Sentința civilă nr. 537/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ NR.537
Ședința publică din 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. W.
G. ier: M. H.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Băgeag L. de la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cauzei civile privind pe reclamantul L. M., domiciliat în S. M., str. 1 Mai, bl.4, ap.32, jud.
M. în contradictoriu cu pârât S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în B., sector 5 str. A. nr. 17, prin D. F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru data de_ ,_, apoi la data de astăzi_, când a hotărât următoarele.
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată sub nr. de mai sus reclamantul L. M. a chemat în judecată S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 2.000.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de reparare a daunelor morale și 1.000.000 Euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de daune materiale, reprezentând pierderea și beneficiul nerealizat.
În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că a fost arestat preventiv 6 zile, fiind victima unei arestări abuzive, măsura fiind dispusă de un procuror care, în accepțiunea CEDO nu este magistrat; a suportat 5 zile de arestare preventivă, până a fost dus în fața unui magistrat care, de altfel, l-a și pus în
libertate cu motivarea că nu există nici măcar indicii că ar fi săvârșit vreo faptă penală; a suportat o zi de arest preventiv, în plus, până când încheierea din camera de consiliu din 29 aprilie 2002 a rămas definitivă și a suportat 9 ani de cercetări penale, stress, până la pronunțarea soluției de scoatere de sub urmărire penală, cu motivația că fapta nu există.
Acetea nu sunt termene rezonabile, potrivit CEDO, motiv pentru care daunele morale suferite de către el s-au amplificat, prin durabilitatea lor și sunt de natură să atragă răspunderea S. ui R. pentru repararea integrală a daunelor morale suferite.
Reclamantul a mai arătat că la data arestării sale abuzive, era în conducerea Biroului Federal al Federației R. e de Box, făcea parte din comisia de control, de tineret al boxului european, avea cel mai performant club sportiv din R. ia "BOX CLUB L. ";, la care au fost legitimați mulți sportivi de valoare, care au adus multiple medalii boxului românesc, au făcut cinste R. iei, de multe ori s-a înălțat steagul R. iei pe cel mai înalt catarg și a cântat imnul R. iei în diferite colțuri ale lumii pentru sportivii crescuți de el și legitimați la clubul său, care au reprezentat cu cinste R. ia, printre acei sportivi numărându-se la acea dată și L. Bute, actualul campion mondial la box profesionist.Datorită sportivilor legitimați la clubul său de box, pentru prima dată, R. ia s-a clasat pe locul I la jocurile francofone din Canada, iar urmare arestării sale nelegale, abuzive, prestigiul său a avut enorm de suferit, în lumea sportului și nu numai.
Prestigiul său a avut de suferit și în lumea oamenilor de afaceri, din moment ce, fusese arestat preventiv pentru săvârșirea unei infracțiuni deosebit de grave de înșelăciune, art.215 alin.1,2,3,4,5, mai exact înșelăciune cu file CEC deși, era evident pentru oricine, mai puțin pentru procurorul de caz, că această faptă nu există din moment ce nu era asociat sau administrator la niciuna din firmele comerciale ce fuseseră implicate în tranzacția comercială incriminată, că nu semnase nici un înscris dintre cele care au stat la baza acelei tranzacții comerciale:nici contractul și nici filele CEC fără acoperire etc.
Cu toate acestea, și azi, după 11 ani, dacă dai un search pe google, găsește o parte din materialele de presă defăimătoare la adresa sa, care au făcut tam-tam despre arestarea lui L. M., fiind daune provocate imaginii, onoarei și prestigiului, care nu pot fi șterse din memorie.
Consecințele acestor daune de ordin moral s-au perpetuat în timp(ele persistă și astăzi) întrucât, tracasările și "amenințarea"; cu o pedeapsă cuantificată de către legiuitor ca fiind între 10-20 ani, pentru o faptă care nu există, au durat timp de 9 ani, până când s-a făcut dreptate și s-a dat Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală.
În acest context, această experiență a fost deosebit de traumatizantă pentru el care, știindu-se nevinovat și percepând măsura arestării preventive dispuse de procurorul de caz, ca fiind una abuzivă, a adoptat ca formă extremă
de protest refuzul total de hrană(greva foamei), fapt care l-a afectat atât fizic cât și psihic.
Măsura arestării preventive nelegale i-a produs inconveniente de ordin fizic prin pierderea confortului, dar și de ordin psihic, prin atingerea adusă onoarei și reputației sale, ca o consecință a multiplelor articole din presă, inclusiv emisiuni radio și TV, ce au anunțat cu "surle și trâmbițe"; arestarea sa(sursa de informare fiind organele de cercetare penală).
