Sentința civilă nr. 285/2013. Pretenții
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 285/2013
Ședința publică de la 07 Iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamant V. O. M. și pe pârât S. R. PRIN M. DE F. P., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul, personal și asistat de av. Urcan O. și reprezentanta P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj, procuror R. Răducanu, lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, Curtea de Apel Iași a comunicat instanței încheierile pronunțate de Î.C.C.J. în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței penale nr. 45/_ a Curții de Apel Iași, dosar nr._ privind pe inculpat V. O. M. .
Reprezentantul reclamantului arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T., nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri pe fond.
Reprezentantul reclamantului solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale, fără cheltuieli de judecată.
La întrebarea instanței, reclamantul arată că în perioada judecării recursului, a fost arestat în altă cauză timp de 1 an.
Reprezentantul reclamantului arată că daunele materiale înțelege să le dovedească cu înscrisurile de la dosar. Mai arată că reclamantul a fost deținut în regim de maximă siguranță, iar pe plan social, ca urmare a deținerii sale, s-a produs o destrămare a relațiilor de familie și a fost izolat de persoanele pe care la cunoștea anterior acestei perioade.
Reprezentanta P. ui de pe lângă Tribunalul Cluj solicită admiterea în parte a acțiunii.
T. reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul T. ui C. sub nr._, reclamantul V. O. M. a chemat în judecată S. R. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunțată să fie obligat pârâtul la plata sumei de 1 milion lei reprezentând prejudiciu moral și material suferit prin privarea de libertate cu ocazia dispunerii măsurii arestării preventive
22 luni, precum și prin restrângerea libertății de mișcare prin dispunea măsurii obligării de nu părăsi țara timp de 7 ani, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că la data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de reclamant, dată la care Tribunalul Cluj a dispus arestarea sa preventivă pe 10 zile. La_ s-a pus în mișcare acțiunea penală față de reclamant, dată la care s-a dispus arestarea preventivă de către Tribunalul Cluj pe o perioadă de 20 zile. La_ s-a dispus prelungirea măsurii arestării pe 30 zile, măsură care a fost dispusă în continuare până la data de_ .
În perioada desfășurării urmăririi penale nu a recunoscut săvârșirea faptei, iar la data de_ s-a dispus trimiterea sa în judecată în stare de arest preventiv.
Ca urmare a strămutării, cererea a fost înregistrată la Tribunalul Iași, care în data de_ a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Urmare a declinării competenței în favoarea Curții de Apel Iași, cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. de dosar_, menținându-se măsura arestului.
Prin sentința penală 45/2010, Curtea de Apel a dispus achitarea sa, menținând măsura de a nu părăsi țara stabilită la_ . Recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași a fost respins.
Învederează că arestarea și inculparea sa pe nedrept i-au cauzat suferințe pe plan moral, social și familial, prejudiciul localizându-se la nivelul personalității umane.
Raportat la probele administrate, învederează că organele de urmărire penală nu au acționat cu bună credință în instrumentarea cauzei și așa cum rezultă din lucrările dosarului acestea l-au privat de libertate în mod intenționat. Întrucât speța nu a fost una deosebit de complexă și jurisprudența CEDO consideră că s-a adus atingere caracterului rezonabil al termenului în care trebuia să se desfășoare procesul penal.
În drept au fost invocate prevederile art. 504, 506 C. pr. pen., art. 48 alin.3 Constituție.
Reclamantul a formulat o precizare de acțiune ( f.26), prin care arată că solicită suma de 25.000 euro cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuielile făcute de el și familia sa în perioada cât a stat în detenție până la
finalizarea procesului precum și câștigurile salariale nerealizate în acea perioadă, precum și suma de 1.000.000 lei prejudiciu moral.
Pârâta a depus întâmpinare
prin care a invocat excepția tardivității și a inadmisibilității, iar pe fond ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru plata despăgubirilor materiale și morale solicitate.
Reclamantul nu a justificat nici măcar prejudiciul, respectiv dimensiunea suferințelor sale.
Excepțiile tardivității și a inadmisibilității au fost respinse prin încheierea din 10 mai 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele
:
Prin sentința penală 45/_, pronunțată în dos._, de Curtea de apel Iași reclamantul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C.pen, combinat cu art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și 175 C.pen.
S-a reținut că reclamantul a fost arestat preventiv de la data de_ până la data de_ . După data de_ s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi țara, dispoziție care a fost menținută prin această sentință.
Prin Decizia penală 3700/2012, s-a respins ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva sentinței penale 45/2010 a Curții de Apel Iași.
Din cuprinsul hotărârilor judecătorești sus amintite rezultă fără echivoc că reclamantul a fost arestat preventiv, dispunându-se interdicția de a părăsi țara. Analiza încheierilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în faza de recurs confirmă că măsura interzicerii de a părăsi țara a fost menținută, cu singura precizare că în perioada soluționării recursului, reclamantul a fost arestat într-o altă cauză, perioadă în care, evident, interzicerii de a părăsi țara este fără obiect.
Art. 504 C.pr.pen. are în vedere repararea prejudiciului cauzat prin nelegala privare sau restrângere de libertate în cursul procesului penal, finalizat printr-o soluția de achitare.
În ceea ce privește daunele materiale, din actele dosarului rezultă că reclamantul a fost deținut în mai multe penitenciare în executarea măsurii arestării preventive.
