Suspendarea judecăţii. Art. 244 alin. 1 pct. 1 CPC. Lipsa legăturii caracterizate dintre cele două cauze
| Comentarii |
|
. Modificarea încheierii de suspendare şi trimiterea cauzei în vederea continuării judecăţii
Curtea de Apel Cluj - Secţia I-a civilă, decizia nr. 226 din 24 ianuarie 2014
Prin sentinţa civilă nr. 4.869 din 13.03.2012 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis în parte cererea precizata formulata de SC W.D. SRL prin lichidator judiciar -C.I.I. B.R., împotriva intimatului BIROUL EXECUTORULUI JUDECATORESC
B.M., având ca obiect întoarcerea executării-antrenarea răspunderii civile delictuale si în consecinţă, a fost obligat intimatul la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 176.137,660 lei reprezentând prejudiciul creat precum şi la plata sumei de 3.062 lei reprezentând cheltuieli de judecata, în favoarea contestatorului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa civila nr. 350 din 13 ianuarie 2010, rămasa definitivă si irevocabilă prin decizia comercială nr. 181/R/20010 s-a admis contestaţia la executare formulată de reclamantă în dosarul execuţional nr. 71/2009 al BEJ B.M., în contradictoriu cu SC
A.T. SRL, instanţa anulând toate formele de executare efectuate în acesta. Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut ca actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 71/2009 a BEJ B.M. au fost întocmite cu nerespectarea legii, astfel somaţia a fost comunicată fără anexarea titlurilor executorii punerea în executare a unui titlu executoriu nevalabil, nu s-a respectat termenul de 5 zile prevăzut în somaţia pentru achitarea sumelor, procesul verbal de sechestru este nelegal, executorul judecătoresc făcând o confuzie grava în ceea ce priveşte obiectul executării silite, la aplicarea sechestrului judiciar nu s-a făcut un inventar al bunurilor supuse sechestrului, procesul verbal de sechestru fiind încheiat înainte cu 2 zile de a fi instituit de instanţa de judecată.
Prin Decizia comerciala nr. 181/R/2010 a Tribunalului Comercial Cluj s-a respins ca nefondat recursul declarat de către creditoare, instanţa reţinând ca motiv suficient de nulitate a executării silite si implicit a tuturor actelor de executare, lipsa investirii biletului la ordin cu formula executorie, fiind lipsita de utilitate orice alta analiza a legalităţii actelor de executare.
Având în vedere ca este vorba de o hotărâre judecătoreasca irevocabila, data de instanţa de control, instanţa de fond, în prezenta cauza apreciază ca nu se poate pronunţa asupra momentului de la care hotărârea pronunţata de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie în cadrul recursului în interesul legii produce efecte ( de la pronunţare, 19.01.2009 sau de la publicarea în MO, septembrie 2009), întrucât ar avea ca si consecinţa aprecierea asupra legalităţii hotărârii instanţei de control, aspect inadmisibil.
Totodată, susţinerea intimatului potrivit căreia, judecătorul care „a permis execuţia” prin Încheierea nr. 4411/2009 este vinovat deoarece a observat ca biletul la ordin este neinvestit cu formula executorie, este neîntemeiata întrucât potrivit Încheierii invocate, instanţa a fost investita cu o cerere de sechestru formulata de către creditoare si nu de către BEJ B., cerere soluţionata potrivit art. 411 alin.2 C.pr.civ. fara citarea parţilor, iar la dosarul cauzei au fost depuse în probaţiune:” cererea adresata executorului judecătoresc înregistrata la BEJ B.M. sub nr. 09.02.2009, corespondenta cu intimata, proces verbal, notificare, contract de închiriere”. Rezulta astfel în mod evident faptul ca instanţa nici nu a avut la dispoziţie biletul la ordin în discuţie, ci doar copia cererii adresate intimatului, unde este menţionat biletul la ordin, ca titlu executoriu.
Instanţa a precizat ca la momentul respectiv nu era obligatorie solicitarea incuviintarii executării silite Judecătoriei Cluj-Napoca, astfel cum a invocat reclamanta.