Sentimentele negative induse de această experiență traumatizantă, percepută de subiectul L. M. ca fiind abuzivă și nelegală, i-a afectat starea de sănătate într-un mod incomensurabil.
Dacă până la data arestării preventive omul L. M. a fost perceput ca un prosper om de afaceri, cu o reputație excepțională, un om care a făcut nenumărate acte de caritate, a construit o biserică, a construit o cantină de ajutor social pentru 200 persoane la care le-a asigurat o masă zilnic, a ajutat case de copii, cămine de bătrâni, biserici, făcând donații, acte de ajutorare a sinistraților, acte de întrajutorare a semenilor care au apelat la ajutorul lui, fie că erau sportivi sau simpli cetățeni bolnavi, bătrâni și fără ajutor, deodată, reputația sa a fost distrusă și, se știe, este foarte greu să îți clădești o reputație/imagine, iar odată pierdută, este aproape imposibil să o reclădești.
În ceea ce privesc daunele materiale solicitate, în sumă de 1.000.000 Euro(echivalent în lei la data plății), reprezentând beneficii nerealizate, în raport de personalitatea, imaginea și renumele avut anterior arestării de sportivii legitimați la clubul său(cu referire în special la L. Bute) și de oportunitățile de la acea dată, suma solicitată este pe deplin justificată, cele susținute fiind probate la dosarul cauzei cu declarațiile celor 3 martori audiați în cauză și înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce îl privește, reclamantul arată că a dovedit faptul că, a investit în sportivi valoroși, pe care i-a crescut și i-a adus la clubul său sportiv, dintre care, Rasco C. -vicecampion european, Stan Florin-campion european, cel mai valoros a fost L. Bute iar, în momentul în care ar fi putut să își valorifice investițiile efectuate, a survenit arestarea sa, nelegală, cu tam-tam-ul din presă și mass-media, cu consecințe deosebit de grave, a decredibilizării ale și cu consecința pierderii oportunității de a obține câștigurile scontate, oportunitate care, la nivelul preconizat cu sportivii săi, în special cu L. Bute, deși și alți sportivi de mare valoare, de nivel mondial și european, se ivește, odată în viață, iar dacă, odată ai pierdut ocazia, nu te mai întâlnești cu ea, ce ai pierdut, e bun pierdut.
Investiția într-un sportiv este de ani de zile, până când acesta ajunge la maturitate, să facă performanță, iar din sute de sportivi, doar unul sau doi reușesc să devină mari campioni, iar campion mondial este doar unul singur, în lume, la o categorie, iar să fi cel mai bun din lume, în orice domeniu, nu este putin, este o performanță excepțională, înseamnă că ai valoare, ca manager și
sportiv, iar aceasta se poate dobândi doar prin muncă multă, mari sacrificii și investiții pe măsură, la care se adaugă și talentul.
Este evident că, fără a in vesti într-un sportiv, nu se pot obține performanțe, fiind imperios necesar, crearea pe termen lung, a unor condiții deosebite:cantonamente, echipamente, hrană, asistență medicală, confort material, prime, salarii, etc., iar rezultatele nu apar peste noapte, iar când apar, ele trebuie valorificate la momentul oportun, pentru că, perioada în care un sportiv poate face performanță, pentru a-și asigura viitorul, din punct de vedere financiar, este foarte scurtă, datorită efortului fizic maxim al unui sportiv de performanță, al cărui organism se uzează prematur, astfel că, la 30 ani, deja este considerat bătrân pentru performanță.
În ceea ce îl privește pe sportivul L. Bute, actualul campion mondial, este de notorietate că, doar la un singur meci are o bursă de 2.000.000 dolari, la care se mai adaugă și câștigurile din reclame, drepturi de transmisie TV, bilete, etc., acesta a câștigat până în prezent peste 20.000.000 Euro(de regulă, la un meci a lui Bute, în Canada, participă 25.000 spectatori, iar un bilet costă între 100-500 dolari, media de 300 dolari/bilet x 25.000 spectatori =7.500.000 dolari încasări numai din bilete la un singur meci).
În drept s-au invocat disp.art.504 alin.2 și 3 și art.505 C.pr.pen.
Pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare solicitând, în principal, respingerea acțiunii iar în subsidiar, în cazul admiterii acțiunii, reducerea cuantumului daunelor morale și materiale solicitate.Într- adevăr, reclamantul a fost privat de libertate pe o perioadă de 5 zile, dar nu rezultă sub nici o formă caracterul nelegal al măsurii arestării preventive în cursul soluționării cercetării penale.
În probațiune s-au depus înscrisuri și s-a administrat proba testimonială cu martorii F. A. Costel(fila 210), Râșco Grigore C. (fila 212) și F. C. Gheorghe(fila 221).