Din adresa comunicată de Penitenciarul Jilava ( f. 72) rezultă că în contul acestuia a intrat diverse sume care au totalizat 934 lei. Din actele comunicate de același penitenciar, rezultă că reclamantul a mai primit vizite din partea familiei, cât și pachete. În perioada arestului în Penitenciarul Jilava, reclamantul a fost vizitat de 16 ori de fosta soție.
În perioada arestului în penitenciarul Iași ( f.83) reclamantul a deținut în conturi suma de 400 lei.
Din declarația martorului C. M. I. ( f. 88) rezultă că reclamantul a fost vizitat de soție, martorul fiind cel care a sprijinit familia cu diverse sume de bani. Acesta a mai declarat că sumele necesare unei vizite al unui membru al familiei la acea perioadă se cifrau la nivelul sumei de 2-300 euro, sume care includeau transportul, cazarea și pachetele. Același martor a declarat că, urmare a măsurii preventive luate față de reclamant, relațiile acestuia cu familia s-au deteriorat, intervenind chiar divorțul, iar relațiile de afaceri ale acestuia au fost afectate.
Având în vedere nivelul de 200 euro necesar pentru realizarea unei vizite, nivel care apare rezonabil în raport cu costurile de transport, cazare, dar și de realizarea unor pachete, menționate în evidența organelor de urmărire penală, paritatea leu/euro de 4,45 lei, la cursul pronunțării hotărârii, precum și sumele de bani efective care au fost înaintate reclamantului, se poate trage concluzia că suma de 15.091 lei a fost cheltuită în perioada detenției.
În ceea ce privește daunele morale, trebuie reținut că acestea constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, referitoare la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare.
Din această perspectivă, privarea de libertate în mod nelegal, aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar suferințele psihice provocate de o atare măsură pot și trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri. Însă la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial există o doză de aproximare, instanța trebuind să aibă în vedere consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan psihic, măsura în care ele au fost vătămătoare și intensitatea acestora, modul în care a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Declarația testimonială sus amintită justifică faptul că reclamantul a suferit urmare a măsurilor preventive luate față de el, inclusiv prin desfacerea căsătoriei și alterarea relațiilor de afaceri. Pe de altă parte, durata mare a privării de libertate, de aproximativ 22 luni, este în măsură să ducă la concluzia unor vătămări consistente.
În soluționarea acestei cereri este important de reținut că atunci când circumstanțele justifică acordarea unei reparații acesta să nu foi teoretică și
iluzorie, căci astfel s-ar goli de conținut dreptul garantat de art. 505 alin.1 C.pr.civ., precum și protecția oferită de art. 5 paragraf 5 din CEDO.
Raportat la apărarea pârâtei prin care se afirmă nedovedirea unui prejudiciu, instanța reține că despăgubirea bănească pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind prin însăși destinația ei aceea de a ușura situația persoanei lezate de a-i acorda o satisfacție, nu poate fi refuzată datorită imposibilității firești de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie. Această despăgubire nu poate fi negată pe considerentul că dacă ar fi apreciată prea mare să constituie o sursă de îmbogățire fără temei legitim.
Rolul daunelor morale este și trebuie înțeles într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci având scopul raportat la particularitățile fiecărui caz în parte, de oferire a unei satisfacții pentru suferințele îndurate.
Aprecierea prejudiciilor morale nu are la baza criterii exacte, științifice, deoarece există o incompatibilitate între caracterul moral, nepatrimonial al daunelor și cel bănesc, patrimonial al despăgubirilor.
Cu reținerea unei anumite doze de relativitate, ceea ce trebuie evaluat este despăgubirea care să compenseze prejudiciul și nu prejudiciul ca atare. Această evaluare înseamnă practic o apreciere multilaterală, globală a tuturor consecințelor negative ale prejudiciului și ale implicațiilor acestora pe toate planurile.
Raportat la natura învinuirii, circumstanțele arestării, fiind vorba de un dosar cu o relevanță crescută inclusiv în canalele de informare media, ale soluționării procesului care a durat o perioadă relativ mare până la soluția definitivă de achitare, aproximativ 9 ani, vârsta și statutul socio-profesional al reclamantului, precum și deteriorarea situației personale și familiale a acestuia prin desfacerea căsătoriei prin divorț, instanța apreciază că suma de 90.000 lei este suficientă și răspunde cerințelor de mai sus în determinarea cuantumului daunelor morale.
Instanța a avut în vedere și jurisprudența decurgând din cauzele Pantea contra R. iei și Bursuc contra R. iei, statuând în echitate această sumă pe care a apreciat-o că nu este de natură să justifice o îmbogățire fără just titlu a reclamantului.
Pentru aceste considerente, instanța, în temeiul art. 504 C.pr.civ., va Admite in parte acțiunea civila formulata de reclamantul V. O. M. in contradictoriu cu S. R. PRIN M. DE F. P. și în consecință va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 15.091 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 90.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, respingând alte pretenții.
Cu ocazia dezbaterilor, reclamantul a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite in parte acțiunea civila formulata de reclamantul V. O. M. cu dom. în T. Piața R. sc. A, ap.17 jud. C. in contradictoriu cu S. R. PRIN M. DE F. P. cu dediu procesual ales în C. -Napoca Piata
A. I. nr. 19 și în consecință obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 15.091 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 90.000 lei cu titlu de despăgubiri morale, respingând alte pretenții. Definitivă.
Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 7 iunie 2013.
Președinte,
D. T.
Grefier,
L. M.
L.M. 10 Iunie 2013 Red./Dact. DT/LM 5 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 408/2013. Pretenții | Decizia civilă nr. 4102/2013. Pretenții → |
|---|