In prezenta cauza s-a solicitat antrenarea răspunderii civile delictuale a BEJ
B.M. ca urmare a prejudiciului suferit de către reclamanta, actele de executare fiind anulate integral.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000 rep.:(1) Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligaţiilor sale profesionale.
Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, potrivit art. 998-999 C. civ. este necesara îndeplinirea cumulativa a 4 condiţii: fapta ilicita, vinovatie, prejudiciu si raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu.
Astfel cum s-a stabilit atât în practica cat si în doctrina de specialitate, existenta vinovatiei celui care a cauzat un prejudiciu consta în intenţie, neglijenta sau imprudenta celui care a acţionat. Vinovatia exprima atitudinea subiectiva a celui care a savarsit fapta ilicita, fata de aceasta fapta. Întrucât în dreptul civil, spre deosebire de dreptul penal, indiferent de împrejurarea ca fapta a fost savarsita cu intenţie sau din culpa, răspunderea pentru repararea prejudiciului este, în principiu, aceeaşi - obligaţia de reparare integrala - neinsistându-se în mod special asupra distincţiei intre cele doua forme ale vinovatiei. De aceea, întrucât simpla culpa, chiar culpa cea mai uşoara, alături de celelalte condiţii, este suficienta pentru angajarea integrala a răspunderii, atunci când se examinează condiţia subiectiva a răspunderii civile delictuale.
Sub aspectul faptei ilicite prejudiciabile, instanţa retine nerespectarea de către intimat a obligaţiilor legale prin luarea unor masuri intr-un ritm extrem de accelerat, în sensul în care cererea de executare silita a fost înregistrata în data de 09.02.2009, procesul verbal de cheltuieli a fost încheiat în data de 09.02.2009 ora 15,00, somaţia emisa în data de 09.02.2009 cu menţiunea plaţii în termen de 5 zile a sumei datorate, comunicata prin afişare în 09.02.2009 la ora 15,15, pentru ca în tot în data de
09.02.2012 ora 16,20 (fara acordarea vreunui termen legal (o zi) sau menţinerea celui din somaţie - 5 zile) sa se încheie procesul verbal de sechestru asupra tuturor bunurilor aflate în spaţiul închiriat de către reclamanta, bunurile fiind predate în custodia unui reprezentant al creditoarei SC A.T. SRL.
La mai mult de 2 luni după aplicarea sechestrului, după primul termen de licitaţie publica (!), intimatul, dându-si seama ca a greşit, incalcand dispoziţiile legale întrucât a aplicat un sechestru fara a avea încuviinţarea instanţei, în încercarea de a acoperi aceasta greşeala, a încheiat un „proces verbal cu privire la îndreptarea erorii materiale a procesului verbal din data de 09.02.2009” încercând înlocuirea instituţiei sechestrului cu „gajarea tacita în favoarea creditoarei în temeiul privilegiului locatorului unui imobil”, ignorând din nou faptul ca o eroare materiala nu poate privi aplicarea unei instituţii juridice sau alta.
Greşelile din aceasta faza de executare sunt cu atât mai evidente cu cat doar ulterior creditoarea s-a adresat instanţei, iar aceasta i-a încuviinţat ca odată cu înmânarea somaţiei emise în cadrul procedurii executării silite sa se aplice si sechestrul asupra bunurilor mobile ale debitoarei. Or, somaţia fusese deja emisa si comunicata anterior.
Potrivit art. 411 C.pr.civ. valabil la data de 09.02.2009
(1) Daca în termen de o zi de la primirea somatiei debitorul nu plateste suma datorata, executorul judecatoresc de pe langa instanta de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile ale debitorului, chiar daca acestea sunt detinute de un tert. (2) în cazul în care exista pericol evident de sustragere a bunurilor
de la urmarire, la cererea creditorului sau a executorului judecatoresc, presedintele instantei de executare va putea dispune, prin incheiere irevocabila, data fara citarea partilor, ca o data cu inmanarea somatiei sa se aplice si sechestrul. (3) Executorul judecatoresc este obligat sa identifice si sa evalueze cu acordul partilor bunurile sechestrate, iar în caz contrar va solicita efectuarea unei expertize. Bunurile vor fi evaluate la valoarea lor de circulatie. O copie de pe raportul de expertiza se comunica si debitorului.