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale incidente, T. reține următoarele
:
În data de 25 aprilie 2002 L. M. a fost arestat preventiv în baza Ordonanței și a Mandatului de arestare preventivă nr.44/_ emis în baza art.148 lit.h) Cod proc.penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1-5 Cod penal- măsură dispusă pentru un termen de 30 zile în dosar nr.44/P/2002.
Prin Încheierea Camerei de Consiliu din data e_ pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.6067/2002 a fost admisă plângerea împotriva măsurii arestării preventive dispunându-se revocarea Mandatului de arestare emis pe numele acestuia, dispunându-se punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Inculpatul a fost pus în libertate la data de_ .
Ulterior, în dosar nr.239/P/2002 a fost întocmit un rechizitoriu și a fost sesizată instanța de judecată în dosar nr.2325/2003 a T. ui Brașov,
inculpatul L. M. fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art.215 Cod penal.
Prin sentința penală nr.252/S/2003 în temeiul art.333 Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea refacerii și completării urmăririi penale, precum și pentru sesizarea legală a instanței de judecată.
Prin Rechizitoriul întocmit ulterior în dosar nr.92/P/2006 de D. Națională Anticorupție din cadrul P. ui de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la infracțiunea de înșelăciune săvârșită de inculpatul L. M. în dauna S.C. SPM S.R.L. Ploiești și declinarea acesteia la P. de pe lângă Tribunalul Prahova.
Prin Ordonanța dată în dosar nr.276/P/2008 al parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului
M. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, infracțiune prevăzută de art.215 Cod penal, constatându-se ca fiind incidente dispozițiile art.10 lit.a) Cod procedură penală- fapta nu există.
Reclamantul își întemeiată pretențiile solicitate pe dispozițiile art.504 (2) și (3), art.505 și art.506 Cod.pr.pen., considerând că este îndreptățit a solicita repararea daunelor morale pentru atingerea și încălcarea dreptului personal nepatrimonial la libertate precum și a daunelor materiale suferite, având în vedere că experiența trăită de către acesta a fost traumatizantă, afectându-l atât fizic cât și psihic.
De asemenea, sentimentele negative induse de această experiență traumatizantă i-a afectat starea de sănătate, într-un mod incomensurabil, prestigiul, onoarea, reputația de sportiv.
T., făcând aplicarea dispozițiilor art.504 din codul de procedură civilă și art.5 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, constată că, atât timp cât față de reclamant s-a luat măsura arestării preventive pentru săvârșirea unor infracțiuni față de care, ulterior, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru că fapta nu există, reținerea reclamantului a fost nelegală.
Nelegalitatea arestării reclamantului atrage incidența disp.art.504 C.pr.penală.
Potrivit art.504 alin.(2) și alin.(3) din Codul de procedură penală, are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută de art.10 alin.(1) lit.j ori prin hotărâre a instanței de revocarea măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută e art.10 alin.1 lit.j.
Din momentul în care R. ia a devenit parte contractantă a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, textele de lege care vizează drepturi și garanții care fac obiectul de reglementare al acestei convenții se interpretează în conformitate cu dispozițiile acesteia, potrivit principiului preeminentei dreptului internațional, consacrat de dispozițiile art.11 și ale art.20 din Constituția R. iei.
Or, dreptul la libertate și siguranță este garantat de art.5 din Convenție, care în par.1 lit.c prevede că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Dreptul la despăgubiri în situația lipsirii nelegale de libertate este garantat, de asemenea, de art.5 paragraful 5 din Convenție, care condiționează acordarea de despăgubiri doar de existența unei arestări nelegale, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească anterioară prin care să se constate nelegalitatea reținerii sau arestării.
Referitor la prejudiciul moral
reclamat în cauză tribunalul reține că, într- adevăr reputația reclamantului a fost serios afectată de reținerea sa și de durata excesiv de lungă a urmăririi penale( 9 ani) timp în care reclamantul a suportat stigmatul de infractor aflat în cercetare penală.
Prejudiciul moral nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Nici argumentul potrivit căruia persoana ce a fost supusă unui prejudiciul moral poate determina întinderea acestuia nu poate fi primit, deoarece, dacă ar fi așa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsat doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate.
De asemenea, prejudiciul moral nu poate fi determinat nici prin aprecieri privind eventualele oportunități de a desfășura activități sau de a continua activități care erau în curs la momentul lipsirii de libertate.
De aceea, nici Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.
În cauza de față prejudiciul moral suferit de reclamant este complex, deoarece i-a afectat viața profesională și socială.
