Decizia civilă nr. 3487/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ * Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 3487/R/2013
Ședința publică din 13 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ GREFIER: A. -A. M.
P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror: A. S.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul
S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, REPREZENTAT PRIN
D.G.F.P. A JUD. C., împotriva sentinței civile nr. 226 din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosar nr._ *, privind și pe reclamanții intimați S. D.
, S. P., M. ANA și Z. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților, precum și ale reprezentantei P. ui de pe lângă C. de A. C. au fost consemnate în
încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 226 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosarul nr._ *, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință s-a respins petitul 2 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.
S-a respins ca neîntemeiat petitul 1 din cererea de chemare în judecată privind solicitarea reclamanților de constatare a caracterul politic al condamnării defunctului S. I. prin Sentința penală nr. 31 din_ pronunțată de Tribunalul Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de C. Militară de C. și Justiție în dosar nr. 536/1950 prin care a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D., S.
P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să achite reclamanților despăgubiri în cuantum de 8 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.
31 din 01 februarie 1950 pronunțată de Tribunalul Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de C. Militară de C. și Justiție în dosar nr. 563/1950 defunctul
S. I., antecesorul reclamanților, a fost condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei sociale, făcându-se aplicațiunea art. 209 pct. III C. pen., combinat cu art. 157 C. pen. și Decretul 212/1948, reținându-se în sarcina sa că a susținut, prin alimente și bani, activitatea unei organizații subversive din care făcea parte, cooptând și alți membri(filele 55-63 din dosarul_ al Tribunalului C. ).
Potrivit art.1 alin.1 și 2 din Legea nr.221/2009 constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Prin Deciziile nr.1354/2010 și nr.1358/2010 publicate în M. Oficial al R. iei nr.761 din 15 noiembrie 2010, Curtea Constituțională a R. iei a constatat că dispozițiile art. I pct.1 și art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr.221/2009, precum și dispozițiile art.5 alin.1 lit. a teza întâi sunt neconstituționale.
Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art.998-999 Cod civil, tribunalul a apreciat că potrivit art.3 alin1 din Decretul nr.167/1958 acțiunile patrimoniale sunt supuse prescripției de 3 ani.
În consecință, neinvocându-se vreun caz de întrerupere a cursului prescripției, tribunalul a apreciat că în temeiul art. 8 alin 1 din Decretul Lege 167/1958, termenul de 3 ani de când reclamanții cunoșteau sau trebuiau să cunoască prejudiciul și puteau acționa în cunoștință expirase la data promovării prezentei acțiuni.
Raportat la considerentele mai sus invocate, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește solicitarea reclamanților S.
D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. de obligare a pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale și pe cale de consecință a respins petitul 2 din cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. privind obligarea pârâtului S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 250 000 Euro cu titlu de daune morale ca fiind prescrisă.
Tribunalul a apreciat că a fost întemeiată solicitarea reclamanților de acordare a despăgubirilor materiale pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit actelor de stare civilă existente la filele 8-19 din dosarul nr._ a Tribunalului C. se desprinde indubitabil calitatea de descendenți a reclamanților față de defunctul S. I., condamnat la 7 ani temniță grea, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra ordinei
sociale prin Sentința penală nr. 31 din_ pronunțată de Tribunalul Militar C.
, Secția I-a în dosar nr. 1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de C. Militară de C. și Justiție în dosar nr. 536/1950.
În conformitate cu art. 5 alin 1 lit. b orice persoană care a suferit condamnări cu caracter politic în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sau care a făcut obiectul unor măsuri administrative cu caracter politic, precum și, după decesul acestei persoane, soțul sau descendenții acesteia până la gradul al II-lea inclusiv pot solicita instanței prevăzute la art. 4 alin. (4), în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, obligarea statului la acordarea de despăgubiri reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate prin hotărâre de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare;
Astfel, reclamanții prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate au calitatea de persoane îndreptățite la repararea prejudiciului material produs ca urmare a condamnării cu caracter politic al antecesorului său.
Așa cum rezultă din dispozitivul Sentinței penale 31 din_ pronunțată de Tribunalul Militar C., Secția I-a în dosar nr.1494/1949, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1138 din_ pronunțată de C. Militară de C. și Justiție în dosar nr. 536/1950 defunctului S. I., antecesorul reclamanților i s-a aplicat și pedeapsa complementară de confiscare a averii, ca o consecință a condamnării (fila 61 din dosarul_ al Tribunalului C. ).
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr._ al Tribunalului C. reclamanții au solicitat în mod explicit obligarea pârâtului Staul R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale în cuantum de 8000 lei, reprezentând contravaloarea celor 2 bivolițe confiscate ca o consecință a confiscării.
În rejudecare, ca urmare a pronunțării Deciziei Civile nr. 2480/R/2011 a Curții de A. C., reclamanții au formulat o precizare de acțiune prin care au solicitat obligarea pârâtului Staul R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata daunelor materiale constând în contravaloarea uneltelor agricole ce au aparținut antecesorului lor, a hainelor acestuia, contravaloarea pachetelor trimise acestuia de membrii familiei în perioada de detenție, contravaloarea deplasărilor membrilor familiei, contravaloarea recoltelor, a amenzii și a sumelor bănești ce i se cuveneau deținutului S. I. (filele 72-73 din dosarul ).