De asemenea art. 416:
Executorul judecatoresc, singur sau fata cu persoanele insemnate în art. 412 si 413, va forma, indata un proces-verbal care va cuprinde: 1. enuntarea titlului executor în virtutea caruia se face executarea; 2. aratarea creditorului pentru lucrurile ce au cerut a se urmari, daca asemenea cerere s-a facut; 3. numele, prenumele si domiciliul partilor, al executorului judecatoresc, precum si ale altor persoane care vor fi fost fata la urmarire; 4. somatia verbala facuta debitorului ca sa plateasca, precum si raspunsul lui daca a fost de fata; 5. descrierea bunurilor sechestrate si indicarea valorii fiecaruia, dupa aprecierea executorului judecatoresc, daca aceasta este cu putinta;*) 6. aratarea locului, zilei si orei cand s-a facut urmarirea.
Cu toate acestea, în 18.02.2009, intimatul se prezintă din nou pentru a declara sechestru definitiv, ocazie cu care întocmeşte si un inventar al bunurilor, inventar extrem de sumar în care bunurile nu sunt identificate suficient, doar pentru o parte existând valori menţionate iar bunurile electrocasnice menţionate în procesul verbal ca fiind sechestrate nici măcar nu sunt cuprinse în inventar. De asemenea, deşi din cadrul facturilor de achiziţie rezulta existenta mai multor corpuri de iluminat ele nu sunt menţionate nicăieri.
Este important a se preciza ca în data de 09.02.2009, deşi s-au declarat sechestrate bunurile si date în custodia unui reprezentant al creditoarei nu s-a întocmit nici un inventar al acestor bunuri, trecând 9 zile pana la realizarea acestuia ( necorespunzător de altfel).
In aceasta perioada, s-au mai emis somaţii în cadrul dosarului execuţional, dar care nu poarta nicio data, s-au făcut „recomunicari” în care se precizează ca se anexează si titlul executoriu, spre deosebire de prima somaţie, din 09.02.2009, care nu poarta nicio menţiune în acest sens, nici cu privire la biletul la ordin si nici la procesul verbal de stabilire cheltuieli.
Conform art. 431A1 Daca valorificarea bunurilor urmeaza sa se faca prin vanzare la licitatie publica, executorul judecatoresc, în termen de cel mult o zi de la intocmirea procesului-verbal de sechestru sau de la expirarea termenului prevazut la art. 431 alin. 2, va fixa data, ora si locul licitatiei.
Intimatul nu a respectat aceste dispoziţii, în data de 17.03.2009 întocmind proces verbal de afişare a publicaţiei de vânzare mobiliara, cu data stabilita pentru licitaţie: 26.03.2009.
Potrivit art. 440 - în ziua publicata pentru vanzare, executorul judecatoresc insarcinat cu urmarirea va merge la locul unde se afla obiectele, impreuna cu grefierul sau ajutorul sau; iar daca aceste obiecte sunt în alta localitate, cu comisarul sau cu primarul local sau cu un ajutor al lor.
Art. 441 - (1) Executorul judecatoresc va ridica pecetile sau va primi obiectele din mana custodelui, daca a fost asemenea custode; (2) Va verifica starea si numarul obiectelor dupa procesul-verbal de urmarire si va da chitanta de eliberare custodelui, iar acesta va prezenta toate obiectele ce i s-au incredintat si asa cum i s-au incredintat.
Instanţa a constatat ca nu exista la dosarul execuţional o dovada a verificării prevăzute la alin.2 a art. 441 C.pr.civ. ceea ce se coroborează cu aspectele susţinute de
către debitoarea reclamanta si rezultate din înscrisurile depuse, în sensul ca o parte din bunurile ce au fost în magazin nu s-au mai regăsit ulterior, în lipsa si a întocmirii unui inventar corespunzător la momentul instituirii sechestrului.
