Sentința civilă nr. 5484/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ NR.5484
Ședința publică din data de 28 noiembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: C. C.
Pe astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta
P. G. -C. C. , cu sediul procesual ales la Hîrza și Asociații - Societate Civilă de Avocați din Z., str. T. Vladimirescu, bl.Flora, ap.5, jud. Sălaj în contradictoriu cu pârâta
P. O. ROMÂNĂ C., cu sediul în localitatea C., jud.Sălaj, având ca obiect acțiune în constatare-constatarea nulității absolute.
Mersul dezbaterilor și concluziile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de_, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că:
Prin cererea formulată la data de_ reclamanta P. G. -C. C. , în contradictoriu cu pârâta P. O. ROMÂNĂ C. solicită instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a operat înscrierea în CF 4 C. ce a făcut obiectul încheierii nr.85 din_ și obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le va anexa.
În susținerea acțiunii se arată că P. O. C. și-a înscris dreptul de proprietate, urmare intrării în vigoare a Decretului Lege nr.177/1948 și a Decretului nr. 358/1948. Prin încheierea nr.85 din_ s-a dispus rectificarea numelui din P. G. C.
C. în P. O. Română, acest demers însemnând de fapt desființarea din temelii a cultului greco-catolic, având ca și continuitate o formă mascată de confiscare a întregii averi deținute . Practic, arată reclamanta, forma în care s-a operat nu are la bază nici un fel de titlu care poate sta la baza emiterii unei înscrieri în cartea funciară, în înțelesul art.34 din decretul Lege 115/1938. Mai mult decât atât, nici una din cele două acte normative invocate în încheierea de întabulare nu prevede faptul că în virtutea lor proprietatea ar trebui să fie transferată ex lege pe o altă instituție, cum ar fi P. O. Română, ci din contră arată clar că proprietatea va trece în favoarea statului.
În drept au fost invocate disp. art. 111 Cod procedură civilă, OG 64/2004, Decretul 358/1948, Decretul 177/1948, Decretul lege 115/1938 și Decretul lege 9/1999.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Pârâta P. O. C. a formulat întâmpinare prin care solicită instanței să constate că în cauză există autoritate de lucru judecat, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii motivat de faptul că acțiunea reclamantei pentru rectificarea înscrierii dreptului de proprietate în CF nr.4 C. a fost respinsă de către instanță, iar între respectiva cauză și prezentul dosar există identitate de părți și cauză.
În motivarea întâmpinării se mai arată că în CF se face mențiunea unui raport oficios, raport ce a fost prezentat notarului și i s-a dat același număr ca și încheierii - nr.
85. Cu alte cuvinte actul ce menționa trecerea credincioșilor la nr.20 după desființarea cultului greco catolic a fost un act ce cuprinde fie acordul de voință, fie un act administrativ, care putea înlocui acordul de voință al părților așa cum prevedeau dispozițiile art.17 alin.4 din Decretul nr. 115/1938. Art. 37 din Legea 177/1977 se aplică în cazul cultelor care mai rămân în ființă, deci în acele cazuri se cere pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Cererea de chemare în judecată a fost adresată inițial Tribunalului Sălaj care, prin sentința civilă nr.2964/2012, dată în dosar nr._ și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Z. .
Prin sentința civilă nr.596/_ pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoria Zalău s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei.
Investit cu judecarea apelului declarat de reclamanta P. G. -Ctolică C. contra acestei sentințe, Tribunalul Sălaj, prin decizia civilă nr.47/2013, a admis apelul, a anulat hotărârea primei instanțe și a stabilit competența de soluționare a cauzei în primă instanță ca aparținând Tribunalului Sălaj.
Față de probatoriul administrat, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, aceasta urmează a fi respinsă raportat la lipsa întrunirii condițiilor de admisibilitate, respectiv identitatea de obiect, cauză și părți.
În dosarul nr._ al Tribunalului Sălaj instanța s-a pronunțat asupra cererii aceleași reclamante însă cu privire la rectificarea CF 4 C. nr. top. 5, cerere întemeiată pe disp. Decretului lege nr. 115/1938. Prin urmare, lipsește identitatea de obiect și de cauză, astfel că excepția autorității lucrului judecat urmează a fi respinsă.
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în privința imobilului notat în CF nr.4
C., nr.top.5,75,149/a, s-au efectuat unele operațiuni de carte funciară în anul 1967 prin Încheierea nr.85/_ . În baza Decretului 177/_ și a Decretului nr. 358/1948 privind regimul general al cultelor, s-a dispus rectificarea numelui Parohiei G. -Catolice în P. O. Română ( f.80). Din conținutul raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ având ca obiect rectificarea aceleiași cărți funciare nr.4 C. nr.top.5,75,149/a, litigiu purtat între aceleași părți, au fost identificate parcela nr.top.5 din CF 4 C. (notat în CF 50017 Cășei) pe care se află o casă parohială și anexele gospodărești și parcela cu nr.top.75 având destinația cimitir (cimitirul vechi), bun care nu este cuprins în legislația specială privind cultele, la fel ca parcela cu nr.top.149/a, care în cartea funciară figurează ca pășune și care nu a putut fi identificată de expert.
