter patrimonial și este supusă prescripției extinctive.
În conformitate cu art. 8 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă
ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamantul a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Astfel, reclamantul a susținut în motivele cererii de chemare în judecată că a fost supus la tratamente inumane de către pârât în timpul copilăriei sale. Pentru faptele imputate pârâtului reclamantul a formulat și o plângere penală soluționată prin Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de_, dispusă în dosarul nr. 921/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla. În cuprinsul Referatului cu propuneri de a nu se începe urmărirea penală s-a reținut că petentul P. I. a sesizat faptul că "începând din anul 1979 a fost supus torturii a fost supus torturii și tratamentelor inumane de către făptuitorul C. I. ";. S-a constatat că petentul declară că în perioada 1979 și până la majorat - _
- a fost supus la rele tratamente care au constat în obligarea de a munci în agricultură de când se întorcea de la școală și până seara, evacuări noaptea din locuință, nu îi era permis să fie vizitat de colegi, prieteni și făptuitorul nu îi cumpăra haine, fiind îmbrăcat foarte sărăcăcios.
Față de faptele imputate și perioada în care se presupune că au fost comise, s-a constat că în privința faptei de rele tratamente aplicate minorului prevăzută la art. 306 Cod penal, s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale a făptuitorului C. I. .
Din cele expuse rezultă că, în cauză, în privința capătului de cerere întemeiat pe dispozițiile art. 998-999 C.civ., art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 22 alin. 2 din Constituția României, termenul de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, s-a împlinit anterior înregistrării acțiunii -_ .
În privința cererii având ca obiect revendicare și despăgubiri materiale, tribunalul a reținut următoarele:
În ședința publică din data de_ la solicitarea instanței, reclamantul a precizat că solicită de la pârât casa ce a aparținut bunicului său, situată în sat N. nr. 234. A arătat de asemenea că această casă a fost vândută de către pârât în anul 1979 și solicită obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate casa din satul N. nr. 68.
Instanța i-a pus în vedere reclamantului să depună în scris precizarea motivelor, dar acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței. De asemenea, la termenul din data de_ i s-a pus în vedere reclamantului să depună la dosarul cauzei hotărârile judecătorești pronunțate în dosarele judecate în contradictoriu cu pârâtul C. I. cu privire la aspectele menționate. Reclamantul a arătat că nu deține aceste hotărâri și consideră că nu are obligația de a le depune la dosar.
În urma verificărilor efectuate în sistemul de evidență Ecris, instanța a constatat că prin sentința civilă 1356/_, pronunțată în dosarul nr. 1259/2005 al Judecătoriei G., a fost admisă în parte acțiunea civilă
formulată de reclamanții C. I. și M. Reghina împotriva pârâtului P.
I., fiind admisă în parte și cererea reconvențională formulată de pârât, cu consecința anulării Certificatului de moștenitor nr. 227/_, eliberat de
B.N.P. D.G. I. cu, constatându-se că masa succesorală rămasă după defuncta C. E., mama reclamantului și soția pârâtului din prezenta cauză, se compune din cota de ½ parte din imobilul înscris în C.F. nr. 712
N., nr. top. 421/53/1/1, restul cotei de ½ parte aparținând reclamantului în calitate de soț supraviețuitor. S-a constat calitatea de moștenitori a reclamantului și pârâtului și s-a dispus sistarea indiviziunii. A fost respins capătul de cerere din acțiunea reconvențională privind includerea în masa
succesorală a unor bunuri mobile și a unui teren agricol, precum și partajarea în natură.
Prin Decizia civilă nr. 443/_ a T. ului Cluj, pronunțată în dosarul nr. 1601/2006, a fost admis în parte apelul declarat de pârâtul P. I.
, sentința apelată fiind schimbată în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale și a includerii în masa succesorală a unui cal în valoare de
10.000.000 lei ROL și a vacii vândute de reclamant, acesta fiind obligat la plata unei sulte de 4.125.000 lei în favoarea pârâtului, precum ș ia cheltuielilor de judecată parțiale în apel în sumă de 2.879.900 lei.
Recursul declarat împotriva deciziei menționate a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 1890/2006, pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel Cluj.
Rezultă din cele expuse că între părțile din prezenta cauză a existat un litigiu cu privire la masa succesorală rămasă după defuncta C. E., mama reclamantului.
De altfel, la termenul din data de_ reclamantul a precizat că a primit despăgubiri în sumă de 31.000.000 lei ROL și faptul că a fost evacuat. Cu privire la acest din urmă litigiu, instanța a constatat că pe rolul instanțelor de judecată a existat un litigiu soluționat prin sentința civilă nr. 1334/2006, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., instanța fiind învestită cu acțiunea în evacuare a pârâtului din imobilul situat în sat N. nr. 68. Prin Decizia civilă nr. 55/A/2007 a T. ului Cluj, dosar nr._, a fost respins ca nefundat apelul declarat de pârâții P. I. și P. C. . În cadrul acestui litigiu reclamantul invocat și faptul că pârâtul a vândut un alt imobil.
T. ul a constatat astfel că în privința imobilului din sat N. nr. 68 instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil în sensul atribuirii în favoarea pârâtului C. I. și stabilirea unei sulte în favoarea reclamantului P. I. .
Împotriva sentinței a declarat apel în termenul legal reclamantul P. I.
, solicitând de la pârât casa situată în N. nr. 234 ce a aparținut bunicului său și având în vedere că această casă a fost vândută de către pârât, solicită obligarea acestuia să-i lase în proprietate casa din satul N. nr. 68. De asemenea, solicită să-i fie restituite în natură toate bunurile: 2 vaci, 10 oi, 4 porci și 60 găini pe care pârâtul C. I. și le-a însușit în anul 19678.
Prin aceleași apel, reclamantul a solicitat schimbarea sentinței în sensul de a fi obligat pârâtul să-i plătească suma de 3 milioane lei noi cu titlu de despăgubiri pentru rele tratamente.
Apelantului i s-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru de 655,5 lei aferentă judecării apelului.
În data de_ apelantul a declarat că înțelege să formuleze cerere de reexaminare a cuantumului taxei judiciare de timbru cerere care a fost soluționată prin încheierea civilă din data de_, în sensul respingerii ei ca tardivă.
În data de_ apelantul a formulat cerere de recuzare a completului de judecată investit cu soluționarea apelului, cerere care a fost soluționată prin încheierea din data de 20 mai 2013, în sensul respingerii cererii de recuzare.
La data de_, apelantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar, sub forma eșalonării de la plata taxei judiciare de timbru, cerere soluționată prin încheierea din data de 11 iulie 2013, în sensul respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar, încheiere
care a fost comunicată apelantului, conform dovezii de comunicare de la fila 44, dar care nu a fost atacată cu reexaminare de către apelant.
Examinând apelul declarat, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta lege și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani.
Conform dispozițiilor art. 11 din același act normativ, cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, în cazul cererilor și acțiunilor evaluabile în bani, iar conform dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, taxă judiciară de timbru se plătește anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
În speță, taxa judiciară de timbru aferentă judecării apelului stabilită în sarcina apelantului a fost de 655,5 lei și timbru judiciar 5 lei și așa cum s-a arătat în alineatele precedente, apelantul nu a achitat această taxă. Prin urmare, în baza textelor reținute, curtea va anula ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 889 din_ a
T. ului Cluj.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 889 din_ a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizie este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. A. C. ANA I. C. B.
Red. IA dact. GC 4 ex/_
Jud.primă instanță: E.Luca
| ← Încheierea civilă nr. 277/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 247/2013. Pretenții → |
|---|