Astfel, în urma realizării în cauza a raportului de expertiza contabila a rezultat o diferenţa intre valoarea de achiziţie a bunurilor existente si valoarea de executare la licitaţie a acestora de 176.919,61 lei . S-a luat în considerare varianta calculata de către expert prin raportare la adresa emisa de către intimat prin care s-au comunicat sumele rezultate în urma vânzării, tocmai ca urmare a faptului ca în cealaltă varianta (a celor 2 procese verbale de licitaţie) este greu de determinat suma concreta, adresa având relevanta prin raportare la distribuirea sumelor. Este de remarcat ca si în aceasta situaţie apar diferenţe (ceea ce în mod normal nu ar trebui sa existe), determinate de o neîndeplinire corespunzătoare a sarcinilor de către intimat.
Din aceasta suma, instanţa a dedus sumele menţionate ca fiind preţul bunurilor înstrăinate de către reclamanta anterior aplicării sechestrului numitei C.A.D. întrucât contrar susţinerilor reclamantei, astfel cum a arătat si expertul B.A. în răspunsul la obiecţiuni, nu i-au fost puse la dispoziţie documente din care sa rezulte ca anumite bunuri menţionate în facturile de achiziţie ar fi fost vândute anterior, el luând în considerare toate cele 43 de facturi de achiziţie. în consecinţa, instanţa a scăzut din suma de 176.919, 61 lei suma de 781,95 lei reprezentând contravaloarea regăsita în facturile de achiziţie a bunurilor înstrăinate anterior sechestrului.
Având în vedere toate aspectele arătate anterior, instanţa de fond a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii civile delictuale a intimatului BEJ
B.M. întrucât fapta culpabila este data de nerespectarea obligaţiilor legale astfel cum au fost prezentate mai sus, ceea ce a creat un prejudiciu efectiv si cert reclamantei (preţul de vânzare la licitaţie reprezentând doar 11,26% din preţul de achiziţie(!!) al produselor, nefiind regăsite în procesele verbale de licitaţie toate bunurile din facturile de achiziţie), existând raport de cauzalitate direct (întrucât daca executarea silita s-ar fi realizat conform dispoziţiilor legale reclamanta nu ar fi fost prejudiciata) forma de vinovatie neavând vreo relevanta ( culpa sau intenţie).
In consecinţa, în temeiul art. 45 din Legea nr.188/2000 rep. coroborata cu art. 998-999 C. civ. s-a admis în parte cererea precizata a reclamantei si a fost obligat intimatul BEJ B.M. la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 176.137,660 lei reprezentând prejudiciul creat.
In temeiul art. 274 C.pr.civ. reţinând culpa procesuala a intimatului, a fost obligat acesta la plata sumei de 3.062 lei reprezentând cheltuieli de judecata (onorariu expert), în favoarea contestatoarei-reclamante.
Împotriva aceste sentinţe, pârâtul BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B.M. a declarat apel înregistrat la Tribunalul Specializat Cluj care, prin decizia civilă nr. 45/03.06.2013, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Specializat Cluj şi a declinat competenţa soluţionării apelului declarat de pârât în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin încheierea civilă pronunţată în şedinţa publică din 10.10.2013 de Tribunalul Cluj s-a dispus suspendarea cauzei conform art. 244 pct. 1 C.pr.civ.
Pentru a pronunţa această încheiere, tribunalul a pus în discuţie din oficiu, suspendarea prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C.pr.civ, până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. ./117/2012 aflat la Înalta Curte de casaţie şi Justiţie.
Reprezentantul apelantului a solicitat respingerea cererii de suspendare a prezentei cauze, întrucât nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 244 pct. 1 C.pr.civ.
Reprezentantul intimatei a apreciat că nu se impune suspendarea prezentei cauze întrucât dezlegarea pricinii nu atârna, în totul sau în parte, de existenta sau neexistenta unui drept care face obiectul dosarului nr. ./117/2012.