Tribunalul a statuat că această cerere anterior evocată nu reprezintă o cerere de întregire a acțiunii inițiale, ci o cerere modificatoare, întrucât prin
intermediul acesteia reclamanții au urmărit să modifice un element esențial al acțiunii introductive și anume obiectul cererii, solicitând contravaloarea altor bunuri decât cele cu care a fost inițial învestită instanța de judecată.
Cererea modificatoare a fost formulată de către reclamanți nu numai cu mult după prima zi de înfățișare, dar a fost introdusă în rejudecare, urmare a casării cu trimitere, unde judecata se desfășoară în limite precis stabilite, în sensul dispozițiilor art. 315 C. pr civ, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii, care nu exista formulat la data când s-a judecat recursul.
Potrivit înscrisului de la fila 46 din dosar, respectiv adresa nr. 1909/_ a Primăriei Comunei Cătina tribunalul a reținut că prețul de vânzare al unei
bivolițe gestante în perioada septembrie 2010 pe raza acestei comunei era de 3700 lei.
Prin adresa nr.152/_ a Primăriei Comunei Cătina s-a relevat că prețul de vânzare al unei bivolițe gestante în perioada actuală 2013 pe raza comunei Cătina este între 4000-4300 lei.
Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul în temeiul art.5 alin 1 lit. b din Legea 221/2009 a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D., S. P., M. ANA născută S. și Z. M. născută S. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință a obligat pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților despăgubiri în cuantum de 8 000 lei, cu titlu de prejudiciu material, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A
JUDEȚULUI C. solicitând modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9, Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința recurată, a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, fiind obligat S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice să achite reclamanților despăgubiri în cuantum de
8.000 lei, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
De asemenea, a fost respins petitul privind solicitarea de constatare a caracterului politic al condamnării defunctului S. I. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 209 pct. III C. pen., precum și petitul 2 privind obligarea S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de
250.000 euro cu titlu de daune morale.
Apreciază hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind netemeinică și nelegală, în ceea ce privește obligarea S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 8000 lei, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare.
Astfel, cu toate că a insistat prin întâmpinarea formulată, prin completarea la întâmpinare, instanța de fond nu a reținut cele susținute de recurent, respectiv că, în temeiul prevederilor art.5 lit.(1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care se subsumează sferei de aplicare a legilor speciale de reparație, și anume, terenuri, construcții ( imobile prin natură) și utilaje preluate odată cu imobilul
(imobile prin destinație).
În sensul celor învederate, instanța supremă a pronunțat, în soluționarea recursului în interesul legii promovat de Procurorul General al R. iei, Decizia nr. 6/2013, decizie publicată în M. Of. nr. 245/_, obligatorie pentru toate instanțele.
S-a reținut de către ÎCCJ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, cu modificările și completările ulterioare, că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
În temeiul prevederilor art. 517, alin.(4) N.C.pr.civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al R. iei, Partea I.
Potrivit considerentelor mai sus expuse, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, C. reține următoarele:
Hotărârea a fost atacată doar cu privire la acordarea daunelor materiale constând în suma de 8000 lei, reprezentând contravaloarea animalelor confiscate prin hotărârea de condamnare, acestea fiind limitele investirii instanței de recurs.
C. reține că recursul este întemeiat și că în mod corect se invocă de către recurent dispozițiile Deciziei nr. 6/2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea recursului în interesul legii, decizie publicată în M. Of. nr. 245/_, obligatorie pentru toate instanțele, potrivit art. 3307alin. 4 Cod procedură civilă.
Prin această decizie s-a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, stabilește că pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație."
Cum sumele solicitate de reclamanți și acordate de prima instanță nu fac parte din categoria despăgubirilor materiale pentru categoriile de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005, ci sunt despăgubiri pentru animale confiscate, rezultă că acțiunea lor nu poate fi admisă.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P.
A JUDEȚULUI C., împotriva sentinței civile nr. 226 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge petitul din acțiune având ca obiect daune materiale.
Ca o consecință va înlătură din sentință dispoziția referitoare la admiterea în parte a acțiunii și va menține restul dispozițiilor din sentință privitor la excepția prescripției și respingerea petitului 1, acestea din urmă nefiind atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. A
JUDEȚULUI C., împotriva sentinței civile nr. 226 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o modifică în parte, în sensul că, respinge petitul din acțiune având ca obiect daune materiale.
Înlătură din sentință dispoziția referitoare la admiterea în parte a acțiunii. Menține restul dispozițiilor din sentință.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
-D. C. A. -A. P. C. -M. CONȚ
GREFIER,
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud.fond: A. -F. D. - Tribunalul Cluj
← Decizia civilă nr. 566/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 2978/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
---|