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită constatarea nulității absolute si chiar inexistența titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe C. asupra parcelelor cu nr. top.5,75 și 149/a din CF nr.4 C. .
Aceste mențiuni au fost efectuate în vederea punerii în aplicare a Decretului 358/_ prin care a fost constatată revenirea comunităților locale la cultul ortodox din România.
Instanța mai reține că potrivit art. 37 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 177/1948 dacă cei trecuți de la un cult la altul reprezintă cel puțin 75% din numărul credincioșilor comunității locale a cultului părăsit, întreaga avere se strămuta de drept în patrimoniul comunității locale a cultului adoptat, cu drept de despăgubire pentru comunitatea locală părăsită, proporțional cu numărul celor rămași fără a se socoti biserica (locașul de închinăciune, casa de rugăciuni) și edificiile anexe; aceasta despăgubire va fi plătită în termen de cel mult 3 ani de la stabilirea ei.
Este adevărat că prin actele normative adoptate după anul 1989 (Decretul-lege nr. 126/1990, Legea nr. 82/2005, O.G. nr. 94/2000), s-a recunoscut Bisericii Române Unite cu Roma G. -catolică dreptul de a solicita în justiție restituirea bunurilor proprietatea sa, preluate abuziv, însă exercitarea acestui drept nu poate face abstracție de cadrul legal prestabilit, de procedurile și de condițiile impuse de legea generală.
Nu se poate admite nici teza că, efect imediat al abrogării acestor decrete și al recunoașterii Bisericii G. -catolice, de iure, bunul în litigiu nu a ieșit niciodată din proprietatea reclamanților (în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție).
In cauza de față, singura parte care a făcut dovada proprietății este pârâta, prin mențiunea înscrisă în cartea funciară. Intabularea sa, cu efect constitutiv de drepturi reale, s-a făcut în baza Legii cultelor nr. 177/1948, în temeiul art. 37 care reglementa situația părăsirii cultului de către majoritatea credincioșilor G. -catolici și înscrierea în cultul ortodox.
Deși Legea nr. 177/1948 acorda dreptul la contestație în justiție, nu s-a făcut dovada existenței vreunui demers illo tempore al Bisericii G. -Catolice de a ataca transferul bunurilor care au aparținut cultului abandonat pentru neîndeplinirea cerințelor legale vizând intabularea.
Titlul în temeiul căruia s-a constituit dreptul de proprietate al paratei este legal în raport cu actele normative sub care a fost înscris în Cartea Funciară - respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 37 alin. 3 și 4 din Decretul nr. 177/1948, prin urmare susținerea reclamantei cu privire la inexistența vreunui titlu nu este întemeiată.
În urma abrogării actului normativ care în anul 1948 a stat la baza intabulării dreptului de proprietate al pârâtei, nu s-a procedat la restabilirea situației anterioare, fiind prevăzute proceduri speciale de reconstituire sau retrocedare a bunurilor fostelor biserici greco-catolice.
În ceea ce privește locașurile de cult și casele parohiale care au aparținut bisericii greco-catolice și au fost preluate de biserica ortodoxa romana, art. 3 din Decretul nr. 126/1990 precizează ca situația juridică a acestora se va stabili de o comisie formată din reprezentanți clericali ai celor doua culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Prin Decizia nr. 23 din 27 aprilie 1994 Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul ca dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 126/1990 mai sus citat sunt constituționale.
Prin urmare, se constată că transcrierea dreptului de proprietate în favoarea Bisericii Ortodoxe s-a efectuat în baza unui text legal în vigoare la data întabulării, iar abrogarea ulterioară a acestuia, nu poate produce efectul retroactiv al restabilirii situației funciare existente anterior adoptării sale, prin raportare la art. 1 Cod civil, care consacră principiul neretroactivității legii civile.
Prin nicio dispoziție legală ulterioară abrogării actelor normative emise sub regimul comunist, cu privire la cultul greco-catolic, nu s-a dispus în sensul restituirii imobilelor aparținând acestui cult, trecute în baza Decretului nr. 177/1948 în proprietatea cultului ortodox.
Pentru cele ce preced, acțiunea de față urmează a fi respinsă în întregime, ca nefondată.
Văzând disp. art. 274 Cod procedură civilă, raportat la principiul disponibilității, reclamanta căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei, reprezentând onorariul avocatului potrivit chitanței de la fila 13.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă și respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. G. C. C. cu sediul procesual ales la sediul ";Hîrza și Asociații - Societate Profesională de Avocați";, din Z., str. Tudor Vladimirescu, Bl. Flora, ap. 5, județul Sălaj, în contradictoriu cu pârâta P. O. C.
, cu sediul în localitatea C., județul Sălaj.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei 800 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 28 noiembrie 2013.
Președinte, | Grefier, | |
D. C. | C. | C. |
Red. DC/_
Dact.CC/_ /4ex
| ← Decizia civilă nr. 103/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 11/77. Actiune in constatare → |
|---|