După deliberare, având în vedere obiectul celor două dosare, tribunalul a apreciat ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C.pr.civ, astfel încât a dispus suspendarea prezentei cauze până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. 1570/117/2012 care se află pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei încheieri, reclamanta S.C. W.D. S.R.L., prin lichidator judiciar B.R. a declarat recurs, în termen legal, prin care a solicitat instanţei admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate în sensul continuării judecăţii în prezentul dosar.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că măsura suspendării îngăduite de art. 244 alin. 1 pct. 1 nu reprezintă o conduita obligatorie a instanţei sesizate cu existenta a doua procese al căror obiect prezintă elemente de similaritate.
Dimpotrivă, suspendarea în baza acestui text legal reprezintă o măsura facultativa, dispusa pentru buna administrare a justiţiei, în vederea evitării unor soluţii contradictorii.
Intre obiectul dosarului pendinte şi obiectul dosarului nr. . /117/2012 nu exista o legătura care să determine necesitatea adoptării măsurii suspendării.
Simpla identitate între părţile celor două dosare, precum si existenta unui acelaşi factor generator al prejudiciului (nelegalitatea executării silite derulate de pârât) nu sunt elemente suficiente care să ateste o legătura de dependenţă între cele două cauze. Natura prejudiciilor vizate de cele doua dosare sunt fundamental diferite, necesitând probatorii si raţionamente juridice distincte.
Astfel, prin prezentului dosar, aflat în faza apelului, se tinde la repunerea reclamantei în situaţia anterioară executării silite desfiinţate irevocabil, prin sentinţa Judecătoriei Cluj-Napoca nr. 350/13.01.2010, rămasă irevocabilă.
În cadrul dosarului nr. ./117/2012 reclamanta a solicitat obligarea organului de executare la plata sumei de 1.000.000 lei reprezentând daune determinate de executarea nelegală derulată în dosarul execuţional nr. 71/2009. în temeiul art. 998999 Cod civil. Daunele au fost justificate si cuantificate astfel: beneficiu nerealizat, ca efect al executării nelegale, reclamanta a fost pusă în imposibilitatea de a realiza planul anual de vânzări si, în consecinţă de a realiza profitul scontat, iar daunele morale, reprezentând prejudiciul de imagine adus societăţii, executarea silită nelegală conducând la deschiderea procedurii insolvenţei faţă de societate si necesitatea concedierii tuturor angajaţilor societăţii.
Comparând cele doua proceduri judiciare pe rol, rezultă cu evidenţă că soluţionarea prezentului dosar nu atârnă nici măcar în parte de soluţia ce urmează a fi pronunţata în dos. 1570/17/2012.
În drept, se invocă prevederile art.304 pct.9 C.pr.civ.
Pârâtul intimat BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC B.M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În susţinerea poziţiei procesuale, pârâtul intimat a arătat că soluţia care se va pronunţa în prezentul dosar depinde, cel puţin în parte, de dreptul dedus judecăţii în dosarul nr. ./117/2012 aflat pe rolul Î.C.C.J., existând între acest dosar şi dosarul pendinte o identitate de părţi, obiect şi cauză, situaţie cauzată, cel mai probabil, din culpa sau interesul conjunctural al reclamantului.
De altfel, pârâtul intimat a solicitat admiterea excepţiei autorităţii de lucru judecat având în vedere cererea formulată în dosarul nr. ./117/2012 care are termen de judecată la Î.C.C.J. la data de 13.02.2014.
Analizând încheierea criticată prin prisma motivelor de recurs invocate şi a apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Astfel, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 25.03.2010, sub iniţial sub nr. .../211/2010, iar apoi disjunsă şi înregistrată sub nr. .../211/2011, reclamanta SC W.D. SRL a solicitat instanţei restabilirea situaţiei anterioare executării începute în dosarul execuţional 71/2009, iar dacă bunurile au fost vândute sa fie despăgubită la valoarea contabila plus adaosul comercial stabilit conform contractului cu furnizorul.