De asemenea, prejudiciul moral se datorează și mediatizării cazului sau, în care a fost prezentat ca infractor.
Toate aceste aspecte au fost dovedite prin probatoriul administrat în cauză.
Având așadar în vedere criterii de echitate și analizând în concret situația
reclamantului instanța consideră că suma de 25.000 euro este o reparație
morală corespunzătoare prejudiciului moral suferit de acesta.
Referitor la prejudiciul material
pretins de reclamant tribunalul reține că acesta nu este un prejudiciu efectiv ci unul eventual, reclamantul pretinzând că dacă nu ar fi intervenit arestarea sa, ar fi realizat venituri de cel puțin
2.000.000 euro din transferul sportivului L. Bute.
Reclamantul reclamă de fapt un prejudiciu rezultat din pierderea șansei de a realiza un câștig material, viitor și nesigur ca și realizare.
În contextul Codului civil în vigoare la data producerii faptului prejudiciabil, prejudiciul eventual nu este susceptibil de reparație, condiția obligatorie fiind tocmai certitudinea acestuia, ceea ce în cauza de față lipsește.
Nici martorii audiați, nici înscrisurile depuse nu au dovedit că în mod sigur în viitor reclamantul ar fi realizat veniturile invocate dacă nu ar fi fost arestat.
Chiar dacă cererea de acordare a despăgubirilor materiale ar fi analizată în contextul dispozițiilor art.1385 alin.4 N.C.p.civ., nu trebuie pierdut din vedere că pentru ca șansa să fie considerată reală trebuie să fie susceptibilă de o apreciere obiectivă, ceea ce înseamnă că posibilitatea evenimentului favorabil trebuie să fie mai mult decât o simplă dorință subiectivă a victimei.Când se analizează realitatea șansei, se are în vedere certitudinea legăturii de cauzalitate.Potrivit doctrinei, această certitudine nu trebuie să fie absolută.Este necesară o certitudine judiciară care presupune un grad ridicat de verosimilitate.
Or, în speță nu se poate afirma că perspectiva câștigurilor materiale
viitoare, eventuale ale reclamantului avea un grad ridicat de verosimilitate.În
realitate, câștigurile viitoare depindeau de foarte multe variabile, începând de
la forma fizică și performanțele pe care sportivii le-ar fi realizat și până la
rezultatul unor negocieri concrete și efective sau a unor oferte reale și concrete
din partea unor cluburi care ar fi fost interesate de transferul sportivilor în
viitor.
Este real că reclamantul impută insuccesele sale în mod exclusiv împrejurării arestării sale, însă raportat la durata scurtă(12 zile) a arestării sale, nu trebuie omis din vedere faptul că în restul celor 9 ani de urmărire penală, reclamantul a fost în libertate, putându-se ocupa de afacerile sale și de activitatea clubului sportiv.
Frustrarea, sentimentul nedreptății și al nemulțumirii pe care reclamantul le resimte văzând cota actuală la bursă a sportivului Bute, sunt justificate, însă nu pot oferi suportul necesar acordării unor despăgubiri materiale la nivelul solicitat.
Din acest punct de vedere s-ar putea afirma că prejudiciul suferit prin pierderea șansei se apropie, aproape de confuziune, de prejudiciul moral, prin aceea că nu se aspiră la o reparare propriu-zisă și deci la repunerea victimei
"in status quo ante";, ci doar la procurarea unei consolări a acesteia, sau, de multe ori, a unei satisfacții.Legătura dintre cele două prejudicii este evidențiată prin aceea că judecătorul va cuantifica prejudiciul suferit prin pierderea șansei
în raport de avantajul pe care l-ar fi avut victima sau pierderea pe care ar fi putut-o evita.
Pierderea șansei este un prejudiciu distinct de avantajul pe care victima
l-ar fi dobândit dacă șansa s-ar fi realizat
.
În consecință, cererea reclamantului pentru despăgubiri materiale va fi respinsă conform dispozitivului.
Raportat la considerentele de mai sus, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, cererea privind cheltuielile de judecată(formulată în scris în cererea de chemare în judecată) urmând a fi respinsă raportat la neprecizarea cuantumului cheltuielilor și nedovedirea efectuării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă de reclamantul L. M., domiciliat în S.
, str. 1Mai, bloc. 4, ap.32, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul S.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B., sector 5 str. A. nr. 17, prin D. F. P. M., cu sediul în B. M., A. S. nr. 2A și în consecință:
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 25.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata daunelor materiale.
Respinge cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de azi 03 Aprilie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. H. M.
Red. W.D/_
T.red. M.H./_
5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 4102/2013. Pretenții | Încheierea civilă nr. 289/2013. Pretenții → |
|---|