Ulterior, la data de 28 iunie 2010, reclamanta a depus la dosar precizare de acţiune prin care solicită întoarcerea executării efectuate în dosarul execuţional nr. 71/2009 al Biroul Executorului Judecătoresc B.M. la cererea creditoarei SC A.T. SRL şi restabilirea situaţiei anterioare prin restituirea de către aceasta din urmă a sumei rezultate din vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile în dosarul execuţional nr. 71/2009 al BEJ B.M., suma actualizată cu rata inflaţiei; în cazul în care suma rezultată din vânzarea bunurilor mobile vândute la licitaţie nu acoperă întreaga valoare a bunurilor mobile, se solicită obligarea BEJ M.B. la plata sumei reprezentând diferenţa dintre valoarea contabilă a bunurilor mobile actualizată cu rata inflaţiei şi suma rezultată din vinderea acestora la licitaţie în dosarul execuţional nr. 71/2009.
În motivarea cererii, s-a precizat că prin sentinţa civila nr. 350 din 13 ianuarie 2010, rămasa definitiva si irevocabilă, s-a admis contestaţia la executare formulată de ea în dosarul execuţional nr. 71/2009 a BEJ B.M., în contradictoriu cu SC A.T. SRL, instanţa anulând toate formele de executare efectuate în dosarul execuţional nr.71/ 2009 a BEJ B.M.. Judecătoria Cluj-Napoca a reţinut ca actele de executare efectuate în dosarul execuţional nr. 71/2009 a BEJ B.M. au fost întocmite cu nerespectarea legii, astfel somaţia a fost comunicată fără anexarea titlurilor executorii punerea în executare a unui titlu executoriu nevalabil, nu s-a respectat termenul de 5 zile prevăzut în somaţia pentru achitarea sumelor, procesul verbal de sechestru este nelegal, executorul judecătoresc făcând o confuzie grava în ceea ce priveşte obiectul executării silite, la aplicarea sechestrului judiciar nu s-a făcut un inventar al bunurilor supuse sechestrului, procesul verbal de sechestru fiind încheiat înainte cu 2 zile de a fi instituit de instanţa de judecată.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr.../117/2012 la data de
09.02.2012, pe rolul Tribunalului Cluj, reclamanta SC W.D. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Executorului Judecătoresc B.M., ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând daune.
În motivarea acestei cereri, reclamanta a arătat că prin sentinţa civila nr. 350 din 13 ianuarie 2010, irevocabila, s-a admis contestaţia la executare pe care a formulat-o in dosarul execuţional nr. 71/2009 a BEJ B.M. în contradictoriu cu SC A.T. SRL, instanţa anulând toate formele de executare efectuate in dosar. Ca urmare a acestei executări nelegale, activitatea societăţii a fost grav si iremediabil afectata. Ministerul Finanţelor Publice a obţinut intrarea în insolvenţă societăţii pentru o datorie de 40.000 RON (la data punerii sub sechestru a bunurilor au fost blocate si conturile societăţii).
Reclamanta arată că a fost nevoită sa concedieze toţi angajaţii, iar firma nu si-a mai putut desfăşura activitatea de la data de 09.02.2009, fondul de marfa pus sub sechestru la aceea data fiind de 270.809,1 RON.
Reclamanta a menţionat că avea dreptul sa comercializeze produse marca Neoset in judeţul Cluj, insa datorita aspectelor învederate mai sus, nu s-a mai reuşit acest aspect. Adaosul comercial al societăţii era de 40 %, iar planul de vânzări doar
pentru anul 2009 era de 200.000 euro, plan de vânzări care trebuia sa crească anual cu 30 %.
Totodată, reclamanta consideră că datorita executării nelegale s-a creat si un prejudiciu moral, imaginea societăţii fiind iremediabil stricata.
Prin sentinţa civilă nr. 615/13.09.2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în nr..../117/2012, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC W.D. SRL, prin lichidator judiciar B.R., împotriva pârâtului Biroul Executorului Judecătoresc B.M., având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri.
În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a statuat că reclamanta a formulat cererea de întoarcere a executării silite în dosarele nr.../211/2010* şi nr..../221/2011 ale Judecătoriei Cluj-Napoca împotriva creditoarei SC A.T. SRL şi BEJ B.M., astfel încât prejudiciul reprezentând diferenţa dintre valoarea de achiziţie a bunurilor mobile şi suma obţinută prin vânzarea la licitaţie a bunurilor nu face obiectul prezentului dosar, în care nu s-a solicitat întoarcerea executării.
Această hotărâre judecătorească a fost menţinută prin decizia civilă nr.3/A/16.01.2013 a Curţii de Apel Cluj, ca urmare a respingerii apelului declarat de reclamanta SC W.D. SRL, iar în prezent se află în calea de atac a recursului care are termen de judecată la Î.C.C.J. la data de 13.02.2014.
Conform art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.
Dispoziţiile textului legal evocat nu au un caracter imperativ, ci ele lasă la aprecierea instanţei de judecată oportunitatea suspendării cauzei aflată pe rol.
Pentru suspendarea judecăţii în temeiul art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., este necesar să se demonstreze că soluţionarea pricinii depinde de dreptul care face obiectul altei judecăţi. Relaţia de interdependenta între cele două cauze trebuie analizată de instanţa în fata căreia se ridică problema suspendării judecaţii în sensul existenţei unei legături suficient de caracterizate intre cauzele aflate pe rol.
Aşa cum s-a arătat anterior, obiectul prezentului dosar vizează întoarcerea executării silite prin repararea prejudiciului material reprezentând diferenţa dintre valoarea bunurilor executate si preţul obţinut din vânzarea silită a bunurilor. Aceasta valoare (damnum emergens) este o valoare obiectivă raportată la valoarea de achiziţie a bunurilor.
Obiectul dosarului nr..../117/2012 vizează repararea beneficiului nerealizat (lucrum cessans) şi a prejudiciului de imagine suferit, neavând nicio legătură cu obiectul cererii pendinte.
De asemenea, probele necesare în determinarea acestor prejudicii sunt fundamental diferite: simplul calcul al diferenţei între valoarea de achiziţie si preţul obţinut în executarea silita, respectiv administrarea unui probatoriu privind determinarea beneficiului nerealizat, respectiv al prejudiciului moral în dosarul nr. .../117/2012.
Simpla identitate între părţile celor două dosare, precum si existenta unui acelaşi factor generator al prejudiciului (nelegalitatea executării silite derulate de pârât) nu constituie elemente suficiente care să ateste o legătura de dependenţă între soluţiile care vor fi pronunţate în cele două dosare.
Contrar apărării intimatului conform căreia între cele două acţiuni civile există îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, din argumentele mai sus expuse rezulta cu evidentă că indiferent care va fi soluţia irevocabilă pronunţată în dosarul nr.
.../117/2012, aceasta nu depinde în niciun fel de soluţia care se va pronunţa în prezentul dosar.
Aşadar, în lipsa unei legături suficient de caracterizate dintre cele două cauze, Curtea constată că tribunalul a aplicat în mod nelegal prevederile art.244 alin.1 pct.1 C.pr.civ., dispoziţii care pretind ca dezlegarea cauzei pendinte să depindă în tot sau în parte, de existenţa sau neexistenţa dreptului care face obiectul dosarului nr.
.../117/2012.
Pentru aceste considerente de drept, Curtea constată că în speţă sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art.304 pct.9 C.pr.civ. astfel încât în temeiul art.312 alin.1 şi alin.3 C.pr.civ. va admite recursul declarat de reclamanta S.C. W.D. S.R.L., prin lichidator judiciar B.R. împotriva încheierii civile din 10.10.2013 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. .../211/2011, pe care o modifică şi trimite cauza pentru continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă, Tribunalul Cluj.
| ← Partaj de bunuri comune. Criterii pentru formarea şi atribuirea... | Stabilirea servitutii pietonale şi auto peste un teren → |
|---|
